Arhive

SOVATA BĂI, O OAZĂ PENTRU SUFLET!

SOVATA BĂI, O OAZĂ PENTRU SUFLET!
Sovata Băi este o zonă fermecătoare, un loc superb pentru acei care îşi doresc o vacanţă cu adevărat odihnitoare, departe de zarva vieţii cotidiene. Este imposibil ca această staţiune să nu te cucerească, dacă eşti dispus să priveşti, să vezi, să simţi şi să înţelegi frumuseţea locului. Sovata Băi este o minune de staţiune, o adevărată oază de refugiu pentru sufletul şi mintea obosite de informaţie, de zgomot, de lucruri, de competiţie… Cunoscută pentru tratamentul diverselor boli ale trupului, prin scăldatul în apa heliotermală, Sovata Bai este mai mult de atât. Combinând parca, aerul de mare cu cel de munte, staţiunea este plină cu peisaje superbe, în care se armonizează, uimitor de firesc, frumuseţea naturală a locurilor cu intervenţia de bun gust a unor administratori responsabili. Sovata Băi este un întins şi încântător parc la margine de pădure şi prin pădure, care adăposteşte câteva lacuri sărate, cel mai mare şi mai renumit dintre ele fiind Lacul Ursu. Lacurile sunt străjuite de păduri umbroase, întreaga staţiune fiind presărată cu pâlcuri de brazi sau stejari seculari, care creează o atmosferă plină de pace şi de calm, din care parcă nu ai mai vrea să pleci. Drumurile principale ale staţiunii sunt încadrate de borduri bogate de flori; straturi de flori , vase de piatră sau lemn umplute cu flori, stâlpi înalţi cu braţe de flori, se întâlnesc peste tot; aleele pavate, scările pietruite care şerpuiesc pe colina ce duce înspre locurile de cazare şi cărăruile sunt de asemenea mărginite de borduri de flori, arbori sau arbuşti ornamentali.

Rate salbatice pe Lacul Paraschiva

Lacurile din Sovata. Lacurile sunt înconjurate de pădure, parţial sau total, iar cele principale (Lacul Ursu, Lacul Alunis, Lacul Paraschiva) sunt mărginite de alei din piatră sau pavaj, podeţe din lemn, terase de lemn , toate cuprinse între pădure şi vegetaţia luxuriantă de la marginea lacului, formată din arbori, trestie, plante iubitoare de apă şi diverşi arbuşti. Pe alocuri aleele si podeţele de lemn se largesc considerabil, şi, într-un mod armonios, formează locuri de popas umbroase, pe care sunt aşezate banci, uneori şi mese. Adesea apare câte o bancă singuratică, care parcă te îmbie să te aşezi, să priveşti, să meditezi, în special dacă este înspre seară.

O multime de răţuşte sălbatice alunecă fericite pe apele părăsite de turişti, spre a-şi căuta locul de odihnă de peste noapte în ierburile înalte, ce coboră până la marginea apei. Dimineaţa devreme sau seara târziu, atunci cand sunt puţini turişti, atmosfera de pe aleile din jurul lacurilor este superbă, răcoroasă şi odihnitoare, sănătoasă pentru minte şi spirit, minunat de prielnică pentru nişte momente de solitudine, petrecute pe o bancă ce priveşte înspre lac, bancă ce stă ascunsă după un bătrân stejar. Atmosfera încântătoare a serilor din zona lacurilor, te fac să devii, fără să vrei, mai ganditor, poate mai tăcut, dar cu siguranţă mai nostalgic. Susurul pâraielor, foşnetul frunzelor, fâlfâitul de aripi a păsărilor de apă, lumina felinarelor ce străjuiesc aleile, alunecând pe luciul întunecos al apelor, strecurându-se printe arborii seculari, crează imagini feerice, misterioase. Lumina hotelurilor de pe coline se oglindeşte şi ea în apa neagră a nopţii. Cerul înalt, cu miliardele de stele formează o cupola fascinantă peste întinderea lacurilor, aleilor şi a pădurii. Se aud ecouri din muzica live, care se cântă în localurile din Sovata. Este atât de bine că în Sovata nu auzi muzică zgomotoasă! Sper să rămână obiceiul peste ani! Parcă retrăieşti aici vremile când lumea era mai frumoasă, mai bună şi mai civilizată.
Prin staţiune În fiecare zi, înspre seară, în parcul central al staţiunii, pe o scenă amplasată în aer liber este câte un eveniment artistic sau cultural, la care se opresc doritorii aflaţi în trecere. Trăsuri cu aer medieval, cu nişte cai superbi sau trenuleţe viu colorate pot să te poarte, dacă doreşti, printr-un tur al staţiunii. Aproape peste tot, la restaurant şi pe terase se cântă muzică live. Soava Băi este staţiunea iubită de toate vârstele. Vezi peste tot un număr aproximativ egal de tineri, de adulţi, de bătrâni şi de copii. Cred că sunt atraşi de această minunată staţiune iubitorii de natură, nostalgicii, romanticii, gânditorii şi toţi acei care vor să fugă de zarva şi de superficialul cotidian voind să să regăsească pe ei înşişi.

