Arhivă | Mai 2011

Viata fara dragoste

Inteligenta fara dragoste te face pervers
Justitia fara dragoste te face implacabil
Diplomatia fara dragoste te face ipocrit
Succesul fara dragoste te face arogant
Bogatia fara dragoste te face avar
Supunerea fara dragoste te face servil
Saracia fara dragoste te face orgolios
Frumusetea fara dragoste te face ridicol
Autoritatea fara dragoste te face tiran
Munca fara dragoste te face sclav
Simplitatea fara dragoste isi pierde valoarea
Vorbele fara dragoste te fac introvertit
Legea fara dragoste te supune
Politica fara dragoste te face egoist
Credinta fara dragoste te face fanatic
Crucea fara dragoste reprezinta tortura

VIATA FARA DRAGOSTE…ISI PIERDE SENSUL.

Anunțuri

Secretele longevităţii

richard.jpgToţi oamenii doresc să trăiască mult şi să fie fericiţi. Se recomandă anumite regimuri alimentare, antioxidante, fitnees, etc. Alţii îşi petrec bună parte a vieţii prin cabinete medicale, laboratoare, farmacii, căutând să contracareze efectele sedentarismului, abuzului alimentar, vieţii agitate şi pline de nemulţumire. Dar toate aceste practici nu prelungesc în mod semnificativ viaţa. Dimpotrivă, medicalizarea excesivă a vieţii şi medicamentele luate cu pumnul pot avea efectul contrar.  Iată, însă, câteva lucruri extrem de sigure în prelungirea vieţii:

1.Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să şi se lungească zilele… Viaţa ne arată că persoanele care şi-au respectat şi preţuit părinţii, care au trăi în pace cu ei trăiesc mai mult. Gândiţi-vă la longevivii pe care îi cunoaşteţi şi aduceţi-vă aminte de relaţiile dintre ei şi părinţii lor. Apoi gândiţi-vă la familii în care membrii lor se hărţuiesc unii pe alţii, se rănesc, se poartă într-un mod egoist. Viaţa ne arată în mod categoric că oamenii care şi-au respectat părinţii trăiesc mai mult şi mai bine. Evident, sunt şi excepţii, şi, oameni care şi-au batjocorit părinţii pot trăi mult (poate pentru a simţi şi ei durerea lipsei de consideraţie din partea familiei)

2.Înţelepciunea înmulţeşte numărul anilor (Prov 4: 10). Este esenţial să ne rugăm Domnului pentru înţelepciune şi pricepere. Vedem cum mulţi oameni îşi împuţinează zilele trăind iresponsabil, imoral şi în diverse îmbuibări, fără frică de Domnul. „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul…Prin înţelepciune ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale” (Prov 9:10-11)

3. Umblarea după lucrurile Duhului este viaţă. O viaţă plină de  înţelegere pentru ceilalţi oameni, o inimă plină de bunătate, răbdare, dragoste, iertare, blândeţe şi înfrânare a poftelor ne garantează sănătate şi o viaţă lungă.  Dimpotrivă, faptele firii pământeşti, cum ar fi imoralitatea, mâniile şi certurile, invidia şi egoismul, beţiile şi îmbuibarea de mâncare ne îmbolnăvesc şi ne scurtează viaţa.

 Aşa numitele boli ale civilizaţiei cauzate de STRES, SEDENTARISM şi SUPRAALIMENTAŢIE ( Hipertensiune arterială, Cardiopatia ischemică, Diabetul) care scurtează viaţa, sunt date de aceste fapte ale firii pământeşti. Inlocuiţi cuvântul STRES cu nemulţumire, supărare, mânie, ceartă, egoism, invidie; înlocuiţi cuvântul SEDENTARISM cu lâncezeala şi lenea (foarte condamntată de Scriptură) iar cuvântul SUPRAALIMENTAŢIE cu lipsa de înfrânare a poftelor şi veţi vedea rolul faptelor firii în producerea bolilor şi scurtarea vieţii.

