Curajul de a spune “NU”!

Deşi se cred neconformişti, tinerii sunt într-un pericol foarte mare de a se conforma în totul obiceiurilor grupului din care fac parte, chiar dacă aceste obiceiuri sunt foarte dăunătoare.

Există un cuvânt pe care, adesea, tinerii nu au curajul să îl spună. Acest cuvânt simplu este NU! Nu obiceiurilor proaste, NU presiunii grupului, Nu comportamentelor iresponsabiele.  Dorinţa tânărului este aceea de a fi acceptat cu orice preţ de către grup sau “ gaşcă” şi de aceea îi vine foarte greu să spună NU!

Pentru a spune DA nu este nevoie de curaj, pe când pentru NU este nevoie de mult curaj.  Dar cu cât copiii devin mai curajoşi din punct de vedere etic, cu cât gândesc mai limpede,  cu cât sunt mai integrii moral cu atât viaţa lor va avea mai mult sens, şi vor fi capabili să exercite o influenţă pozitivă asupra lumii în care trăiesc, vor reuşi mai bine în viaţă.

Dacă tinerii noştri vor fi înconjuraţi de iubirea părinţilor, iubire care nu tolerează indiciplina ci povăţuieşte în dragoste ei se vor înarma mai uşor cu  valori puternice şi sănătoase şi vor avea curajul de a spune NU, atunci când trebuie.

Si reversul este valabil: Cu cât sunt mai puţin integrii şi gândesc mai puţin cu atât vor putea fi mai puternic influenţaţi de elemente proaste care abia aşteaptă să devoreze suflete şi minţi tinere. Şi acest lucru este foarte valabil în zilele noastre.

Ca părinte fii alături de copilul tău, petrece timp cu el şi ascultă-l ce vrea să îţi spună, învaţă-l despre valorile morale creştine.  Dacă îl vei asculta când are 5, 7 sau 8 ani si el te va asculta când va avea 15, 16 sau 18 ani.

FAŢE TRISTE DE SUB MĂŞTI ZÂMBITOARE

Până în anul 2020 depresia va fi a doua cauză de disabilitate în ţările dezvoltate

Până în anul 2020 depresia va fi a doua cauză de disabilitate în ţările dezvoltate, susţin specialiştii în psihatrie. Caracterizată prin tristeţe, oboseală fizică şi psihică, lipsă de chef de viaţă, tulburări a vieţii intelectuale, insomnie, anxietate şi o dureroasă lipsă de sens, DEPRESIA, reprezintă un complex de simptome caracteristice societăţii moderne. Cu îngijorare am observat şi eu, în cei peste 30 de ani de practică medicală, cum oamenii, indiferent de statutul lor social, de succesul lor, de bunurile pe care le posedă, au devenit din ce în ce mai trişti dar şi mai centraţi pe ei înşişi, mai nemulţumiţi, mai revendicativi, mai plini de reproşuri, mai bolnavi.

Explicaţia o găsesc în înstrăinarea omulul faţă de Dumnezeu, înstrăinare produsă de lumea noastră aşa zisă modernă, dar de fapt o lume nebună. Unii l-au înlocuit pe Dumnezeu cu satisfacţia pe care credeau că o pot oferi lucrurile, mâncarea, distracţia, competiţia. Alţii, mai puţin norocişi sunt amărâţi şi frustraţi că nu au parte de lucrurile, posiblitaţile şi şansele altora. Dar şi unii şi alţii sunt pe o pistă greşită a căutării fericirii. Bogăţia prin ea însăşi nu te face fericit. Nici sărăcia prin ea însăşi nu te poate face nefericit. Sfântul Apostol Pavel spune că: “Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte” .

Cei ce sunt a lui Hristos fac mult mai uşor faţă lumii moderne, agitată, aglomerată şi în care sunt valorizate atâtea lucruri fără valoare. Ei ştiu că sunt doar nişte străini şi călători pe acest pământ. Ei sunt imuni la depresie. Pe feţele lor se vede bucuria mântuirii.

NU EXAGERA CU PREOCUPAREA PENTRU SĂNĂTATE

Cei ce exagerează cu interesul pentru propria persoană devin oameni bolnavi. Prea multe analize, prea multă “căutare” la doctori, prea multe discuţii despre sănătatea ta cu cei din jur nu sunt sănătoase. În plus prea multe discuţii despre sănătatea sau boala ta îi va îndeparta pe oameni de tine, iar această respingere îţi va accentua impresia că eşti bolnav. Trăieşte decent, simplu, iubitor, fă mişcare şi mănâncă sănătos, uită de tine şi dăruieşte-te înspre alţii şi în rest lasă sănătatea în mâna Domnului. Este greşit să-ţi cauţi boli închipuite prin  laboratoare sau prin multe vizite la doctor.

Cum să trăim când nu mai putem crede?

Când cineva nu poate crede, atunci de fapt nu poate trai!

Dumnezeu nu este un concept teologic, un gând, o forţă a naturii sau aşa ceva. Dumnezeu este o persoana, care trăieşte cu adevărat  şi care ni s-a revelat prin Domnul Isus Hristos. El este o realitate de netăgăduit care umple sufletul credincioşilor de un minunat sens al existenţei, de bucurie şi de o pace adâncă  “care întrece orice pricepere”. Dumnezeu dăruieşte celor evlavioşi o credinţă în existenţa lui mai întemeiată decât orice demonstraţie.

Dacă trăiesc ca şi când Dumnezeu nu ar exista, dispreţuindu-i poruncile, nesfinţind duminica, comiţând adulter, minţind, necinstind pe părinţi, necinstind pe Dumnezeu, atunci trăiesc pe lângă realitate. Şi atunci îmi este cu neputinţă să o scot la capăt cu viaţa. Privţi în jurul vostru! Oamenii nu mai ajung s-o scoată la capăt, nici chiar cei care câştigă mulţi bani. În lăuntrul lor sunt profund neliniştiţi, iar în viaţa personală şi în familie sunt atâtea lucruri care dor.

Cum să ieşi la liman când nu mai poţi crede? Nu o vei putea scoate la capăt nici în viaţă, nici în moarte, nici în veşnicie. Moartea, care poate fi chiar în această noapte, ne te va lăsa să iei cu tine în veşnicie decât  sufletul tău încărcat de vinovăţie. Vinovăţie care putea fi ştearsă dacă l-ai fi căutat şi l-ai fi găsit pe Mântuitorul nostru Isus Hristos.

Iar dacă obiectezi: În realitate oamenii o s-o scoată la capăt destul de bine!”, atunci trebuie să îţi răspund: ” Se va vedea!”.  Iată un om ca Goethe. Era frumos, era bogat, era ministru, era inteligent: pe scurt, avea totul. Dar la sfârşitul vieţii a spus  lui Eckermann ca dacă ar aduna ceasurile lui de fericire, n-ar ajunge la un total de trei zile. El nu avea pace! Nu, un om n-o poate soate la capăt dacă nu are credinţă!

Adaptare după Wilhelm Busch

Imagine preluată de pe http://www.deviantart.com/