Tot ce e folositor poate fi stricăcios; e numai o chestiune de măsură (Titu Maiorescu, Cugetări şi aforisme).
A vorbi despre cumpătare într-o lume, în care suntem asaltaţi cu atâtea oferte, este un act de curaj. Îţi trebuie curaj să te împotriveşti valului, mersului vremii, pentru că poţi fi judecat în toate felurile
Media şi publicitatea, care au luat o amploare fără precedent, îi fac pe oameni să sufere de „obsesia posesiei”. Se promovează ideea că dacă vei cumpăra cutare sau cutare lucru vei fi fericit. În fiecare zi, vedem pe micul ecran cum un anumit produs pentru înfrumuseţare, pentru curăţenie, un anumit mobilier, obiect electrocasnic sau un anumit automobil sunt lucrurile de care avem neapărată nevoie pentru a fi cu adevărat oameni importanţi. Iar pentru sănătate ai nevoie de anumite produse naturiste, anumite vitamine, anumite medicamente, analize sau controale, anumite exerciţii fizice, o anumită mâncare, o anumită atitudine etc. Oamenii sunt manipulaţi să creadă că respectul de sine sau sănătatea depind de cumpărarea unui anumit produs. Există o doză mare de absurditate în societatea modernă, care a complicat inutil fiecare detaliu al vieţii oamenilor, umplându-l cu promisiuni iluzorii dar şi cu stres, frustrare sau mânie. Ce variantă vei alege din miile de produse de înfrumuseţare pentru a fi şi tu la fel de frumos, proaspăt şi bine dispus precum vedeta prezentată aseară la TV? Ce pastilă sau dietă vei folosi pentru a putea mânca pe săturate şi a rămâne totuşi suplu? Cum să aduni bani pentru aparatul sau maşina care te vor face cu adevărat fericit? Suntem atât de asaltaţi să cumpărăm, să încercăm, să risipim încât nu mai este timp să vedem cum toate aceste oferte nu fac altceva decât să ne împovoreze viaţa şi să-i fure libertatea.
Generaţia precedentă, care a trăit fără presiunea media şi a marketingului a dus o viaţă mai tihnită, mai liberă, mai lipsită de stres, anxietate şi durere. Şi chiar dacă nu aveau anumite obiecte materiale, specifice lumii moderne, erau mai fericiţi. Ei aveau nişte valori mai clare după care se ghidau. Calităţile care sunt promovate astăzi în mass-media sunt opuse celor preţuite de bunicii noştri. Astfel aroganţa, narcisismul, superficialitatea, lăudăroşenia, plictiseala, auto-îndreptăţirea, lipsa de politeţe, violenţa sunt caracteristicile întruchipate de personalităţi care au devenit idoli pentru consumatorii de televiziune, reviste şi internet. Aceste vedete îţi spun ce lucruri să cumperi, ce produse să foloseşti, cum să te imbraci, ce excerciţii să faci ca să fii o persoană valoroasă.
Dacă am avea timp să ascultăm vocea bunului simţ, am realiza că nu există produse materiale care să ne facă mai fericiţi. Dacă am asculta vocea bunicilor noştri am auzi că fericirea şi sănătatea lor venea de la ceea ce erau ei, de la volaorile morale pe care le respectau şi nu de la ceea ce posedau.
Cumpătarea înseamnă a şti să rezişti tentaţiilor şi să te foloseşti cu măsură de lucrurile din jur, ceea ce s-ar putea defini cu a te mulţumi cu mai puţin şi mai simplu, a te abţine de la lucruri care sunt de fapt permise. Bunurile şi darurile vieţii ne aduc un folos real doar dacă sunt folosite cu chibzuinţă. Cumpătarea este o virtute morală, menită să ne aducă echilibru, linişte sufletească, sănătate şi fericire reală. Ea stă la baza dezvoltării altor virtuţi. Este încântător să descoperim oameni împodobiţi cu virtutea cumpătării, a decenţei şi a modestiei. Aceşti oameni stăpâni pe sine au un farmec deosebit şi dacă i-am vedea mai des, cu siguranţă am dori să fim ca ei. Dar din nefericire lor nu li se face reclamă, pentru că ei ar stopa consumerismul. Marketingul şi mass-media merg mână în mână şi promovează „ în luminile rampei” doar pe cei care ne îndeamnă să consumăm şi să luptăm pentru acumulări materiale: mai multe posesiuni, casă mai mare, maşină mai scumpă, mai multe haine, mai multă distracţie, mai multă mâncare şi aşa mai departe. Semnificaţia vieţii umane însă, este mai presus de lucrurile palpabile, mai presus de mâncare, băutură, distracţie și averi.
Pe măsura trecerii anilor, realizez tot mai mult că adevăratul sens stă în înfrânare şi echilibru. Dacă vrem să fim echilibraţi, sănătoşi, dacă vrem să trăim o viaţă armonioasă, nu putem trăi mânaţi de dorinţe, ci de principii sănătoase, cumpătarea fiind una dintre aceste principii. Cumpătarea nu ne lasă să dormim cât am dori şi nici să stăm nopţile în faţa televizorului. Cumpătarea ne aminteşte să nu ne înfuriem şi nici să vorbim tot ce ne trece prin cap. Ea ne şopteşte că nici distracţia prea multă, nici mâncarea prea multă nu este sănătoasă. Cumpătarea ne uşurează de sarcini inutile, ne oferă libertate şi timp pentru lucruri cu adevărat esenţiale.
Stăteam într-o zi pe terasă şi urmăream nişte păsărele. Ciripeau în copacul din apropiere, apoi zburau pe sârmele din jur, făceau rotocoale prin aer şi se întorceau înapoi în frunziş. Păsărelele acestea pur şi simplu existau, aveau timp să contemple viaţa, să se bucure de ea, şi prin cântul lor să-L proslăvească pe Creator. Mă gândeam atunci ce diferită este viaţa omului. Câtă trudă şi zbucium pentru a avea un pic mai mult. Un pic mai mult decât nevoile existenţiale minme, care sunt relativ uşor de atins. Şi apoi, iar mai mult şi mai mult. Uneori uităm să ne oprim şi nu mai avem timp să ne uităm în jur, să existăm pur şi simplu. Sfârşitul omului vine tot atât de repede ca al lor, dar omul nu are timp să contemple viaţa, să se minuneze de creaţie şi de Creatorul ei, să-L cunoască pe Dumnezeu. Deşi Domnul Isus Hristos ne-a spus să ne uităm la aceste păsărele şi să luăm exemplu, să nu ne îngrijorăm, să nu adunăm, să nu ne îmbuibăm…căci Tatăl ceresc poartă de grijă.
Cred ca toată lumea a aflat cum sa reducă expunerea la coronavirus, prin distanţare socială, izolare, etc. Dar mai este un aspect deosebit de important la care trebuie sa ne gândim. Şi anume cum sa ne întărim imunitatea în asa fel încât dacă ne expunem sa nu ne imbolnavim sau sa facem forme usoare de boală.
Sistemul imunitar al omului este conceput ca un mecanism de apărare, care îi oferă protecţie, acţionând ca o bariereă faţă de bacterii, viruşi, paraziţi şi chiar toxine, astfel încât organismul să nu se îmbolnăvească de boala produsă de aceşti agenţi patogeni. Sistemul imunitar pune bazele sănătăţii şi longevităţii noastre. Stilul de viaţă modern, stresul, sedentarismul, consumul de toxice, înaintarea în vârstă ne pot afecta imunitatea. Şi totuşi există câteva căi prin care imunitatea noastră poate fi întărită. Le voi descrie pe scurt:
1.Gestionaţi stresul.
Stresul creşte susceptibilitatea faţă de diverse boli. În condiţii de stres se eliberează anumiţi hormoni (catecolamine) cu impact negativ asupra sistemului imunitar, scăzând posibilitatea organismului de a se apăra împotriva bacteriilor şi viruşilor. Împrejurările de acum aduc anxietate şi îngrijorare, uneori şi panică. Izolarea poate contribui şi ea la creşterea stresului. Pentru a reduce stresul este esenţial să gasim un echilibru între diverse sarcini profesionale şi cele casnice, încercând să fie distribuite echitabil între membrii de familie. Este important să faceţi pauze de relaxare şi să acordaţi mai mult sprijin celui mai slab şi vulnerabil. Acceptaţi de asemenea că este în regulă să existe un anumit nivel de temere, de frustrare şi îngrijoarare. Încearcaţi să menţineţi lucrurile sub control păstrând un nivel de comunicare cu persoane dragi şi prieteni, prin telefon, facebook, WhatApp. Evitaţi să vă calmaţi îngrijorarea prin consum de alcool, prin exces de fumat. Fiţi conştient de felul în care vă afectează ştirile. Uneori te ajută să ştii ce se întâmplă, dar dacă ştirile din media îţi sporesc anxietatea, nu le urmări prea des sau propune-ţi sa te uiţi doar o dată pe zi la ele. Sau renunţă de tot şi cere unui apropiat să te ţină la curent cu alertele majore.
2.Dormiţi suficient.
Somnul insuficient scade imunitatea. De aceea, în această perioadă dormiţi atât cât simţiţi nevoia. Dar cel puţin 7-8 ore de somn pe noapte! Cercetările au arătat că persoanele care dorm mai puţin de 7-8 ore de somn pe noapte sunt mai susceptibile să răcească. Dacă vă simţiţi obosit dormiţi şi pe la prânz, 15-20 de minute, dar nu mai mult, pentru că este posibil să vă stricaţi somnul de noapte. Aveţi grijă, dacă beţi tot timpul băuturi cofeinizante, e posibil să nu realizaţi cât de obosiţi sunteţi cu adevarat.
Sunt cercetări au arătat că persoanele care dorm 6 ore pe noapte sau mai puțin au de 4 ori mai mari șanse să prindă o răceala atunci când sunt expuse virusului, în comparație cu cei care dorm cel puţin 7 ore pe noapte. Despre somn si insomnii vedeti si aici
3.Consumaţi alimente care stimulează imunitatea.
Mananca o dieta cât mai diversificată, echilibrata, bogata in legume, fructe, cereale integrale. Nu face excese alimentare! Acum avem nevoie mai mult ca oricând de surse de vitamina C, Zinc, Vitamina D, fibre. Sistemul imunitar poate fi sprijinit prin includerea în meniul de fiecare zi a alimentelor care îl întăresc cum ar fi: citricile, merele, usturoiul, leurda, ceapa verde, spanacul, urzicile, ceaiul verde, iaurtul si alte lactate fermentate, legume fermentate, oul (bogat in antioxidante, precum vit. A si D şi în minerale minerale, fier, zinc, seleniu). În principiu orice fructe sau legume verzi sunt benefice.
Sistemul imunitar este reprezentat în principal de niste „bariere” mecanice și fiziologice, compuse din piele, mucoase, saliva, sucul gastric, enzimele intestinale şi “bariere” celulare din sânge și anumite țesuturi. Se pare ca 70% din functia imunitara se afla in intestin, reprezentată de Microbiom, format dintr- un număr impresionant (trilioane) de micororganisme benefice, adică flora intestinală saprofită. Microbiomului sau florei intestinale îi plac foarte mult fibrele, legumele și alimentele fermentate. Deci consumaţi fasole, mazăre, năut, paine integrala, malai, iaurt, in special chefir, varză murată, castraveti murati.
Zahărul, carnea procesată, uleiurile vegetale și alcoolul tind să fie alimente inflamatorii care slăbesc imunitatea. Aveţi grijă să nu vă îngraşaţi stând acasă! O persoană obeză are imuniteatea mai slabă.
4.Faceţi exerciţii fizice.
Se cunoaşte că cei mai afectaţi de infecţia cu coronavirus sunt persoanele vârstnice. Dar nu este întotdeauna aşa. De exemplu un studiu realizat de Universitatea din Birmingham și King’s College London a constatat că 125 de bicicliști amatori, nefumători cu vârste între 55 și 79 de ani aveau încă sistemele imunitare ale tinerilor.
Pe de altă parte un tânăr sedentar, obez sau care fumează este la un risc mai crescut decât o persoană vârstnică, activă fizic, normoponderală, fără boli cronice.
În condiţiile de izolare este un pic mai greu să faci exerciţii fizice, dar un minim de 15 minute zilnic de gimnastică, de aerobică, de bicicletă de cameră, de gradinărit dacă stai la curte, contribuie la întărirea imunităţii. Exerciţiul fizic mobilizează creşterea fluxului de sânge care permite celulelor şi substanţelor din sistemul imunitar să circule liber în organism şi să funcţioneze eficient.
Pe de altă parte nici sportul excesiv şi efortul fizic mare nu este recomandat. Sunt sportivii de elită care devin foarte susceptibili la infecții, deoarece eforturile prea mari, au la un moment dat, un impact negativ asupra sistemului imunitar”.
Unul dintre numeroasele efecte benefice ale exercițiului este că reduce stresul, contribuind şi în felul acesta la stimularea imunităţii.
5.Evitaţi substanţele toxice.
În primul rând evitaţi alcoolul şi fumatul. Stresul acestor zile combinat cu consumul de alcool epuizează organismul făcându-l mai vulnerabil la îmbolnăvire. S-a constatat că alcoolul reduce cantitatea de limfocite şi de macroface, factori importanţi ai ai imunitaţăţii.
Fumatul pe de altă parte scade capacitatea de funcţionare a plămânilor. Fumatorii sunt mai sensibili la infectii. In plus, aparatul respirator al fumătorului este continuu agresat din cauza fumului rezultat din arderea tutunului, prin urmare o persoană fumătoare poate fi mai grav afectată dacă contactează infecţia cu coronavirus. Mai multe studii printre care unul făcut de o echipa de cercetatori de la Universitatea California au arătat că fumul de ţigară scade imunitatea organismului.
Şi alte toxine pot afecta sistemul imunitar. De exemplu, micotoxinele din mucegai sunt notorii pentru distrugerea imunității. Apa potabilă prea clorurată, pesticidele, naftalina, poluarea aerului și aditivi alimentari. Evitaţi aditivii alimentari, cum monoglutamat de sodiu prezent în toate semipreparatele şi orientaţi-vă în această perioadă spre mâncarea simplă, preparată în casă.
“Omul chibzuit vede nenorocirea si se ascunde…” (Prov 22:3)
Este dureros, dar pentru o vreme, nu mai putem si nu mai avem dreptul de a trai ca inainte, adica in interactiune cu familia largita, cu rudele sau cu vecinii din jurul nostru. Ne obliga legea, dar mai intai ne obliga constiinta morala! Nu vrem sa fim raspunzatori pentru nici o imbolnavire sau deces a celor pe care ii iubim! Cu alte cuvinte acum este iresponsabil sa continuam sa traim NORMAL.
Necazurile se vor amplifica datorita faptului ca nu toata lumea considera necesar acest lucru. Pentru ca virusul nu se vede, nu se simte nu se miroase, unii vin cu argumente: “la noi in tara nu este asa de grav”, “nu trebuie exagerat”, “stim noi cum sa ne protejam chiar daca continuam sa ne intalnim”. Si in felul esta ei continua sa ii puna pe cei apropiati in pericol.
Noile ordine date ieri de Ordonanta militara pretind ca fiecare sa stea doar in locuinta lui, cu exceptia situatiei in care avem de ingrijit bolnavi sau persoane cu handicap.
Vorbesc regulat cu o familie de prieteni din Italia. Acolo, de 3-4 saptamani, oamenii care se comporta responsabil si cu intelepciune, si-au limitat viata sociala numai si numai la propria locuinta. Ne doare ca nu mai putem sa ne intalnim ca inainte cu cei dragi, dar pentru binele tuturor trebuie sa reducem la maximum orice interactiune.
Daca te intalnesti 3 oameni este risul ca, daca unul aduce virusul, toti 3 sa se imbonaveasca. Daca te intalnesti cu 5 oameni este riscul ca toti 5 sa se imbolnaveasca; daca continuati sa va intalniti 10-12 oameni este suficient doar unul singur sa fie purtator de virus, ca sa va imbolnaveasca pe toti. Acest unul singur poate luat virusul de la locul de munca, de la cabinetul medical, de la magazin. Iar la cel mai mare risc (desi poate fi oricine) sunt cei peste 60 ani cu boli asociate: de inima, hipertensiune, diabet, obezitate, etc.
In aceste zile sumbre dovada ta de iubire pentru parinti este sa nu mergi la ei in casa si sa nu ii chemi la tine in casa. Poti sa le faci cumparaturi, sa le lasi la usa. Poti sa vorbesti cu ei la telefon, pe WhatsApp, Fb, etc. Dar tu, daca esti un adult tanar (care poate nu vei fi asa afectat de boala) distanteaza-te de ei.
Este adevarat, viata noastra este in mana lui Dumnezeu, dar El ne-a dat intelepciune sa discernem pericolele si nu ar trebui sa Il ispitim comportandu-ne in mod periculos pentru noi si pentru altii.
