„Toleranţa”, „fanaticii religioşi” şi limbajul pervertit

Dacă 3.000.000  de români nu sunt de acord cu  homosexualii, cu îndoctrinarea ateistă, cu educaţia sexuală a copiilor mici, sunt atacaţi cu un cuvânt perfid: INTOLERANŢĂ.  Mai sunt atacaţi  şi cu alte cuvinte cum ar fi: fanatici, homofobi, tradiţionalişti, ultranaţionalişti, fascişti, haters, etc. toate cuvinte ale unui limbaj de lemn produse parcă de nouavorbă din lumea totalitară a lui Orwell. ( Vezi celebra şi actuala carte de mai jos)

Politicienii noştri ne demonstrează că sunt doar marionete în mâinile marilor păpuşari ai lumii, ai elitelor progresiste care le-au impus acelaşi limbaj uniform, aceleaşi expresii de lemn, inspirate de acelaşi duh satanic.În numele aşa zisei corectitudini politice, (o oribilă „corectitudine”) ni se cere să acceptăm tot valul de imoralitate, de destrabălare, ni se cere să ne călcăm în picioare valorile creştine care ne-au protejat ca familii şi ne-au ţinut în picioare ca naţiune. Scopul este acela de spălare pe creier, de îndobitocire a individului pentru a putea fi controlat în totalitate de către Oculta Mondială care a luat cu asalt toate statele libere si care va instaura „Noul totalitarism”. ( Vezi cât de actual pare totul când citeşti paginile Protocoalelor de la Toronto)

„Toleranţă”,  a devenit un cuvânt pervertit,  un cuvânt ameninţător

Poate ceva numit toleranţă să ne ameninţe? Este posibil să ne temem de ceea ce numim toleranţă?

Răspunsul este da. În societatea vremurilor noastre, numită şi postmodernă, suntem  şi vom fi martorii unei schimbări culturale ce poate fi etichetată drept cea mai vijelioasă şi mai întunecată din istoria omenirii ( Josh McDowell). Şi toate aceste schimbări de rău augur se vor face în numele aşa zisei „Noua toleranţă”. Doctrina propagată azi, şi care se face tot mai simţită şi în ţara noastră, în special în şcoli, în universităţi şi politică este diferită de definiţia din dicţionare în  care toleranţa este descrisă astfel: „a recunoaşte şi a respecta credinţele, opiniile şi practicile altora fără a le împărtăşi”.

Toleranţa tradiţională era o frumoasă virtute creştină. Era  îngăduinţa creştină izvorâtă din iubire, care te îndemna să-ţi iubeşti aproapele, să-l respecţi, să-l preţuieşti şi să-l accepţi chiar dacă nu erai de acord cu comportamentul lui. Toleranţa tradiţională nu te obliga să aderi la convingerea şi comportamentul unei persoane sau grup de persoane cu care nu erai de acord.

Noua toleranţă este la kilometrii distanţă de ceea ce înseamnă toleranţa tradiţională.

Ea afirmă că nu mai există adevăr absolut. Toate convingerile, valorile, stilurile de viaţă sunt egale. Toate punctele de vedere trebuiesc respectate sau apaludate. După principiul toleranţei tradiţionale puteam transmite copiilor noştri respectul pentru nişte valori morale, de exemplu să-i fie fidel viitorului partener de viaţă, iar copiii noştri aveau dreptul atât să fie fideli cât şi să afirme că acest comportament este cel mai bun.

După noua toleranţă nu mai ai acest drept. Noua toleranţă spune că toate comportamentele sunt egale. Dacă judeci  comportamentul greşit al vreunei persoane eşti etichetat ca intolerant.

Un alt exemplu: În urmă cu câţiva ani nu numai societăţile creştine ci şi cele  capitaliste sau comuniste considerau că homosexualitatea este o boală, o aberaţie sexuală. Iar ca orice bolnav homosexualul trebuia înţeles, tratat şi vindecat. Chiar dacă acceptai persoana nu erai obligat să fii de acord cu comportamentul ei. Noua toleranţă spune că şi comportamentul acestor oameni este tot atât de demn de respect ca orice alt comportament. Învăţătura creştină spune că homosexualii (sodomiţii) alături de cei care comit adulter, de hoţi, beţivi, lacomi, defăimători nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. O astfel de afirmaţie a învăţăturii creştine este socotită intolerantă de noua toleranţă.

