Nu numai ca imi frânge mie inima, ci cu siguranta frânge si inima lui Dumnezeu, oamenii chinuiti inutil de o neintelegere fundamentala a rolului sentimentelor in viata crestina. Ei isi imagineaza in mod eronat ca sentimentele conteaza pentru Dumnezeu, dar adevarul se afla chiar in directia opusa. De fapt, nu Dumnezeu, ci diavolul (inselatorul), este cel care vrea ca noi sa ne examinam sentimentele si sa fim ghidati de ele. Ori de câte ori ne simtim vinovati sau cu inima impietrita, aproape intotdeauna in spate sta diavolul care spera sa ne pacaleasca ca sa ne concentram asupra noastra, astfel incât sa ne ingrijoram inutil si sa ne luam ochii de la Salvatorul nostru.
A-ti face griji ca ai inima impietrita, de exemplu, este la fel de ridicol ca si a-ti face griji ca nu te ingrijorezi suficient de mult. Daca va faceti griji pentru acest lucru, nu dovedeste ca va faceti griji prea putin, ci prea mult. A-ti face griji ca te simti cu inima impietrita inseamna ca ai devenit atât de dependent sa iti faci tot timpul griji, incât in momentul in care incetezi sa-ti faci griji, incepi sa-ti faci griji ca nu-ti mai faci griji.
Definitia lui Dumnezeu pentru dragoste, bucurie si pace
Daca crezi la fel ca majoritatea oamenilor ca dragostea, bucuria si pacea sunt sentimente, este pentru ca ai omis sensul Sfintei Scripturi pentru aceste cuvinte. Arata ca ceea ce vrei sa spui prin aceste cuvinte nu este ceea ce Dumnezeu spune, ci ceea ce oamenii lumesti inteleg când folosesc aceste cuvinte.
Biblia ne porunceste mereu sa iubim, sa ne bucuram si „Daca se poate, in masura in care depinde de tine, traieste in pace cu toata lumea (Romani 12:18), „Fa toate eforturile sa traiesti in pace cu toti oamenii. . .” (Evrei 12:14) si asa mai departe. A porunci cuiva sa simta ceva este ridicol. Oamenii pot asculta doar comenzile de a face lucruri, nu de a simti lucruri
Sentimentele sunt involuntare si sunt naturale, nu spirituale.
Cel mai usor sa vedem diferenta puternica dintre definitia lumeasca si definitia lui Dumnezeu a acestor cuvinte este analizând ceea ce spun romanele romantice ca inseamna iubire si apoi comparând-o cu ceea ce a vrut sa spuna Isus când ne-a spus sa ne iubim dusmanii. Biblia defineste iubirea nu prin ceea ce simte cineva, ci prin ceea ce face: „Iubeste-ti dusmanii, fa bine celor care te urasc, binecuvânteaza pe cei care te blestema, roaga-te pentru cei care te maltrateaza. . . Dar iubiti-va dusmanii, faceti-le bine si imprumutati-i fara sa va asteptati sa primiti ceva inapoi.” (Luca 6:27-28,35) . Din nou, când Iisus a fost rugat sa explice ce inseamna sa-ti iubesti aproapele, a dat pilda bunului samaritean in care iubirea nu este despre sentimente, ci despre ingrijirea unui calator ranit (Luca 10:27-37). Iacov 2:16 demonstreaza cât de inutile si lipsite de importanta sunt sentimentele când spune: „Daca unul dintre voi ii spune: „Duceti-va in pace, incalziti-va si saturati-va! Fara sa le dea cele terbuincioase trupului la ce i-ar folosi?”
De asemenea, bucuria si pacea se refera la ceea ce alegeti sa faceti si sa credeti, indiferent de ceea ce simtiti.
Cuvântul lui Dumnezeu plaseaza dragostea, bucuria si pacea cu rodul Duhului:
Galateni 5:22 Dar rodul Duhului este dragostea, bucuria, pacea, rabdarea, bunatatea, credinciosia, blândetea si stapânirea de sine. . .