Mai este adevarat ca la noi lucrurile nu sunt inca ca in Italia. Dar cand vor fi asa sau, Doamne fereste, mai rau, va fi prea tarziu pentru regrete. Ne vom cai atunci zadarnic, ca nu am facut aceste mici sacrificii care ni se cereau.
Stai in locuinta ta, citeste, mediteaza, roaga-te, joaca-te cu copiii tai (nu aduna si pe altii la tine in casa), povesteste cu partenerul de viata, revizuieste-ti viata, cere iertare lui Dumnezeu pentru pacatele care iti zgandara constiinta sau pentru cele pe care le-ai uitat. Pocainta fiecaruia dintre noi este calea prin care putem indupleca pe Dumnezeu sa puna capat acestei urgii.
Sa ne ajute Dumnezeu sa ne comportam intelept si responsabil! (Vezi si Proverbe 14:16)
Deşi constipaţia provoacă adesea mult stres părinţilor, nişte mici schimbări în alimentaţie, plus mai multă activitate fizică, cum ar fi mersul pe jos, pot vindeca aceste probleme.Trei lucruri esenţiale trebuiesc reţinute. Şi anume că o constipaţie rebelă nu se vindecă fără:
Lichide suficiente
Alimente bogate in fibre
Activitate fizică
Ca regulă generală, trebuie reţinut, că alimentele rafinate sau procesate industrial au foarte puţine fibre şi multe calorii, ele favorizând constipaţia la copiii mici, iar la adulţi favorizează creşterea în greutate.
Prima schimbare ar fi trecerea, cel puţin pentru o perioadă, de la o alimentaţie prea săţioasă, bazată pe carne, la o alimentaţie preponderent vegetariană, cu supe şi ciorbe în fiecare zi, la care adăugăm aproximativ 500 grame lapte/iaurturi şi o cantitate redusă de carne albă. Pentru a vindeca o constipaţie rebelă a copilului mic, ar trebui ca, pentru o perioadă, să se renunţe la carnea roşie (adică carnea de porc, vită, miel, oaie, iepure)
Redau mai jos 12 dintre cele mai utile alimente în constipaţia copilului:
Apa, supele, ciorbele
Prunele
Fasolea
Mazărea
Cartofii dulci
Ovazul
Brocolii şi conopida
Pâinea integrală
Spanacul
Perele, portocalele, caisele, piersicile, kiwi
Fructele de pădure, cum ar fi afinele, zmeura, cocazea, căpşunii
Varza murată
Semintele de in
Să luăm pe rând aceste alimente. Voi lăsa apa la urmă, pentru că doresc să insist despre importanţa ei.
1.Prunele sunt considerate a fi pe primul loc în tratarea constipaţiei, putând face minuni în acest sens, deoarece au multe fibre care ajută la formarea şi la progresia bolului fecal prin intestine. Au şi un efect laxativ uşor. Prunele mai sunt şi o bogată sursă de multivitamine şi minerale. Se pot consuma crude sau uscate. Cele uscate se lasă la înmuiat peste noapte şi dimineaţa se zdrobesc cu blenderul, facându-se un suc care se dă copilului.
2.Fasolea este un aliment preţios. Pe lângă că este foarte bogată în antioxidanţi, conţine multe fibre atât solubile cât şi insolubile (care contribuie la formarea bolului fecal), preum şi cantităţi însemnate de potasiu şi magneziu, minerale care ajută digestia.
3.Mazăre verde sau congelată este la fel ca şi fasoalea, foarte bogată în fibre. Se poate prepara simplu doar fiartă și condimentată. Sau se poate face un pireu de mazăre.
4. Cartofii dulci, spre deosebire de ceilalți cartofi, conţine multe fibre şi previne constipaţia. Mai conţine multă vitamina C calciu, fier şi proteine, deci favorizează o bună creştere a copilului.
5.Ovăzul sub formă de făină sau fulgi este o hrană comună este un aliment excelent pentru copiii cu episoade recurente de constipație. Ovăzul furnizează fibrele foarte necesare pentru împiedicarea întăririi scaunului.
6.Broccoli şi conopida reprezintă o hrană minunată pentru copii deoarece pe lângă fibre conţin şi multe proteine care favorizează creştera şi dezvoltarea copiilor.
7.Pâinea integrală. Spre deosebire de pâinea albă, este mult mai bogată în fibre şi astfel previne constipaţia.
8.Spanacul, consumat proaspat sau gătit, previne sau tratează constipaţia
9.Perele, portocalele, caisele, piersicile, kiwi, sunt bogate în fibre și vitamina C . Ajută la digestia adecvată și atenuarea constipației.
10.Fructele de padure: afinele, zmeura, cocazea, căpşunii sunt bogate în fibre şi sărace în calorii, deci nu produc repede saţietate şi astfel nu detremină copilul să refuze mâncarea gătită.
11. Semintele de in conţin un aport important de fibre. Seminţele de in conţin o substanţă numită mucilagiu. Mucilagiul provine din fibre solubile. Imediat ce o sămânță de in ia contact cu apa, acest mucilagiu este eliberat. Lichidul se îngroașă, devenind vâscos. O lingură cu seminţe de in se lasă la înmuia seara, înainte de culare, iar dimineaţa bea apa în care au stat acestea împreună cu seminţele. Seminţele vor elibera mucilagiul imediat ce ajung în zona apoasă a intestinului.
12. Varza murată, combate constipatia și restabileste microflora intestinală şi reglează tractul digestiv, ajutand la eliminarea rezidurilor, ajutând la digestie mai ales atunci când se consumă alimente grele. Pe lângă aceasta varza murată combate oboseala, menține sănătatea părului și a unghiilor, datorită conținutului de vitamina B12, încetinește procesul de îmbătrănire, protejează sistemul nervos și împiedică pierderile de memorie.
13. Apa. În afara acestor alimente bogate în fibre, în alimentația copilului mic apa este de o importanţă vitală. Apa in organismul adultilor constituie 60% din totalul greutatii, iar in cazul copiilor mici 75% din masa corporala. Copiii mici se pot deshidrata foarte uşor, ei pot uita să bea apă, iar deshidratatrea se poate manifesta prin oboseală, ameţeli, subfebrilitate, constipaţie şi infecţii urinare. Copilul trebuie să fie învăţat să bea apă, iar exemplul părinţilor este foarte important. Nu îl obişnui cu sucuri şi băuturi de fructe îmbuteliate, ele sunt foarte dăunătoare, deoarece sunt bogate in calorii nesănătoase, conţin aditivi, conservaţi, cofeină şi în plus pot crea dependenţă.
Dacă copilul refuză să bea suficienă apă atunci suplimentează apa cu supe de carne, suc de fructe proaspăt stoarse, legume si fructe bogate in apa (castraveti, rosii, pepene) sau lapte.
Conform Institutului American de Medicina, copiii cu varsta cuprinsa intre 1 si 3 ani au nevoie de 1.3l apa zilnic.
Orezul şi morcovul fiert, merele, bananele, branza proaspătă de vacă sunt alimente folosite ca remediu în diaree. Este deci, logic, că aceste alimente sunt contraindicate în constipaţie. Explic în continuare de ce:
1.Orezul fiert sub forma de terci sau pilaf este mai geu de digerat de catre unii copii. Ajută la formarea unui scaun mai dur şi deci nu este recomandat în constipaţie, dar este un remediu în caz de diaree
2.Morcovii fierţi solidifică bolul fecal şi deci sunt contraindicaţi în constipaţie. În schimb morcovul crud, răzuit sau sub formă de suc ajută pe un copil cu constipaţie. La fel ca şi orezul fiert, morcovul fiert în supă este un alimet care se dă în diaree.
3.Bananele pot produce de asemnea constipaţie. Doar în ţările în care bananele sunt cultivate şi unde sunt recoltate coapte pot fi folosite fără probleme în constipaţie
4.Merele sunt fructe care întăresc scaunul si pentru aceasta ele sunt utile în diaree. La unii copii favorizează constipaţia
5.Brânza, o sursă excelentă pentru vitamine şi minerale are un conţinut scazut în fibre şi pentru perioadele de constipaţie mai rebelă, ar trebui redusă cantitativ
6.Carnea sub orice forma, prajită sau fiartă, sub formă de cârnaţi sau suncă este bogată în grăsimi şi nu conţine fibre. Bogăţia de calorii conţinută de carne îl face pe copil să se sature repede şi să refuze alte alimente, mai sănătoase. De aceea în perioadele de constipaţie aceasta trebuie redusă la minim şi înlocuită cu alimente pe bază de legume şi fructe. Acelaşi lucru este valabil şi pentru ouă.
8.Fursecurile, bomboanele, ciocolata, ingheţata, au mult zahăr şi multe calorii, produc uşor o senzaţie de saţietate şi determină copilul să refuze alte alimente sănătoase. În schimb nu au fibre şi nu ajută deloc la formarea şi progresia bolului fecal şi deci la eliminarea scaunului
7.Pâinea albă. Prin prelucrare şi rafinare cea mai mare parte a fibrelor sunt îndepărtate din făina albă, ceea ce predispune la constipaţie
9.Cartofii sunt legume săţioase datorită bogăţiei în amidon. Dar pentru că nu conţin decât foarte puţine fibre (cu excepţia cartofilor dulci) stânjenesc eliminarea scaunului. O combinaţie ce favorizează constipaţia este cea compusă din cartofi-carne-pâine albă
10.Excesul de lapte ar trebui evitat, deoarece laptele conține nişte proteine numite pectine cu efect de întărire a scaunului.
Citeşte aici despre alimentele care previn constipaţia
În caz de insomnii mai rebele şi de durată, dacă nu obtineţi rezultate prin schimbari în obiceiuri şi în stilul de viaţă (vezi aici), puteţi apela şi la somnifere. Este recomandat să se inceapă cu somnifere mai puţin agresive pentru sistemul nervos. Feriţi-vă pe cât puteţi de benzodiazepine. Ele se dau oricum numai cu reţetă specială, dar folosite mai mult de 3 luni pot cauza probleme ale creierului Dar exista si somnifere fara prescriptie medicala sau somnifere fara reteta. Următoarele somnifere le puteti cumpara de la farmacii fără reţetă. Iată mai jos câteva dintre aceste somnifere:
1.SEDATIF PC (homeopat) Indicatii: Stări de anxietate şi de emotivitate, iritabilititate; Tulburări de somn, in special la pacienţii surmenaţi, copii agitaţi şi persoane vârstnice. Datorita compozitiei sale homeopatice se poate administra atat copiilor cat si adultilor. Nu prezinta efecte secundare, nu influenteaza vigilenta, deci se poate folosi si de catre conducatorii auto.
2.VALERIANA capsule. (Valeriana officinalis). Are efect sedativ, antistres si anxiolitic. Ea este cunoscuta pentru obtinerea unui somn linistit si odihnitor si reduce starea anxioasa.
Ne fereste de visele urate.
Administrare: 3 x 1 capsula pe zi pentru efect anxiolitic si antistres. Pentru efect somnifer 1 capsula seara la culcare
Extract de radacina de valeriana (Valeriana Oficinalis standardizata 6% acid valerinic),
3.MELATONINA (complex cu extract de valeriana)
Indicatii: Reglarea ritmului somn-veghe; in insomnii rebele, insomnii prin schimbarea fusului orar (calatorii cu avionul), oboseala cumulativa, stari depresive tranzitorii, indispozitii pasagere.
Mod de administrare:Adulti: seara, o capsula cu aproximativ 30 de minute inainte de culcare.
Are in compozitie:
Melatonina pura-300mcg, extract de valeriana 130mcg, vitamina B6 5 mg, ulei de soia 364 mg, oxid de magneziu 350 mg, carbonat de calciu 250 mg, lecitina 30 mg, calciu glicerofpsfat 2 mg, magneziu citrat 2 mg, pudra de hamei 2 mg, extract de musetel 2 mg, extract de Kava Kava 2 mg, ulei de lamaie 2 mg, pudra floare deportocal 2 mg, extract de Passiflora 2 mg, pudra de mac de California
DESPRE MELATONINA: Melatonina, principiu activ natural secretat de glanda pineala, este un inductor natural al somnului, imbunatatind calitatea lui, fara efecte neplacute la trezire. Regleaza ritmul circadian si prin el intreg organismul, fapt pentru care este numita si „ceasul corpului”. Melatonina, fiind si un puternic imunostimulant si antioxidant, protejeaza organismul impotriva stresului, a noxelor externe; previne cancerul, infarctul miocardic, accidentele vasculare cerebrale. Opreste evolutia bolilor degenerative, amelioreaza depresiile si indispozitiile pasagere. Asocierea melatoninei cu extractul de valeriana si celelalte componente naturale cu actiune sinergica asigura efect maxim, utilizand doza minima. Pyridoxina (vitamina B6) asigura o buna functionare a sistemului nervos.
4.BIEN DORMIR Produce relaxarea necesara instalarii somnului si imbunatateste calitatea acestuia.
Contine urmatoarele incrediente active, naturale:75 mg extract de Passiflora (conţine 3,5% flavone exprimate în vitexină), 50 mg extract de Muşeţel (conţine 0,3% apigenol), 10 mg extract de Busuioc, 10 mg extract de Tei /capsulă.
Mai exista doua forme de BIEN DORMIR cu efect petentat prin MELATONINA si VALERIANA
5.BIEN DORMIR plus MELATONINA
6.BIEN DORMIR plus VALERIANA
7.IMOVANE. Acest somnifer necesita reteta, dar una simpla. Este un hipnotic cu actiune rapida; are efecte hipnotice, sedative, anxiolitice, miorelaxante; actioneaza asupra diversilor parametri ai somnului prelungindu-i durata si imbunatatindu-i calitatea; reduce numarul trezirilor nocturne si a celor precoce. Doza este de 1 comprimat seara la culcare.
DORMOLIN si DORMOLIN FORTE ajuta la ameliorarea somnului in mod natural. Este indicat pentru cei care sunt stresati, au probleme cu somnul si implicit anxietatea. Este o alternativa naturala pentru a scapa de insomnie, mai ales daca nu vreti sa apelati la alte medicamente care dau dependenta.
Fiecare dintre noi stim ca atunci cand nu folosim un anumit muschi prea mult timp, acesta devine mai slab.
De exemplu, atunci cand cineva se raneste la picior si foloseste scaunul cu rotile pentru o perioada mai lunga de timp, piciorul sau va deveni din ce in ce mai slabit. Acelasi proces are loc si in cazul muschilor globului ocular.
In cazul in care porti ochelari si nu practici exercitii pentru ochi, vederea ta va slabi treptat din ce in ce mai mult. Muschii ochilor necesita exercitii ca orice alt muschi al corpului tau.
In procesul de vindecare a vederii, va trebui sa urmezi mai multe reguli:
#1. Va trebui sa eviti presiunea la nivelul ochilor si se recomanda sa-ti odihnesti ochii timp de cateva minute la fiecare 2-3 ore.
#2. Este necesar sa pui in aplicare rutina de gimnastica oculara, care contine 16 exercitii – urmeaza liniile cu ochii tai.
#3. Pune in aplicare masajul punctelor specifice.
Aplica o presiune usoara in punctele specifice cu varful degetului aratator.
#4. Este necesar sa privesti in departare atunci cand te plimbi pe afara.
#5. Bea suc de morcovi cu cateva picaturi de ulei de masline in mod constant.
#6. Clateste-ti ochii cu apa calduta.
#7. Nu utiliza PC, laptop-ul, telefonul sau televizorul cu cel putin 2 ore inainte de a merge la culcare.
Copiii amish nu experimentează autismul sau alte probleme de învățare care sunt ciuma societăţii noastre tehnologizate.
Cumunitaţile medicale sunt confuze în a gasi o explicaţie. Amish trăiesc într-o societate creştină care respectă vechile idealuri paşnice de viaţă şi de muncă, refuzând agresivitatea stilului contemporan de viaţă şi a excesului tehnologic. Dieta lor constă din produse organice proaspete, cultivate local și, bineînțeles, nu urmează rutina de vaccinare stabilită de stat. Spre disperarea mainstream media și a autorităţilor medicale, acest lucru a avut ca rezultat un popor sanatos, lipsit de toate bolile noastre cronice. Bolile de inima, cancerul, diabetul sunt practic inexistente în satele Amish. La fel de inexistente sunt medicamentele moderne, obţinute prin inginerie chimică, alimentele modificate genetic şi bineînțeles, vaccinurile. Cum se face ca cei care trăiesc fără “minunile” medicinii moderne sunt mai sănătoși? Adevărul despre sănătate şi medicină și felul în care ambele se refletă în viaţa oamenilor Amish devine stânjenitor şi ruşinos pentru anumiţi oameni puternici.