Iată ce se afirmă într-un Centru al noii toleranţe din Chişinău. «  In domeniul moral indivizii au dreptul de a-si alege modul de viata, valorile la care vor sa ţină, chiar şi greşelile ce vor a le comite,  fara nici o intervenţie din partea societăţii sau a statului » (www. tolerance. org.)

Decesul adevărului

În noua toleranţă nu există adevăr absolut. Adevărul este relativ şi depinde de împrejurări. În noua toleranţă fiecare are adevărul lui. Nu mai există standarde morale, sisteme de referinţă. Este într-adevăr înfricoşător să te gândeşti în ce lume debusolată este posibil să trăiască copiii noştri, dacă noi vom accepta această ideologie, această doctrină.

Această ideologie loveşte cel mai tare în creştinism. „Avem de a face cu o schimbare de o asemenea amploare, încât implicaţiile ei sunt deconcertante. Lucrul cel mai înfricoşător rămâne totuşi ignoranţa şi pasivitatea celor mai mulţi dintre creştini”-spun Josh McDowell şi Bob Hostetler.

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”  afirmă, Isus Hristos Mântuitorul nostru. Pe măsură ce cunoşti Evanghelia şi pe Isus Hristos devi fascinat de semnificaţia, de lumina şi de puterea transformatoare acestei afirmaţii a Fiului Lui Dumnezeu. El Dumnezeu, venind ca Om şi trăind fără de păcat este Destinul nostru, Eliberatorul de păcate, Calea de împăcare cu Dumnezeu, Calea spre Viaţă.

În noua toleranţă afirmaţia de mai sus a Lui Isus Hristos este intolerabilă. Nimeni nu are voie să deţină adevărul absolut. Nu există adevăr absolut. Iată de ce noua toleranţă va lovi în special în creştinism.

Un copil ce îşi atacă părintele

Este ciudat faptul că noua toleranţă s-a născut şi s-a dezvoltat în societăţile cele mai democratice, mai dezvoltate şi mai civilizate. Cultura creştină este cea care a oferit baza morală pentru dezvoltatarea societăţilor respective şi mai mult de atât, a oferit omului cea mai mare libertate, comparativ cu alte religii şi culturi. Paradoxal însă, de această frumoasă libertate au început treptat să abuzeze diferiţi indivizi şi grupări minoritare: mişcări feministe, asociaţii pro-avort, activişti homosexuali, asociaţii pentru drepturile animalelor, etc. Ei sunt minoritarii şi vor drepturi ( discriminare pozitivă), vor nu numai să fie aceptaţi ca persoane ci vor să le fie acceptate şi aplaudate şi comportamentele şi paradoxal, societatea majoritară este de acord cu revendicările lor. În lumea noii toleranţe discriminarea selectivă este lăudabilă dacă discriminarea sau segregarea favorizează un „grup minoritar” în detrimentul aşa-zisei culturi dominante. Cultura creştină este „cultura dominantă” şi nu are voie să lezeze „drepturile civile” ale grupărilor minoritare. Şi astfel noua toleranţă tolerează orice înafară de a-ţi manifesta credinţa în Dumnezeu şi mai ales în Isus, pentru că acest lucru presupune că există adevăriri absolute. Acest lucru  presupune că răul este întotdeuna rău, că furtul, minciuna, crima, adulterul, etc. sunt greşite pentru toţi. Mai presupune că dreptatea, mila, smerenia, bunătatea sunt atitudini corecte pentru toţi oameni. Dar în noua toleranţă sunt intolerabile asemenea presupuneri.

