19 | December | 2010 | Sanatate si credinta

FORŢA MAGICĂ A APRECIERII ŞI ÎNCURAJĂRII

“Oamenii devin ceea ce îi încurajezi să devină, şi nu ceea ce le spui mereu să fie” (Zig Ziglar)

VULGARITATEA CA MOD DE VIAŢĂ

Nu ştiu câţi oameni realizează importanţa cuvintelor pe care le rostesc. Cuvintele pot da viaţă dar pot şi otrăvi. Ele pot zidi şi pot dărâma. Am auzit părinţi spunând atâtea cuvinte distructive copiilor lor, am văzut soţii care şi-au distrus căsnicia…prin cuvinte.

Nu este bine să vorbim cu uşurinţă. Nu este bine să lăsăm ca influenţele exterioare să intervină în modul nostru de a vorbi. Şi totuşi…Cea mai teribilă şi mai distructivă influenţă asupra limbajului nostru o are vulgaritatea.

Trăim într-o lume vulgară. Vulgaritatea ne copleşeşte din toate părţile. A intrat în rutină ca tinerii să înjure pe stradă. Limbajul omului obişnuit este este sărăcit din cauza excesului de TV, în detrimentul literaturii. Incultura, vulgaritatea şi stupiditatea din textele cântecelor pe care le auzim la radio a devenit obositoare. Muzica care ar trebui să înalţe spiritul omului, să-l scoată din rutină, s-a coborât, ea, în rutină.

Când eşti bombardat ziua întreagă, la locul de muncă, în maşină, acasă cu un limbaj subţiat, subcultural, presărat cu vulgarităţi, este uşor şi comod să ţi-l însuşeşti. Vulgaritatea este ca o rugină care se aşează peste spirit limitând simţămintele nobile, aspiraţiile înalte, vorbele bune, frumoase şi încurajatoare pe care le aşteaptă cei din jur.

CUVINTE CARE UCID

În lumea noastră se aud prea adesea cuvinte vulgare, critice, mânioase, cicăleli, certuri. Este incalculabil răul pe care ni-l facem unii altora prin… cuvinte! Oamenii încearcă să se schimbe unii pe alţi adoptând o atitudine agresivă, de constrângere. Soţiile încearcă să îşi schimbe soţii prin cicăleală şi critică. Părinţii încearcă să îşi schimbe copiii prin certuri, înjurături sau bătăi. Această atitudine bântuie din păcate şi în şcoli, la locurile de muncă. Dar pretutindeni vulgarităţile murdăresc, criticile distrug, atitudinea violentă are un efect inhibitor asupra dezvoltării personalităţii. Oare de ce oamenii nu realizează că nu se obţine nimic prin violenţă, constrângere, critică? Pentru că trăiesc în rutină. Acea rutină care combină vulgaritatea cu imaturitatea emoţională: lăudăroşenia, minciuna, mânia, atitudinea de superioritate.

Ar trebui să realizăm că dacă trăim nepăsători faţă de nevoile celor din jur, dacă ne orientăm doar înspre noi înşine, spre mica noastră lume egoistă şi îngustă, vom trăi într-o lume plină de nefericire. Pentru că omul care trăieşte în mod egoist este nefericit şi îi face şi pe alţii nefericiţi.

CUVINTE CARE ZIDESC

Sunt cuvintele de laudă, apreciere şi încurajare, cuvintele afectuoase şi tandre, care cu imboldul lor pozitiv, sunt un balsalm pentru suflet având cea mai puternică forţă transformatoare!

Există cuvinte cu puteri magice: “te iubesc”, “îmi pare rău”, “mulţumesc”,“te rog”. Omul rutinat le foloseşte rar. Ar trebui să învăţăm de la englezii educaţi care nu spun niciodată un NU fără formula “îmi pare rău”. Indiferent ce rang ar avea nu fac nici o cerere fără formula “te rog”. Nu există serviciu cât de mărunt pentru care să nu spună “mulţumesc”. Funcţionarii lor ştiu să zâmbească, au simţul umorului dezvoltat, te înţeleg şi te respectă. În atmosfera respectului şi a înţelegerii omul occidental a putut să se realizeze pe deplin, fiecare la rândului lui contribuind la dezvoltarea societăţii.

Căsniciile ar fi mai fericite, copiii şi-ar dezvolta admirabil personalitatea, angajaţii ar fi mai productivi, iar lumea mai frumoasă şi mai bună dacă soţii, părinţii, dascăli, şefii ar oferi mai multă încurajare şi ar zâmbi mai des. Dacă ar folosi mai des cuvinte care zidesc.

O PLOAIE ÎN DEŞERT

Există un deşert mai uscat decât Sahara. Este sufletul omului privat de cuvintele de apreciere. Sunt soţii care tânjesc după aprecierea soţiilor care se dovedesc scumpe la apreciere şi darnice la critici; Sunt soţiile pe care un “te iubesc” al unor soţi “muţi” le-ar face fericite toată ziua; Sunt copiii care tânjesc după cuvinte de laudă din partea părinţilor dar care nu primesc decât reproşuri; Sunt subalternii care doresc recunoşterea meritelor lor dar care sunt trataţi cu indiferenţă sau superioritate. Aprecierea, recunoaşterea şi lauda sunt aşteptate ca o ploaie în deşert şi la fel ca aceasta fac minuni: îi ajută pe ceilaţi să îşi consolideze imaginea despre sine, să dea tot ce e mai bun în ei, să îşi dezvolte potenţialul maxim. Lauda oferă cea mai bună motivaţie pentru dezvoltarea performanţelor.

Nu uita:

1.Laudă cel puţin cu frecvenţa cu care critici

2. Este mai important să lăudăm faptele şi nu persoana

3. Foloseşte mai des cuvântul “mulţumesc”

4. Zâmbeşte mai des

5.Dacă vrei să te iubească cineva evidenţiază-i părţile pozitive şi ignoră-le pe cele negative. Fă la fel dacă iubeşti pe cineva