Au fost 3 (da trei) cazuri verificate de autism în populaţia Amish și cel puțin două dintre cazuri au fost printre copiii vaccinați. Nu sunt disponibile informații pentru al treilea caz. Corelația strânsă dintre vaccinări și autism este absolut de netăgăduit, cu excepția cazului în care lucrați pentru industria medicală, guvern sau mass-media. Apărătorii medicinii occidentale spun că Amish au, evident, o genă super-specială care îi face imuni la autism. Cu alte cuvinte autismul este un anumit tip de eșec genetic (adică vina lui Dumnezeu), care atacă creierul la cei care nu au afilierea religioasă a Amish. Ne așteptăm, ca pe viitor într-un mod similar să apară o teorie cu extraterestrii care atacă pe cei care cred într-un Creator. Aceasta este ştiinţa F.D.A. și A.M.A. în toată strălucirea sa. Susținătorii vaccinului sunt dispuși să îmbrățișeze chiar şi o explicație ridicolă, atât timp cât nu trebuie să recunoască că industria lor de vaccinări este cauza bolii cronice, lăsând cu diverse forme autism 1 din 100 de copii.
Atât timp cât Amish sunt pur și simplu lăsați în pace , liberi să trăiască fără toxinele chimice găsite în medicamente si alimentele noastre , ei nu sunt afectaţi de boli , dizabilități, autism sau tulburări de învățare. Copiii amish sunt categoric mai inteligenţi , exceptând anumite dificultăţi de scriere cand ajung la colegiu , explicabile prin faptul că engleza nu este limba lor principală. Inteligenţa lor ar putea fi explicată prin aceeaşi „super genă amish”? Societatea noastră ar putea învăța foarte mult din exemplul lor, oprindu-ne de la rutina de a ne otrăvi pe noi înşine şi pe copii noştri.
Ce este tartrul dentar? Tartrul este un depozit organo-mineral de culoare galben-brună, care se formează pe suprafața dinților. Cantitatea tartrului crește și, dacă nu este îndepărtat, acesta poate provoca parodontoză. Prima variantă de curățare a dinților este intervenția dentistului, iar cealaltă este eliminarea tartrului în condiții casnice.
Pentru aceasta este nevoie de următoarele componente:
Bicarbonat de sodiu
Chiurete
Sare
Apă oxigenată
Apă
Periuță de dinți
Cană
Apă de gură antiseptică
Cea mai eficientă soluție de curățare a tartrului este bicarbonatul de sodiu.
Pasul 1
Se amestecă într-o cană o lingură de bicarbonat de sodiu cu ½ linguriță de sare. Apoi periuța de dinți se clătește cu apă caldă și se înmoaie în amestec. Cu acest amestec se periază dinții, după care conținutul se scuipă. Întregul proces ar trebui să dureze cinci minute.
Creierul poate îmbatrâni mai repede sau mai încet decât trupul. Stilul de viaţă este cel mai important! Un studiu efectuat in SUA (studiul Framingham) a scos în evidenţă acest lucru. Un exemplu este o femeie de 96 ani, Ruth Halloran, din Boston (SUA), care are un creier care arată şi funcţionează ca unul cu aproximativ 20 de ani mai tânăr, potrivit rezultatelor investigaţiilor imagistice. De altfel, Ruth este independentă, se mişcă şi gândeşte ca o persoană mult mai tânără, nu pentru că ar fi avut un regim special de viaţă sau pentru că ar fi apelat la vreun tratament revoluţionar. „Pur şi simplu, am dus un stil de viaţă sănătos, fără excese de niciun fel“, spune femeia pentru „The Boston Channel“.
Burta mare este o cauză de îmbătrânire a creierului
„În cele mai multe cazuri, creierul îmbătrâneşte prematur, pe fondul hipertensiunii arteriale, al diabetului, al fumatului şi al excesului ponderal. Exceul ponderal este una dintre cele mai importante cauze ale îmbătrânirii creierului. Cel mai important este să controlăm toate aceste probleme la vârsta mijlocie, critică în ceea ce priveşte îmbătrânirea accelerată a creierului“, explică medicul Philip A. Wolf, profesor de neurologie la Şcoala de Medicină a Universităţii Boston şi investigator principal în studiul Framingham. În caz contrar, spune specialistul, la 50 de ani, creierul poate fi cu zece ani mai bătrân decât vârsta din buletin.
Mănâncă simplu pentru a avea creierul tânăr
O alimentaţie bogată în legume şi fructe şi săracă în carne, grăsimi animale, alimente procesate industrial, fără tutun şi alcool, ne menţin creierul sănătos şi tânăr.
Legătura dintre grăsimea în exces, mai ales la nivelul abdomenului (oameni cu burta mare) şi deteriorarea creierului a fost reconfirmată de un nou studiu. Oamenii de ştiinţă de la Centrul Medical Rush din Chicago au descoperit că dacă ficatul este prea ocupat să „ardă“ grăsimile abdominale, acesta „fură“ din resursele creierului. „Creierul suferă din cauza unei nutriţii inadecvate la fel de mult ca ficatul, numai că simptomele sunt diferite. Problema nu este ce mâncăm într-o anume zi, ci care sunt obiceiurile noastre alimentare de-a lungul anilor. Se ştie foarte bine că aportul crescut de grăsimi de origine animală, de carbohidraţi şi de băuturi alcoolice se asociază cu un risc crescut de accident vascular cerebral. Pe când aportul crescut de fructe, de legume şi de peşte este asociat unui risc scăzut de a suferi de astfel de probleme“,
Bolile inimii şi creierului au cea mai mare frecvenţă în Europa Centrală şi de Est, precum şi în Orientul Mijlociu.
Un european din trei suferă, la un moment dat, de afecţiuni neurologice sau psihiatrice, categorie în care intră de la insomnie, anxietate şi depresie, până la accidente vasculare cerebrale şi maladii degenerative, cum sunt Alzheimer şi Parkinson“, subliniază prof. dr. Mureşanu, organizatorul celui de-al IX-lea Congres al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN).
Păstrează creierul tânăr prin somn suficient!
Dacă nu dormim destul, adică aproximativ şapte ore şi jumătate pe noapte, cel mai mult au de suferit memoria şi puterea de concentrare. Reducerea perioadei de odihnă pe termen lung se asociază, în primul rând, cu incapacitatea de autoreparare a celulelor cerebrale. Mielina, stratul care înveleşte axonii („picioarele“) neuronilor, se reface în timpul somnului, a demonstrat o cercetare a oamenilor de ştiinţă americani de la Universitatea din Wisconsin.
Păstrează-ţi mintea tânără prin lectura şi limitarea privitului la TV
Lectura cărţilor reale, nu digitale, scrisul cu pixul sau cu creionul pe hârtie şi limitarea privitului la un ecran (fie el de computer sau de televizor), toate acestea asigură longevitatea funcţiilor cerebrale, crede prof. dr. Dafin Mureşanu. Putem stimula creierul la ori ce vârstă prin deprinderea unei noi activităţi (mersul pe bicicletă, utilizarea unei camere foto digitale) sau învăţarea unei limbi străine şi rezolvarea unor teste de inteligenţă cum er fi estul Mensa: http://mensa-romania.ro/testari-mensa/test-online/ . „Există o vorbă care spune că «dacă nu foloseşti un lucru, se pierde». Deci, dacă vrem să ne menţinem creierul în formă, trebuie să-l folosim“.
De ce oare m-am îngrăşat? Nu mănânc prea mult, în ori ce caz nu mănânc mai mult ca alţii. Chiar fac foame uneori. Cred că am probleme cu „glanda”.
Astfel de afirmaţii şi justificări le fac tot mai mulţi şi mai mulţi oameni, femei şi bărbaţi, copii şi tineri. Aspectul şi dimensiunea oamenilor pe care îi vedem azi pe străzi diferă foarte mult de cel pe care îl vedeai în urmă cu 30 de ani. În vremea tinereţii mele obezitatea era un lucru foarte rar. Diferenţele dintre atunci şi acum nu se pot justifica, dând vina pe o anumită „glandă” care în zilele noastre ar fi mai dereglată decât în deceniile trecute. Fenomenul trebuie căutat în atitudinea oamenilor, care se lasă manipulaţi să cumpere, să guste, să consume tot ceea ce oferă cu multă insistenţă societatea de consum a zilelor noastre. Fie că este vorba de mâncare, băutură, distracţie, internet, TV, oamenii încearcă să apuce cât mai mult din toate, crezând că în felul acesta vor fi mai fericiţi. Şi mulţi sunt aşa de ocupaţi încercând să apuce din tot ceea ce oferă uriaşul bâlci al deşărtăciunilor încât nu mai au timp sau energie să se gândească la ei înşişi, să arunce o privire înspre interiorul lor, şi să înţeleagă că viaţa este mai presus decât mâncare şi băutură iar sensul vieţii şi adevărata fericire nu vine de la ele.
Obezitatea este o chestiune de atitudine. Atitudinea creştină ne îndeamnă la cumpătare şi înfrânare. Dumnezeu nu ne-a creat ca să trăim pentru a mânca, ci ne oferă hrană pentru a trăi, pentru a o consuma cu chibzuinţă, fără lăcomie şi fără abuz.
Astăzi foarte multă lume are acces la mâncăruri la care în secolele trecute aveau acces doar împăraţii: tot felul de delicatese, de produse de patiserie, sucuri, sosuri, preparate din carne. Şi totuşi, încă din veacurile străvechi Dumnezeu ne-a avertizat, că astfel de hrană este o hrană înşelătoare: „Dacă stai la masă cu unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte: pune-ţi un cuţit în gât dacă eşti prea lacom. Nu pofti mâncarurile lui alese că sunt o hrană înşelătoare”(Prov. 23: 1-3)
Sunt o mulţime de alimente înşelătoare, de care organismul nostru nu are nevoie, dar pe care le consumăm şi devenim obezi cum ar fi zahărul şi grăsimea animală. Dacă le-am scoate doar pe acestea 2 definitiv, din hrana zilnică, numărul obezilor ar scădea drastic.
Obezitatea nu este doar o problemă de estetică. Omul obez are parte de multă suferinţă, obezitatea fiind rădăcina celor mai frecvente, mai costisitoare si mai invalidante boli: HTA, bolile de inimă, diabetul, artroze, boli digestive, diverse cancere, etc.
Fugi de obezitate si alege simplitatea în alimentaţia ta. Contrar convingerii populare, alimentele care te menţin slab nu sunt scumpe, sunt chiar alimente pe care şi le permite si omul sărac.
Cei ce exagerează cu interesul pentru propria persoană devin oameni bolnavi. Prea multe analize, prea multă “căutare” la doctori, prea multe discuţii despre sănătatea ta cu cei din jur nu sunt sănătoase. În plus prea multe discuţii despre sănătatea sau boala ta îi va îndeparta pe oameni de tine, iar această respingere îţi va accentua impresia că eşti bolnav. Trăieşte decent, simplu, iubitor, fă mişcare şi mănâncă sănătos, uită de tine şi dăruieşte-te înspre alţii şi în rest lasă sănătatea în mâna Domnului. Este greşit să-ţi cauţi boli închipuite prin laboratoare sau prin multe vizite la doctor.
Cea mai bună armă împotriva răcelilor este spălarea frecventă pe mâini.
Nici un vaccin nu ne poate ajuta aşa cum ne ajută spălatul pe mâini. Până la 80% dintre răceli şi alte boli infecţioase, cum ar fi diarea, conjunctivitele, rinitele, otitele, se transmit prin intermediul mânilor nespălate.
Prin mâini luăm şi transportăm o cantitate impresionanţă viruşi şi bacterii: prin atingerea persoanelor din jur, a clanţelor uşilor, a suprafeţelor, a mobilierului, a banilor, prin datul mâinii, etc.
Dacă nu ne spălăm mânile, degeaba ne vaccinăm. De altfel vaccinul antigripal nu potejează deloc împotriva răcelilor comune şi încă nu există un vaccin pentru CORONAVIRUS. Vaccinul actual protejează doar împotriva unei forme restrânse de gripă (produsă de 1-3 tulpini de virusuri gripale), ce se presupune că ar fi posibil să apară în anul în care se face vaccinarea. Pentru restul virusurilor şi bacterilor din mediu (care sunt cu sutele şi miile de tipuri) nu există vaccinuri. Aici ne ajută cel mai mult mâinile curate.
Este foarte important să spălăm mânile:
-Când intrăm în casă de afară
-Înainte de a pregăti mâncare
-Înainte de fiecare masă
-După utzilizarea transportului în comun
-După suflatul nasului
-După folosirea toaletei
-După schimbarea scutecelor la copii
-După ce ne-am jucat cu animalele de companie
-După vizitarea unui bolnav
-După ce faci curăţenie sau manipulezi gunoiul
-După ce ai dat mâna cu un bolnav
-Întotdeauna când sunt mâinile murdare
Spălatul pe mâni se poate face cu ori ce fel de săpun şi apă din abundenţă. Când nu avem acces la apă se pot folosi serveţele dezinfectante cu alcool (minim 60% alcool)
Important! -Nu tuşi in pumni, ci doar într-o batistă, pe care apoi o arunci. Foloseşte batiste de hârtie şi schimbă-le des. Încearcă să nu îi îmbolnăveşti şi pe alţii! Dacă eşti răcit şi îi vorbeşti unei alte persoane, în faţă, la distanţa mai mică de 1 metru îi transmiţi şi ei răceala
O VESTE BUNĂ : SĂNĂTATEA NOASTRĂ NU DEPINDE DE MEDICI, PASTILE ŞI ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE.
În lume există multă durere. O parte din această durere este dată de diverse îmbolnăviri şi accidente producătoare de boală. Medicii, farmaciile, laboratoarele, asigurările de sănătate pot ajuta când se întâmplă aceste lucruri. Se pot da şi sfaturi utile de prevenire a bolilor. Dar sănătatea noastră, în esenţă, nu depinde de toţi aceşti factori. Sunt persoane care nu au niciodată nevoie de medici, pastile şi asigurări de sănătate, deşi în lumea de azi aceste persoane sunt tot mai rare. Pentru că există astăzi un ciudat paradox: Mai multe medicamente, mai mulţi medici, mai multă ştiinţă medicală, mai multă cheltuială pentru sănătate, dar mai mulţi bolnavi. Înseamnă că pe undeva, în stilul de viaţă, oamenii comit mari greşeli, comparativ cu înaintaşii noştri. Oamenii au progresat în anumite domenii, dar pe de altă parte, oamenii devin şi victime ale unor boli produse de acest progres, de civilizaţie. Progresul tehnic nu presupune neapărat progres în toate domeniile existenţei umane şi nici progres în protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor. Progresul tehnic presupune într-adevăr posibilităţi de a te trata mai bine, cu mai multe medicamente, de a face mai multe analize ca în urmă cu câteva decenii. Dar reducerea numărului de îmbolnăviri? Aici se observă mult regres. Ba din contră au apărut o mulţime de boli noi. Cresc îngrijorător numărul de cancere, boli psihice, bolile cardio-vasculare, diabetul, bolile cu transmitere sexuală.
Mai mulţi bani pe medicamente decât pe mâncare
Farmaciile înghit tot atâţea bani cât magazinele alimentare. Iar pentru o seamă de pensionari statul cheltuie chiar mai mult pe medicamente decât cheltuie ei înşişi pentru mâncare. În rândul pensionarilor dar uneori şi în rândul celor mai tineri, ucigaşul nr. 1, boala cardio-vasculară face ravagii. Firmele de medicamente profită, întrecându-se unele pe altele în oferte. Se cheltuie enorm pentru reclamă, fiecare firmă oferindu-ne medicamentul cel mai nou, mai bun (şi mai scump).
Sumele mari de bani cheltuiţi cu medicamentele nu curmă suferinţa, numărul îmbolnăvirilor, incapacitatea de muncă şi pensionările de boală. Oamenii zilelor noastre se bazează pe tehnică, nădăjduiesc în medici buni, se bizuiesc pe pastile. Dar nu aceştia sunt cei mai importanţi factori ai sănătăţii. Aceştia pot doar „cârpi” după ce răul s-a produs. Sănătatea depinde de alţi factori, mult mai simpli şi foarte la îndemâna noastră. Voi descrie în această carte pe câţiva dintre ei:
1.Sănătatea depinde de alegerile pe care le facem
Date ştiinţifice confirmă că alegerile pe care le facem şi deciizile pe care le luăm oră de oră, zi de zi, an de an, determină în mare măsură starea sănătăţii noastre, bolile de care suferim şi deseori chiar momentul în care vom muri. Atunci cand alegem să actionăm într-un fel nesănătos, ar trebui să ne gândim că pentru acest lucru o să plătim neapărat un preţ. Sănătatea presupune întotdeauna un preţ. Dacă plătim la început, preţul este mai mic, dar după aceea el poate ajunge enorm de costisitor. Dacă eşti dispus să spui NU, de la început, comportamentelor dăunătoare, exceselor, indiferenţei, lenei, lipsei de informare, aceasta înseamnă că plăteşti preţul la început şi apoi să te bucuri de o viaţă sănătoasă şi armonioasă. Dar numărul tot mai crescut al bolnavilor din ziua de azi arată că oamenii nu sunt dispuşi să plătească preţul timpuriu al unor alegeri corecte, dar îl plătesc mai apoi cu vârf şi îndesat prin povara unor suferinţe ce puteau fi evitate, îl plătesc adesea prin curmarea prematură a vieţii lor.
