Arhivă | Decembrie 2010

Lipsa de iertare produce boli grave!

Într-o zi  a venit o pacientă în cabinetul meu, plângându-se de dureri articulare. Durerile articulare sunt foarte frecvente după o anumită vârstă şi, în general, nu produc îngrijorări deosebite pacienţilor dar am văzut că această femeie era foarte temătoare.

Mi-e frică să nu am boala vecinei mele şi să ajung şi eu la anchiloză. Mâinile i s-au sucit, picioarele o dor şi nu mai poate umbla decât cu mare dificultate.

Am asigurat-o că nu are această boală numită poliartrită reumatoidă, ci doar o artroză simplă. I-sm spus că poliartrita reumatoidă poate duce la anchiloze, dar nu în toate cazurile şi că psihicul are o influenţă deosebită asupra evoluţiei bolii. Emoţiile negative, nemulţumirile, conflictele şi stresurile putând agrava mult boala.

Dacă mă gândesc, să ştiţi ca vă dau dreptate. Într-adevăr vecina mea a avut un mare necaz.  A fost părăsită de soţ la 50 de ani. De atunci au început toate problemele.

Spusele ei erau încă o confirmare a faptului că anumite boli sunt declanşate sau agravate de emoţiile negative. Mi-am imaginat cum acea femeie  a adunat în sufletul ei rănit resentimente, mânie, revoltă, iar apoi nu a putut să ierte şi să uite. Iar neiertarea i-a produs mai mult rău decât i-a provocat soţul ei părăsind-o.

Uneori ofensele sunt atât de mari încât  pare aproape imposibil să iertăm. Cum să iertăm asemenea umilinţe şi respingeri? Şi totuşi prin puterea lui Isus putem!

Cei mai mulţi dintre noi, însă, nu avem de iertat lucruri atât de grave. Avem însă de-a face în fiecare zi cu greşeli mărunte şi fleacuri cum ar fi contrazicerile, cuvintele obraznice, observaţiile usturătoare, glume la adresa noastră şi alte fleacuri care ne stau în gât şi pe care totuşi nu le iertăm luni sau ani de zile.

Esenţa creştinismul este iertare. Vieţile noastre pot deveni mizerabile dacă nu vrem să iertăm. Neiertarea produce o otravă care va ucide existenţa bucuriei şi păcii din viaţa noastră.

Iar capacitatea de a ierta influenţează atât calitatea vieţii pe care o ducem pe pământ cât şi locul unde ne vom petrece veşnicia.

      Cum poate fi influenţată viaţa nostră pământescă de neiertare? Neiertarea este sursa unui lung şir de emoţii negative: nemulţumirea, ciuda, amărăciunea, ranchiuna, emoţii care acţionează direct asupra trupului producând în special boli de inimă, hipertensiune arterială şi boli digestive cum ar fi ulcerele, colitele. Emoţiile negative acţionează acţionează prin mai multe mecanisme, unul dintre ele fiind şi eliberarea de hormoni în exces, în special cortizonul prin care practic este afectat fiecare organ din organism. Astfel boli cum ar fi exema, astmul bronşic, artritele, diabetul, etc sunt declanşate sau agravate de emoţii negative.

Faimosul psiholog John Hunter era conştient de efectele nocive ale urii şi neiertării asupra asupra inimii sale. De aceia a declarat: “Primul ticălos care mă va face să mă mânii, mă va ucide” După câtva timp cu prilejul unui congres medical, un orator a făcut nişte afirmaţii jignitoare la adresa lui. Acesta  s-a înfuriat, a sărit în picioare şi a început să-şi atace dur adversarul. Furia a declanşat o asemena contracţie a vaselor sanguine ale inimii sale că a decedat pe loc.

Dacă nu ne impunem să iertăm ofensele şi dacă ne urâm duşmanii le dăm putere asupra noastră: asuprea somnului, asupra poftei de mâncare, asupra tensiunii arterial,  asupra sănătăţii, asupra fericirii noastre, supra vieţii veşnice.

