Depasirea singuratatii

Ajutor practic

Cu totii avem momente în care descurajarea singuratatii ne loveste. Ca un cutit înfipt în stomac, sentimentele de goliciune, nesiguranta, respingere si izolare ne pot face sa ne zguduim de durere si chiar sa ne conduca într-o stare de neputinta.

„Sunt singura când scriu aceste cuvinte”, a scris partenera mea de slujire, Janice Kaat. Dar ea a continuat: „Lacrimile sunt în regula pentru a curata spiritul, dar exista mai multa viata dincolo de lacrimi. Exista o întreaga lume noua acolo. O lume frumoasa, chiar daca trebuie sa calatoresc singura prin ea.”

Câteva din sugestiile ei practice pentru a depasi singuratatea m-au inspirat sa scriu aceasta pagina web.

Afla ca singuratatea este o stare a mintii, nu o condamnare pe viata

Singuratatea are surprinzator de putin de-a face cu a fi singur. Ai putea fi la sute de mile de cel mai apropiat om si cu toate acestea sa te bucuri de linistea fericita a singuratatii sau ai putea fi proaspat casatorit cu draga ta în bratele tale si totusi sa fii chinuit de goliciune si singuratate.

Singuratatea este depresia rezultata din incapacitatea de a face fata faptului ca, în aceasta parte a cerului, fiecare dintre noi trecem prin momente în care dorinta de a fi auziti, întelesi si apreciati de catre un alt om nu sunt îndeplinite. Indiferent cât de iubiti si populari suntem, putem avea dureri si suferinte pe care nimeni altcineva nu le simte; temeri si opinii pe care cei apropiati nu le împartasesc sau nu le înteleg; si vremi în care suntem separati de cineva dupa care tânjim.

Nu trebuie sa reactionez gresit la acest fapt inevitabil, chiar daca singuratatea mea pare mai severa decât cea a majoritatii oamenilor.

Învata sa-ti placa de tine însuti

Daca nu îti place de tine, esti sortit sa nu-ti placa niciodata sa fii singur. Si vei trage în întunericul tau orice relatie viitoare.

Este obisnuit pentru oamenii care nu se plac pe ei însisi sa-si imagineze în mod gresit ca si altii îi vor displace. Asteptându-se sa fie antipatici si respinsi, ei tind sa se retraga de oameni, perpetuându-si astfel singuratatea. Unii abia îsi dau seama ca în mod deliberat, îsi saboteaza relatiile, condusi de prezumtia ca este mai putin dureros sa alungi pe cineva decât sa astepti ceea ce presupui în mod gresit ca va fi o respingere inevitabila. În consecinta, toti cei implicati ajung sa fie raniti inutil.

Daca nu ne place de noi însine, înseamna ca nu ne vedem prin ochii lui Dumnezeu. Ne închipuim ca si Dumnezeu ne subestimeaza. Dar, Isus a dat totul pentru noi. Niciun om nu a iubit vreodata pe cineva cu intensitatea cu care te iubeste Dumnezeu. Da, el vede ca este loc de îmbunatatire, dar fiind Dumnezeu, este suficient de puternic si de iubitor pentru a lucra chiar acum în viata ta, perfectionându-te. Când îl primesti pe Dumnezeul imposibilului în viata ta, permitându-i sa lucreze în felul Lui frumos cu tine, esti o capodopera divina în constructie. Daca te-ai nascut din nou, o transformare spirituala a explodat în tine, astfel încât o viata întreaga nu este suficienta pentru a prinde din urma tot ce ti s-a întâmplat. De exemplu, vinovatia fata de trecut este pur si simplu o iluzie pe care o poti ignora. Chiar daca în prezent te gasesti înrobit de obiceiuri pe care le dispretuiesti, ca si copil al lui Dumnezeu, esti menit sa descoperi cum sa gasesti biruinta prin Hristos.