2.Sănătatea depinde de pacea sufletului
Mâniile, certurile, supărările, îngrijorările, nemulţumirile, invidia, resentimentele, neiertarea şi multe alte sentimente negative sunt răspunzătoare de marea majoritate a bolilor noastre. Se estimează că aceste emoţii negative pot produce peste 60% din bolile de care suferim. Voi dezvolta în carte şi aceste probleme.
Toţi oamenii, mai ales după o anumită vârstă tânjesc după confort, armonie şi linişte sufletească. Oameni epuizaţi de alergări, agitaţie şi stres, îmbolnăviţi de supărări şi nemulţumiri îşi dau seama de deşărtăciunea tuturor ambiţiilor omeneşti şi nu mai găsesc sens în nimic. Aceşti oameni trebuie să ştie ca „Sufletul nostru nu îşi poate găsi adevărata linişte decât în Dumnezeu”. Dumnezeu produce adevarata vindecare, dacă avem smerenia să recunoaştem vina firii noastre păcătoase şi nevoia noastră de Dumnezeu. Pe măsură ce Îl vom cunoşte vom avea tot mai multă pace în mijlocul necazurilor şi frustrărilor inerente, acestea fiind menite să slefuiască caracterul credincioşilor pentru petrecerea Eternităţii cu Dumnezeu. În ce mă priveşte consider viaţa aceastaca un test pentru intrarea noastră în Veşnicie.
3.Sănătatea depinde de moraliate
Există nişte valori sau standarde morale promovate de credinţa iudeo-creştină, esenţa lor fiind cele 10 porunci. Rolul lor este acela de „barieră” împotriva răului pe care oamenii ar putea să şi-l facă unii altora. Dar în ziua de azi se promovează „eliberarea” de Dumnezeu şi de sub principii creştine, curentul cel mai periculos fiind umanismul, ideologie care susţine că omul provine din animal, şi în consecinţă nu există adevăr absolut, stadndarde morale şi sisteme de referinţă absolute. Ei promovează o înfricoşătoare nouă toleranţă, în care fapte păcătoase cum ar fi homosexualitatea, adulterul, avortul, şi alte asemenea comportamente sunt perfect acceptabile. „Evadarea” însă, înspre stiluri de viaţă lipsite de Dumnezeu, poate fi comparată cu „evadarea” unui tren din „limitele” şinelor sale. Înafară, nu este libertatea, ci mai degrabă dezastrul cu toate bolile, dezamăgirile, depresiile, chinul fizic şi moral.
Nu insist aici pe importanţa principiilor şi standardelor creştine din perspectivă moralizatoare ci din perspectiva sănătăţii noastre fizice, morale şi emoţionale. Ca medic vad adesea suferinţa şi mizeria care rezultă din încălcarea acestor standarde.
4.Sănătatea depinde de cumpătare
Nu este uşor de răzbătut într-o lume ca a noastră. Suntem înconjuraţi de atât de multe lucruri deşi practic avem nevoie de atât de puţine în existenţa noastră efemeră. Există supraproducţie în toate domeniile. Prea multă informaţie, prea multe haine, prea multă mâncare, prea multă distracţie şi chiar prea multe medicamente. Există o ciudată creştere a numărului de bolnavi, proporţional parcă, cu invenţia a tot mai multe medicamente. Se întîmplă acest lucru deoarece omul crede că pastilele ar putea rezolva consecinţele unor alegeri greşite şi a unui stil de viaţă greşit. Este greu de străbătut lumea aceasta aglomerată dar secretul stă în a ştii să alegi. A ştii să alegi şi să ai tăria să refuzi. Să refuzi mereu excesele, comportamentele la risc, să alegi întotdeauna simplitatea, decenţa şi cumpătarea. Până nu demult oamenii se luptau să ajungă la diverse lucruri materiale. Astăzi un om cumpătat trebuie să se lupte să renunţe la multe şi să se limiteze la puţin.
5.Sănătatea depinde de mişcare şi o viaţă activă până în ultima zi a vieţii
Dumnezeu ne-a creat cu mâini, picioare, un sistem osos, muşchi, inimă şi minte pe care să le folosim activ. Organele care nu sunt folosite se atrofiază, se înţepenesc, se înconjoară de ţesut grăsos şi ajung să ne creeze multe probleme. Pentru o viaţă armonioasă este nevoie să trăim responsabil şi activ, să transpirăm adeseori, chiar dacă ne-am permite să ducem o viaţă de plină de odihnă. Nici un om, care vrea să trăiască sănătos, nu este scutit de efort fizic şi adesea de sudoarea frunţii. El poate să aleagă să nu transpire, să mănânce cât vrea, să se odihnească în permanenţă, dar consecinţele, obezitatea şi bolile ce decurg de aici nu întârzie să apară .
6.Sănătatea depinde de ce şi cât mâncăm
Există foarte mulţi bolnavi astăzi, comparativ două-trei decenii în urmă. Ca medic care am profesat atât înainte cât şi după schimbările din 1989 sunt uimită de numărul uriaş de bolnavi care există acum faţă de ceea ce era atunci. Sunt atâţia oameni dependenţi de reţeta compensată, dependenţi de Casa se Asigurări de Sănătate! Ce schimbare a produs acest număr crescut de îmbolnăviri? Schimbarea majoră în viaţa oamenilor şi pe care o consider cauza numarul 1 a îmbolnăvirilor crescute este supraalimentaţia şi alimentaţia nesănătoasă ( urmate de sedentarism şi stres). Oamenii trebuie să reînveţe să mănânce mai puţin, sănătos şi mai simplu. Stilul greşit de alimentaţie afectează şi va afecta grav sănătatea copiilor noştri. „Cu durere afirm că generaţia mea este generaţia celor ai căror copii sunt mai bolnavi decât însăşi părinţii. Şi nu numai atât…din păcate copiii au început să moară înaintea părinţilor” (Prof. Dr. Gheorghe Mecinicopschi)
7.Sănătatea depinde de credinţă
Credinţa în Dumnezeu şi învătătura creştină trăită în mod autentic ar trebui să ne conducă către o viaţă simplă, un trai decent, multă cumpătare, o viaţă activă, hărnicie, pace, iubire, înfrânarea poftelor ( se include şi pofta de a mânca prea mult).
Dr. William Sadler in cartea Practice of Pszchiatrydescrie într-un mod magistral legătura dintre sănătate şi credinţa în Domnul Isus Hristos:
„Nimeni nu poate să aprecieze aşa de bine ca un medic procentajul uimitor de mare al bolilor şi suferinţelor omeneşti care sunt o urmare directă a supărării, fricii, conflictelor, imoralităţii, vieţii dezordonate, ignoranţei, gândirii nesănătoase şi vieţii îndoielnice. Acceptarea sinceră a principiilor şi învăţăturilor lui Hristos în ceea ce priveşte realizarea păcii şi bucuriei sufleteşti, realizarea gândirii altruiste şi a vieţii curate, ar şterge deodată mai mult de jumătate din bolile, grijile şi dificultăţile rasei umane. Cu alte cuvinte mai mult de jumătate din actualele nenorociri ale omenirii ar putea fi real prevenite prin puterea profilactică extraordinară a trăirii personale şi practice în spiritul învătăturilor adevărare ale lui Hristos. Invăţăturile lui Hristos aplicate la civilizaţia noastră modernă, aplicate înţelept, nu acceptate doar de formă, ne-ar purifica, ne-ar înălţa şi ne-ar vitaliza încât rasa omenească s-ar afirma imediat ca înnoită, posedând putere sufletească superioară şi forţe morale nebănuite. Făcând abstracţie de recompensele vieţii viitoare, oricare bărbat sau femeie ar merita să trăiască viaţa lui Hristos numai pentru răsplata morală şi sufletească care li se oferă aici în această lume. Într-o zi oamenii ar putea să descopere că învăţăturile lui Hristos sunt extrem de eficace în prevenirea şi tratarea bolilor. Într-o zi ştiinţa noastră dezvoltată s-ar putea să preţuiască cu respect şi să prea cu adevărat îmbunătăţirile morale şi spirituale ale acestui bărbat din Galilea”.
În majoritatea cazurilor direcţia înspre sănătate sau boală este alegerea fiecăruia. Ar fi logic, deci, ca oamenii să aleagă sănătatea. Şi totuşi numărulul în creştere cu fiecare an a diverselor îmbolnăviri arată că oamenii aleg direcţia bolii. Te-ai întreba de ce? Răspunsul ar fi că orice alegere presupune un preţ. Foarte mulţi amână să plătească preţul, adică disciplină, renunţare, simplitate, decizii bazate pe informaţii corecte. Pentru sănătate preţul trebuie plătit acum iar rezultatele se văd abia peste ani. Pentru calea bolii nu este de plătit nici un preţ, se poate trăi cum îţi place, şi, pentru că nu se văd imediat consecinţele dezastruoase, oamenii se complac în alegeri greşite, aleg calea bolii.
Cea mai mare greşeală în domeniul sănătăţii este să credem că putem trăi cum ne place, pentru că stiinţa medicală, calitatea aparaturii din spitale şi calificarea medicilor au crescut şi ne vor salva de orice neplăceri. Dumnezeu când a creat omul i-a stabilit şi nişte legi de „funcţionare” sănătoasă şi corectă. Ignorarea acestor legi nu poate aduce decât stricăciune în viaţa oamenilor „…aşa că nu puteţi face tot ce voiţi” (Galateni 5-17)
Pentru toate alegerile greşite, pentru toată indiferenţa, ignoranţa, pentru toate abuzurile se plăteşte un preţ. Adesea preţul este foarte mare şi poate fi plătit destul de timpuriu în viaţă.
Alegerile greşite te pot transforma într-un asistat social
Iată mai jos un exemplu din miile de suferinzi ce puteau foarte bine rămâne sănătoşi doar dacă alegeau corect:
C.M. este un bărbat de 49 de ani, 1,70m şi 105 kg, fost fumător pe o perioadă de 20 ani, sedentar şi a prestat o muncă destul de solicitantă psihic. Diagnosticul este relativ acelaşi pentru persoane cu astfel de caracteristici: Hipertensiune arteriala, Obezitate, Hiperlipidemie, Diabet zaharat tip II, Cardiopatie hipertensivă, Infarct miocardic în antecedente, Stent pe un vas coronarian. Este pensionar de boală şi aproape toata pensia merge pe medicamente. Are o listă cu 8 medicamente, 7 compensate. Cu toată compensarea el mai are mulţi bani de dat la farmacie. Două dintre medicamentele foarte scumpe, compensate jumătate, sunt pentru scăderea grăsimilor din sânge.
Prognosticul pentru aceste boli nu este prea bun. Se ştie că toate scurtează semnificativ numărul de ani pe care pacientul îi mai are de trăit, plus este scăzută calitatea vieţii. Dar omul putea să nu ajungă aici. El a trăit cum a simţit, a trăit ca să spun aşa, cum i-a plăcut. Adică: 1. A fumat pentru că probabil aşa făceau cei din anturajul său deşi în privinţa fumatului toată lumea este de acord că e foarte nesănătos. 2. S-a simţit (şi se simte încă) bine să mânânce mult, adică cât îi place şi ceea ce îi place, deşi simţea adesea, că ar trebui să reducă porţia sau să pună tacâmurile mai repede jos. 3. S-a simţit confortabil, să umble tot timpul cu maşina, să nu îşi obosească picioarele, să stea tolănit mult timp în faţa televizorului, deşi ştia că ar trebui să mai umble şi pe jos, că ar trebui să îşi scoată soţia la plimbare, să sape gradina lui sau a părinţilor, să alerge cu copiii în parc, lucru care ar fi ars caloriile pe care le-a ingerat în exces. 4. La servicu era adesea nemulţumit, se supăra pe şef, se contrazicea cu colegii, uneori îi invidia pe alţii, deşi conştiinţa lui îi spunea că multe situaţii tensionate puteau fi evitate, că depindea doar de el să trăiască în armonie cu ceilalţi.
Simt un mare regret pentru aceşti oameni. Acum, la vârsta la care alţii sunt la apogeul carierei şi implicării lor în viaţă, ei au ajuns nişte asistaţi social, neproductivi, trăindu-şi viaţa între cabinetul medical, farmacie, spital şi sanatorii.
I-am spus acestui om: „ Să ştii că dumneata poţi face cel mai mult pentru sănătatea dumneatale? Medicul, medicamentele, laboratoarele, spitalele te pot ajuta destul de puţin. Dumneata poţi cheltui şi statul poate cheltui mulţi bani pentru tratamente, rezultatul va fi foarte neînsemnat. Dar dacă dumneata ţi-ai schimba modul în care trăieşti ai putea face minuni. „ Ce să fac?” m-a întrebat. „Ceea ce îţi spun de fiecare dată: mişcare, mâncare mai puţină şi mai simplă, gândire pozitivă”. Dar în sinea mea ştiam că este nevoie de mai mult, lucruri pe care nu puteam sau nu aveam timp să le spun în cabinet. De exemplu gândirea pozitivă aş fi înlocuit-o cu gândire sănătoasă, aş fi vrut să îi vorbesc de importanţa dăruiri în slujirea semenilor, de impotanţa celorlalte alegeri corecte, pentru că o parte din aceste boli, legate fiind de alegeri greşite, pot fi în oarecare măsură reversibile. Era mult de discutat de felul în care să facă mişcarea, de felul în care să mănânce.
Cazul de mai sus este un caz în care omul a făcut destul de multe alegeri greşite în ceea ce priveşte sănătatea lui. Sunt mulţi care aleg greşit doar în 2-3 direcţii importante, cum ar fi de exemplu să mănânce mult şi să fie sedentari. Aceste lucruri duc la obezitate. Problema este că obezitatea se poate complica cu celelalte boli, cu bolile de inimă, diabetul, bolile articulare, şi aşa mai departe. Sau un altul poate avea doar un singur viciu, fumatul. Ştie că fumatul poate fi rău pentru plămâni. Dar nu ştie că fumatul poate aduce după sine mult mai multe rele care înşiruite pe scurt pot fi: Impotenţă, Sindrom tabacic fetal, Fragilitate imunitară, Infertilitate, Bronşită, Gripă, Riduri, Emfizem pulmonar, Carii, Declinul inteligenţei, Ateroscleroză, Gingivită, Cancer, Infarct, Halenă, Cancer bronho-pulmonar, Cancer de piele, Alte cancere. Multe din bolile enunţate mai sus se complică una pe alta. Şi fecare combinată cu persistenţa într-un stil de viaţă greşit complică şi mai mult lucrurile. Fiecare viciu, patimă, alegere greşită deschide drumul spre ceva rău, iar răul respectiv spre alte rele.
Iata o noua dezinformare producatoare de isterie generala. Se vorbeste despre aceasta bacterie amarata ca si despre nu stiu ce monstru, cand de fapt este bacteria cea mai prezenta in tubul digestiv si scaun, uneori in urina sau vagin. Bacteria, sub forma ei saprofita se gaseste in tubul digestiv al fiecarui om de pe pamant, chiar si la nou-nascut dupa 40 ore de viata. Bacteria este in majoritatea cazurilor nepatogena, dar intotdeauna au existat si forme care au produs diaree infectioasa sau diaree cu sange, diaree care aproape intotdeauna s-a vindecat. Dar in anumite cazuri de imunitate scazuta, boala poate fi fatala. Intodeauna la anumite persoane a fost. Orice bacterie poate produce moarte la un organism tarat, fara imunitate. Si mult mai multi oameni mor contaminati de alte bacterii decat de Escherichia Coli.
Dar ceea ce s-a mediatizat in ultimile zile arata ca traim vremuri cu adevarat nebune! Un zvon aiurea este de natura sa destabilizeze economia si mai ales agricultura multor tari. Ma ingrijoreaza faptul ca oamenii pot fi atat de usor manipulati.
Ca au murit 20 de oameni! Este o cifra mai mult decat nesemnificativa. In aceeasi perioada au murit sute de mii si milioane prin alte infectii: TBC, penumonii, meningite, SIDA, infectii urinare cronice, infectii hepatice, otite, amigdalite si lista poate continua. Intotdeauna oamenii mor cu un diagnostic. Dar cand este vorba de o boala infectioasa in special cu transmitere fecal-orala cauza principala este LIPSA IGIENEI si nu bacteria.
Cine are interesul sa ingenuncheze pe agricultori?