Le-am crea duşmanilor o mare bucurie dacă ar  ştii că au o asemneau putere asupra noastră. Resentimentele, ciuda şi duşmănia noastră nu îi afectează de loc, în schimb ne transformă proprile zile şi nopţi într-un coşmar, ne îmbolnăvesc trupul, ne strică relaţia cu Dumnezeu. Merită să iertăm şi să uitam orice ofensă!

Anunțuri

Viaţa ca o junglă

Viaţa ca o junglă

Mă simt adesea  trăind ca într-o junglă. Nu neapărat în mijlocul ei, ci stând undeva la o parte, protejată de credinţă, de statutul social, de cultură. Fără să ignor avantajele vieţii moderne  (comunicare şi deplasare rapidă, acces mai uşor la hrană şi îmbrăcămite) observ în lumea de azi atâta agitaţie, zgomot, vulgaritate şi mizerie în limbajul tinerilor şi adulţilor, multă agresivitate în jur, în fiece ziar, la fiece buletin de ştiri. Suntem asaltaţi agresiv să cumpărăm, să consumăm, să risipim, să ne distrăm, să facem ce ne trece prin cap, sa trăim iresponsabil. Rezultatul este suferinţă umană amplificată, o lume nebună de care îţi este frică, o viaţa de junglă în care nu ai vrea să îţi ştii copiii şi nepoţii.

Părinţii pot feri tinerii de junglă

Cât de dulce este protecţia oferită  copiilor de către părinţi şi de către credinţa în Dumnezeu! Acolo unde valorile credinţei şi familiei sunt respectate copiii se simt iubiţi şi protejaţi. Protejaţi de tot valul de imoralitate care ne-a invadat de o vreme pe toate canalele, imoralitate care produce răni, durere, disperare şi prin care valori preţioase ca respectul şi fidelitatea în dragoste şi casnicie sunt distruse.

Părinţii sunt datori, încă de când copiii sunt foarte mici, să stabilească nişte limite, nişte frontiere morale care să îi apere pe copii. Nimeni, nici societatea, nici şcoala, nici chiar biserica nu le va putea oferi adevărata orientare şi nu le va putea forma caracterul lor aşa ca părinţii. Primii 7 ani ai vieţii sunt de nepreţuit pentru dezvoltarea simţului moral al copilului (să spună adevărul, să nu fie egoist, etc). Copilul are mare nevoie acum de limite precise (pe care cei mai mulţi le vor testa), are nevoie să ştie exact ce vor părinţii de la el şi mai ales are nevoie să fie iubit. Copilul lipsit de reguli bine definite este nefericit şi nesigur având impresia că nu este iubit. Copiii lipsiţi de iubire sunt mai uşor de ademenit spre jungla unei vieţi fără Dumnezeu şi fără speranţă.

Noi nu suntem noi prima generaţie care trăieşte vremuri de junglă. Răutatea a venit întodeauna în valuri. Pe parcursul istoriei omenirii au fost societăţi atât de stricate încât Dumnezeu i-a nimicit în masă, ca pe vremea Potopului sau a Sodomei si Gomorei. Apoi mai târziu civilizaţii întregi s-au autodistrus prin imoralitatea şi corupţia venite din interior. Dar creştinii au avut întodeauna un refugiu – credinţa în Dumnezeu. Chiar dacă le-a fost dat să sufere, şi le va mai fi dat, vor avea întotdeauna pacea şi bucuria dată de prezenţa Domnului Isus Hristos.

Muzică cu efect distructiv

MUZICA CARE  DISTRUGE

Există muzică şi versuri care distug caracterul. Zig Ziglar povesteşte cum fica unor prieteni de ai lui,  o fată cu o fire veselă, entuziasiastă,  plăcută, iubitoare, îndrăzneaţă a primit de Crăciun un cadou de la părinţi, un radio cu ceas ca s-o trezească în fiecare dimineaţă. Părinţii, fără să-şi dea seama au fixat ceasul pe un post cu muzică rock. În fiecare dimineaţă după cinci minute de ştiri, urma muzica rock. S-a produs o schimbare subtilă, aproape imperceptibilă de atitudine a tinerei fete. După două sau trei luni a devenit irascibilă şi moroacănoasă, nu mai râdea la fel de mult, se plângea tot timpul, nu mai era la fel de iubitoare şi afectuoasă. Părinţi au observat schimbările şi s-au întrebat ce s-a putut întâmpla. Au realizat că schimbarea a început de pe la Crăciun când fica lor a primit ceasul cadou. S-au hotărât atunci să scoată ceasul din camereă şi să-şi trezească ei fata, cu o sărutare, o îmbrăţişare şi cu urări vesele pentru noua zi. Fata a redevenit după un timp ceea ce a fost: un copilă fericită, iubitoare şi entuziastă.