4. Caută să-L cunoşti şi să-L iubeşti pe Dumnezeu.  ” Fiindcă Mă iubeşte zice Domnul… il voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea” (Ps 91: 14-16). „Dacă vei umba în căile mele păzind legile şi poruncile mele … iţi voi lungi zilele”

Îmi apar adesea în ochii minţii bătrânii oamenii sfinţi, care au suferit pentru credinţă, adesea au fost în închisori, apoi au ajuns la bătrâneţe slăbuţi şi uscăţivi, trăind totuşi o viaţă lungă. Cu ochii aţintiţi spre Domnul ei au fost înafara maşinaţiilor de politică religioasă, au trăit simplu, iubitor şi fără îmbuibări. Şi Dumnezei i-a săturat cu viaţă lungă. 

 

În fotografia de mai sus este Richard Wurmbrand, probabil la ieşirea din una dintre închisori pentru că i se vede suferinţa întipărită pe chip. Puţini oameni au suferit atât de mult ca el: închisoare, tortură, batjocură, foame, singurătate. Şi totuşi, pentru că a iertat şi a iubit oamenii, Richard Wurmbrand a trăit 92 ani

Împreună

Deşi a suferit închisoare şi persecuţii Niculiţă Moldoveanu a trăit 85 de ani

Billy Graham  a scris si a vorbit cu nespus respect despre părinţii săi. A ajuns la vârsta 92 de ani.

Cura de sanatate in Munţii Apuseni, la Valea Verde

De doi ani incoace, in fiecare vara, impreuna cu familia largita (din partea sotului) facem cate o cura de aer curat, de drumetie si de sanatate in Muntii Apuseni, la Valea Verde. Acest loc  este o zonă muntoasă de un pitoresc îndrăzneţ, învăluită într-o formă de frumuseţe care pare a se ascunde vizitatorului grăbit şi ochiului superficial. Adevărata spelendoare a locului se cere descoperită cu ochii, mintea şi mai ales cu inima.

Te simti mai aproape de cer

Îţi trebuie calm şi atenţie pentru a observa şi a simţi pe deplin farmecul acestui loc care te duce cu gândul departe la începutul creaţiei, îmbiindu-te să te minunezi de măreţia Domnului, de bogăţia modalităţii de expresie a Creatorului. Poţi descoperi aici imaginaţia fără margini a Dumnezeului nostru atunci când lucra la Grădina Edenului. Când simţi tăcerea tainică a munţilor, când priveşti legănarea unduioasă, neobosită şi graţioasă a ramurilor de fag , cand auzi abia perceptibil sunetul fermecător dat de dansul zglobiu şi tremurat al frunzelor unui bătrân mesteacăn ce-şi înmoaie rădăcinile la marginea pârâului, simţi că toate acestea au o semnificaţie foarte importantă, că ele îţi spun ceva despre alte vremuri pe care trebuie să le căutăm, spre care trebuie să ne întoarcem.

Povârnişuri abrupte

Întinderi nesfârşite…

Te copleşesc prin splendoarea lor văile adânci, cu  pereţii abrupţi din care pe alocuri iese la iveală albul pur al pietrelor de marmură  presărate cu sclipiri de argint, mărginite de arbori umbroşi ce te îmbie la odihnă şi la meditaţie. Îţi încântă privirea povârnişurile line, presărate cu flori multicolore şi iarbă moale legănată de vânt, arborii singuratici ce străjuiesc nostalgic colinele fermecătoare. Mirosul florilor de câmp, cântul păsărelelor, luciul izvoarelor de cristal, cerul clar al muntelui care te lasă să vezi aici noaptea miliardele de stele, iarba înmiresmată încărcată de rouă, din răcoarea dimineţilor, sunt tot atâtea imagini care ne vorbesc, care ne cheamă să ne oprim, să medităm, să ne punem întrebări şi să găsim răspunsuri la lucruri care contează cu adevărat.

