Arhivă | Decembrie 2016

Făt Frumos va iubi întotdeauna o Ileana Cosânzeană

Să vezi pe copiii copiilor tăi! Este o binecuvântare şi una dintre bucuriile reale ale vieţii noastre atât de scurte. Mai ieri eram noi copii, apoi tineri, apoi părinţi si acum bunici şi… în curând sfârşitul! Iar copilul aceasta, primul meu nepot, căruia i-am auzit primul ţipăt şi prima tânguire când a intrat în lumea aceasta a durerii, va repeta şi el etapele, sfârşind aşa cum a intrat in lume: cu plânsul. nepotul-meuAceasta să fie viaţa? Doar atât? Nu , nu este aceasta! Ceea ce trăim aici este doar semănarea noastră în putrezire, pentru ca asemenea unei seminţe de crin, care cade în pamânt şi pare că moare, să ne prefacem, să ne desăvârşim şi să renaştem ca făpturi noi pentru Viaţa Eternă. Metamorfoza omului muritor într-un om născut pentru Viaţă, nu se face de la sine, ci doar dacă murim şi înviem împreună cu Hristos, Mântuitorul nostru.
Dragul meu nepot, viaţa pământească, pe care ai început-o nu va fi uşoară. Suferinţa şi moartea au fost aduse pe pământul acesta de potrivnicul lui Dumnezeu, de Satana. La început El a fost un înger însemnat, strălucitor şi frumos ca un luceafăr. Dar el s-a îngâmfat până acolo că s-a ridicat împotriva Creatorului, voind să fie el centru, să fie el dumnezeu. Acesta a fost păcatul lui Satan şi acest lucru l-a strecurat el in minţile strămoşilor noştri, că ar putea exista în mod independent, că s-ar fi creat ei înşişi, că ar putea fi stăpâni pe soarta lor, că ar putea fi fericiţi fără Dumnezeu.
Rezultatul acestei amăgiri îl vedem în toată stricăciunea care a afectează lumea noastră: răutate, războaie, boli, corupţie, sărăcie.

Te-ai născut in vremea atacului împotriva familiei şi împotriva inocenţei copilăriei!

Dragul meu nepot, te-ai născut într-o vreme în care Forţa Răului invadează, murdăreşte şi perverteşte arii tot mai largi ale existenţei noastre. Este vremea pacatului ajuns la culme care vrea să se instaleze în cele mai sfinte sanctuare ale omului! Este o vreme în care Familia, această instituţie divină „brevetată” de Dumnezeu este crunt atacată. Familia are ceva sfânt şi dumnezeiesc în natura ei. Nici o imagine de pe lumea asta nu ar putea înlocui chipul blând al mamei tale, duioşia ei, sacrificiul ei. Nimic pe lume nu poate fi mai preţios decât siguranţa braţelor tatălui tău, vocea lui caldă şi îmbrăţişarea lui. Şi totuşi o imagine pervertită de pseodofamilie are pretenţia să fie egală cu tabloul sfânt al familiei creată de Domnul. Are pretenţia să educe copilaşi ca tine!
Nepotul meu, tu te-ai născut bărbat şi aşa vei fi întotdeauna! Creatorul a scris în fiecare celulă a fiinţei tale acest lucru. Într-o zi te vei îndrăgosti de o fată. Visez cum vei trăi o frumoasă şi romantică poveste de iubire, fiind atras de un chipul drăgălaş şi delicat al unei minunate domnişoare.
Îmi pare rău că lumea confuză în care te-ai născut, va ataca dreptul unor copii ca tine de a rămâne ceea ce i-a creat Dumnezeu, adică băieţi şi fete. Forţe întunecate îi vor minţi că îşi pot alege genul, făcându-i să alunece în derută şi nefericire, în patimi nefireşti, însemnaţi fiind în cugetul lor.
Aş dori tuturor copiilor ca tine să aibă parte de o copilărie lungă şi frumoasă, în care să poată rămâne inocenţi, în care ochii lor să rămână limpezi şi curaţi, să citească cărţi de poveşti în care Feţi Frumoşi se îndrăgostesc doar de Ilene Cosânzene şi fac sacrificii ca să le câştige inima; să citească cărţi care să le dezvolte simţul moral şi credinţa. Iar apoi cu o minte sănătoasă să-şi desăvârşească o personalitate tot mai plăcută înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu.
Aş dori tuturor copiilor din lume să aibă parte de o mamă şi un tată şi dacă se poate şi de bunici. Aş dori ca toţi copiii din lume să fie înconjuraţi de iubire şi protejaţi prin rugăciune de către familiile lor. Noi toţi te-am încredinţat în mâinile Domnului, am cerut binecuvânatrea şi protecţia Lui peste tine şi suntem încredinţaţi că Îngerii Lui te vor veghea întotdeauna.

Cu iubire!

Bunica ta,

care a copilărit în vremea când lumea copiilor era minunată,  plină de cărţi şi de poveşti frumoase, a copilărit în vremea când nimănui nu-i trecea prin cap, nu ar fi indrăznit să pângăreasca inocenţa copiilor aşa cum se întâmplă astăzi.

Refuză să te enervezi şi vei evita multe boli şi multă durere!