Popas pe deal de sare

Autor: Maria Goron

Atentie! Nu este permis a se copia acest articol,  nici poze sau fragmente din  articol fara permisiunea autoarei!

Anunțuri

EPUIZATI SI FERICITI

Mă simt adesea obosită. Aşa cum se simte multă lume în ziua de azi. Adevărul este că doresc să fac lucrurile cât mai rapid, pentru a ajunge în final la relaxare şi odihnă. Problema e că timpul de relaxare a devenit parcă tot mai puţin cu trecerea anilor. Şi totusi măresc ritmul, pentru că, îmi spun, trebuie să ajung şi la odihnă. Mi-am spus acest lucru până am citit de curând în minunata carte IMITATIO CRISTI următoarul lucru: „De ce cauţi odihna când tu ai fost creat pentru trudă?”  A fost pentru mine ca o revelaţie. Da, poate că pe acest pământ ideea de odihnă este doar o himeră.

-„Cum va simţiţi în seara aceasta?”,  am întrebat, după o zi de muncă,  pe o trupă de voluntari care veniseră să acorde ajutor medical, la Târlişua, o comună distrusă după o furtună cu „rupere de nori”.

-” Epuizaţi şi fericiţi” au răspuns ei

Da,  cred că merită să ne simţim din când în când epuizaţi şi fericiţi, ştiind că am făcut ceva folositor pentru alţi oameni. Societatea actuală ne oferă iluzia că adevăratul sens stă în noi înşine –în respectul de sine, în îmbogăţirea de sine, în cât eşti de popular –şi că e important „ce vreau eu”, „treaba pe care o fac eu”, „cum gândesc eu”.  Dar înţelepciunea de veacuri şi Domnul Iisus Hristos ne învaţă că cea mai mare îmbogăţire a sinelui, vine din puterea de a face ceva pentru cei din jur. Calitatea vieţii stă în această deschidere către ceilalţi. Sensul stă în aport, în a trăi pentru ceva care este mai presus de sine.

Poate nu vom avea parte pe acest pământ de multă odihnă şi relaxare fizică. Dar fericirea nu este dată de o viaţă fără trudă sau de huzur, ci fericirea adevărată o simţim atunci când chiar obosiţi fiind, ştim că am fost de folos pentru cineva din jurul nostru, pentru cineva în nevoie şi mai ales când ştim că am lucrat călăuziţi de Domnul Nostru Iisus.

Cura de sanatate in Munţii Apuseni, la Valea Verde

De doi ani incoace, in fiecare vara, impreuna cu familia largita (din partea sotului) facem cate o cura de aer curat, de drumetie si de sanatate in Muntii Apuseni, la Valea Verde. Acest loc  este o zonă muntoasă de un pitoresc îndrăzneţ, învăluită într-o formă de frumuseţe care pare a se ascunde vizitatorului grăbit şi ochiului superficial. Adevărata spelendoare a locului se cere descoperită cu ochii, mintea şi mai ales cu inima.

Te simti mai aproape de cer

Îţi trebuie calm şi atenţie pentru a observa şi a simţi pe deplin farmecul acestui loc care te duce cu gândul departe la începutul creaţiei, îmbiindu-te să te minunezi de măreţia Domnului, de bogăţia modalităţii de expresie a Creatorului. Poţi descoperi aici imaginaţia fără margini a Dumnezeului nostru atunci când lucra la Grădina Edenului. Când simţi tăcerea tainică a munţilor, când priveşti legănarea unduioasă, neobosită şi graţioasă a ramurilor de fag , cand auzi abia perceptibil sunetul fermecător dat de dansul zglobiu şi tremurat al frunzelor unui bătrân mesteacăn ce-şi înmoaie rădăcinile la marginea pârâului, simţi că toate acestea au o semnificaţie foarte importantă, că ele îţi spun ceva despre alte vremuri pe care trebuie să le căutăm, spre care trebuie să ne întoarcem.