Şi astfel cultura creştină a devenit „victima singurei forme de bigotism care pare a fi acceptat de noua toleranţă- bigotismul împotriva creştinilor”

 

10 gânduri despre &8222;„Toleranţa”, „fanaticii religioşi” şi limbajul pervertit&8221;

  1. Foarte bine ati explicat agenda celor ce in numele tolerantei sunt cei mai intoleranti oameni! Nu numai ca vor sa acceptam orice agenda vor ei sa impuna, ci vor sa ne controleze chiar si gandirea noastra si sa ne-o schimbe fortat. In SUA deja de vreo doua decenii se foloseste fraza thought-police si nu imi inchipuiam cum ar arata o astfel de societate. Iata ca astazi e o realitate si noua etapa a corectitudinii politice. Acum inteleg termenul…

    Apreciază

  2. Credeam ca nu noi vom fi generatia data afara de pe pamant de masoni, fiindca ei vor sa ramana doar 500 de milioane de oameni aici, adica doar ei.
    Credeam ca timpul va mai dura.
    Dar vad ca viteza cu care se desfasoara lucrurile este ametitoare.
    De la 1 mai 2016 am intrat in Noua Ordine Mondiala, iar lucrurile SE VEDE CLAR ca se aseaza dupa agenda lor (cititi memorandumul masonic 2016-2020, e peste tot pe net).
    Credeam ca mai avem timp, dar vad ca noi vom fi cei intemnitati si omorati de oamenii statului pentru credinta noastra in Cristos.
    Noi vom fi cei pusi sa semneze in biserici acele hartii demonice de lepadare de Hristos, hartii in care prin semnatura, nenorocitul, amaratul, bietul care semneaza ca e de acord cu noile reguli impuse de stat pentru biserica, isi va pecetlui destinul vesnic la fel ca acceptarea microcipului anticristului.
    Vremea este aproape, si pentru noi, urmasii Domnului Isus, eliberarea definitiva se apropie, chiar daca Tatal nostru va ingadui sa fim pentru o scurta vreme prigoniti de fiii diavolului.
    Dar voi, cei care credeti ca stapaniti lumea, nu uitati ca vine un ceas in care va trebui sa dati socoteala de viata voastra. Si nu spuneti ca nu credeti asta, pentru ca mintiti. Dumnezeu a pus in inima omului o masura de credinta, deci nu exista atei. Ateii sunt oameni care fug de Dumnezeul pe care Il urasc, dar in existenta Caruia cred, fiindca nu-si pot schimba inima pe care Dumnezeu le-a pus-o in piept CU CREDINTA. De aceea omul va plati lui Dumnezeu pretul neascultarii lui, pentru ca ABSOLUT NICIUN OM NU VA PUTEA SPUNE IN ZIUA JUDECATII: „DOAMNE, N-M STIUT”…
    Dumnezeu sa ne dea putere sa rabdam pana la sfarsit!
    Dumnezeu sa se indure de voi, vrajmasii Lui!

    Apreciază

  3. Pare incredibil, dar răul capătă proprietăţi mimetice atunci când binele este mimat la rându-i. Dacă creştinul, care acum se consideră prigonit, ar fi păstrat cu sfinţenie valorile insuflate de strămoşi şi de Hristos şi nu ar fi practicat ipocrizia, indiferenţa faţă de semeni şi, mai presus de orice, nu ar fi pus banul pe primul plan, mai presus de valorile creştine, mai presus de Hristos, răul nu ar fi avut nicio putere asupra lui. Suntem ceea ce ne-am dorit să fim, fiecare alegere a noastră devine faptă şi ne imprimă viitorul, ba chiar şi pe cel al copiilor noştri. Şi cât timp continuăm să ne închinăm la bani, să ne abandonăm ţara care ne-a făcut ceea ce suntem, copiii care sunt responsabilitatea noastră, bătrânii pentru a îngriji părinţii altora, nu vom avea dreptul la viaţă veşnică iar răul se va răspândi ca o molimă peste fiinţa colectivă a acestui popor. Să nu uităm niciodată că rostul răului este să fie rău…. dar că noi avem puterea de a alege.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s