Eu cred, ca toata aceasta treaba nu este decat un exercitiu despre cum pot fi manipulate masele de oameni, despre cum poate fi ingenunchiata agricultura si independenta agricultorului prin dezinformare mass-media. Chiar iti vine sa crezi ca sunt la mijloc interese oculte. Auzi, sa induci ideea ca poti muri din castraveti care au pe ei E. Coli. Este ridicol. Este cea mai stupida idee si te minunezi ca a prins asa de bine la mase largi de oameni.
Ce nu se spune la stiri:
La stiri nu se spune ca aceasta bacterie se transmite pe cale fecal orala. Adica de la fund la maini si apoi la gura. Sau de la fund pe diverse alimente si de acolo in gura. Nu se spune ca aceasta bacterie este in majoritatea cazurilor saprofita, ca traieste in tubul digestiv al fiecarei persoane, ca sunt multe tipuri, dintre care unele producatoare de boala, ca se dezvolta doar in tubul digestiv, in materiile fecale sau/si urina infectata, de unde poate ajunge pe legume, in lapte sau pe orice aliment daca omul neglijeaza regulile elementare de igiena, daca nu se spala dupa ce foloseste WC -ul.
Nu se spune decat vag despre importanta igienei obisnuite, spalarea legumelor si fructelor sub jet de apa inainte de a fi folosite. Evident daca bagi cutitul in castravete, inainte de al spala, poti introduce ori ce microb in pulpa legumei, nu numai E. Coli.
Nu se spune ca prin tuberculoza mor anul 3 milioane de oameni, prin SIDA 2 milioane anual, pneumonia si meningita fac 1 milion de victime anual, infectia digestiva prin rotavirus 1/2 milioane de decese anual. Ce inseamna acest lucru comparativ cu desesul a 20 de persoane in 10 zile printr-o infectie digestiva? Nu vi se pare ca este manipulare grosolana si ca cineva vrea sa ne imbolnaveasca prin neconsumul de castraveti si alte legume.
Deci spalati-va bine pe maini, spalati bine castravetii ( ca de altfel orice legume si fructe) si puteti manca cate un Kg de castraveti pe zi. Nu ingrasa si sunt plini de vitamine. Puteti face chiar cure de slabire consumand salate de legume, cu multi castraveti.
Eu ador castravetii. Si profit din plin de ei in acest sezon.
Nu se moare din castraveti. Se moare daca nu ne intarim si nu ne vitaminizam organismul prin castraveti, rosii si alte legume care se gasesc din plin in piete la aceasta data.
Toţi oamenii doresc să trăiască mult şi să fie fericiţi. Se recomandă anumite regimuri alimentare, antioxidante, fitnees, etc. Alţii îşi petrec bună parte a vieţii prin cabinete medicale, laboratoare, farmacii, căutând să contracareze efectele sedentarismului, abuzului alimentar, vieţii agitate şi pline de nemulţumire. Dar toate aceste practici nu prelungesc în mod semnificativ viaţa. Dimpotrivă, medicalizarea excesivă a vieţii şi medicamentele luate cu pumnul pot avea efectul contrar. Iată, însă, câteva lucruri extrem de sigure în prelungirea vieţii:
1.Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să şi se lungească zilele… Viaţa ne arată că persoanele care şi-au respectat şi preţuit părinţii, care au trăi în pace cu ei trăiesc mai mult. Gândiţi-vă la longevivii pe care îi cunoaşteţi şi aduceţi-vă aminte de relaţiile dintre ei şi părinţii lor. Apoi gândiţi-vă la familii în care membrii lor se hărţuiesc unii pe alţii, se rănesc, se poartă într-un mod egoist. Viaţa ne arată în mod categoric că oamenii care şi-au respectat părinţii trăiesc mai mult şi mai bine. Evident, sunt şi excepţii, şi, oameni care şi-au batjocorit părinţii pot trăi mult (poate pentru a simţi şi ei durerea lipsei de consideraţie din partea familiei)
2.Înţelepciunea înmulţeşte numărul anilor (Prov 4: 10). Este esenţial să ne rugăm Domnului pentru înţelepciune şi pricepere. Vedem cum mulţi oameni îşi împuţinează zilele trăind iresponsabil, imoral şi în diverse îmbuibări, fără frică de Domnul. “Începutul înţelepciunii este frica de Domnul…Prin înţelepciune ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale” (Prov 9:10-11)
3. Umblarea după lucrurile Duhului este viaţă. O viaţă plină de înţelegere pentru ceilalţi oameni, o inimă plină de bunătate, răbdare, dragoste, iertare, blândeţe şi înfrânare a poftelor ne garantează sănătate şi o viaţă lungă. Dimpotrivă, faptele firii pământeşti, cum ar fi imoralitatea, mâniile şi certurile, invidia şi egoismul, beţiile şi îmbuibarea de mâncare ne îmbolnăvesc şi ne scurtează viaţa.
Aşa numitele boli ale civilizaţiei cauzate de STRES, SEDENTARISM şi SUPRAALIMENTAŢIE ( Hipertensiune arterială, Cardiopatia ischemică, Diabetul) care scurtează viaţa, sunt date de aceste fapte ale firii pământeşti. Inlocuiţi cuvântul STRES cu nemulţumire, supărare, mânie, ceartă, egoism, invidie; înlocuiţi cuvântul SEDENTARISM cu lâncezeala şi lenea (foarte condamntată de Scriptură) iar cuvântul SUPRAALIMENTAŢIE cu lipsa de înfrânare a poftelor şi veţi vedea rolul faptelor firii în producerea bolilor şi scurtarea vieţii.
4. Caută să-L cunoşti şi să-L iubeşti pe Dumnezeu.” Fiindcă Mă iubeşte zice Domnul… il voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea” (Ps 91: 14-16). “Dacă vei umba în căile mele păzind legile şi poruncile mele … iţi voi lungi zilele”
Îmi apar adesea în ochii minţii bătrânii oamenii sfinţi, care au suferit pentru credinţă, adesea au fost în închisori, apoi au ajuns la bătrâneţe slăbuţi şi uscăţivi, trăind totuşi o viaţă lungă. Cu ochii aţintiţi spre Domnul ei au fost înafara maşinaţiilor de politică religioasă, au trăit simplu, iubitor şi fără îmbuibări. Şi Dumnezei i-a săturat cu viaţă lungă.
În fotografia de mai sus este Richard Wurmbrand, probabil la ieşirea din una dintre închisori pentru că i se vede suferinţa întipărită pe chip. Puţini oameni au suferit atât de mult ca el: închisoare, tortură, batjocură, foame, singurătate. Şi totuşi, pentru că a iertat şi a iubit oamenii, Richard Wurmbrand a trăit 92 ani
Deşi a suferit închisoare şi persecuţii Niculiţă Moldoveanu a trăit 85 de ani
Billy Graham a scris si a vorbit cu nespus respect despre părinţii săi. A ajuns la vârsta 92 de ani.
“Numai cei pregătiţi să moară sunt într-adevăr pregătiţi să trăiască”
Oamenii se tem foarte mult de moarte. Şi totuşi, nu de moarte ar trebui să se teamă ci de o viaţă fără Dumnezeu. Ar trebui să se teamă ca nu cumva să uite că mai curând decât îşi închipuie vor muri.
Ferice de…morţii care mor in Domnul!
Citesc şi recitesc minunatele, folositoarele învăţături din cartea Imitatio Christi şi câteva din aceste învăţături, referitoare la moarte vreau să le împărtăşesc cu voi. Merită să medităm asupra lor:
1. Ce folos să trăieşti mult când aşa de puţin te îndrepţi? Viaţa lungă nu face întotdeauna pe om mai bun, ci de cele mai multe ori înmulţeşte numărul păcatelor şi fărădelegilor.
2.Dimineaţa, gândeşte-te că poate n-ai să ajungi seara; iar seara să nu-ţi făgăduieşti că ai să vezi dimineaţa. Fii deci gata în tot ceasul şi trăieşte în aşa fel încât moartea, oricând ar veni, să nu te găsească nepregătit.
3. Ce fericit şi înţelept este omul care se sileşte să trăiască în viaţă aşa cum ar dori să fie găsit în ceasul morţii!
4. Nu amâna mântuirea ta într-un viitor nesigur! Este mai bine acum, până ai vreme. “Iată că acum este vremea potrivită, iată că acum este ziua mântuirii”. Va veni vremea când vei dori să ai numai o zi, numai un ceas, pentru a-ţi mântui sufletul, şi nu ştiu de ţi se va da acel timp.
5. Vezi de ce primejdie, de ce groază ai putea să scapi, dacă ai fi mereu pregătit de moarte?
6. Tu, om nesocotit, pe ce te întemeiezi? Că vei trăi multă vreme pe pământ, când în puterea ta nu stă nici măcar o zi? Câţi s-au înşelat şi au murit fără veste!
7. Trăieşte pe pământ ca un călător, ca un străin, care nu se amestecă în treburile lumii acesteia. Ţine-ţi inima slobodă şi înălţată spre Dumnezeu, căci nu ai aici cetate stătătoare. Rugăciunile, suspinele şi lacrimile tale să se îndrepte în fiecare zi spre cer, pentru ca, după moarte, sufletul tău să se învrednicească a se muta liniştit la Domnul. Amin!
“Dacă vrem să profităm la maximum de viaţă trebuie să facem faţă realităţii că se va sfârşi”.
Nu o dorim, şi totuşi, ea moartea, este ultima certitudine. Ea înseamnă întâlnirea cu Domnul, pentru copiii Săi.
Ignorând un mod de viaţă cumpătat mulţi oameni trăiesc ca persoane bolnave, căutând salvare iluzorie în medicament. Există adevăraţi închinători în faţa medicamentului. Ei sunt manipulaţi de “inventatorii de boli” . Sunt manipulaţi să devină bolnavi. Vedeţi mai jos de ce.
Cu treizeci de ani în urmă, părea o glumă.
În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic “Merck”, se confesa revistei “Fortune”, arătându- şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca “Merck” să devină un fel de “Wrigley” şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, să “vândă la toată lumea”. Inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate.
Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste, altminteri dintre cele mai obişnuite, sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali ajung bolnavi peste noapte.
Într-o carte din 2005, “Selling Sickness. (Vânzând boli) How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients”, Alain Cassels (cercetător în politica medicamentelor, la Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (journalist specializat în sănătate) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente.Cei doi cercetători dezvăluie cum, prin campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o cifră de vânzări de circa 500 miliarde dolari anual,exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului: de moarte, de şubrezire fizică, de boală etc.
Pe măsură ce, în ţările dezvoltate, majoritatea locuitorilor se bucură de o viaţămai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi transformă pe cei grijulii cu sănătatea l! or, în panicaţi pur şi simplu. Probleme minore sunt descrise ca
tulburări extrem de grave, care necesită îngrijiri grabnice. Astfel, timiditatea se transformă în “anxietate socială“, iar tensiunea premenstruală devine “tulburare disforică premenstruală“. Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine patologie în sine.
Epicentrul acestui tip de comerţ sunt Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii şase ani, din cauză că preţurile la
medicamente cresc dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult. Aceeaşi maladie cu altă pălărie
Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat uluitor “Arta de a cataloga starea de sănătate” (The Art of Branding a Condition – în Medical Marketing & Media, Londra, mai 2003), Parry explică metodele prin care firmele sale “favorizează crearea” tulburărilor medicale:
. reevaluarea stării de sănătate;
. redefinirea unor boli cunoscute de mult şi rebotezarea lor;
. crearea unor disfuncţii din nimic; (preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual).
Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc condiţiile pentru crearea pieţei pentru produse precum Viagra sau Prozac.
Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşază la aceeaşi masă pentru a descoperi “idei noi despre boli şi stări de sănătate”.
Totul este ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră nouă, inedită. Un raport al Business Insights, destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar: Capacitatea de “a crea pieţe pentru boli noi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cele mai performante, potrivit raportului, este de a sch! imba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie “convinşi” că “probleme acceptate până acum ca uşoare disconforturi” necesită “intervenţia medicului”. Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice: “Anii care vor veni vor fi martorii creării bolilor năşite de firme”.
Este evident dificil să trasezi o linie între omul sănătos şi omul bolnav. Dar este la fel de evident că, cu cât se extinde aria de definire a unei patologii, cu atât ea va atinge mai mulţi bolnavi potenţiali. Şi cu atât mai mult vor creşte vânzările de medicamente.
Deseori, afirmă Cassels şi Moynihan, experţii medicali care redactează protocoalele de tratament (acestea cuprind suma tehnicilor ce trebuie aplicate în funcţie de cazul aflat sub îngrijire) sunt în acelaşi timp plătiţi de industria farmaceutică. Iar
industria prosperă dacă protocoalele le favorizează vânzările. Potrivit acestor experţi, 90% dintre americani suferă de o tulburare numită… “hipertensiune arterială”; aproape jumătate dintre americance suferă de disfuncţia botezată FSD (disfuncţie
sexuală feminină); iar 40 de milioane de americani ar trebui urmăriţi atent din cauza nivelului ridicat al colesterolului. Bineînţeles, toate aceste maladii sunt vindecabile cu medicamente. Iar metodele de prevenţie sunt trecute în plan secundar. Racolarea medicilor agenţi publicitari
Medicul generalist Des Spence povesteşte în “British Medical Journal” din iulie 2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o maladie născocită de imaginaţia industriei. Universitatea la care
preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care scria: ” căutăm lideri de opinie (…) a căror muncă va trebui să influenţeze gestionarea şi terapia viitoare ale disfuncţiei sexuale feminine (…) prin dorinţă hipoactivă.”
Firmele care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă ! de marketing cu scopuri stabilite dinainte şi în care slujitorii lui Hipocrate nu au nici un fel de libertate de mişcare.
Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, notorietăţii, pecare o asemenea campanie o aduce.
Dar, “partea cea mai neplăcută în toată această poveste”, continuă Spencer, “este lipsa oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale feminine prin dorinţă hipoactivă. (…) Industria trebuie să transforme această disfuncţie bănuită, în boală gravă. Iar pentru aceasta e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităţilor, dar mai ales sacrosancţi experţi medicali care legitimează totul. ,Experţii’ estimează că 40% dintre femei ,suferă’ de această ,boală’. Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot!
Uneori această ,problemă’ este prezentată ca un aspect al luptei feministe, când, de fapt, e vorba doar de manipulare cinică. Deşeurile pe care le produce acest tip de activitate farmaceutică otrăvesc viaţa prin mesajul pe care-l vehiculează:slăbiciunea dvs. (tristeţe, calviţie, libido în scădere etc) este automat simptom de boală”, conchide medicul din Glasgow. Epidemia de marketing
În best-seller-ul “Die Krankheitserfinder” (Inventatorii de boli), Jorg Blech, biochimist german, stabilit în America şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică în ce mod industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului pentru ca indivizi perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi; explică de ce de vreo două decenii femeile la menopauză sunt terorizate cu spectrul osteoporozei pentru a
favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile; explică tehnicile de manipulare a opiniei publice cu scopul de a crea o piaţă impresionantă a pilulelor care tratează impotenţa.
Între 1984 şi 1987, “Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder” (DSM 4), care este biblia psihiatrilor ame! ricani, a introdus 77 de noi boli mentale, scrie Jean-Claude St-Onge în “Reversul pilulei”, publicată la Montreal, Ecosocietes, în 2004. Pentru a introduce aceste noi boli a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, comentează maliţios St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament. Iată câteva
exemple de “boli noi”: . timiditatea este reciclată sub numele de “anxietate socială” . naturala regurgitare la bebeluşi devine “reflux esofagian patologic” . omeneasca senescenţă se transformă în “insuficienţă circulatorie cerebrală” . până şi stresul de la loterie este legat de “traumatismul biletului necâştigător”
În aprilie 2004, o anchetă extrem de bine documentată şi aprofundată, realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la University of Masachussets Boston, şi publicată în prestigioasa revistă “Psycho-Therapy and Psychosomatics”, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiţi de firmele care fabrică exact medicamentele care tratează aşa-zisele boli noi introduse în manual. Impresia de depresie
Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite numărul de consultaţii în urma cărora sau prescris antidepresive s-a dublat între 1980 şi 1989. O tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate. Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele sunt prescrise
masiv. Două sunt motivele pentru care medicii o fac totuşi:
1. În 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să permită medicilor să pună un diagnostic într-un timp scurt, pornind de la ghidurile clinice. Permisiunea acordată, astfel, medicilor general! işti de a trata depresia a dus la multiplicarea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive.
2. Societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii, acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuciderilor este vina lor, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive.
Lobby-ştii au lansat chiar ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate. Potrivit lui Jean-Claude St-Onge, femeile sunt în mod deosebit vizate de eforturile de “medicalizarea” a vieţii. Altădată, ele mergeau la medic când erau gravide, acum îl consultă în chestiuni de contracepţie şi de menopauză. De altfel, se vorbeşte deja şi de “perimenopauză” (perioada de dinainte de instalare a menopauzei şi până la instalarea ei propriu-zisă), o nouă afecţiune care se încearcă a fi popularizată. Ca urmare, femeile devin mari consumatoare de pastile pe perioade mari de timp. Cherchez la femme malade!
