Te simti ca intr-o sala de asteptare a lui Dumnezeu in care perdelele sunt trase. Desi este incantator sa poti privi inainte, credinta creste cel mai bine in intunericul incertitudinii. Viata in plin soare este atat de emotionanta incat rareori observam cum credinta noastra incepe sa scada. Dar atunci cand lucrurile sunt intunecate, viata spirituala poate triumfa.
Sfintii lui Dumnezeu realizeaza lucruri marete in timp ce se clatina in nedumerire si incertitudine. „Prin credinta”, spune Scriptura, „Avraam, . . . a iesit, nestiind unde se duce. (Evrei 11:8 – sublinierea mea) „Ma duc manat de Duhul la Ierusalim”, a spus Pavel, „ nestiind lucrurile care se vor intampla acolo”. (Faptele Apostolilor 20:22 – sublinierea mea). Ucenicii au fost adesea uimiti sau nedumeriti de cuvintele si comportamentul lui Hristos. Psalmistii intrebau mereu: „De ce?” (De exemplu, Psalmul 10:1; 22:1; 42:9; 43:2; 44:23; 74:1; 88:14) Si in mijlocul suferintei sale, Iov nu stia ce se intampla.
Misterele intunecate aduc mari binecuvantari. La sfarsitul anului in care a vazut moartea fiului sau nou-nascut, apoi moartea sotiei sale si mai apoi atacuri asupra sanatatii sale, Hudson Taylor a scris: „Acesta a fost cel mai trist si mai binecuvantat an din viata mea”. Cand este soare vrem sa fugim si sa ne jucam. Cand este cel mai intuneric, tinem cel mai strans mana Tatalui.
In intuneric, calitati precum credinta, seriozitatea si daruirea sunt intinse pana la limite pe care nu le-am atins niciodata pana acum. Cu toate acestea, viata pare atat de apasatoare incat nu tinem seama de triumfurile noastre.
Pe o vreme fara ceata ochii credintei pot vedea pana departe. Cand furtuna se apropie, este o sarcina uriasa pentru aceiasi ochi sa strapunga macar putin intunericul involburat. Nu tu, ci conditiile s-au deteriorat. Contrar oricarui sentiment, nu regresezi.
Desi oferite cu cele mai bune intentii, sunt rostite multe trancaneli sentimentale despre intoarcerea la „prima iubire” a cuiva, de parca credinta euforica a noilor convertiti ar fi mai mare decat adancurile mature ale unui crestin de varsta medie. Prostii! Cei mai multi dintre cei aflati in luna de miere spirituala sunt stralucitori in primul rand pentru ca cred ca au intrat intr-o lume fericita de crestini aproape perfecti, cu raspunsuri instantanee la rugaciunile egoiste si o viata lipsita pentru totdeauna de durere, dezamagiri si incercari. Aceasta se aseamana cel mai probabil cu o dragoste de catelus, in raport cu ardoarea care te determina sa mergi inainte in ciuda greutatilor.
Nu confunda niciodata devotamentul cu emotia! Cu titlu de ilustrare, luati in considerare pericolele inerente celei mai intime relatii umane. Desi intr-o poveste de dragoste, dragostea si dorinta fizica pot fi impletite, durerea si tragedia se profileaza pentru oricine nu reuseste sa le recunoasca ca entitati separate. Ce se intampla daca planurile de casatorie ale unei persoane sunt influentate de incapacitatea de a distinge intre dragoste si apetit sexual? Ce se intampla daca in casatorie o pierdere a functiei sexuale este privita ca un declin in dragoste? O astfel de conceptie gresita ar putea ameninta intreaga relatie. In mod similar, in domeniul spiritual, esecul de a face distinctia intre sentimente si dragoste pentru Dumnezeu are implicatii grave.