Cuvintele cântecelor ascultate de zeci şi sute de ori, au un impact covârşitor. De multe ori se întâmplă ca aceşti copii să cânte ei înşişi versurile. Aceste cuvinte crează imagini, pe care mintea le completează şi în felul acesta se ajunge tot mai uşor la violenţă, droguri, promiscuitate, în general comportament distructiv în primul rând asupra propriei persoane şi apoi asupra altora.

Multă lume este de acord cu efectul negativ al unui anumit gen de muzică cum ar fi muzica rock. Dar dacă suntem atenţi şi versurile altor genuri de muzică proclamă adesea un comportament iresponsabil şi au un limbaj aproape pornografic. Nu demult ori de câte ori porneam radioul în maşină răsunau versurile unui cântec de muzică uşoară a cărui refren spunea: „Would you come in bed with me?” Tradus, fata îl invita pe băiat: „Vrei să vii în pat cu mine?” Lucrul acesta sugerează că relaţiile sexuale premaritale sunt perfect acceptabile. Şi atunci să ne mai mirăm de numărul crescând al căsniciilor nefericite, de adolescentele care rămân gravide, de avorturi în rândul adolescentelor, de viitoarele lor căsnicii ruinate şi de copii abandonaţi.

Un grup rock are o melodie care spune că iadul ar fi un loc ideal pentru petreceri, că trebuie să ajungi acolo pentru că oricum prietenii tăi vor fi acolo. Alte melodii batjocoresc creştinismul şi pe Dumnezeu. Un alt hit binecunoscut spunea că dacă ai încercat cu alcool şi nu a fost de ajutor,  cu droguri şi n-au fost de ajutor, cu sex şi n-a fost de ajutor, atunci de ce nu te-ai sinucide?

Înspăimântător este faptul versurile mereu repetate, într-un anumit ritm, în urechea impresionabilă a tânărului ajung să fie crezute. Voltaire spunea: Aceia care te pot face să crezi absurdităţi te pot face să comiţi atrocităţi.

Andrew Fletcher, marele patriot scoţian spunea: Scrieţi voi legile, lăsaţi-mă pe mine să compun muzica şi eu voi fi cel care va conduce această ţară”.

Dacă muzica, versurile muzicii au o asemenea influenţă ce e de făcut? Să-i influenţăm tot atât de puternic punând la dispoziţia copiilor încă din fragedă copilărie, înainte ca preferinţele muzicale să se cristalizeze, muzică bună.  Există muzică care îi înalţă pe oameni, muzică inspiratoare,  care te ajută să te desăvârşeşti, pentru a putea avea o contribuţie benefică în societate. Melodiile frumoase pot spori creativitatea. Să-i  ajutăm pe copii să aleagă astfel de muzică!

Test de cumpătare: nici un kg în plus de aceste sărbători!

TEST DE CUMPĂTARE: Nici un gram de greutate în plus o dată cu acest Crăciun!

Cei mai mulţi dintre noi, uitând de adevarata semnificaţie a acestei sfinte sărbători o întâmpnim cu excese de mâncare. Sarmale, cârnaţi, prăjituri, băuturi şi sucuri cu prea multe calorii. Facem vizite de la unii la alţii la care se mănâncă şi iar se mănâncă. Poate că nu ne vom îngrăşa de acest Crăciun decât cu o jumătate de kilogram. Dar într-o viaţă de adult, să spunem de la 25 la 50 de ani, avem toate şansele să acumulăm 12 kg în plus. Foarte mulţi însă pun 20-25 kg până la 50 de ani, deoarece excesele se întâmplă de câteva ori pe ani chiar dacă în rest mănâncă aproximativ normal.