Refuză să te enervezi şi vei evita boala şi durerea

Imagini pentru clipart  vexation

Dr. Paul Hauck, într-o cartea How to love and be loved (tradusă în româneşte), analizează într-un mod deosebit de convingător motivele pentru care oamenii devin frustraţi, plini de resentimente, mânioşi, furioşi sau depresivi şi oferă sugestii foarte rezonabile pentru a nu ne enerva niciodată, evitând astfel durerea şi bolice psiho-somatice ce decurg de aici. El descrie 12 idei iraţionale cu care adesea ne chinuim singuri şi care ne împiedică să tolerăm frustrările fără a avea resentimente. Citiţi-le, recitiţi-le şi analizaţi-le atent. Cele mai multe dintre problemele emoţionale cauzatoare de boli îşi au la bază una, două sau mai multe combinaţii din astfel de idei iraţionale şi nesănătoase:
Ideea iraţională nr.1 : Este absolut necesar ca noi, adulţii, să fim iubiţi şi acceptaţi de către cei pe care îi considerăm a fi oameni importanţi în viaţa noastră, dacă dorim să ne socotim pe noi înşine valoroşi.
Ideea iraţională nr. 2 :Dacă nu suntem importanţi, desăvârşiţi şi realizaţi înseamnă că suntem mai puţin valoroşi decât cei care au asemenea calităţi
Ideea iraţională nr. 3 :Cei răi, răutăcioşi, sau ticăloşi trebuie blamaţi şi aspru pedepsiţi pentru viciile lor.
Ideea iraţională nr.4 :Este îngrozitor, chiar insuportabil când împrejurările nu sunt aşa cum le-am dori noi.
Ideea iraţională nr.5 :Nefericirea omenească este cauzată de factori extrinseci, aşa încât nu suntem în stare (sau suntem în prea mică măsură) să ne controlăm suferinţele şi tulburările.
Ideea iraţională nr.6 :Dacă ceva reprezintă pentru noi un pericol sau o ameninţare, trebuie să ne concentrăm atenţia asupra lui şi să ne gândim la posibilitatea de a avea loc aşa ceva.
Ideea iraţională nr.7 :Este mai uşor să eviţi anumite greutăţi ale vieţii sau răspunderi propri decât să le înfrunţi.
Ideea iraţională nr.8 :Este rezonabil şi sănătos să depinzi de alţii, mai puternici pe care să te poţi baza.
Ideea iraţională nr.9 : Trecutul nostru ne determină fundamental comportamentul actual ; dacă ceva ne-a afectat cândva, situaţia se va repata la infinit.
Ideea iraţională nr.10 : Trebuie să ne frământe problemele şi tulburările altora.
Ieea iraţională nr.11 : Problemele umane, au fiecare, o anumită soluţie precisă şi perfectă, şi este mai înţelept să aştepţi până dai de această soluţie.
Ideea iraţională nr.12 : Aprecierile personalităţilor respectabile sau ale societăţii sunt întotdeauna corecte şi nu trebuie puse la îndoială.

Maturitatea emoţională  ne oferă protecţie faţă de bolile psihosomatice.
Este greşit a ne plânge mereu de problemele şi necazurile de care ne lovim în viaţă, de nedreptăţile care ni s-au făcut, de nedreptăţile pe care le vedem în societate. Dacă dăm frâu liber supărărilor şi frustrărilor ne vom face mult « sânge rău », şi până la urmă şi sănătatea fizică ne va fi afectată.
Necazurile pe care le avem de-a lungul vieţii sunt educatorii noştri cei mai buni. Ele sunt menite să lucreze la dezvoltarea caracterului, la şlefuirea personalităţii într-o asemănare tot mai mare cu Domnul Isus. Nici o fiinţă omenească nu este ferită de necazuri, fiecare are o cruce de dus, chiar dacă crucea celorlalţi nu este vizibilă ochilor noştri. Necazurile pot lucra cel puţin în două direcţii, la unii producând maturitate emoţională iar la alţii boli devastatoare. Maturitatea se învaţă, se exersează. Atunci când suntem contrariaţi, frustraţi, nedreptăţiţi, cel mai greşit este să reacţionăm imediat, cu mânie. Omul care reacţionează aşa cu siguranţă se va alege în timp cu boli grave. Şi nici o pastilă, oricât de scumpă, nu va putea înlătura răul pe care aceşti oameni şi-l autoproduc. Omul matur însă, se va comporta altfel: nu va reacţiona imediat ci va lăsa minţii sale un timp de gândire pentru a alege calea de răspuns cea mai potrivită, şi va răspunde într-un fel care să potolească conflictul.
Să nu uităm însă, ca aşa cum îi plăcea lui Richard Wurmbrand să spună, mintea minte adeseori. Mintea ta poate să îţi justifice un răspuns mânios şi nepotrivit. Noi avem nevoie în lupta zilnică a vieţii de rugăciune, de puterea Duhului Sfânt. Unii oameni sunt calmi prin temperamentul lor şi au în fire posibilitatea de a răspunde în mod raţional frustrărilor. Dar mulţi, printre care mă număr şi eu, avem nevoie la orice pas de o putere de autostăpânire pe care nu o găsim în mod natural în firea noastră. Puterea Domnului în slăbiciuni, însă, poate face minuni şi ne poate ajuta!

Sursa imagine: https://www.google.ro/search?q=clipart+vexation&biw=1366&bih=657&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwir3ui_59LQAhUF3CwKHRrMCwUQ_AUIBigB#tbm=isch&q=clipart++vexation&imgrc=-vSkFKnkzpU4kM%3A