Cand totul parea perfect in viata lor, un accident vascular cerebral masiv, a lovit in mod fulgerator viata Cameliei, la varsta 47 de ani. Nimeni nu se astepta la asa ceva. Ea si Valer, erau inca, relativ tineri, sanatosi, frumosi, foarte activi, se iubeau. Cei doi copii pe care ii au, inteligenti si bine crescuti, incepusera sa isi ia soarta in mainile lor. Dar, in acea zi fatidica de iarna, in timp ce erau intr-o minunata vacanta la schii, in muntii Austriei, in viata celor 2 a inceput o drama, care a durat aproape 2 ani. Si totusi, in tot acest timp, noi nu am asistat la o drama, ci am asistat, practic, la o incredibila poveste de iubire. O poveste de iubire care nu este din lumea aceasta. Pentru ca nu o vei intalni in sistemul lumesc actual, condus de Satan, in epoca modei divorturilor, in care se traieste dupa deviza: “Ramai intr-o casnicie cat timp te simti bine si apoi fugi si creaza-ti o alta”.
Acest mod lumesc de a trai, bazat pe o ideologie toxica, propagata prin media, care te indeamna sa traiesti cum simti, ii face pe oameni sa cada prada egoismului, devenind centrati doar pe propria placere, fugind de responsabilitati, incalcand adesea juramantul casniciei. Iar atunci cand apare greul, dupa modelul idolilor de la TV, ei aleg optiuni usoare, adesea pe cea a divortului si recasatoriei, lucru care lasa in urma lacrimi, regrete, suferinta, copii nefericiti.
Trist este ca vedem cum spiritul lumesc este imbratisat de multe familii din biserici. Lor le-ar prinde bine sa cunoasca povestea Cameliei si a lui Valer
Povestea Camaliei si a lui Valer, vine ca sa arate deosebirea intre fii intunericului si cei ai luminii.
De ce? De ce?
Poate multi sau intrebat si se intreaba “De ce?” De ce s-au intamplat toate acestea cu Camelia? Cu ea, cea atat de plina de bucurie, de dragoste de viata, de bunavointa, cu inima deschisa pentru slujire, cu ea, care a facut din casa ei o oaza a ospitalitatii. A organizat atatea intalniri in casa ei, ajutand la consolidarea legaturilor dintre rude sau dintre membrii bisericii. A a fost un om intens folosit de Domnului, era de folos sa mai traiasca. Dar, poate ca noi gandim prea mult in termeni de utilitate…
Poate ca Dumnezeu a gandit in alti termeni. Cred ca Dumnezeu i-a gasit suficient de puternici in credinta,pe Camelia si pe Valer, pentru a le folosi vietile ca pilde despre sacrificiu si daruire in dragoste. In urma cu aproape 30 de ani s-a intamplat ca ei sa se intalneasca, sa se iubeasca, sa se casatoreasca. Pasiunea iubirii lor a fost incantatoare, dar apoi la floarea varstei, pe neastepate, a venit o grea proba de foc in casnicia lor. A fost un soc pentru toata lumea, sa afle ca s-a intamplat asa ceva, acum cand toate lucrurile erau asa de frumos aranjate in viata lor. Dar multumim Domnului ca am putut vedea in acesti 2 ani ce poate face puterea dragostei inspirata de Sus. Ii dam slava Domnului pentru devotamentul incarcat de iubire a lui Valer, pentru acea determinare a lui, de a face imposibilul posibil, si anume incercarea de a o readuce la viata, pe scumpa lui sotie.
O iubire mai tare ca moartea!
In faza in care medicii i-au pus diagnosticul de “Stare vegetativa”, Valer a refuzat categoric ideea ca sotia lui, comoara lui, Camelia, total paralizata, sa ajunga la un Centru medical de ingrijire. El stia, simtea ca, cu toate conditiile tehnico-medicale performante dintr-un centru de ingrijire bun, Camelia nu va supravetui fara iubire. Agatandu-se cu incapatanare de cel mai mic indiciu, ca lucrurile nu ar fi asa de grave, a hotarat un lucru ce parea imposibil: faptul de a o ingrji el, in casa lor. Si-a asumat sirul foarte lung de nopti nedormite, angajandu-se cu incapatanare sa ii ofere, cu toata dificultatea lor, o multime de ingrijiri grele si complicate, epuizante, permanente, ziua si noaptea.
Era atat de incurajator ca nu era disperare pe fata lui, ci doar zambet, incredere si calm. Era ca si cum ii transmitea Cameliei: “Iubirea pe care ti-o port si ajutorul Domnului te vor readuce la viata”. Pe grupul de whatsapp al familiei largite isi exprima bucuria pentru orice mic semn de revenire: miscarea unor degete, miscarea unei maini, a unui picior. A inceput o munca teribila cu terapeuti, kineto-terapeuti, maseuri, logopezi. Camelia, draga de ea, facea eforturi fizice grele si dureroase pentru starea ei, in speranta revenirii. Fiecare efort, fiecare participare a ei la acest proces dureros de refacere ii erau rasplatite cu sarutari si asigurari de iubire din partea lui Valer.
Dumnezeu le-a rasplatit efortul, dandu-le, peste un an, de uimitoare revenire a Cameliei. Revenire, care, desi partiala, a permis Cameliei, sa inceapa sa zambeasca, sa comunice cu cei din jur, sa cante. Iar in ultima vreme am vazut cu totii imaginea duioasa si impresionanta unui sot inalt, in floarea varstei, cu o sotie pe care o plimba in carucior. O sotie cu inca multe neputinte, dar cu ochii plini de zambet, de recunostinta, apreciere si dragoste pentru dedicatul ei sot. A unui sot care facut tot posibilul sa o mai aiba langa el, sa se mai bucure impreuna cu ea de creatia lui Dumnezeu, de frumusetea naturii, a ierbii, a florilor, a lacului, a padurii, in straiele lor de primavera, de vara si apoi de toamna.
Partiala ei revenire a fost ca un fel de raza de soare, care a oferit putina lumina familiei ei iubitoare, inainte de a se stinge definitiv. Apoi, din seara de Craciun, puterea ei a slabit accentuat si a doua zi se vedea cum pleca linistita spre ceruri, cu rasuflari din ce in ce mai slabe, pe fond de rugaciune, cantare si de mangaieri oferite pe fruntea si pe mainile ei de catre de sot, copii si parinti.
Acum ea se afla in bratele Domnului! Iar pentru Valer cred ca cerul a devenit un loc si mai drag!
Sanatate si credinta 