Semnificaţia vieţii umane este mai presus de mâncare şi băutură, mai presus de fapt de oricare dintre plăcerile palpabile. Pe măsura trecerii anilor realizez tot mai mult că adevăratul sens stă în înfrânare şi echilibru. 

Dacă vrem să fim echilibraţi, sănătoşi, dacă vrem să traim o viaţă armonioasă nu putem trăi mânaţi de dorinţe, ci de principii sănătoase, cumpătarea fiind una dintre aceste principii. Cumpătarea nu ne lasă să dormim cât am dori şi nici să stăm nopţile în faţa televizorului. Cumpătarea ne aminteşte să nu ne înfuriem şi nici să vorbim tot ce ne trece prin cap, ne şopteşte că nici distracţia prea multă nici mâncarea prea multă nu este sănătoasă. Cumpătarea ne uşurează de sarcini inutile, ne oferă libertate şi timp pentru lucruri cu adevărat esenţiale.

Conversaţii care vindecă- conversaţii care îmbolnăvesc

Conversaţii care vindecă – conversaţii care produc boală

            Viaţa noastră poate căpăta frumuseţe, semnificaţie şi sens prin conversaţia cu ceilalţi. Nu putem trăi sănătos fără comunitate, fără interacţiunea pozitivă cu ceilalţi, deşi cultura noastră tinde tot mai mult să ignore aceste lucruri în favoarea vitezei, convenienţei şi excesului de muncă. Chiar şi biserica, lăsată de Domnul Isus Hristos ca loc al părtăşiei,  încurajării reciproce, comunicării calde dintre oameni a devenit un loc de convenienţă în care se „vinde” spiritualitate prin exces de program, ritual şi monologul unui specialist. Dar oamenii au nevoie de comunicare, de conversaţii de calitate, ca de aer. În adâncul sufletului toţi tânjim după un dialog semnificativ, în care să ascultăm şi să fim ascultaţi, să împărtăşim gânduri şi sentimente cu cei din jurul nostru. Toţi tânjim după intimitate şi căldură, Dumnezeu a pus acest lucru în genele nostre. Şi totuşi niciodată nu au fost mai multe obstacole în calea adevăratei comunicări ca în societatea actuală. În loc de participant la viaţă omul este transformat într-un permanent spectator, într-o lume plină de show politic, religios, distractiv, cultural,etc. Astfel se promovează superficialitatea în limbaj, temele pentru conversaţie devin tot mai narcisiste, oamenii vorbind tot mai mult despre cât de ocupaţi sau de obosiţi sunt, despre ce exerciţii  fizice fac, despre ce haine, ce produse de înfrumuseţare sau ce vacanţe îşi permit. Aşa văd la televizor, aşa se poartă vedetele din toate domeniile şi aşa fac şi ei. Dar subiectele narcisite închid căile adevăratei comunicări. Iar fără acea comunicare intimă, profundă, care angajează cu adevărat, care alină şi îmbogăţeşte spiritual, oamenii se „usucă”, devenid cu adevărat depresivi şi bolnavi. Unii se refugiază în diverse vicii cum ar fi mâncatul excesiv, excesul de mass-media sau internet. Sunt atât de mulţi oameni bolnavi astăzi, cu tot progresul industriei farmaceutice, bolile care fac ravagii fiind cele cardio-vasculare, diabetul, cancerele.

Merită să facem efortul să ieşim din rutina vremii, să punem timp deoparte pentru legătura şi comunicarea cu ceilalţi oameni. Conversaţia adevărată înseamnă a fi interesat de cealaltă persoană, a găsi subiecte interesante şi semnificative, subiecte care sunt speciale pentru celălalt, care aduc bucurie şi valoare. În felul acesta poţi îmbogăţi viaţa celuilalt iar el îţi va îmbogăţi la rândul său viaţa ta. Conversaţia poate fi despre ceea ce te pasionează sau înflăcărează pe tine sau pe el, despre literatură, artă sau natură, despre minunile şi frumuseţile lăsate în lume de Creator, despre credinţa în Dumnezeu. Conversaţia semnificativă ia timp dar timpul acesta este nespus de preţios,  fascinant şi îmbogăţitor pentru fiecare dintre noi.