Hormonoterapia substitutivă este un un pas uriaş pentru “medicalizarea” vieţii femeii. Cu toate că 75% dintre femei nu manifestă nici un simptom deranjant când ajung la menopauză, producătorii farmaceutici şi experţii lor de marketing apelează la frica de îmbătrânire a femeilor pentru a-şi vinde produsele. Şi asta în ciuda deselor efectesecundare ale tratamentului: dureri de cap, greţuri, infecţii genito-urinare, varice la picioare, sensibilitate mamară etc. Cu atât mai mult cu cât comunitatea medicală nu aajuns la un consens privind eficienţa hormonoterapiei substitutive, mulţi avertizând asupra utilizării iresponsabile a tratamentului.
Osteoporoza, procesul normal de scădere a densităţii osoase odată cu vârsta, face şi el o ţintă de marketing din femeia de vârsta a doua. Dar probabil cel mai sfruntat tertip al firmelor de farmaceutice este deja pomenita disfuncţie sexuală la femei (DSF). Peste 40% dintre femeile între 18 şi 59 de ani ar suferi de ea. De unde această cifră? St-Onge ne lămureşte. Un studiu făcut în Statele Unite cerea unui număr de 1500 de femei să răspundă cu da sau nu la 7 întrebări. Dacă! răspundeau cu da fie şi numai la una dintre întrebări, erau catalogate ca suferind de DSF. Printre ele, se numărau cele care declarau că vreme de mai mult de două luni în ultimul an nu au simţit dorinţă sexuală, au simţit anxietate faţă de propria performanţă sexuală sau au avut probleme de lubrifiere. (Journal of the American Medical Association, 1991) Farmacoterapia fricii
Cea mai eficientă strategie de marketing pentru “vânzarea”bolilor” este frica.Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criza cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor
scontate. În noul limbaj de marketing se vorbeste deja de “farmacoterapia fricii”. Alături de “mongering disease”, negoţul cu boli. “Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, negustorii de sănătate, astăzi, mai mult ca niciodată, par să vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat”, constată medicul Martin Winkler în postafaţa lucrării lui Jorg Blech, “Inventatorii de boli”.
“Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet, încet normele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc) pentru a obţine astfel creşterea numărului pacienţilor susceptibili a fi trataţi”.
Căci, conchide Winkler, “a-i face pe nişte oameni perfect sănătoşi să creadă că trebuie să se îngrijescă pe viaţă, reprezintă pentru fabricanţi o veritabilă rentă viageră“.
Urzicile sunt un miracol al naturii, prin mulţimea de elemente chimice dătătoare de sănătate pe care această plantă le conţine. Ele sunt un dar al primăverii la care poate avea oricine acces. După o iarnă cu alimentaţie monotonă, urzicile vin să revitalizeze organismul. Conţinutul în substanţe benefice sănătăţii este uimitor. Astfel urzicile conţin compelxe vitaminice (A, B, C, K), minerale (Ca. Mg, Fe, Si, K), proteine, glucide, ulei volatil, substanţe grase, amine, steroli şi altele. Puţine plante au atât de multe prorietăţi terapeutice ca urzicile. Dacă nu s-ar găsi din abundenţă în natură ar merita să le cultivăm pentru a putea beneficia de darul lor pentru sănătate. Ele pot fi utilizate în următoarele afecţiuni: Anemie feriprivă, Gută, Infecţii urinare, Afecţinuni ale pielii, Diabet (fiind hipoglicemiante), Bronşite, Tuse, Adenomul de prostată şi prostatită (ca adjuvant), Litiază renală, Hemoragii, Afecţuini reumatismale, Artroze, Diaree, Dizenterie, Viermi intestinali. Apoi stimulează secreţia glandelor mamare la femeile lăuze, stimulează eliminarea bilei, secreţia gastrică, pancreatică şi intestinală, deplasează acidul uric din ţesuturi şi îl elimină, împiedică înmulţirea bacteriilor (combătând diverse infecţii), tonifică părul, combate mătreaţa.
Urzicile pot fi consumate sub formă de supă, ciorbă, piure, sosuri, ceai şi alte preparate. Pot fi consumate ca salată delicioasă asezonată cu ulei, sare, oţet, lămâie.
Urzica este un tonic general, vitaminizează în mod natural organismul după o iarnă cu hrană mai săracă în vitamine
Profitaţi de sezonul când ele pot fi consumate, adică luna martie si aprilie
De ce te-ai născut sau te-ai “trezit” pe parcursul vieţii cu anumite handicapuri? Numai Dumnezeu ştie. Şi nu-L poţi lua la rost pe Dumnezeu pentru că El este singura ta şansă, El este Singurul care rămâne lângă tine, care nu se plictiseşte să fie mereu alături de o persoană cu handicap. Spui că nu te poţi bucura de viaţă? Dar viaţa aceasta nu este adevărata viaţă. Viaţa actuală este doar un test pentru Adevărata Viaţă, de dincolo de moarte, Viaţă spre care ne îndreptăm cu toţii cu atâta repeziciune.
De ce totuşi, viaţa aceasta, te încearcă şi testează pe tine mai greu? Poate că este un har al Domnului, poate că Dumnezeu doreşte să te şlefuiască pe tine mai mult pentru a străluci mai tare dincolo. Nu neglija acest lucru şi gândeşte-te la el.
Citeşte poezia de mai jos scrisă de Roy Campanella
I-am cerut lui Dumnezeu putere, ca să pot reuşi
M-a făcut slab, ca să învăţ să mă supun cu smerenie…
Am cerut sănătate, ca să pot face lucruri mari,
Mi s-a dat infirmitate, ca să pot face lucruri mai bune…
Am cerut bogăţii, ca să pot fi fericit.
Mi s-a dat sărăcie, ca să pot fi înţelept…
Am cerut putere, pentru ca oamenii să mă laude.
Mi s-a dat slăbiciune, pentru ca să simt nevoia lui Dumnezeu…
Am cerut să primesc toate lucrurile bune din lume, ca să mă pot bucura de viaţă.
Mi s-a dat viaţă, ca să mă pot bucura de toate lucrurile…
Nu mi s-a dat nimic din ce am cerut- ci doar am sperat să primesc.
Aproape în ciuda mea, rugăciunile mele nerostite au primit un răspuns.
Mintea pe care o vom avea peste ceva timp, o pregătim de pe acum.
Jumătatea de creier, rarefiată şi micşorată din partea dreaptă, este a unei persoane cu demenţă Alzhemer. Este o mare tragedie pentru cineva să aibă o astfel de demenţă (şi minte tot aşa de puţină pe câta substanţă cenuşie a mai rămas acolo). Şi totuşi, o dată cu stilul nou de viaţă şi de alimentaţie, boala ia proporţii înfricoşătoare. Scriam ceva în articolul Perdută în supermarket ( https://marianagoron.wordpress.com/2011/02/15/pierduta-in-supermarket/ ), despre hrana din vremea lui Ceuşescu. Hrana aceia, aşa săracă cum era (săracă în cărnuri şi delicatese), ne-a protejat mai bine împotriva acestei nebunii. Nu am avut nici un caz în tratament în acea vreme (şi câţiva ani după aceia) cu nebunia Alzhemer. Acum, numai într-o jumătate de an, am descoperit doi noi pacienţi cu această boală pe lista mea de medic de familie.
Iată câteva sfaturi utile:
1. Pentru a avea o minte sănătoasă până la sfârşitul vieţii antrenează-ţi creierul. Orice organ neantrenat se atrofiază şi îşi încetineşte activitatea: muşchii, încheieturile, creierul, etc. Pentru a-ţi antrena creierul şi al menţine în funcţie învaţă tot timpul câte ceva: limbi străine, memorează poezii, învaţă despre lucruri noi, ocupă-te de un job nou, compune ceva
2.Exerciţiile fizice făcute cu moderaţie, toată viaţa, precum jogging-ul, mersul pe jos, gimnastica, oferă o protecţie de până la 40% împotriva demenţei Alzheimer.
3. Dieta cu multe calorii, bogată în grăsimi animale, caracteristică persoanelor supraponderale şi obeze prezintă un risc mult mai mare pentru această boală, comparativ cu persoanele care consumă multe legume, fructe şi peşte. Prin urmare boala Alzheimer pare să fie legată de obiceiurile alimentare, la fel ca bolile de inimă, diabetul şi cancerul.
4.Pesoanele obeze pot fi afectate de dementă, în particular de Alzheimer, se arată într-un studiu publicat de revista Obesity Review. Riscul la obezi poate creşte până la 80% datorită excesului de greutate. Acest studiu facut de americani, este un rezumat a rezultatelor mai multor cercetari realizate în ţări diferite, ca Franţa, Suedia, Finlanda sau Statele Unite. În total, au fost studiate 2534 de persoane cu varste cuprinse intre 40 si 80 de ani. Vezi şi http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/dementa/abdomenul-marit-poate-anunta-dementa-1016860
5. Fumatul este de asemenea legat de creşterea incidenţei boli Alzheimer
6. Expunerea la aluminiu a fost incrimată în declansarea bolii Alzheimer deoarece a fost gasită o concentraţie anormală a metalului la pacientii cu aceasta boala. Un studiu arata ca riscul este de 2 -3 ori mai mare la persoanele care consuma apa ce contine peste 0,1 mg pe litru.
Voi exemplifica ce înseamnă hipocondru sau ipohondru prin următorul exemplu:
Iulia ( nu este numele ei adevărat) are 20 de ani. Este o studentă frumoasă, sănătoasă, suplă. Cu toate acestea are o teamă excesivă că anumite senzaţii, adesea minore, resimţite de organism sunt semnul unor boli care îi pun viaţa în pericol. Pe deasupra, teama de a nu se îngrăşa, o face să mănânce dezechilibrat. Vine adesea în cabinet şi descrie alarmată o serie de simptome: ameţeală, stari de leşin, palpitaţii, senzaţia de sufocare, dureri de stomac, insomnii şi multe altele. La examenul clinic general a reieşit că înălţimea, greutatea, activitatea inimii şi a plămânilor, tensiunea arterială sunt în limite normale. Am constatat o jenă abdominală şi la laborator o uşoară anemie. În rest totul era normal. I-am spus: „Iulia, tu eşti o persoană sănătoasă. Dar există la tine două probleme de stil de viaţă. Prima ar fi că alimentaţia dezechilibrată, săracă în vitamine şi minerale şi în mod special în fier, ţi-a provocat o uşoară anemie care se poate corecta printr-o alimentaţie corectă. A doua problemă ar fi că stresul provocat de teama de boli face ca stomacul tău să secrete în mod exagerat acid clorhidric, lucru care îţi generează problemele de stomac. Te asigur că tu eşti o fată tânără, frumoasă şi sănătoasă, cu o greutate normală. Nu ai nevoie de cure de slăbire. Ai nevoie de mese regulate, cât mai diversificate, de fructe şi legume zilnic, de multă mişcare în aer liber, ai nevoie să uiţi cât mai des de persoana ta, de problemele tale, şi , poate că te-ar ajuta ca în timpul liber, să te dăruieşti unor activităţi sau acte caritabile care să aducă bucurie altor oameni. Vei vedea că boala şi teama ta de boală vor dispare ca prin minune.”
Ea a plecat şi nu ştiam în ce măsură am putut-o convinge că adevărata problemă era obsesia ei pentru boală şi nu boala în sine. Dar în lunile următoare mi-am dat seama că problemele Iuliei erau mult mai complexe. Mama ei îi întreţinea această teamă pentru boli. În loc să îşi liniştească fiica ea o încuraja să consulte noi şi noi specialişi, să facă alte analize costisitoare şi radiografii pulmonare. Îi întreţinea iluzia fiicei că medicii sunt incompetenţi sau răuvoitori. Am întâlnit-o întâmplător pe mamă şi ea mi-a spus: „ A fost şi la ginecolog. I-a găsit chiste pe ovare. A facut tratament. Dar tot nu este bine.” Mă simt adesea neajutorată în faţa oamenilor hipocondri, mai ales atunci când nu este timp şi loc pentru a le explica cum stau lucrurile. Mă gândeam că nu are cum să fie bine fiica ei, când ea îi întreţinea această teamă de boli pe care nimeni nu le depistează. Ce păcat că unii oameni îşi complică viaţa fără rost, suferă fără rost, cheltuie fără rost. Viaţa are şi aşa problemele ei, de ce să îi aducem şi altele închipuite.
În exemplul de mai sus mai există un aspect pe care oamenii care se tem de boli ar trebui să îl ia în considerare. Mama, îmi spunea că, ficei ei i s-a descoperit un chist pe ovar. Ovarul este o glandă sexuală feminină care conţine câteva sute de foliculi ovarieni. În fiecare lună câte un folicul sau doi se maturizează şi elimină câte un ovul care poate fi fecundat. În momentul maturării foliculul ovarian poate avea 35-40 mm, de dimensiunea unui chist. Şi acum vă descopăr un secret: Atunci când pacientul este foarte dornic de un diagnostic cu orice preţ, când îşi plăteşte scump o consultaţie, unii medici cad în ispita de a-i oferi un diagnostic, pentru că la urma urmei nici o persoană nu este perfect sănătoasă. Şi poate că atunci când pacienta a insistat că o dor ovarele, ei bine, i s-a spus că are un chist pe un ovar. Dar s-a omis să i se spună că într-un fel, este un chist fiziologic. La fel poate să ţi se spună la un examen ecografic că ai nisip la rinichi, deşi nisipul nu se vede. Vă spun ca un medic cu competenţă în ecografie, fac şi eu ecografii. (Pentru ca un element dur ca să fie vizibil distinct ecografic trebuie să aibă 4 mm şi atunci nu mai este nisip ci o pietricică).Adevărul este că, pentru pacienţii care insistă pentru un diagnostic, se găsesc, mai ales în cabinetele particulare, şi medici care îi oferă un diagnostic fără ca să se abată prea mult de la adevărul că, de fapt nu prea au nimic.
Nu este loc pentru a insista prea mult pe ipohondrie, dar pacienţii care se tem exagerat de boli, trebuie să se informeze despre hipocondrie (internetul, de exemplu, abundă în date), pentru că ştiind totul despre această boală o vor putea ţine în frâu. Dar un lucru vreau să îl concluzionez, pentru ai linişti pe cei temători de diverse boli: Trebuie să acceptăm că noi toţi, în scurt timp, îmbătrânim, ne îmbolnăvim, ne degradăm, murim. Viaţa este o experienţă scurtă, scopul ei fiind să îl cunoaştem pe Dumnezeu, Creatorul şi pe Domnul Isus Hristos. Suferinţele au adesea scopul de a ne desăvârşii pentru a fi vrednici de viaţa eternă, unde nu va mai exista durere. Indiferent cât de sănătoşi am fi fără Dumnezeu nu-i găsim vieţii un sens, dar cu Dumnezeu, chiar şi în boală avem bucuria de a şti pentru ce trăim. Oamenii sunt adesea supăraţi pentru boala şi necazurile care bântuie prin lume şi se întreabă de rostul bolilor. Uneori nu avem ce face legat de boală decât să o acceptăm. Eliminarea autocompătimirii şi acceptarea situaţiei atunci când nu mai putem face nimic poate să ducă la vindecarea sufletului şi aceasta implicit să aibă un efect benefic şi asupra trupului. „Biblia şi simţul realităţii pe care îl avem sunt de acord că temelia vieţii umane este tragică, nu raţională…nimic nu este simplu sub cer înafară de relaţia omului cu Dumnezeu pe temeiul răscumpărării; iată de ce apostolul Pavel spune: „Dar mă tem ca…tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la simplitatea care este în Hristos” (2 Cor.11:3 trad. din engleză) (Oswald Chambers, Încercat pentru a lupta mai bine).
1.Pentru că nicăieri nu pot avea confortul, intimitatea şi ambientul plin de iubire, de înţelegere şi de ajutor din partea familiei ca în atmosfera propriului lor cămin.
2.Pentru că unele femei nu doresc ca o experienţă atât de intimă, cu o semnificaţie atât de profundă cum este aducerea pe lume a unui copil să fie transformată într-o experineţă de natură medicală, tipică unui spital
3.Pentru că naşterea este un eveniment natural şi firesc iar obligativitatea de a te interna în spital îţi induce senzaţia că este o boală.
4.Pentru că şi în alte ţări din Europa, America, Australia, Canada, Noua Zeelandă femeile au dreptul să decidă şi sunt sprijinite de guvern pentru acest lucru.
5. Pentru că siguranţa în cazul unei sarcii normale este aceeaşi cu cea oferită de o clinică.
6. Studiile au arătat că durerile în timpul naşterii acasă au o conotaţie mult mai puţin negativă decât în cazul naşterii în spital.