Locul de cazare oferit de familia Joldes Constantin. Cladirea principala a taberei

Locul de cazare oferit de familia Joldes C-tin. Cladirea principala a taberei

Există ici colo, ca nişte vestigii ale altor timpuri, câte un şopron sau câte o căsuţă răzleaţă, mică şi modestă. Atât de curat şi pur pare totul în jurul lor, cu clăi şi căpiţe de fân aranjate ordonat, cu prispe micuţe  pe care în serile de vară oamenii sporovăiau despre ziua care a trecut. A fost cânda aici viaţă, simplă, sănătoasă, înfrăţită cu natura. Ai zice că a fost viaţă grea, oamenii lipsiţi fiind de ceea ce noi numim confort al centrelor urbane. Dar ei aveau aerul pur, iarba curată, acea atmosferă calmă, plină de simplitate, de curăţenie pe care o mai zărim şi o simţim în jurul căsuţelor rămase peste ani.

Prin curte

Prin curte

E adevărat, noi avem confortul pe de o parte, dar pe de altă parte ne-am încărcat călătoria vieţii cu multe bagaje inutile, am devenit obosiţi de atâta informaţie, de atâta zgomot, de atâtea lucruri, de atâta competiţie. Noi persoanele mature, am trăit tranziţia de la viaţa simplă, îngemănată cu pământul, cu ierburile, cu râurile, cu vânturile, cu ciripitul păsărelelor, la viaţa citadină. Această tranziţie s-a făcut brusc şi unii am rămas nostalgici. Putem încă face comparaţia şi apoi să tragem concluzia că totul este vremelnic. Cu diferenţa că viaţa noastră a orăşenilor parcă se trece mai repede, pentru că este mai încărcată cu multe elemente superficiale, neesenţiale.

Potalindu-ne setea la izvor pur de munte

La masa cu familia largită (de mai bine de 40 persoane)Drum pe varf de munte

Avem nevoie să revenim uneori în locuri ca acestea, poate pentru a reînvăţa  simplitatea, sau pentru a ne regăsi rădăcinile care merg până departe într-o grădină mult mai superbă unde omul a fost la început. Oricum, uitând pentru câteva zile de tabieturile cotidiene, merita ca din cand in cand să facem câţiva paşi pe cărări de munte, să păşim dimineaţa pe roua ierbii, să ascultăm susurul unui izvor, să gustăm din apa lui, apoi stând la o umbră deasă si contemplând farmecul zărilor întinse, cu atât de multe alte frumuseţi, să mulţumim Domnului pentru că ne-a pus la dispoziţie această carte vie, un colţ de natură pură, numit Valea Verde în care îl putem descoperi mai bine pe El.

Pregatire de drumetie

Nostalgic drum pe varf de munte

Drumeţie şi sănătate

Teama de moarte!

„Numai cei pregătiţi să moară sunt într-adevăr pregătiţi să trăiască”

Oamenii se tem foarte mult de moarte. Şi totuşi, nu de moarte ar trebui să se teamă ci de o viaţă fără Dumnezeu. Ar trebui să se teamă ca nu cumva să uite că mai curând decât îşi închipuie vor muri.

Ferice de…morţii care mor in Domnul!

Citesc şi recitesc minunatele, folositoarele învăţături din cartea Imitatio Christi şi câteva din aceste învăţături, referitoare la moarte vreau să le împărtăşesc cu voi. Merită să medităm asupra lor:

1. Ce folos să trăieşti mult când aşa de puţin te îndrepţi? Viaţa lungă nu face întotdeauna pe om mai bun, ci de cele mai multe ori înmulţeşte numărul păcatelor şi fărădelegilor.

2.Dimineaţa, gândeşte-te că poate n-ai să ajungi seara; iar seara să nu-ţi făgăduieşti că ai să vezi dimineaţa. Fii deci gata în tot ceasul şi trăieşte în aşa fel încât moartea, oricând ar veni, să nu te găsească nepregătit.