Dupa cum este explicat în To God You are Special, (the link is listed below) ) a avea pe Dumnezeu în viata ta nu înseamna doar ca nu esti niciodata fara un tovaras care te iubeste si te întelege cu adevarat si care crede în tine, ci înseamna si ca ai puterea de a îmbogatii vietile altor oameni. Lasati-L pe Dumnezeu sa va conduca conversatiile si sa va directioneze viata si nu trebuie sa va ascundeti niciodata de oameni, crezând ca nu aveti nimic de oferit. Cu Atotputernicul în viata ta, nu poate exista un asemnea lucru ca inadecvarea. Adresati-va oamenilor si veti fi o sursa continua de binecuvântare.

Evita dependenta de un alt om pentru propria ta fericire

A pune responsabilitatea pentru fericirea ta în mâna altcuiva este un gând înfricosator… Mai multe in link-ul de mai jos:

http://www.net-burst.net/singles/lonely-romanian.htm

• Imagine de Jose Antonio Alba de la Pixabay

De ce îngaduie Dumnezeu suferinta?

Este Dumnezeu nedrept?

Am vazut ca Dumnezeul Cel atotputernic poate fi atât de uimitor încât sa îi compenseze pe deplin pe cei care au suferit îngrozitor în viata aceasta, si mai mult, va face ca toata suferinta actuala sa fi meritat. Dar de ce, daca Dumnezeu este atât de iubitor, ar trebui ca cineva sa sufere durere pe acest pamânt? Raspunsul ar fi destul de simplu pentru cineva care ar avea un intelect supraomenesc, însotit de cunostinte care merg cu mult dincolo de granitele experientei umane. La aceasta adaugati sfintenie curata, o întelegere uimitor de cuprinzatoare a moralitatii si impartialitatea dezinteresata, amestecate cu dragoste arzatoare pentru fiecare persoana care a existat vreodata. Oricine care ar avea toate aceste calitati ar întelege. Ceilalti dintre noi suntem într-un grav dezavantaj. Cu toate acestea, putem arunca o privire prin ceata, suficienta, pentru a ne face o idee vaga a raspunsului.

Un raspuns complet are multe fatete, dintre care unele le abordez în alte pagini web, asa ca nu este scopul meu sa le expun aici, decât sa dedic câteva rânduri unei schite ridicol de scurta a câtorva motive pentru care, în ciuda dorintei arzatoare a Lui Dumnezeu pentru eradicarea totala a suferintei pamântesti, acest lucru este înca pe lista Lui de asteptare.

Pacatul – actionând contrar voii întelepte si iubitoare a Creatorului nostru – are ramificatii uimitoare. Alegerile noastre au facut ravagii în fondul genetic uman si în întregul ambient al planetei pe care traim. Miliarde de oameni s-au comportat fata de Dumnezeu ca niste copii mici care, fugind din casa lor iubitoare, sunt apoi surprinsi ca se simt înfrigurati si flamâni. Abuzând de libertatea încredintata cu bunavointa, oamenii L-au scos pe Dumnezeu din viata lor, ca apoi sa-l învinovateasca pe Dumnezeu pentru mizeria pe care ei au produs-o. Tânjim sa aratam cu degetul înspre altii, dar simplul adevar este ca fiecare ne-am petrecut timp fugind de caldura prezentei lui Dumnezeu.

Daca Dumnezeu este atât de iubitor, iar noi avem asa de mult nevoie de El, de ce nu Îsi impune forta asupra noastra, ca sa nu-L putem respinge si sa facem alegeri vatamatoare? Din acelasi motiv pentru care, oricât de mult iubeste un barbat pe o femeie, sigur fiind ca o poate face mai fericita decât si-a imaginat ea vreodata, ar fi gresit ca el sa o rapeasca si sa o siluiasca, nelasând-o sa decida daca vrea sa se casatoreasca cu el.

