Archive | December 29, 2010

Lipsa de iertare produce boli grave!

Într-o zi  o pacientă îngrijorata se plângea in cabinetul meu de dureri articulare. Durerile articulare sunt foarte frecvente după o anumită vârstă şi, în general, nu produc îngrijorări deosebite pacienţilor dar am văzut că această femeie era foarte temătoare.

Mi-e frică să nu am boala vecinei mele şi să ajung şi eu la anchiloză. Mâinile i s-au sucit, picioarele o dor şi nu mai poate umbla decât cu mare dificultate.

Am asigurat-o că nu are această boală numită poliartrită reumatoidă, ci doar o artroză simplă. I-am spus că poliartrita reumatoidă poate duce la anchiloze, dar nu în toate cazurile şi că psihicul are o influenţă deosebită asupra evoluţiei bolii. Emoţiile negative, nemulţumirile, conflictele şi stresurile putând agrava mult boala.

Dacă mă gândesc, să ştiţi ca vă dau dreptate. Într-adevăr vecina mea a avut un mare necaz.  A fost părăsită de soţ la 50 de ani. De atunci au început toate problemele.

Spusele ei erau încă o confirmare a faptului că anumite boli sunt declanşate sau agravate de emoţiile negative. Mi-am imaginat cum acea femeie  a adunat în sufletul ei rănit resentimente, mânie, revoltă, iar apoi nu a putut să ierte şi să uite. Iar neiertarea i-a produs mai mult rău decât i-a provocat soţul ei părăsind-o.

Uneori ofensele sunt atât de mari încât  pare aproape imposibil să iertăm. Cum să iertăm asemenea umilinţe şi respingeri? Şi totuşi prin puterea lui Isus putem!

Cei mai mulţi dintre noi, însă, nu avem de iertat lucruri atât de grave. Avem însă de-a face în fiecare zi cu greşeli mărunte şi fleacuri cum ar fi contrazicerile, cuvintele obraznice, observaţiile usturătoare, glume la adresa noastră şi alte fleacuri care ne stau în gât şi pe care totuşi nu le iertăm luni sau ani de zile.

Esenţa creştinismul este iertare. Vieţile noastre pot deveni mizerabile dacă nu vrem să iertăm. Neiertarea produce o otravă care va ucide existenţa bucuriei şi păcii din viaţa noastră.

Iar capacitatea de a ierta influenţează atât calitatea vieţii pe care o ducem pe pământ cât şi locul unde ne vom petrece veşnicia.

Cum poate fi influenţată viaţa nostră pământescă de neiertare? Neiertarea este sursa unui lung şir de emoţii negative: nemulţumirea, ciuda, amărăciunea, ranchiuna, emoţii care acţionează direct asupra trupului producând în special boli de inimă, hipertensiune arterială şi boli digestive cum ar fi ulcerele, colitele. Emoţiile negative acţionează  prin mai multe mecanisme, unul dintre ele fiind şi eliberarea de hormoni în exces, în special cortizonul prin care practic este afectat fiecare organ din organism. Astfel boli cum ar fi exema, astmul bronşic, artritele, diabetul, etc, sunt declanşate sau agravate de emoţii negative.

Faimosul psiholog John Hunter era conştient de efectele nocive ale urii şi neiertării asupra asupra inimii sale. De aceea a declarat: “Primul ticălos care mă va face să mă mânii, mă va ucide” După câtva timp cu prilejul unui congres medical, un orator a făcut nişte afirmaţii jignitoare la adresa lui. Acesta  s-a înfuriat, a sărit în picioare şi a început să-şi atace dur adversarul. Furia a declanşat o asemena contracţie a vaselor sanguine ale inimii sale că a decedat pe loc.

Dacă nu ne impunem să iertăm ofensele şi dacă ne urâm duşmanii le dăm putere asupra noastră: asuprea somnului, asupra poftei de mâncare, asupra tensiunii arterial,  asupra sănătăţii, asupra fericirii noastre, supra vieţii veşnice.

Le-am crea duşmanilor o mare bucurie dacă ar  ştii că au o asemneau putere asupra noastră. Resentimentele, ciuda şi duşmănia noastră nu îi afectează de loc, în schimb ne transformă proprile zile şi nopţi într-un coşmar, ne îmbolnăvesc trupul, ne strică relaţia cu Dumnezeu. Merită să iertăm şi să uitam orice ofensă!