Desi sunt total pentru exuberanta emotionala, Biblia masoara dragostea, nu in furnicaturi pe secunda, ci in dispozitia de ati pune viata in joc. (1 Ioan 3:16-18) Durerea indurata in vale, nu sentimentele dulcege in stralucirea extazului din varful muntelui este cea care valideaza iubirea. Prin toate mijloacele, cautati cu pasiune chipul lui Dumnezeu, dar nu presupuneti ca moartea emotionala – o faza normala a vietii spirituale a oricui – implica moartea spirituala. Marsaluim prin credinta, nu prin emotii calde.
Un atlet, aflat in mijlocul unei alergari record, nu a fost niciodata in viata lui atat de in forma si de puternic. Cu toate acestea, corpul lui zdruncinat de dureri poate sa nu se fi simtit niciodata atat de slab. De asemenea, in mijlocul unei incercari spirituale, nu este neobisnuit sa fii mai puternic si totusi sa te simti mai slab decat oricand. Pentru tovarasii crestini ati putea parea fara speranta. Un campion de ultra-maraton care urca clatinandu-se pe panta finala pare jalnic. Un copil s-ar descurca mai bine. Oricine nu intelege prin ce a trecut acest om l-ar privi dezgustat. Doar cineva care cunoaste toate faptele ar fi uimit de rezistenta lui in timp ce se impiedica.
Sa ne gandim la Scott si echipa sa, care s-au luptat sa ajunga pana la Polul Sud doar pentru a descoperi ca onoarea lor de a fi primii care au ajuns acolo a fost pierduta pentru totdeauna. Amundsen ii intrecuse cu aproximativ o luna. Pentru a adauga la inutilitate, ei au indurat viscol, boli, degeraturi si foamete doar pentru a pieri; ultimii trei murind la doar cateva mile de locul unde puteau fi salvati. Cu toate acestea, astazi, infrangerea lor mizerabila care se incheie cu moartea intr-o izolare inghetata, la care nu a asistat nici un suflet viu, este salutata ca fiind una dintre cele mai mari epopee ale explorarii si rezistentei umane.
Fiecare fibra a fiintei mele este convinsa ca gloria lor este doar o umbra a ceea ce poti realiza. Desi suferi in izolare si aparenta inutilitate, iar adancurile incercarii tale nu sunt cunoscute de nimeni pe pamant, numele tau ar putea fi aprins in luminile cerului, onorat pentru totdeauna de multimile cerului pentru lupta ta eroica cu disperarea, boala, doliul sau orice altceva. Vine ziua cand ceea ce este indurat in ascuns va fi strigat de pe acoperisuri. Uita-te la Iov: nedumerit, calomniat, neinteles; lupta nu cu un dusman vizibil, ci cu lucruri esential comune – o inversare financiara, doliu, boala; – nu incurajat de fanii care sa il aclame, ci doar huiduit de cei care i-au fost o data prieteni. Daca chiar si pe aceasta planeta nebuna, Iov este astazi onorat, nu-mi pot imagina aclamatiile care te asteapta atunci cand totul va fi dezvaluit. Lupta ta cu mizeria vietii poate fi la fel de indrazneata ca si intalnirea lui David cu Goliat. Nu va faceti griji ca altii nu inteleg in present acest lucru. Intr-o zi o vor intelege. Si ziua aceea nu se va termina niciodata.
Viata pare fara speranta. In fiecare zi, simti ca ai coborat mai mult in negura. A mentine chiar si o licarire de credinta intr-un asemenea intuneric este o victorie spectaculoasa. S-ar putea sa-ti ia toata puterea doar ca sa te tii in picioare. Dar tine-te. Este oportunitatea ta de a creste in credinta
Daca floarea ta moare, este pentru ca fructele sa creasca. Adu-ti aminte de infirmul de la poarta templului: a sperat la pomana si a primit picioare. (Fapte 3:1-3) Dumnezeu Creator iubeste surprizele. Si el te iubeste.
Pamantul ne vede turtiti pe panza ringului de lupte in lupta credintei. Raiul ne vede formandu-ne pe panza Marelui Artist.
Operele de arta pe jumatate finalizate arata urat. Tot ceea ce conteaza, insa, este capodopera terminata. Uita de aparente. Cedeaza artistului. Rezultatul va fi uluitor.
Sanatate si credinta 