Ce plictiseala să fii nevoit să râzi mereu!

 

 „Blestemul epocii de astăzi este superficialitatea”. Trăim atât de puţin pe pământ şi suntem în aşa mare primejdie să ne pierdem sufletele, în aşa mare primejdie să pierdem lucruri de o importanţă eternă! Duhul Veacului s-a perfecţionat în ruperea legăturilor trainice dintre oameni, în ruperea legăturilor inimii. Dar ne crează iluzia că suntem împreună prin prietenii virtuale, în care devenim şi mai superficiali şi mai singuri. Iar dacă se întâmplă ca oamenii să ajungă totuşi împreună îi pune să râdă, să moară de râs: să râdă de fleacuri, de comedii, de situaţii penibile, de glume puerile, să râdă de dramele altora. Dar sub acest râs, sub aceste hohote care amorţesc simţirea se află ascunsă multă alienare şi însingurare. Iar în această lume a sufletelor însingurate, oamenii vor să dea celor din jur impresia că sunt fericiţi şi atunci trebuie să râdă mereu. Dar acest lucru cred că este foarte plictisitor.

„Numai din pricina uşurătăţii inimii noastre şi a nepăsării faţă de greşelile noastre, nu simţim durerile sufletului nostru, ci râdem adeseori ca nerozii, când mai degrabă ar trebui să plângem” (Imitatio Cristi).
Mă plictisesc să râd! Nu sunt atrasă de viaţa cu caracter de circ. Încerc să o evit. Dar îmi este dor să mă bucur, să zâmbesc. Mă bucur să am aproape oameni dragi, mă bucur de bucuriile lor, de credinţa lor, de reuşitele lor, de speranţele lor. Îmi place să mă bucur de oameni cu idealuri frumoase şi caracter frumos.
Societatea de consum ne oferă şi ne îndeamnă la multă distraţie artificială, sclipicioasă, zgomotoasă, promovată prin reclame scumpe, distracţie la care poţi să mori de râs.

Prefer să aleg zâmbetul. Vreau să fug cât mai departe de zarva lumii şi să caut BUCURIA în locul de distracţiei. Atunci când am timp îmi place să mă duc în locuri unde să cuprind puţin în inima mea din gradniosul spectacol oferit de Dumnezeu. Crâmpeie din marele spectacol al naturii, îţi aduce în suflet bucuria, pe faţă zâmbetul, în inimă putere de a gândi şi a medita la ceea ce eşti, la ceea ce trebuie să devii. În fiecare zi avem ocazia să zâmbim din inimă şi să mulţumim Domnului pentru o nouă zi senină, pentru răsărituri şi apusuri, pentru susur de izoare, câmpuri cu flori, valuri de mare, dealuri , munţi şi păduri umbroase.

Cred că esenţa unei vieţi împlinite nu este cât te distrezi ci cât te bucuri!