7.Pentru că multe femei au condiţii excelente de igienă şi dezinfecţie în casele lor, în plus există astăzi mult material de unică folosinţă necesar în această situaţie. Moaşele se pot echipa cu truse mobile pentru naştere şi resuscitare. Acasă se evită germenii intraspitaliceşti.
8. Naşterea casă ar fi o variantă mult mai puţin costisitoare atât pentru mamă cât şi pentru societate.
Într-un studiu publicat înJournal of Midwifery & Women’s Health (54 (2): 119–126 în martie-aprilie 2009) de Debora Boucher; Catherine Bennett, Barbara McFarlin şi Rixa Freeze, femeile au fost întrebate care sunt primele 5 motive pentru care au ales să nască acasă. Aceste principale 5 motive sunt:
1.Siguranţă
2.Evitarea intervenţiilor medicale inutile comune în naşterile din spital
3.Experienţe anterioare negative în spital
4.Mai mult control
5.Un mediu confortabil şi familial
Care este cel mai mare impediment?
Impedientele majore sunt:
1.Lipsa legislaţiei care să vină în sprijinul viitoarelor mame, permiţându-le să opteze pentru locul în care îşi aduc pe lume copilul. Cele mai multe sarcini sunt sarcini normale şi naşterea se poate desfăşura natural fără a fi tratată în spital ca o boală.
2.Lipsa interesului pentru pregătirea şi specializarea unor moaşe aşa cum există în tările dezvoltate, moaşe care să lucreze cu spitale sau clinici private.
Despre naşterea la domiciliu în unele ţări democratice
Până spre mijlocul anilor 1950 majoritatea femeilor năşteau la domiciliu. Mutarea naşterilor în spital a avut la bază în special 3 cauze:
1.Dezvoltarea medicinei moderne
2.Politica de sănătate a ţărilor dezvoltate care au început să introducă asigurările medicale, cu finanţarea costului naşterii prin asigurări în SUA, Eoropa şi Canada
3.Migraţia populaţiei din zonele rurale spre oraş. Pe de o parte noii sosiţi din rural găseau foarte accesibilă naşterea în spital, iar pe de altă parte, medicii şi moaşele erau reticenţi în a le asigura acestora asistenţa naşterii la domiciliu, acolo unde o familie de muncitori nu prea avea idee despre normele elementare de igienă.
Iată, în mod schiţat, evoluţia naşterilor în câteva ţări:
Dacă în 1938 în SUA năşteau la domiciliu 50% dintre femei, tendinţa a fost de scădere destul de rapidă, astfel că în 1955, năşteau la domiciliu mai puţin de 1%. În Japonia schimbarea locului naşterilor s-a produs mai târziu dar în ritm mai accelerat. Astfel în 1950 năşteau la domiciliu 95% dintre femei iar în 1975 doar 1,2%. În Marea Britania în 1920 năşteau acasă 80% dintre femei iar în 1991 doar 1%. După 1970 în SUA o dată cu intrarea în arenă a unor moaşe bine pregătite multe mame îşi manifestă opţiunea pentru o abordare naturală a naşterii. Astfel în diverse state din SUA ( cu exceptia a 10 state) există o pondere a naşterilor la domiciliu între 1975 -2002, asistate de moaşe între 1% şi 8%.
În Marea Britanie a existat în ultimii ani, mai aleas în Wales, o mişcare în favoarea naşterii acasă, o mişcare care îşi propunea ca naşterea acasă să ajungă la 10% până în anul 2007 în toată Marea Britanie. Între 2005 şi 2006 rata naşterii acasă în Wales s-a rificat la 16% în anumite perioade. În Noua zeelandă naşterea acasă este de 3%. În Olanada există se pare cel mai mare procent al naşterilor acasă, până la 30%.
Naşterea la domiciliu se poate „întâmpla” şi în Romania
Naşterea acasă – o opţiune pentru firesc
Naştere la domiciliu! În România acest lucru sună şocant şi este imediat asociat cu lipsa de educaţie, sau sărăcie. Când aud de femei care nasc la domiciliu, medicii sunt intrigaţi, iar lumea nemedicală este uimită. Se întâmplă acesta pentru că fenomenul este asociat cu mediul rural, cu ignoranţa, cu nepăsarea mamelor. Şi totuşi concepţia că naşterea trebuie să aibă loc numai în spital este doar o paradigmă românească, comunistă sau est-europeană, paradigmă căreia, se pare, i-a venit rândul să fie schimbată. Pentru că în lumea civilizată, în ţările cu cele mai bune, mai sănătoase şi mai moderne sisteme de sănătate naşterea la domiciliu nu numai ca nu a fost abandonată, ci a fost întotdeauna susţinută de politicile guvernamentale, costurile moaşei pentru urmărirea gravidei şi asistenţa naşterii la domiciliu fiind suportată de sistemul de sănătate. Iar de câţiva ani încoace, în ţări dezvoltate economic, precum Marea Britanie, Olanda, SUA, Canada, Australia, femei obişnuite dar şi femei moderne, educate, intelectuale cu un statut social strălucit, precum multe persoane celebre optează tot mai mult pentru naşterea în ambientul propriului lor cămin, optează pentru o alternativă naturală a naşterii. Iată ce spune în parlamentul Angliei o înaltă personalitate din lumea medicală:
„Domnii mei,eu am avut doi copii născuţi la domiciliu. De fapt ar trebui să spun că soţia mea i-a avut, dar şi eu am fost un spectator entuziast. Guvernul vrea să se asigure că, în cazul în care este adecvat clinic, în cazul în care o femeie doreşte să aibă o naştere acasă ea ar trebui să primească tot sprijinul necesar din partea Serviciul de Sănătate. La urma urmei alegerea trebuie să aparţină femeii” (Lord Hunt of Kings Heath, Subsecretar Departamentul pentru Sănătate 1999-2003 şi Ministru de Stat pentru Caliatate, Departamentul de Sănătate 2006-07 în Marea Britanie)
Se poate întâmpla şi în România
În urmă cu 2-3 ani auzisem că în SUA li se permite femeilor să nască la domiciliu şi că destul de multe femei optează pentru naşterea în propriul lor cămin. M-am gândit imediat ce extraordinar este acest lucru, să poţi alege să acţionezi natural şi firesc. Mă gândeam cu tristeţe că la noi este utopic să te gândeşti la aşa ceva. Ştiam că există o rigiditate în a menţine o stare de lucruri cu care comunismul ne-a obişnuit, acel comunism care ne-a indus ideea că sarcina ar fi un fel de boală, că tot ce ţine de sarcină şi naştere trebuie rezolvat doar în spital. Interesant este că această mentalitate nu numai că s-a menţinut în Romania, dar, cumva s-a şi dezvoltat după 1989. Dacă până spre 1989 mai existau maternităţi în dispensare şi în micile spitale rurale, locuri mai apropiate de familie şi de femeia însărcinată, astăzi tot procesul naşterii este extrem de îndepărtat de firesc, extrem de limitat la instituţii de profil. Este încurajat excesul de vizite medicale, de analize, de intervenţii şi de proceduri medicale, apoi de cezariene şi acolo unde nu prea ar fi cazul. Trebuie să recunoaştem: această stare firească din viaţa unei femei s-a medicalizat peste măsură.
Când am auzit recent prin mass-media că şi la noi în ţară femeile îşi doresc această libertate de a decide pentru locul în care să îşi aducă pe lume copiii, că militează pentru libertate, nu puteam decât să le felicit în gând şi mă şi hotărâsem să le susţin, având în vedere că am şi eu două fiice (una casătorită), care poate vor naşte copii. Cu riscul de a fi judecată de colegii de breaslă mai conservatori, în ceea ce mă priveşte, trec de partea mamelor, considerând că ele au nevoie de libertatea de a decide. Felicit asociaţia Mame Pentru Mame, formată din tinere femei culte, inteligente şi pline de hotărâre, apreciez pe fondatoarea ei, Ana Măiţă, pentru curajul de a fi fost prima mamă ce a acţionat în libertate deschizând astfel un drum nou şi altor viitoare mame. Aceste femei au schimbat o paradigmă înţepenită în rutină, oferind o alta nouă, frumoasă, modernă (de fapt postmodernă după cum spun ele, pentru că în urmă cu câteva decenii era modern să naşti în spital). Ele au generat discuţii şi comentarii în mass-media, pe multe site-uri şi forumuri unde tinere femei din ţară şi străinătate împărtăşesc opinii şi experienţe, se sfătuiesc reciproc, şi în mod hotărât îşi doresc libertatea de a decide.
Occidentul ajută mamele să vadă că există alternative la naştere
Iată ce spune Amada, o româncă stabilită în Olanda o ţară în care naşterile la domiciliu ajung până la 30%:
„Eu locuiesc acum în Olanda. Aici multe femei preferă să nască acasă. Supravegheate de personal calificat, adică de moaşe. Este ceva perfect legal şi obişnuit. Sau, cum am auzit de la colegi de muncă ai soţului (caz concret, deci), se mai întâmplă uneori la a 2-a, a3-a naştere ca moaşa să ajungă după ce s-a produs evenimentul, iar tăticul să fi fost cel care a ajutat la venirea pe lume a bebeluşului. Am fost şi eu intrigată la început: cum adică să naşti acasă? Da, se poate naşte acasă dacă sarcina a decurs fiziologic, dacă nu sunt factori de risc. Moaşa este aceeaşi care s supravegheat gravida pe perioada sarcinii. Şi, spun olandezii, în cazul în care apar complicaţii, în cel mai scurt timp (minute) pacienta ajunge la spital.
O prietenă româncă care a născut primul copil într-un spital în Romania, iar pe al doilea acasă, în Olanda, spune că ar naşte oricând acasă. Mai ales că, atunci când a născut într-un spital în Romania, deşi se „achitase” conştiincios şi fusese „atentă” cu toată lumea, a rămas singură toată noaptea în salon, a avut o hemoragie masivă şi era să moară, fiindcă nimeni nu a mai verificat să vadă ce face şi nu a auzit strigătele ei disperate.
Iar despre infecţii şi sterilizare…eu am venit acasă după naştere (în spital, în Romania) cu o micoză foarte urâtă, un „bonus”, probabil.
Această discuţie este o minunată pledorie pentru libertatea de a opta pentru o naştere naturală şi punctează şi căile spre a o realiza: Cadru legal, sprijinul statului, moaşe bine pregătite care colaborează perfect cu spitalul în caz de necesitate.
Urmează: De ar alege femeile să nască la domicilu; Impedimente; Naşterea la domiciliu în ţările democrate
Nu este uşor de răzbătut într-o lume ca a noastră. Suntem înconjuraţi de atât de multe lucruri deşi practic avem nevoie de atât de puţine în existenţa noastră efemeră. Există supraproducţie în toate domeniile. Prea multă informaţie, prea multe haine, prea multă mâncare, prea multă distracţie şi chiar prea multe medicamente. Există o ciudată creştere a numărului de bolnavi, proporţional parcă, cu invenţia a tot mai multe medicamente. Se întîmplă acest lucru deoarece omul crede că pastilele ar putea rezolva consecinţele unor alegeri greşite şi a unui stil de viaţă greşit. Este greu de străbătut lumea aceasta aglomerată dar secretul stă în a ştii să alegi. A ştii să alegi şi să ai tăria să refuzi. Să refuzi mereu excesele, comportamentele la risc, să alegi întotdeauna simplitatea, decenţa şi cumpătarea. Până nu demult oamenii se luptau să ajungă la diverse lucruri materiale. Astăzi un om cumpătat trebuie să se lupte să renunţe la multe şi să se limiteze la puţin.
Pe măsura trecerii anilor realizez tot mai mult că adevăratul sens stă în înfrânare şi echilibru. Dacă vrem să fim echilibraţi, sănătoşi, dacă vrem să traim o viaţă armonioasă nu putem trăi mânaţi de dorinţe, ci de principii sănătoase, cumpătarea fiind una dintre aceste principii. Cumpătarea nu ne lasă să dormim cât am dori şi nici să stăm nopţile în faţa televizorului. Cumpătarea ne aminteşte să nu ne înfuriem şi nici să vorbim tot ce ne trece prin cap, ne şopteşte că nici distracţia prea multă nici mâncarea prea multă nu este sănătoasă. Cumpătarea ne uşurează de sarcini inutile, ne oferă libertate şi timp pentru lucruri cu adevărat esenţiale.
Stăteam într-o zi pe terasă şi urmăream nişte păsărele. Ciripeau în copacul din apropiere, apoi zburau pe sârmele din jur, făceau rotocoale prin aer şi se întorceau înapoi în frunziş. Păsărele acestea pur şi simplu existau, aveau timp să contemple viaţa, să se bucure de ea şi prin cântul lor să proslăvească pe Creator. Mă gândeam atunci ce diferită este viaţa omului. Câta trudă şi zbucium pentru a avea un pic mai mult. Un pic mai mult decât nevoile existenţiale minime, care sunt reativ uşor de atins. Şi apoi iar mai mult şi mai mult. Uneori uităm să ne oprim şi nu mai avem timp să ne uităm în jur, să existăm pur şi simplu. Sfârşitul omului este asemenea păsărelelor dar omul nu are timp să contemple viaţa, să se minuneze de creaţie şi de Creatorul ei să-L cunoască pe Dumnezeu. Deşi Domnul Isus Hristos ne-a spus să ne uităm la aceste păsărele şi să luăm exemplu, să nu ne îngrijorăm, să nu adunăm, să nu ne îmbuibăm…căci Tatăl ceresc poartă de grijă.
Într-o zi o pacientă îngrijorata se plângea in cabinetul meu de dureri articulare. Durerile articulare sunt foarte frecvente după o anumită vârstă şi, în general, nu produc îngrijorări deosebite pacienţilor dar am văzut că această femeie era foarte temătoare.
–Mi-e frică să nu am boala vecinei mele şi să ajung şi eu la anchiloză. Mâinile i s-au sucit, picioarele o dor şi nu mai poate umbla decât cu mare dificultate.
Am asigurat-o că nu are această boală numită poliartrită reumatoidă, ci doar o artroză simplă. I-am spus că poliartrita reumatoidă poate duce la anchiloze, dar nu în toate cazurile şi că psihicul are o influenţă deosebită asupra evoluţiei bolii. Emoţiile negative, nemulţumirile, conflictele şi stresurile putând agrava mult boala.
–Dacă mă gândesc, să ştiţi ca vă dau dreptate. Într-adevăr vecina mea a avut un mare necaz. A fost părăsită de soţ la 50 de ani. De atunci au început toate problemele.
Spusele ei erau încă o confirmare a faptului că anumite boli sunt declanşate sau agravate de emoţiile negative. Mi-am imaginat cum acea femeie a adunat în sufletul ei rănit resentimente, mânie, revoltă, iar apoi nu a putut să ierte şi să uite. Iar neiertarea i-a produs mai mult rău decât i-a provocat soţul ei părăsind-o.
Uneori ofensele sunt atât de mari încât pare aproape imposibil să iertăm. Cum să iertăm asemenea umilinţe şi respingeri? Şi totuşi prin puterea lui Isus putem!
Cei mai mulţi dintre noi, însă, nu avem de iertat lucruri atât de grave. Avem însă de-a face în fiecare zi cu greşeli mărunte şi fleacuri cum ar fi contrazicerile, cuvintele obraznice, observaţiile usturătoare, glume la adresa noastră şi alte fleacuri care ne stau în gât şi pe care totuşi nu le iertăm luni sau ani de zile.
Esenţa creştinismul este iertare. Vieţile noastre pot deveni mizerabile dacă nu vrem să iertăm. Neiertarea produce o otravă care va ucide existenţa bucuriei şi păcii din viaţa noastră.
Iar capacitatea de a ierta influenţează atât calitatea vieţii pe care o ducem pe pământ cât şi locul unde ne vom petrece veşnicia.
Cum poate fi influenţată viaţa nostră pământescă de neiertare? Neiertarea este sursa unui lung şir de emoţii negative: nemulţumirea, ciuda, amărăciunea, ranchiuna, emoţii care acţionează direct asupra trupului producând în special boli de inimă, hipertensiune arterială şi boli digestive cum ar fi ulcerele, colitele. Emoţiile negative acţionează prin mai multe mecanisme, unul dintre ele fiind şi eliberarea de hormoni în exces, în special cortizonul prin care practic este afectat fiecare organ din organism. Astfel boli cum ar fi exema, astmul bronşic, artritele, diabetul, etc, sunt declanşate sau agravate de emoţii negative.
Faimosul psiholog John Hunter era conştient de efectele nocive ale urii şi neiertării asupra asupra inimii sale. De aceea a declarat: “Primul ticălos care mă va face să mă mânii, mă va ucide” După câtva timp cu prilejul unui congres medical, un orator a făcut nişte afirmaţii jignitoare la adresa lui. Acesta s-a înfuriat, a sărit în picioare şi a început să-şi atace dur adversarul. Furia a declanşat o asemena contracţie a vaselor sanguine ale inimii sale că a decedat pe loc.
