Sănătatea depinde de cumpătare

Nu este uşor de răzbătut într-o lume ca a noastră. Suntem înconjuraţi de atât de multe lucruri deşi practic avem nevoie de atât de puţine în existenţa noastră efemeră. Există supraproducţie în toate domeniile. Prea multă informaţie, prea multe haine, prea multă mâncare, prea  multă distracţie şi chiar prea multe medicamente. Există o ciudată creştere a numărului de bolnavi,  proporţional parcă, cu invenţia a tot mai multe medicamente. Se întîmplă acest lucru deoarece omul crede că pastilele ar putea rezolva consecinţele unor alegeri greşite şi a unui stil de viaţă greşit. Este greu de străbătut lumea aceasta aglomerată dar secretul stă în a ştii să alegi. A ştii să alegi şi să ai tăria să refuzi. Să refuzi mereu excesele, comportamentele la risc, să alegi întotdeauna simplitatea, decenţa şi cumpătarea. Până nu demult oamenii se luptau să ajungă la diverse lucruri materiale. Astăzi un om cumpătat trebuie să se lupte să renunţe la multe şi să se limiteze la puţin.

Pe măsura trecerii anilor realizez tot mai mult că adevăratul sens stă în înfrânare şi echilibru.  Dacă vrem să fim echilibraţi, sănătoşi, dacă vrem să traim o viaţă armonioasă nu putem trăi mânaţi de dorinţe, ci de principii sănătoase, cumpătarea fiind una dintre aceste principii. Cumpătarea nu ne lasă să dormim cât am dori şi nici să stăm nopţile în faţa televizorului. Cumpătarea ne aminteşte să nu ne înfuriem şi nici să vorbim tot ce ne trece prin cap, ne şopteşte că nici distracţia prea multă nici mâncarea prea multă nu este sănătoasă. Cumpătarea ne uşurează de sarcini inutile, ne oferă libertate şi timp pentru lucruri cu adevărat esenţiale.

            Stăteam într-o zi pe terasă şi urmăream nişte păsărele. Ciripeau în copacul din apropiere, apoi zburau pe sârmele din jur, făceau rotocoale prin aer şi se întorceau înapoi în frunziş. Păsărele acestea pur şi simplu existau, aveau timp să contemple viaţa, să se bucure de ea şi prin cântul lor să proslăvească pe Creator. Mă gândeam atunci ce diferită este viaţa omului. Câta trudă şi zbucium pentru a avea un pic mai mult. Un pic mai mult decât nevoile existenţiale minime, care sunt reativ uşor de atins. Şi apoi iar mai mult şi mai mult. Uneori uităm să ne oprim şi nu mai avem timp să ne uităm în jur, să existăm pur şi simplu. Sfârşitul omului este asemenea păsărelelor dar omul nu are timp să contemple viaţa, să se minuneze de creaţie şi de Creatorul ei să-L cunoască pe Dumnezeu. Deşi Domnul Isus Hristos ne-a spus să ne uităm la aceste păsărele şi să luăm exemplu, să nu ne îngrijorăm, să nu adunăm, să nu ne îmbuibăm…căci Tatăl ceresc poartă de grijă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s