3. Ce fericit şi înţelept este omul care se sileşte să trăiască în viaţă aşa cum ar dori să fie găsit în ceasul morţii!

4. Nu amâna mântuirea ta într-un viitor nesigur!  Este mai bine acum, până ai vreme. „Iată că acum este vremea potrivită, iată că acum este ziua mântuirii”. Va veni vremea când vei dori să ai numai o zi, numai un ceas, pentru a-ţi mântui sufletul, şi nu ştiu de ţi se va da acel timp.

5. Vezi de ce primejdie, de ce groază ai putea să scapi, dacă ai fi mereu pregătit de moarte?

6. Tu, om nesocotit, pe ce te întemeiezi? Că vei trăi multă vreme pe pământ, când în puterea ta nu stă nici măcar o zi? Câţi s-au înşelat şi au murit fără veste!

7. Trăieşte pe pământ ca un călător, ca un străin, care nu se amestecă în treburile lumii acesteia. Ţine-ţi inima slobodă şi înălţată spre Dumnezeu, căci nu ai aici cetate stătătoare. Rugăciunile, suspinele şi lacrimile tale să se îndrepte în fiecare zi spre cer, pentru ca, după moarte, sufletul tău să se învrednicească a se muta liniştit la Domnul. Amin!

„Dacă vrem să profităm la maximum de viaţă trebuie să facem faţă realităţii că se va sfârşi”.

Nu o dorim, şi totuşi, ea moartea, este ultima certitudine. Ea înseamnă întâlnirea cu Domnul, pentru copiii Săi.

Comerciantii de boli inventate! De ce sa fii o victima a lor?

 