Refugiul în singurătate, lipsa interacţiunii semnificative cu alţi oameni produce alienare, boli emoţionale, care se vor transforma în curând în boli fizice. Una dintre piedicile în calea comunicării este exscesul de TV. Superficialitatea promovată pe acestă cale limitează creativitatea oamenilor, îi face insensibili, lipsiţi de compasiune şi incapabili de a mai purta un dialog semnificativ. Efectul TV-ului este asemănător cu al drogurilor.

Comunicarea eficientă presupune să fii sensibil faţă de nevoile altora, să asculţi, să încurajezi, să insufli altora bucuria de a trăi, curaj, speranţă, credinţă în Dumnezeu. Sunt atâţia oameni în jurul nostru care ne pot atinge vieţile şi ni le pot îmbogăţii, după cum noi, fiecare, putem atinge şi îmbogăţii vieţile altor oameni, ajutându-ne reciproc să ne dezvoltăm. În aceasta stă secretul fericirii. Nu în acumulri materiale, nu în ceea ce ai, ci în ceia ce eşti. Adevărata conversaţie ne întăreşte sănătatea şi sistemul imunitar!

Conversaţii care produc boală

Pe de altă parte există oameni care vorbesc incredibil de mult despre ei înşişi: despre bolile lor,  supărările lor, oboseala lor, despre ce au mâncat, ce au băut, ce şi-au cumpărat, ce vitamine, fibre sau  ceaiuri folosesc, cât au slăbit. Efectul conversaţiei lor este în cel mai bun caz acela de plictiseală, dar, în multe cazuri oamenii centraţi pe propria lor persoană dau supărări şi dureri de cap celor ce îi ascultă. Orientarea excesivă înspre propria persoană îl îmbolnăveşte pe om. Cu cât acesta vorbeşte mai mult despre el şi necazurile lui cu atât va ajunge să fie mai ocolit. Şi cu cât va fi mai ocolit şi respins cu atât se va supăra mai tare pe oameni, va încerca şi mai mult să convingă despre propriile-i probleme şi va fi respins şi mai mult. Am ascultat bolnavi care nu mai termină de descris toate peregrinările lor pe la diverşi specialişi pe care îi acuză nu-şi dau interesul să le  descopere toate bolile, care îşi  acuză partenerul şi rudele că nu le pasă de boala lor, care vorbesc despre ei, doar despre ei. Există boli produse de egocentrism. De prea multa preocupare de propria persoană, boli produse de supărare, de necaz pe cei din jur. Toţi medicii vedem astfel de oameni şi, din pacate, numarul lor devine tot mai mare.

Dacă vrei ca celorlalţi să le pese de tine, arată tu primul, că îţi pasă de ei. Adică nu vorbi prea mult despre tine, nu te văicării. Nimeni nu suportă să stea prea mult în preajma unui persoane care se văicăreşte sau a unui copil care plânge.

Adesea calea înspre sănătate este aceea de a uita de tine şi a te dedica nevoilor celorlalţi. Mai mult de jumătate din bolile de care suferim sunt produse de acţiunea minţii asupra trupului (boli psihosomatice). O minte şi un spirit plin de bucurie, de bucuria de a fi fost de folos unui alt om se vindecă de o mulţime de boli. Există o uriaşă forţă de autovindecare care vine din dăruirea înspre alţii.  Spun adesea bolnavilor care vorbesc foarte mult şi colorat despre o mie de necazuri propri că rezolvarea poate veni dacă vor încerca să uite de ei înşişi şi de bolile proprii şi să se implice în ajutorarea celor mai necăjiţi decât ei.

 

Forţa magică a aprecierii şi încurajării

FORŢA MAGICĂ A APRECIERII ŞI ÎNCURAJĂRII

Oamenii devin ceea ce îi încurajezi să devină, şi nu ceea ce le spui mereu să fie” (Zig Ziglar)

VULGARITATEA CA MOD DE VIAŢĂ

Nu ştiu câţi oameni realizează importanţa cuvintelor pe care le rostesc. Cuvintele  pot da viaţă dar pot şi otrăvi. Ele pot zidi şi pot dărâma. Am auzit părinţi spunând atâtea cuvinte distructive copiilor lor, am văzut soţii care şi-au distrus căsnicia…prin cuvinte.