Aceasta dovedeste ca atunci când Dumnezeu vorbeste despre iubire, bucurie si pace, el se refera la calitati spirituale, nu la emotii trupesti/carnale. Ele vin din inima Lui Dumnezeu, nu din inima omului. Toate roadele Duhului sunt virtuti, nu sentimente. Acest lucru se aplica la fel de mult pentru primele trei ca si pentru oricare dintre celelalte. Asa cum rabdarea si stapânirea de sine (de asemenea, roadele Duhului) se manifesta atunci când cineva simte o furie exploziva, dar refuza sa fie dominat de acel sentiment si, in schimb, il controleaza, tot asa dragostea, bucuria si pacea nu sunt sentimente, ci se manifesta atunci când cineva se ridica deasupra sentimentelor si alege sa actioneze virtuos.
Sentimentele nu sunt un indicator al relatiei noastre cu Dumnezeu
De asemenea, este o greseala comuna sa crezi ca ar trebui sa folosesti sentimentele ca un indicator al conducerii divine. Pentru a adapta usor ceea ce am scris in alta parte:
Dusmanul sufletelor noastre este maestrul inselator pentru ca asta este tot ce poate face. Diavolul nu poate schimba realitatea. El nu poate schimba faptul ca Dumnezeu te iubeste cu toata dragostea Sa nelimitata si ca Hristos a murit pentru pacatele lumii intregi, care trebuie sa includa fiecare pacat pe care l-ai comis vreodata. Asa ca tot ce poate face este sa-ti incurce sentimentele, sperând ca vei incepe sa le crezi mai degraba decât sa crezi in puterea de curatare si iertare a lui Hristos si iubirea lui Dumnezeu.
Chiar daca simti ca esti dincolo de iertarea lui Dumnezeu, acel sentiment este o minciuna din iad la fel de grava ca si a afirma ca Hristos nu a murit pentru pacatele lumii.
Pâna când nu realizezi ca sentimentele false vor continua, indiferent cât de devotat ai fi lui Hristos, vei fi atât de vulnerabil la sentimentele false, incât ispititorul va continua sa le ingramadeasca mai mult ca oricând. Niciunul dintre noi nu ajunge vreodata in punctul in care sa nu mai fim tentati. Gândurile si sentimentele nedorite s-ar diminua usor doar daca ispititorul a incercat atât de des, fara sa-ti zvâcneasca inima, incât incepe sa creada ca un astfel de atac nu va reusi niciodata cu tine si este o pierdere completa a timpului sa se joace in continuare cu sentimentele tale. Daca in trecut a avut mult succes facandu-te sa treiasti in confuzia sentimentelor false, va dura totusi mult timp pâna se va convinge ca aceasta abordare nu te va mai pacali.
Nu putem opri sentimentele puternice care sunt contrare adevarului lui Dumnezeu – chiar si Isus a fost ispitit – dar ne putem pocai de faptul ca am cedat ispitei de a accepta acele sentimente ca adevar. Ar trebui sa ne pocaim ca suntem atât de trupesti incât sa credem ca un simplu sentiment, mai degraba decât Cuvântul lui Dumnezeu, indica adevarul spiritual. De acum inainte, ar trebui sa refuzam cu fermitate sa credem ca orice sentiment, oricât de puternic, persistent si convingator, este o sursa de adevar mai sigura decât Biblia.
O alta mare greseala pe care oamenii o fac este sa atribuie puteri magice gândurilor. Tot felul de gânduri ciudate zboara prin creierul uman. Ele sunt doar o parte a fiintei umane si adesea sunt ispita, dar ceea ce conteaza nu este daca vin gândurile rele, ci daca actionam in functie de ele sau ne straduim sa le cultivam. Chiar daca ar fi sa actionam dupa gânduri rele, Isus este dornic sa ne ierte. El a murit tocmai pentru ca noi sa fim iertati de orice pacat.
Este o simpla superstitie sa credem ca gândurile noastre afecteaza alti oameni sau ca gândurile nedorite afecteaza relatia noastra cu Dumnezeu. O tulburare de anxietate este cel mai frecvent motiv pentru care oamenii cad intr-o astfel de frica superstitioasa. Anxietatea continua sa ne sâcâie, facându-ne sa ne ingrijoram cu privire la lucruri care par atât de reale si totusi, de fapt, nu ne preocupa. Nu este neobisnuit ca oamenii sa sufere de tulburari de anxietate fara sa-si dea seama. Trebuie sa cititi si alte articole de pe acest site web (care vor aparea in continuare) pentru a intelege lucrurile ciudate pe care le produc tulburarile de anxietate.
Sanatate si credinta 