Ignorând un mod de viaţă cumpătat mulţi oameni trăiesc ca persoane bolnave, căutând salvare iluzorie în medicament. Există adevăraţi închinători în faţa medicamentului. Ei sunt manipulaţi de „inventatorii de boli” . Sunt manipulaţi să devină bolnavi. Vedeţi mai jos de ce.
Sanatate
Cu treizeci de ani în urmă, părea o glumă.
În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic „Merck”, se confesa revistei „Fortune”, arătându- şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca „Merck” să devină un fel de „Wrigley” şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, să „vândă la toată lumea”. Inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate.
Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste, altminteri dintre cele mai obişnuite, sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali ajung bolnavi peste noapte.
Într-o carte din 2005, „Selling Sickness. (Vânzând boli) How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients”, Alain Cassels (cercetător în politica medicamentelor, la Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (journalist specializat în sănătate) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente.Cei doi cercetători dezvăluie cum, prin campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o cifră de vânzări de circa 500 miliarde dolari anual,exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului: de moarte, de şubrezire fizică, de boală etc.
Pe măsură ce, în ţările dezvoltate, majoritatea locuitorilor se bucură de o viaţămai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi transformă pe cei grijulii cu sănătatea l! or, în panicaţi pur şi simplu. Probleme minore sunt descrise ca
tulburări extrem de grave, care necesită îngrijiri grabnice. Astfel, timiditatea se transformă în „anxietate socială„, iar tensiunea premenstruală devine „tulburare disforică premenstruală„. Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine patologie în sine.
Epicentrul acestui tip de comerţ sunt Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii şase ani, din cauză că preţurile la
medicamente cresc dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult.
Aceeaşi maladie cu altă pălărie
Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat uluitor „Arta de a cataloga starea de sănătate” (The Art of Branding a Condition – în Medical Marketing & Media, Londra, mai 2003), Parry explică metodele prin care firmele sale „favorizează crearea” tulburărilor medicale:
. reevaluarea stării de sănătate;
. redefinirea unor boli cunoscute de mult şi rebotezarea lor;
. crearea unor disfuncţii din nimic; (preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual).
Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc condiţiile pentru crearea pieţei pentru produse precum Viagra sau Prozac.
Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşază la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre boli şi stări de sănătate”.
Totul este ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră nouă, inedită. Un raport al Business Insights, destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar: Capacitatea de „a crea pieţe pentru boli noi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cele mai performante, potrivit raportului, este de a sch! imba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie „convinşi” că „probleme acceptate până acum ca uşoare disconforturi” necesită „intervenţia medicului”. Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice: „Anii care vor veni vor fi martorii creării bolilor năşite de firme”.
Este evident dificil să trasezi o linie între omul sănătos şi omul bolnav. Dar este la fel de evident că, cu cât se extinde aria de definire a unei patologii, cu atât ea va atinge mai mulţi bolnavi potenţiali. Şi cu atât mai mult vor creşte vânzările de medicamente.
Deseori, afirmă Cassels şi Moynihan, experţii medicali care redactează protocoalele de tratament (acestea cuprind suma tehnicilor ce trebuie aplicate în funcţie de cazul aflat sub îngrijire) sunt în acelaşi timp plătiţi de industria farmaceutică. Iar
industria prosperă dacă protocoalele le favorizează vânzările. Potrivit acestor experţi, 90% dintre americani suferă de o tulburare numită… „hipertensiune arterială”; aproape jumătate dintre americance suferă de disfuncţia botezată FSD (disfuncţie
sexuală feminină); iar 40 de milioane de americani ar trebui urmăriţi atent din cauza nivelului ridicat al colesterolului. Bineînţeles, toate aceste maladii sunt vindecabile cu medicamente. Iar metodele de prevenţie sunt trecute în plan secundar.
Racolarea medicilor agenţi publicitari
Medicul generalist Des Spence povesteşte în „British Medical Journal” din iulie 2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o maladie născocită de imaginaţia industriei. Universitatea la care
preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care scria: ” căutăm lideri de opinie (…) a căror muncă va trebui să influenţeze gestionarea şi terapia viitoare ale disfuncţiei sexuale feminine (…) prin dorinţă hipoactivă.”
Firmele care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă ! de marketing cu scopuri stabilite dinainte şi în care slujitorii lui Hipocrate nu au nici un fel de libertate de mişcare.
Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, notorietăţii, pecare o asemenea campanie o aduce.
Dar, „partea cea mai neplăcută în toată această poveste”, continuă Spencer, „este lipsa oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale feminine prin dorinţă hipoactivă. (…) Industria trebuie să transforme această disfuncţie bănuită, în boală gravă. Iar pentru aceasta e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităţilor, dar mai ales sacrosancţi experţi medicali care legitimează totul. ,Experţii’ estimează că 40% dintre femei ,suferă’ de această ,boală’. Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot!
