Conduita creştină ne fereşte de îmbolnăviri

Boli produse de faptele firii pământeşti

Cea mai bună cale de a te păstra sănătos cu trupul şi cu mintea, este aplicarea învăţăturilor Scripturii în fiecare zi a vieţii. Îndrăznesc să afirm, după o experienţă îndelungată ca medic, că peste 80% din îmbolnăviri pot fi prevenite în acest fel. Şi totuşi bolile produse de  faptele firii pământeşti fac tot mai multe victime. „Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea” (Galateni5:19-21) Dar „cei ce sunt a lui Hristos Isus   şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei”

În urmă cu 2-3 ani se mediatiza foarte mult în Romania, importanţa vaccinării fetiţelor împotriva cancerului de col uterin. Se dădeau statistici despre acest cancer şi se spunea încontinuu: “Vaccinaţi-vă fetele!” Am apreciat atunci ca s-au ridicat împotriva acestei mediatizării nişte organizaţii ortodoxe, în special organizaţia Pro Vita, care pe site-ul lor şi prin nişte pliante arătau că în prevenirea cancerul de col uterin ar trebui să se insiste pe moralitate. Am făcut şi eu acelaşi lucru la televiziunea locală, am citit şi am arătat pliantele de la Pro-Vita şi le-am spus părinţilor de unde şi la pot descărca de pe Internet. Simţeam că aşa trebuie să fac, deşi îmi era un pic frică de reacţia colegilor, dar nimeni nu mi-a zis nimic.

Legătura dintre cancerul de col uterin şi moralitate

Anual în Romania se înregistrează aproximativ 12.000 de cazuri noi de cancer de col uterin. Papiloma virusul uman cauzează peste 90% din cancerele de col uterin. Acest virus se transmite prin contact sexual şi apare în special la tinerele care îşi încep devreme viaţa sexuală, la cele cu parteneri multiplii. Astăzi se adoptă o atitudine tot mai liberală faţă de fidelitatea în căsnicie, faţă de fidelitatea pentru viitorul partener. Această atitudine nu este răspunzătoare numai de acest cancer devastator, ci este răspunzătoare de toată mizeria: boli cu transmitere sexuală, sarcini nedorite, ucidere prin avort, copii abandonaţi, neînţelegere între soţi, lacrimi, deznădejde. Nu mai vorbesc de partea nevăzută a icebergului: sentimentele de vionvăţie, scandalurile şi certurile care macină liniştea familiei, bolile psihice sau psihosomatice, boli de inimă. etc. Aceste „idei liberale”, legate de un domeniu atât de sensibil cum este cel al vieţii intime, această dezinformare se face masiv prin mass-media, sau culmea, de către educatori, psihologi fără teamă de Dumnezeu care vin cu o autoritatea dată de statutul lor de formatori de opinie. Ei sunt cei mai periculoşi. Uneori mă gândesc dacă bisericile noastre fac atât de mult cât pot în această direcţie, mai ales că avem radio şi televiziuni creştine ( poate că fac, nu ştiu prea multe, noi aproape că am renunţat la a mai privi la TV şi a asculta la radio).  Dar ştiu că mulţi oameni, mulţi creştini consumă multă mass-media şi pentru aceştia cred că există oameni calificaţi, educatori şi psihologi creştini care iubesc Scriptura, oameni pe care ţi-ar fi drag să îi asculţi.

Faptele firii pământeşti cu întregul cortegiu de sentimente şi emoţii negative cum ar fi frica,  gelozia, egoismul, ambiţia, furia, resentimentele, ura, suprasensibilitatea, sentimentul de vinovăţie, grija, disperarea, lenea, desfânarea sunt cauzele principale ale următoarelor boli: cardiopatia ischemică,  hipertensiunea arterială, infarctele, accidentele vasculare, ulcerul gastro -duodenal, colite, tulburări cardiace, dislipidemii, ateroscleroză, boli renale, nevralgii, diabet, osteoporoză, guşă, tulburări psihice, etc.

Să mai luăm luăm câteva dintre aceste „fapte ale firii pământeşti”:

Îmbuibarea de mâncare. Am puso-o înaintea beţiei pentru că este mai frecventă ca ea şi mult mai costisitoare. Beţia afectează în general persoana în cauză şi familia sa. Îmbuibarea de mâncare şi consecinţa ei – obezitatea, afectează în primul rând societatea şi apoi pe individ. La costurile legate de complicaţiile obezităţii participăm cu toţii, deoarece medicaţia este oferită compensat şi gratuit de către stat . Problemele de sănătate  ce apar ca urmare a exceselor noastre, cum ar fi îmbuibarea de mîncare sunt multiple. Sunt îngrozită când văd cât de mulţi oameni cad patimă acestui viciu, dar mai ales, când văd suferinţa care rezultă de aici, atâtea boli cronice invalidante şi consumatoare de bani cum ar fi diabetul, dislipidemia, hipertensiuna, cardiopatia ischemică, litiaza biliara, boli articulare şi altele. (Dar despre aceasta am mai vorbit şi voi mai vorbi)

Beţia  este o patimă ce degradează sub toate aspectele pe consumator, patimă care iroseşte banii copiilor, patimă care umileşte familia celui în cauză. Acuma noi vedem suferinţa pe care o produce acest viciu. Cine este vinovat că această deprindere se transmite din generaţie în generaţie, se transmite şi tinerilor? Pentru că este vorba de o alegere şi o deprindere. Eu cred că familia este cea mai vinovată, în special mama, care nu a ştiut să îi insufle copilului repulsia şi teama chiar numai de a mirosi acest drog ucigaş.

Certurile, zavistiile, invidia produc în special boli de inimă, hipertensiune arterială, ulcere, colite, diabet.

Îngrijorările. Se poate trăi fără să ne îngrijorăm? Oare îngrijorarea nu este promovată şi de societatea de consum, care se face mai bine auzită decât biserica şi care insistă pe ideea de a „a avea” şi de „a părea”, în locul celei de „a fi” şi „a face”?  Şi totuşi nu ştiu cum aş convinge pe cei ce citesc aici că sensul vieţii stă  în aport, în a contribui cu ceva la binele celor din jur şi nu doar în preocupări egocentriste. „Daţi şi vi se va da” ne spune Scriptura. Chiar şi cel mai sărac are ce da: timp, atenţie şi înţelegere pentru ceilalţi. Dărnicia ne poate vindeca.

Un  psihatru de valoare internaţională, Alfred Adler, scrie: Sarcina cea mai importantă impusă de religia creştină a fost întotdeauna: „Iubeşte-ţi aproapele…”. „Persoana care nu manifestă nici un interes faţă de semenii săi va întâmpina cele mai mari dificultăţi în viaţă şi le va pricinui altora mari neajunsuri. Toate dificultăţile omeneşti se nasc din lipsa dragostei pentru aproapele”. Dr. Adler îşi sprijină concluziile pe o analiză efectuată atent asupra a mii de pacienţi. El a remarcat că lipsa dragostei se află la originea oricărei dificultăţi omeneşti. Se pune întrebarea: Este posibil să facem ce ne-a poruncit Domnul Hristos, adică să ne iubim vrăşmaşii, şi să facem bine celor ce ne urăsc? Prin Domnul Isus Hristos putem! Este în avantajul nostru să îi facem bine vrăşmaşului, să ne împăcăm cu el.