Dacă nu ne impunem să iertăm ofensele şi dacă ne urâm duşmanii le dăm putere asupra noastră: asuprea somnului, asupra poftei de mâncare, asupra tensiunii arterial, asupra sănătăţii, asupra fericirii noastre, supra vieţii veşnice.
Le-am crea duşmanilor o mare bucurie dacă ar ştii că au o asemneau putere asupra noastră. Resentimentele, ciuda şi duşmănia noastră nu îi afectează de loc, în schimb ne transformă proprile zile şi nopţi într-un coşmar, ne îmbolnăvesc trupul, ne strică relaţia cu Dumnezeu. Merită să iertăm şi să uitam orice ofensă!
Conversaţii care vindecă – conversaţii care produc boală
Viaţa noastră poate căpăta frumuseţe, semnificaţie şi sens prin conversaţia cu ceilalţi. Nu putem trăi sănătos fără comunitate, fără interacţiunea pozitivă cu ceilalţi, deşi cultura noastră tinde tot mai mult să ignore aceste lucruri în favoarea vitezei, convenienţei şi excesului de muncă. Chiar şi biserica, lăsată de Domnul Isus Hristos ca loc al părtăşiei, încurajării reciproce, comunicării calde dintre oameni a devenit un loc de convenienţă în care se „vinde” spiritualitate prin exces de program, ritual şi monologul unui specialist. Dar oamenii au nevoie de comunicare, de conversaţii de calitate, ca de aer. În adâncul sufletului toţi tânjim după un dialog semnificativ, în care să ascultăm şi să fim ascultaţi, să împărtăşim gânduri şi sentimente cu cei din jurul nostru. Toţi tânjim după intimitate şi căldură, Dumnezeu a pus acest lucru în genele nostre. Şi totuşi niciodată nu au fost mai multe obstacole în calea adevăratei comunicări ca în societatea actuală. În loc de participant la viaţă omul este transformat într-un permanent spectator, într-o lume plină de show politic, religios, distractiv, cultural,etc. Astfel se promovează superficialitatea în limbaj, temele pentru conversaţie devin tot mai narcisiste, oamenii vorbind tot mai mult despre cât de ocupaţi sau de obosiţi sunt, despre ce exerciţii fizice fac, despre ce haine, ce produse de înfrumuseţare sau ce vacanţe îşi permit. Aşa văd la televizor, aşa se poartă vedetele din toate domeniile şi aşa fac şi ei. Dar subiectele narcisite închid căile adevăratei comunicări. Iar fără acea comunicare intimă, profundă, care angajează cu adevărat, care alină şi îmbogăţeşte spiritual, oamenii se „usucă”, devenid cu adevărat depresivi şi bolnavi. Unii se refugiază în diverse vicii cum ar fi mâncatul excesiv, excesul de mass-media sau internet. Sunt atât de mulţi oameni bolnavi astăzi, cu tot progresul industriei farmaceutice, bolile care fac ravagii fiind cele cardio-vasculare, diabetul, cancerele.
Merită să facem efortul să ieşim din rutina vremii, să punem timp deoparte pentru legătura şi comunicarea cu ceilalţi oameni. Conversaţia adevărată înseamnă a fi interesat de cealaltă persoană, a găsi subiecte interesante şi semnificative, subiecte care sunt speciale pentru celălalt, care aduc bucurie şi valoare. În felul acesta poţi îmbogăţi viaţa celuilalt iar el îţi va îmbogăţi la rândul său viaţa ta. Conversaţia poate fi despre ceea ce te pasionează sau înflăcărează pe tine sau pe el, despre literatură, artă sau natură, despre minunile şi frumuseţile lăsate în lume de Creator, despre credinţa în Dumnezeu. Conversaţia semnificativă ia timp dar timpul acesta este nespus de preţios, fascinant şi îmbogăţitor pentru fiecare dintre noi.
Refugiul în singurătate, lipsa interacţiunii semnificative cu alţi oameni produce alienare, boli emoţionale, care se vor transforma în curând în boli fizice. Una dintre piedicile în calea comunicării este exscesul de TV. Superficialitatea promovată pe acestă cale limitează creativitatea oamenilor, îi face insensibili, lipsiţi de compasiune şi incapabili de a mai purta un dialog semnificativ. Efectul TV-ului este asemănător cu al drogurilor.
Comunicarea eficientă presupune să fii sensibil faţă de nevoile altora, să asculţi, să încurajezi, să insufli altora bucuria de a trăi, curaj, speranţă, credinţă în Dumnezeu. Sunt atâţia oameni în jurul nostru care ne pot atinge vieţile şi ni le pot îmbogăţii, după cum noi, fiecare, putem atinge şi îmbogăţii vieţile altor oameni, ajutându-ne reciproc să ne dezvoltăm. În aceasta stă secretul fericirii. Nu în acumulri materiale, nu în ceea ce ai, ci în ceia ce eşti. Adevărata conversaţie ne întăreşte sănătatea şi sistemul imunitar!
Conversaţii care produc boală
Pe de altă parte există oameni care vorbesc incredibil de mult despre ei înşişi: despre bolile lor, supărările lor, oboseala lor, despre ce au mâncat, ce au băut, ce şi-au cumpărat, ce vitamine, fibre sau ceaiuri folosesc, cât au slăbit. Efectul conversaţiei lor este în cel mai bun caz acela de plictiseală, dar, în multe cazuri oamenii centraţi pe propria lor persoană dau supărări şi dureri de cap celor ce îi ascultă. Orientarea excesivă înspre propria persoană îl îmbolnăveşte pe om. Cu cât acesta vorbeşte mai mult despre el şi necazurile lui cu atât va ajunge să fie mai ocolit. Şi cu cât va fi mai ocolit şi respins cu atât se va supăra mai tare pe oameni, va încerca şi mai mult să convingă despre propriile-i probleme şi va fi respins şi mai mult. Am ascultat bolnavi care nu mai termină de descris toate peregrinările lor pe la diverşi specialişi pe care îi acuză nu-şi dau interesul să le descopere toate bolile, care îşi acuză partenerul şi rudele că nu le pasă de boala lor, care vorbesc despre ei, doar despre ei. Există boli produse de egocentrism. De prea multa preocupare de propria persoană, boli produse de supărare, de necaz pe cei din jur. Toţi medicii vedem astfel de oameni şi, din pacate, numarul lor devine tot mai mare.
Dacă vrei ca celorlalţi să le pese de tine, arată tu primul, că îţi pasă de ei. Adică nu vorbi prea mult despre tine, nu te văicării. Nimeni nu suportă să stea prea mult în preajma unui persoane care se văicăreşte sau a unui copil care plânge.
Adesea calea înspre sănătate este aceea de a uita de tine şi a te dedica nevoilor celorlalţi. Mai mult de jumătate din bolile de care suferim sunt produse de acţiunea minţii asupra trupului (boli psihosomatice). O minte şi un spirit plin de bucurie, de bucuria de a fi fost de folos unui alt om se vindecă de o mulţime de boli. Există o uriaşă forţă de autovindecare care vine din dăruirea înspre alţii. Spun adesea bolnavilor care vorbesc foarte mult şi colorat despre o mie de necazuri propri că rezolvarea poate veni dacă vor încerca să uite de ei înşişi şi de bolile proprii şi să se implice în ajutorarea celor mai necăjiţi decât ei.
“Oamenii devin ceea ce îi încurajezi să devină, şi nu ceea ce le spui mereu să fie” (Zig Ziglar)
VULGARITATEA CA MOD DE VIAŢĂ
Nu ştiu câţi oameni realizează importanţa cuvintelor pe care le rostesc. Cuvintele pot da viaţă dar pot şi otrăvi. Ele pot zidi şi pot dărâma. Am auzit părinţi spunând atâtea cuvinte distructive copiilor lor, am văzut soţii care şi-au distrus căsnicia…prin cuvinte.
Nu este bine să vorbim cu uşurinţă. Nu este bine să lăsăm ca influenţele exterioare să intervină în modul nostru de a vorbi. Şi totuşi…Cea mai teribilă şi mai distructivă influenţă asupra limbajului nostru o are vulgaritatea.
Trăim într-o lume vulgară. Vulgaritatea ne copleşeşte din toate părţile. A intrat în rutină ca tinerii să înjure pe stradă. Limbajul omului obişnuit este este sărăcit din cauza excesului de TV, în detrimentul literaturii. Incultura, vulgaritatea şi stupiditatea din textele cântecelor pe care le auzim la radio a devenit obositoare. Muzica care ar trebui să înalţe spiritul omului, să-l scoată din rutină, s-a coborât, ea, în rutină.
Când eşti bombardat ziua întreagă, la locul de muncă, în maşină, acasă cu un limbaj subţiat, subcultural, presărat cu vulgarităţi, este uşor şi comod să ţi-l însuşeşti. Vulgaritatea este ca o rugină care se aşează peste spirit limitând simţămintele nobile, aspiraţiile înalte, vorbele bune, frumoase şi încurajatoare pe care le aşteaptă cei din jur.
CUVINTE CARE UCID
În lumea noastră se aud prea adesea cuvinte vulgare, critice, mânioase, cicăleli, certuri. Este incalculabil răul pe care ni-l facem unii altora prin… cuvinte! Oamenii încearcă să se schimbe unii pe alţi adoptând o atitudine agresivă, de constrângere. Soţiile încearcă să îşi schimbe soţii prin cicăleală şi critică. Părinţii încearcă să îşi schimbe copiii prin certuri, înjurături sau bătăi. Această atitudine bântuie din păcate şi în şcoli, la locurile de muncă. Dar pretutindeni vulgarităţile murdăresc, criticile distrug, atitudinea violentă are un efect inhibitor asupra dezvoltării personalităţii. Oare de ce oamenii nu realizează că nu se obţine nimic prin violenţă, constrângere, critică? Pentru că trăiesc în rutină. Acea rutină care combină vulgaritatea cu imaturitatea emoţională: lăudăroşenia, minciuna, mânia, atitudinea de superioritate.
Ar trebui să realizăm că dacă trăim nepăsători faţă de nevoile celor din jur, dacă ne orientăm doar înspre noi înşine, spre mica noastră lume egoistă şi îngustă, vom trăi într-o lume plină de nefericire. Pentru că omul care trăieşte în mod egoist este nefericit şi îi face şi pe alţii nefericiţi.
CUVINTE CARE ZIDESC
Sunt cuvintele de laudă, apreciere şi încurajare, cuvintele afectuoase şi tandre, care cu imboldul lor pozitiv, sunt un balsalm pentru suflet având cea mai puternică forţă transformatoare!
Există cuvinte cu puteri magice: “te iubesc”, “îmi pare rău”, “mulţumesc”,“te rog”. Omul rutinat le foloseşte rar. Ar trebui să învăţăm de la englezii educaţi care nu spun niciodată un NU fără formula “îmi pare rău”. Indiferent ce rang ar avea nu fac nici o cerere fără formula “te rog”. Nu există serviciu cât de mărunt pentru care să nu spună “mulţumesc”. Funcţionarii lor ştiu să zâmbească, au simţul umorului dezvoltat, te înţeleg şi te respectă. În atmosfera respectului şi a înţelegerii omul occidental a putut să se realizeze pe deplin, fiecare la rândului lui contribuind la dezvoltarea societăţii.
Căsniciile ar fi mai fericite, copiii şi-ar dezvolta admirabil personalitatea, angajaţii ar fi mai productivi, iar lumea mai frumoasă şi mai bună dacă soţii, părinţii, dascăli, şefii ar oferi mai multă încurajare şi ar zâmbi mai des. Dacă ar folosi mai des cuvinte care zidesc.
O PLOAIE ÎN DEŞERT
Există un deşert mai uscat decât Sahara. Este sufletul omului privat de cuvintele de apreciere. Sunt soţii care tânjesc după aprecierea soţiilor care se dovedesc scumpe la apreciere şi darnice la critici; Sunt soţiile pe care un “te iubesc” al unor soţi “muţi” le-ar face fericite toată ziua; Sunt copiii care tânjesc după cuvinte de laudă din partea părinţilor dar care nu primesc decât reproşuri; Sunt subalternii care doresc recunoşterea meritelor lor dar care sunt trataţi cu indiferenţă sau superioritate. Aprecierea, recunoaşterea şi lauda sunt aşteptate ca o ploaie în deşert şi la fel ca aceasta fac minuni: îi ajută pe ceilaţi să îşi consolideze imaginea despre sine, să dea tot ce e mai bun în ei, să îşi dezvolte potenţialul maxim. Lauda oferă cea mai bună motivaţie pentru dezvoltarea performanţelor.
Nu uita:
1.Laudă cel puţin cu frecvenţa cu care critici
2. Este mai important să lăudăm faptele şi nu persoana
3. Foloseşte mai des cuvântul “mulţumesc”
4. Zâmbeşte mai des
5.Dacă vrei să te iubească cineva evidenţiază-i părţile pozitive şi ignoră-le pe cele negative. Fă la fel dacă iubeşti pe cineva
SCURT CURS DE MANAGEMENT
-Cele mai importante 6 cuvinte: “Admit că am comis o greşală”.
-Cele mai importante 5 cuvinte: “Sunt foarte mândru de voi”.
-Cele mai importante 4 cuvinte: “Care este părerea voastră?”
-Cele mai importante 3 cuvinte: “Dacă sunteţi amabil…”
Erau în faţa mea. Ea avea un spate masiv, transpiraţia îi ieşea sub bluza de vară şi gâfâia la fiecare împingere a căruciorului cu alimente. Soţui ei la fel de masiv s-a aplecat cu greutate să pună un bax cu sticle colorate de bautură carbogazoasă în coş. Am tras cu coada ochiului spre căruciorul lor cu cumpărături. Era încărcat cu rude de salam, pachete de margarină, fursecuri, iaurturi cu „fructe”, mult ulei, câteva franzele. Erau o pereche de oameni obezi, tot mai comuni în zilele noastre, care pun de fiecare dată în coşul de cumpărături alimente producătoare de supragreutate şi de boală.
Şi ca ei mulţi alţii, deşi au posibilitatea de alegere, aleg să îşi cumpere boala în coşul de la supermarket.
Alegerea sănătăţii sau a boli începe de la coşul de cumpărături pe care poţi să îl supraîncarci cu alimente rafinate, procesate industrial dar încărcate cu multe calorii şi multă grăsime, cu dulciuri, sucuri, sosuri, băuturi alcoolice şi semipreparate nesănătoase, sau poţi să pui în acest coş alimente de bază, simple, naturale şi adesea mai ieftine, dar sănătoase. Coşul oamenilor normoponderali diferă mult de ce al obezilor. De aceea este interesant şi instructiv să arunci câteodată privirea la aceste coşuri şi la aparţinătorii lor. Privind un coş de cumpărături cam poţi ghici cine este în spatele lui. Există mare diversitate de alimente sănătoase şi nesănătoase. Mulţi oameni le aleg pe acelea nesănătoase. Şi nu preţul este cel care dictează alegerea ci un alt lucru şi anume gustul. Gustul este o ispită şi o cursă în care sunt prinşi multi. Industria chimică a creat o mulţime de aditivi care dau gustul bun şi aspectul apetisant. Şi riscul cel mai mare este că aceşti aditivi crează dependenţă şi organismul îţi va cere tot mai mult şi mai mult din aceste alimente care în general au multe calorii şi îngraşă.. De aceea este bine să fim atenţi, să alegem ceea ce este natural. Alimentul natural nu crează dependenţă. Ne putem reeduca gusturile şi să ne reobişnuim cu ceea ce este natural
1.Gestionaţi stresul.
3.Consumaţi alimente care stimulează imunitatea. 
4.Faceţi exerciţii fizice.
5.Evitaţi substanţele toxice.
tractul digestiv, ajutand la eliminarea rezidurilor, ajutând la digestie mai ales atunci când se consumă alimente grele. Pe lângă aceasta varza murată combate oboseala, menține sănătatea părului și a unghiilor, datorită conținutului de vitamina B12, încetinește procesul de îmbătrănire, protejează sistemul nervos și împiedică pierderile de memorie.
Toţi oamenii doresc să trăiască mult şi să fie fericiţi. Se recomandă anumite regimuri alimentare, antioxidante, fitnees, etc. Alţii îşi petrec bună parte a vieţii prin cabinete medicale, laboratoare, farmacii, căutând să contracareze efectele sedentarismului, abuzului alimentar, vieţii agitate şi pline de nemulţumire. Dar toate aceste practici nu prelungesc în mod semnificativ viaţa. Dimpotrivă, medicalizarea excesivă a vieţii şi medicamentele luate cu pumnul pot avea efectul contrar. Iată, însă, câteva lucruri extrem de sigure în prelungirea vieţii:
Sanatate si credinta 