Uneori această ,problemă’ este prezentată ca un aspect al luptei feministe, când, de fapt, e vorba doar de manipulare cinică. Deşeurile pe care le produce acest tip de activitate farmaceutică otrăvesc viaţa prin mesajul pe care-l vehiculează:slăbiciunea dvs. (tristeţe, calviţie, libido în scădere etc) este automat simptom de boală”, conchide medicul din Glasgow.
Epidemia de marketing
În best-seller-ul „Die Krankheitserfinder” (Inventatorii de boli), Jorg Blech, biochimist german, stabilit în America şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică în ce mod industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului pentru ca indivizi perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi; explică de ce de vreo două decenii femeile la menopauză sunt terorizate cu spectrul osteoporozei pentru a
favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile; explică tehnicile de manipulare a opiniei publice cu scopul de a crea o piaţă impresionantă a pilulelor care tratează impotenţa.
Între 1984 şi 1987, „Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder” (DSM 4), care este biblia psihiatrilor ame! ricani, a introdus 77 de noi boli mentale, scrie Jean-Claude St-Onge în „Reversul pilulei”, publicată la Montreal, Ecosocietes, în 2004. Pentru a introduce aceste noi boli a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, comentează maliţios St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament. Iată câteva
exemple de „boli noi”:
. timiditatea este reciclată sub numele de „anxietate socială”
. naturala regurgitare la bebeluşi devine „reflux esofagian patologic”
. omeneasca senescenţă se transformă în „insuficienţă circulatorie cerebrală”
. până şi stresul de la loterie este legat de „traumatismul biletului necâştigător”
În aprilie 2004, o anchetă extrem de bine documentată şi aprofundată, realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la University of Masachussets Boston, şi publicată în prestigioasa revistă „Psycho-Therapy and Psychosomatics”, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiţi de firmele care fabrică exact medicamentele care tratează aşa-zisele boli noi introduse în manual.
Impresia de depresie
Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite numărul de consultaţii în urma cărora sau prescris antidepresive s-a dublat între 1980 şi 1989. O tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate. Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele sunt prescrise
masiv. Două sunt motivele pentru care medicii o fac totuşi:
1. În 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să permită medicilor să pună un diagnostic într-un timp scurt, pornind de la ghidurile clinice. Permisiunea acordată, astfel, medicilor general! işti de a trata depresia a dus la multiplicarea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive.
2. Societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii, acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuciderilor este vina lor, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive.
Lobby-ştii au lansat chiar ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate. Potrivit lui Jean-Claude St-Onge, femeile sunt în mod deosebit vizate de eforturile de „medicalizarea” a vieţii. Altădată, ele mergeau la medic când erau gravide, acum îl consultă în chestiuni de contracepţie şi de menopauză. De altfel, se vorbeşte deja şi de „perimenopauză” (perioada de dinainte de instalare a menopauzei şi până la instalarea ei propriu-zisă), o nouă afecţiune care se încearcă a fi popularizată. Ca urmare, femeile devin mari consumatoare de pastile pe perioade mari de timp.
Cherchez la femme malade!
Hormonoterapia substitutivă este un un pas uriaş pentru „medicalizarea” vieţii femeii. Cu toate că 75% dintre femei nu manifestă nici un simptom deranjant când ajung la menopauză, producătorii farmaceutici şi experţii lor de marketing apelează la frica de îmbătrânire a femeilor pentru a-şi vinde produsele. Şi asta în ciuda deselor efectesecundare ale tratamentului: dureri de cap, greţuri, infecţii genito-urinare, varice la picioare, sensibilitate mamară etc. Cu atât mai mult cu cât comunitatea medicală nu aajuns la un consens privind eficienţa hormonoterapiei substitutive, mulţi avertizând asupra utilizării iresponsabile a tratamentului.
Osteoporoza, procesul normal de scădere a densităţii osoase odată cu vârsta, face şi el o ţintă de marketing din femeia de vârsta a doua. Dar probabil cel mai sfruntat tertip al firmelor de farmaceutice este deja pomenita disfuncţie sexuală la femei (DSF). Peste 40% dintre femeile între 18 şi 59 de ani ar suferi de ea. De unde această cifră? St-Onge ne lămureşte. Un studiu făcut în Statele Unite cerea unui număr de 1500 de femei să răspundă cu da sau nu la 7 întrebări. Dacă! răspundeau cu da fie şi numai la una dintre întrebări, erau catalogate ca suferind de DSF. Printre ele, se numărau cele care declarau că vreme de mai mult de două luni în ultimul an nu au simţit dorinţă sexuală, au simţit anxietate faţă de propria performanţă sexuală sau au avut probleme de lubrifiere. (Journal of the American Medical Association, 1991)
Farmacoterapia fricii
Cea mai eficientă strategie de marketing pentru „vânzarea”bolilor” este frica.Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criza cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor
scontate. În noul limbaj de marketing se vorbeste deja de „farmacoterapia fricii”.
Alături de „mongering disease”, negoţul cu boli.
„Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, negustorii de sănătate, astăzi, mai mult ca niciodată, par să vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat”, constată medicul Martin Winkler în postafaţa lucrării lui Jorg Blech, „Inventatorii de boli”.
 „Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet, încet normele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc) pentru a obţine astfel creşterea numărului pacienţilor susceptibili a fi trataţi”.
Căci, conchide Winkler, „a-i face pe nişte oameni perfect sănătoşi să creadă că trebuie să se îngrijescă pe viaţă, reprezintă pentru fabricanţi o veritabilă rentă viageră„.
(Preluat de pe forumul medicinei de familie)