Atotputernicul Dumnezeu vrea binele nostru suprem. Cu o intensitate colosala, dincolo de conceptia umana, El tânjeste sa anihileze tot ceea ce îi raneste pe oameni. Doar un lucru îl retine. Dilema lui – si a noastra – este ca tu si cu mine ne numaram printre miliardele de dragi ai Lui care, prin egoism, i-au ranit pe altii. Cine dintre noi poate pretinde ca nu a mintit niciodata, nu a înselat, bârfit, furat sau ranit o alta persoana prin diverse alte moduri? În mod ipocrit, respingem propria noastra contributie la suferinta umana ca fiind nesemnificativa si scuzabila si asteptam ca judecata lui Dumnezeu sa vina asupra altora. Este imposibil sa distrugi orice cauza a suferintei umane fara sa-l distrugi pe fiecare om. Niciunul dintre noi nu ar putea intra într-o lume perfecta fara sa-i spulbere perfectiunea.

Articolul complet, in romaneste, aici:

http://www.net-burst.net/god/justice-romanian.htm#holiday

Imagine de larahcv de la Pixabay

Este corect Dumnezeu?

Cum ar putea fi Dumnezeu corect
când unii primesc atatea binecuvantari,
iar altii au parte de o viata asa de dificila?

Adevarul despre Dumnezeu

Voi începe cu o poveste. Voi mentiona sursa mai târziu, iar daca este adevarata sau fictiva, nu aceasta este problema. Întrebarea pe care trebuie sa ne-o punem este daca Dumnezeu vede realitatea în felul aceasta. Sa fie acesta modul în care lucreaza Dumnezeu sau este cu totul înafara modului Lui de lucru?

Angelo, un vagabond al strazii murdar si urât mirositoar, abia se misca pe strada. Un pisoi îi iese în cale. Cisma lui este aproape de a calca creatura, dar apoi se gândeste putin si brusc o împinge din drumul lui cu piciorul.

Într-un alt colt al lumii, un om cu inima arzânda pentru Dumnezeu, se adânceste în studierea Cuvântului Lui, Îl marturiseste pe Domnul si viziteaza fara încetare pe cei bolnavi. El Îl iubeste pe Dumnezeu cu ardoare si îi pasa cu adevarat de oameni. Evident, slujirea lui îl încânta pe Dumnezeu mai mult decât decizia lui Angelo de a nu-i da un picior pisicii, nu? Gresit! Pe cât de mult a aprobat Dumnezeu viata evlavioasa a acestui om, Domnul a fost si mai miscat de actiunea lui Angelo.

Omul care traia atat de frumos se nascuse într-o familie minunata, evlavioasa, crescuse într-o biserica înfloritoare si studiase la unul dintre cele mai bune colegii biblice. I se încredintasera o suta de parti din capacitatea de a iubi, dar folosea doar saptezeci si cinci. Angelo, pe de alta parte, se nascuse surd. A fost abuzat si tinut într-o mansarda întunecata si rece pâna când, la vârsta de opt ani, a fost gasit de autoritati. Apoi a fost transferat de la o institutie la alta unde abuzurile se tineau lant. În cele din urma, a fost scos în strada. Lui Angelo i se oferise doar trei portiuni din capacitatea de a iubi si furia lui era asa de mare, încât a trebuit sa foloseasca fiecare bucata din acele trei portii de iubire pentru a se abtine de la a rani pisicuta.

Angelo s-a dovedit atât de credincios cu putinul pe care i-l daduse Dumnezeu, încât Domnul i-a mai dat trei parti din capacitatea de a iubi. A folosit fiecare parte din ele pentru a nu mai fura. Aproape ca a murit de foame. A adunat sticle pentru a cumpara putina mâncare pe care o putea obtine în acest fel. Desi nu a putut sa auda, el a învatase sa citeasca, iar Domnul… mai departe in linkul de mai jos:

http://www.net-burst.net/god/fair-romanian.htm?fbclid=IwAR1Kpow1z3Ip9ffB03-W7NKr1-NbqxL8cTgaIcf4lGNdTgplC5wmItAOO6Q

Imagine de Jeff Jacobs de la Pixabay