Povârnişuri abrupte

Întinderi nesfârşite…

Te copleşesc prin splendoarea lor văile adânci, cu  pereţii abrupţi din care pe alocuri iese la iveală albul pur al pietrelor de marmură  presărate cu sclipiri de argint, mărginite de arbori umbroşi ce te îmbie la odihnă şi la meditaţie. Îţi încântă privirea povârnişurile line, presărate cu flori multicolore şi iarbă moale legănată de vânt, arborii singuratici ce străjuiesc nostalgic colinele fermecătoare. Mirosul florilor de câmp, cântul păsărelelor, luciul izvoarelor de cristal, cerul clar al muntelui care te lasă să vezi aici noaptea miliardele de stele, iarba înmiresmată încărcată de rouă, din răcoarea dimineţilor, sunt tot atâtea imagini care ne vorbesc, care ne cheamă să ne oprim, să medităm, să ne punem întrebări şi să găsim răspunsuri la lucruri care contează cu adevărat.

Locul de cazare oferit de familia Joldes Constantin. Cladirea principala a taberei

Locul de cazare oferit de familia Joldes C-tin. Cladirea principala a taberei

Există ici colo, ca nişte vestigii ale altor timpuri, câte un şopron sau câte o căsuţă răzleaţă, mică şi modestă. Atât de curat şi pur pare totul în jurul lor, cu clăi şi căpiţe de fân aranjate ordonat, cu prispe micuţe  pe care în serile de vară oamenii sporovăiau despre ziua care a trecut. A fost cânda aici viaţă, simplă, sănătoasă, înfrăţită cu natura. Ai zice că a fost viaţă grea, oamenii lipsiţi fiind de ceea ce noi numim confort al centrelor urbane. Dar ei aveau aerul pur, iarba curată, acea atmosferă calmă, plină de simplitate, de curăţenie pe care o mai zărim şi o simţim în jurul căsuţelor rămase peste ani.

Prin curte

Prin curte

E adevărat, noi avem confortul pe de o parte, dar pe de altă parte ne-am încărcat călătoria vieţii cu multe bagaje inutile, am devenit obosiţi de atâta informaţie, de atâta zgomot, de atâtea lucruri, de atâta competiţie. Noi persoanele mature, am trăit tranziţia de la viaţa simplă, îngemănată cu pământul, cu ierburile, cu râurile, cu vânturile, cu ciripitul păsărelelor, la viaţa citadină. Această tranziţie s-a făcut brusc şi unii am rămas nostalgici. Putem încă face comparaţia şi apoi să tragem concluzia că totul este vremelnic. Cu diferenţa că viaţa noastră a orăşenilor parcă se trece mai repede, pentru că este mai încărcată cu multe elemente superficiale, neesenţiale.

Potalindu-ne setea la izvor pur de munte

La masa cu familia largită (de mai bine de 40 persoane)Drum pe varf de munte

Avem nevoie să revenim uneori în locuri ca acestea, poate pentru a reînvăţa  simplitatea, sau pentru a ne regăsi rădăcinile care merg până departe într-o grădină mult mai superbă unde omul a fost la început. Oricum, uitând pentru câteva zile de tabieturile cotidiene, merita ca din cand in cand să facem câţiva paşi pe cărări de munte, să păşim dimineaţa pe roua ierbii, să ascultăm susurul unui izvor, să gustăm din apa lui, apoi stând la o umbră deasă si contemplând farmecul zărilor întinse, cu atât de multe alte frumuseţi, să mulţumim Domnului pentru că ne-a pus la dispoziţie această carte vie, un colţ de natură pură, numit Valea Verde în care îl putem descoperi mai bine pe El.

Pregatire de drumetie

Nostalgic drum pe varf de munte

Drumeţie şi sănătate

In primăvara asta nouă!

În primăvara asta nouă/ Şi trecătoare ca un nor/ E un crâmpei de tinereţe/ A celei mai frumoase feţe/ E Dumnezeu netrectăor

 Cât de minunată eşti lună aprilie!

 Atâta frumuseţe izbucneşte din cenuşiul rece al pământului, în fiecare zi alte şi alte delicate rămurele îşi arată frumuseţea pură, gingaşă şi trecătoare. Din nimic apare frumuseţea. Dar îţi trebuie ochi să o vezi.

 Nimic nu este mai încântător decât să lucrezi o grădină şi să urmăreşti cum îşi fac apariţia superbele primule, narcise, zambile, lăcrimioare… Dumnezeu l-a pus pe om în rai să lucreze şi să păzească Grădina. Chiar dacă omul a căzut din Raiul de altădată ne-au rămas totuşi  fragmente de frumuseţe, culoare şi farmec, ca să ne reamintească de Raiul pierdut, să ne îndemne să trăim în aşa fel încât să îl regăsim. Iată câteva minuni pe care le am în grădină:

 

Delicare şi fragile, perisabile şi trecătoare…

Splendoare de aprilie, dar cât de trecătoare