O poveste de 30 de ani, în câteva fraze

Impreuna de 30 de ani

Povestea mea si a lui Ghita la 30 de ani petrecuti împreună

15 septembrie 1985

S-au dus 30 de ani ca şi un sunet, lasînd în urmă doar ecoul amintirilor. Sunt atât de multe amintiri ale călătoriei noastre efemere prin această lume. Am petrecut clipe frumoase şi binecuvântate împreună,  deşi uneori a fost de luptat cu valuri şi probleme mai mari sau mai mici.

Temperamentele noastre sunt diferite şi acomodarea noastra unul cu altul nu a fost foarte lină, dar Dumnezeu care ne-a adus împreună, prin aceasta ne-a şlefuit, ne-a maturizt, ne-a învăţat să comunicăm, să ne ascultăm, să ne iertăm, să ne schimbăm în unele privinţe, să ne acceptăm aşa cum suntem în multe altele. De-a lungul anilor am devenit tot mai buni prieteni, ne-a fost tot mai drag să petrecem timp împreună, să discutăm, să râdem, să visăm, să ne plimbăm şi să călătorim împreună, să facem planuri împreună, să-L căutăm pe Domnul împreună, să citim şi să vorbim mereu despre credinţa noastră. Această apropiere şi comunicare ne-a ajutat să ne cunoaştem tot mai bine şi să ne iubim cu acea iubire matură şi statornică care vine din înţelegerea sufletului şi a universului de simţiri a celuilalt.

Privind în urmă îl văd pe Ghită ca pe un soţ iubitor, generos, înţelept, calm, calculat, un om în care am găsit întodeauna refugiu emoţional în clipe de tristeţe. Întotdeauna a ştiut să îmi mângâie sufletul şi să mă ocrotească. Dacă ar fi să aleg pe cel mai important om de pe lume, cu care să petrec o oră de conversaţie, acesta ar fi el. El este cel mai bun prieten al meu. Niciodată nu ne ajunge timpul de discuţie.

Acum 30 de ani

Gândind la anii ce au trecut

Ghiţă a fost în toţi anii un tată minunat, care şi-a făcut o prioritate din a petrece timp cu fetele noastre. Împreună am încercat să le transmitem valorile credinţei şi ale unui comportament decent şi plin de înţelegere pentru cei din jur. Ne-a plăcut la amândoi să ne rugăm pentru ele, să luptăm pentru ele, să discutăm cu ele şi să ne gândim la diverse aspecte concrete ale viitorului lor încă de când erau foarte mici. Încă de când erau destul de mici ne rugam şi imploram binecuvântare de la Dumnezeu pentru viitoarea lor căsătorie.
În concluzie, sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că mi l-a dat pe Ghiţă, idealul de bărbat la care visam în anii tinereţii, pentru care m-am rugat şi pe care l-am aşteptat cu încăpătânare. Am petrecut 30 de ani frumoşi împreună, ani în care ne-am bucurat unul de iubirea celuilalt, în care ne-am bucurat de familia noastră, o familie plină de afecţiune reciprocă, în care a domnit pacea şi bucuria dată de Domnul.
Din acest an am rămas doar noi doi, pentru că şi a doua fiică s-a căsătorit. Am trăit ( şi mai trăiesc un pic) un sentiment de gol, de despărţire, de schimbare definitivă, care a smuls lacrimi din ochii mei. Dar aşa cum le-am dat drumul din mâini şi din casa noastră, le dau drumul treptat şi din chinga emoţională în care le-am cuprins pe amândouă. Sunt recunoscătoare şi mulţumitoare că ele sunt în mânile Domnului şi alături de nişte soţi buni şi credincioşi.
După 30 de ani, cu ajutorul Lui Dumnezeu, călătoria mea cu Ghiţă continuă să fie frumoasă, este aşa de bine să fiu cu el, să ne ţinem de mână până la final, încurajându-ne reciproc să rămânem treji şi veghiatori, cu ochii aţintiţi la ţinta călătoriei noastre şi atât cât putem să ajutăm şi pe alţi călători să audă şi să urmeze chemarea Domnului. Ne rugăm ca Dumnezeu să ne păstreze sănătatea, să ne mărească înţelepciunea, să ne ajute să fim cumpătaţi în toate lucrurile până în ultima zi a vieţii. Şi să ne dea privilegiul de  a ne aduce în continuare aportul în lumea în care trăim.