Nu este bine să vorbim cu uşurinţă. Nu este bine să lăsăm ca influenţele exterioare să intervină în modul nostru de a vorbi. Şi totuşi…Cea mai teribilă şi mai distructivă influenţă asupra limbajului nostru o are vulgaritatea.

Trăim într-o lume vulgară. Vulgaritatea ne copleşeşte din toate părţile. A intrat în rutină ca tinerii să înjure pe stradă. Limbajul omului obişnuit este este sărăcit din cauza excesului de TV, în detrimentul literaturii. Incultura, vulgaritatea şi stupiditatea din textele cântecelor pe care le auzim la radio a devenit obositoare. Muzica care ar trebui să înalţe spiritul omului, să-l scoată din rutină, s-a coborât, ea, în rutină.

Când eşti bombardat ziua întreagă, la locul de muncă, în maşină, acasă cu un limbaj subţiat, subcultural, presărat cu vulgarităţi, este  uşor şi comod să ţi-l însuşeşti. Vulgaritatea este ca o rugină care se aşează peste spirit limitând simţămintele nobile, aspiraţiile înalte, vorbele bune, frumoase şi încurajatoare pe care le aşteaptă cei din jur.

CUVINTE CARE UCID

                În lumea noastră se aud prea adesea cuvinte vulgare, critice, mânioase, cicăleli, certuri. Este incalculabil răul pe care ni-l facem unii altora prin… cuvinte! Oamenii încearcă să se schimbe unii pe alţi adoptând o atitudine agresivă, de constrângere. Soţiile încearcă să îşi schimbe soţii prin cicăleală şi critică. Părinţii încearcă să îşi schimbe copiii prin certuri, înjurături sau bătăi. Această atitudine bântuie din păcate şi în şcoli, la locurile de muncă. Dar pretutindeni vulgarităţile murdăresc, criticile distrug, atitudinea violentă are un efect inhibitor asupra dezvoltării personalităţii. Oare de ce oamenii nu realizează că nu se obţine nimic prin violenţă, constrângere, critică? Pentru că trăiesc în rutină. Acea rutină care combină vulgaritatea cu imaturitatea emoţională: lăudăroşenia, minciuna, mânia, atitudinea de superioritate.

Ar trebui să realizăm că dacă trăim nepăsători faţă de nevoile celor din jur, dacă ne orientăm  doar înspre noi înşine, spre mica noastră lume egoistă şi îngustă, vom trăi într-o lume plină de nefericire. Pentru că omul care trăieşte în mod egoist este nefericit şi îi face şi pe alţii nefericiţi.

CUVINTE CARE ZIDESC

Sunt cuvintele de laudă, apreciere şi încurajare, cuvintele afectuoase şi tandre, care cu imboldul lor pozitiv, sunt un balsalm pentru suflet având cea mai puternică forţă transformatoare!

Există cuvinte cu puteri magice:  “te iubesc”, “îmi pare rău”, “mulţumesc”,“te rog”. Omul rutinat le foloseşte rar. Ar trebui să învăţăm de la englezii educaţi care nu spun niciodată un NU fără formula “îmi pare rău”. Indiferent ce rang ar avea nu fac nici o cerere fără formula “te rog”. Nu există serviciu cât de mărunt pentru care să nu spună “mulţumesc”. Funcţionarii lor ştiu să zâmbească, au simţul umorului dezvoltat, te înţeleg şi te respectă. În atmosfera respectului şi a înţelegerii omul occidental a putut să se realizeze pe deplin, fiecare la rândului lui contribuind la dezvoltarea societăţii.

Căsniciile ar fi mai fericite, copiii şi-ar dezvolta admirabil personalitatea, angajaţii ar fi mai productivi, iar lumea mai frumoasă şi mai bună dacă soţii, părinţii, dascăli, şefii ar oferi mai multă încurajare şi ar zâmbi mai des. Dacă ar folosi mai des cuvinte care zidesc.

