Ce plictiseala să fii nevoit să râzi mereu!

 

 „Blestemul epocii de astăzi este superficialitatea”. Trăim atât de puţin pe pământ şi suntem în aşa mare primejdie să ne pierdem sufletele, în aşa mare primejdie să pierdem lucruri de o importanţă eternă! Duhul Veacului s-a perfecţionat în ruperea legăturilor trainice dintre oameni, în ruperea legăturilor inimii. Dar ne crează iluzia că suntem împreună prin prietenii virtuale, în care devenim şi mai superficiali şi mai singuri. Iar dacă se întâmplă ca oamenii să ajungă totuşi împreună îi pune să râdă, să moară de râs: să râdă de fleacuri, de comedii, de situaţii penibile, de glume puerile, să râdă de dramele altora. Dar sub acest râs, sub aceste hohote care amorţesc simţirea se află ascunsă multă alienare şi însingurare. Iar în această lume a sufletelor însingurate, oamenii vor să dea celor din jur impresia că sunt fericiţi şi atunci trebuie să râdă mereu. Dar acest lucru cred că este foarte plictisitor.Poze Nicon Iulie 2016 302

„Numai din pricina uşurătăţii inimii noastre şi a nepăsării faţă de greşelile noastre, nu simţim durerile sufletului nostru, ci râdem adeseori ca nerozii, când mai degrabă ar trebui să plângem” (Imitatio Cristi).
Mă plictisesc să râd! Nu sunt atrasă de viaţa cu caracter de circ. Încerc să o evit. Dar îmi este dor să mă bucur, să zâmbesc. Mă bucur să am aproape oameni dragi, mă bucur de bucuriile lor, de credinţa lor, de reuşitele lor, de speranţele lor. Îmi place să mă bucur de oameni cu idealuri frumoase şi caracter frumos.
Societatea de consum ne oferă şi ne îndeamnă la multă distraţie artificială, sclipicioasă, zgomotoasă, promovată prin reclame scumpe, distracţie la care poţi mori de râs.

Prefer să aleg zâmbetul. Vreau să fug cât mai departe de zarva lumii şi să caut BUCURIA în locul de distracţiei. Atunci când am timp îmi place să mă duc în locuri unde să cuprind puţin în inima mea din gradniosul spectacol oferit de Dumnezeu. Crâmpeie din marele spectacol al naturii, îţi aduce în suflet bucuria, pe faţă zâmbetul, în inimă putere de a gândi şi a medita la ceea ce eşti, la ceea ce trebuie să devii. În fiecare zi avem ocazia să zâmbim din inimă şi să mulţumim Domnului pentru o nouă zi senină, pentru răsărituri şi apusuri, pentru susur de izoare, câmpuri cu flori, valuri de mare, dealuri , munţi şi păduri umbroase.

Cred că esenţa unei vieţi împlinite nu este cât te distrezi ci cât te bucuri!

 

Un gând despre &8222;Ce plictiseala să fii nevoit să râzi mereu!&8221;

  1. O, cata dreptate aveti!
    Dar chiar si cu zambetul este o problema cand el a inceput sa devina o masca pe fata crestinilor. Cand daca nu il ai pe buze dintr-un motiv sau altul, cine te vede in adunare te blameaza ca nu ai bucurie crestina in incercari! Unii te dojenesc cu degetul aratator ridicat! Si atunci chiar iti iese un zambet, insa amar, vazand superficialitatea…
    Dar bucuria salasluieste in inima si nu totdeauna o poti afisa pe chip. Si-atunci, ce sa faci? Sa-ti pui si tu o masca pentru a-i satisface pe ei? Sau macar pentru a nu le mai da posibilitatea de a cauta motive de mustrare?!?
    Pentru ca ei, desi sunt superficiali in lucrurile vitale, adora sa sape in adancimile intimitatii durerii tale! Iar daca incerci sa te retragi, te acuza rapid ca nu ai deschidere fata de frati. Ca te izolezi din necredinta.
    Daca le spui ce problema ai, devin invatatori depasindu-si atributiunile inchipuite si mergand pana la a-ti calca in picioare viata si durerea (fizica sau sufleteasca).
    Am invatat ca astazi, multi oameni sunt crestini, dar putini crestini sunt oameni… Si imi asum aceasta declaratie!
    Sensibilitate, empatie, tacere plina de inteles, o strangere de mana, a sta langa cineva doar plangand cu el, a sta langa cineva doar rugandu-te pentru el, o privire calda, a sari in ajutor fizic, financiar etc., FAPTA intr-un cuvant, nu mai gasesti azi decat greu. Si ma refer la fapta dintr-o inima curata, nu din dorinta de rasplatire in cer.
    Pentru ca da, crestinii azi fac fapte cu ochii la rasplatirile Domnului, nu din dragoste neconditionata pentru fratele sau sora. Fac fapte din pizma fata de alti frati, fac fapte din spirit de concurenta, fac fapte ca sa dovedeasca o dragoste care de fapt nu o au, fac fapte din ingamfare, din marire de sine. Fac fapte ca sa se laude, ca ca castige ceva, ca sa oblige…
    Azi zgomotul, galagia si multa miscare fara tinta este ceea ce domina viata crestina in general. Si multi asa traiesc.
    Nu toti, dar aproape toti!!!
    Putini mai sunt azi crestini. Hristos nu mai este in Biserica Laodiceea… E la usa…………………… Bate……………..
    DACA aude cineva… Daca deschide…
    Aude cineva???
    Domnul Isus sa va binecuvinteze, iubita SORA! Ma bucur ca am gasit blogul dvs (prin sora Rodica de la Agnus Dei).
    Fiti binecuvantata dvs. si toata casa dvs.!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s