O PLOAIE ÎN DEŞERT

Există un deşert mai uscat decât Sahara. Este sufletul omului privat de cuvintele de apreciere. Sunt soţii care tânjesc după aprecierea soţiilor care se dovedesc scumpe la apreciere şi darnice la critici; Sunt soţiile pe care un “te iubesc” al unor soţi “muţi” le-ar face fericite toată ziua; Sunt copiii care tânjesc după cuvinte de laudă din partea părinţilor dar care nu primesc decât reproşuri; Sunt subalternii care doresc recunoşterea meritelor lor dar care sunt trataţi cu indiferenţă sau superioritate.  Aprecierea, recunoaşterea şi lauda sunt aşteptate ca o ploaie în deşert şi la fel ca aceasta fac minuni: îi ajută pe ceilaţi să îşi consolideze imaginea despre sine, să dea tot ce e mai bun în ei, să îşi dezvolte potenţialul maxim. Lauda oferă cea mai bună motivaţie pentru dezvoltarea performanţelor.

Nu uita:

1.Laudă cel puţin cu frecvenţa cu care critici

2. Este mai important să lăudăm faptele şi nu persoana

3. Foloseşte mai des cuvântul “mulţumesc”

4. Zâmbeşte mai des

5.Dacă vrei să te iubească cineva evidenţiază-i părţile pozitive şi ignoră-le pe cele negative. Fă la fel dacă iubeşti pe cineva

SCURT CURS DE MANAGEMENT

-Cele mai importante 6 cuvinte: “Admit că am comis o greşală”.

-Cele mai importante 5 cuvinte: “Sunt foarte mândru de voi”.

-Cele mai importante 4 cuvinte: “Care este părerea voastră?”

-Cele mai importante 3 cuvinte: “Dacă sunteţi amabil…”

-Cele mai importante 2 cuvinte: “Vă mulţumesc!”

-Cel mai important cuvânt: “Noi”

-Cel mai puţin important cuvânt: “Eu”

 

                                   

Merită să ierţi

Iartă, ca să fii sănătos

O mulţime de oameni poartă o povară uriaşă de resentimente, atitudine critică, lipsă de iertare, ură, gânduri de răzbunare, sentimente care le produc boli necruţătoare. Ei nu ştiu sau nu vor să ierte. Şi totuşi ” Îmi pare rău” şi ” Te iert” sunt două expresii fără de care nu putem trăi. În orice caz nu putem trăi sănătos. După expresia „Te iubesc” de ele au nevoie oamenii cel mai mult, pentru că toţi ne rănim sau ne jignim unii pe alţii. O facem pentru că suntem neatenţi sau insensibili, altădată egoişti sau stupizi şi nu de puţine ori toate acestea la un loc. Dar nu există speranţă pentru sănătatea noastră, pentru relaţia de cuplu sau pentru orice relaţie, dacă nu oferim, nu cerem şi nu acceptăm iertarea.

A ierta nu este uşor. A ierta costă şi doare, mai ales când cel ce a greşit nu merită, sau când ne este frică că nu va aprecia gestul sau îl va înţelege greşit. A ierta, este, pe lângă  un act de generozitate şi un act de curaj. Dar a trăi cu povara neiertării, a resentimentelor şi a gândurilor de răzbunare este şi mai greu. Neiertarea îmbolnăveşte şi înnrobeşte pe cel care nu vrea să ierte, necruţătoarele boli cardio-vasculare îşi vor arăta destul de timpuriu colţii în viaţa lui (ei).

Iertarea în schimb  îţi vindecă sufletul şi trupul în acelaşi timp. Ea înseamnă libertate şi eliberare pentru două persoane: a celui care ţi-a greşit de pedeapsa greşelii, şi a ta de povara neiertării. 

De aceea oferă iertarea imediat, ofer-o gratuit, ştiind că şi ţie ţi se iartă mereu. Ai putea spune: „Ceea ce ai făcut m-a rănit, dar te-am iertat. Nu îţi voi mai aminti de acest lucru şi în cât de curând timp va fi posibil, voi uita ce ai făcut.” Pentru că iertarea presupune şi uitare. Aceasta este adevărata iertare!

Consuma tableta iertării in fiecare zi!