Archives

Viaţa e fragilă!  Avem  multă nevoie unii de altii!

Imagine de Steve Buissinne de la Pixabay

În viaţă se întâmplă multe lucruri groaznice! Cu toţii trăim cu o sabie a lui Damocles deasupra capului. Nu stim în ce clipă ea se poate desprinde de firul subţire care o leagă producând accidente, boală sau moarte. Vulnerabili nu sunt doar bătrânii, în rândul cărora, într-adevăr, predomină necazurile produse de boli şi accidente, nu sunt doar „ceilalţi”, nouă neputându-ni-se întâmpla, ci suntem vulnerabili oricare dintre noi. In trecut (în unele locuri şi azi)  au fost războaiele, lagărele de concentrare, închisorile politice, în zilele noastre sunt cancerele, accidente de circulaţie, bolile invalidante.

Înseamnă acest lucru să trăim cu teama primejdiilor care ne pândesc? Nu, nu este nevoie şi nici înţelept să trăim o viaţă plină de teamă.  Poate fi o problemă, într-adevăr,  pentru cei care  contează doar pe viaţa de acum şi de aici, din lumea aceasta, pentru cei care au ca valori esenţiale ale existenţei tinereţea, frumuseţea, bogăţia şi sănătatea. Când aceste lucruri se pierd deznădejdea celui fără Dumnezeu nu poate fi lecuită. Dar pe un creştin, care a înţeles că viaţa pe pământ este timpul în care Dumnezeu îl formează pentru a trăi în Veşnicia cu El, nimic nu ar trebui să îl tulbure. Doar creştinul încrezător în Domnul Hristos poate avea pace în mijlocul necazurilor şi furtunilor vieţii. Viaţa poate fi adesea înfricoşătoare, adesea omul se dovedeşte o fiară pentru alt om, dar Sfânta Scriptura ne spune de sute de ori: „Nu te teme”.

Intr-o viata atat de fragila doar o familie iubitoare e cea mai mare mangaiere.   

O mare mângâiere în vremuri grele, vremuri care se pot abate oricand peste oricine, este o familie iubitoare. Ce bine este să îţi întindă cineva mâna când eşti bolnav sau în alt necaz, să fii încurajat, să se roage cu tine, să plângă cu tine, să râdă cu tine. Da, se poate râde şi în necazuri, creştinul încrezător în Dumnezeu poate face acest lucru!

Pentru a te bucura de iubirea şi respectul în cadrul unei familii, nu uita că e necesar să cultivi această iubire şi acest respect, e necesar şi să le întreţii cu grijă. Pentru că este aşa de bine ca în momente grele să ne avem unii pe alţii! Este minunat să-ţi fie aproape în suferinţă, partenerul de viaţă, copilul, părintele, fratele sau sora cu care ai avut întotdeauna relaţii calde, bazate pe comunicare sinceră şi iertare, încredere şi susţinere reciprocă.

Şi în acest aspect există o mare diferenţă între o familie creştină şi una necreştină. Un soţ sau o soţie creştină va fi alături de tine şi atunci când vei fi bătrân(ă), bolnav(ă) sau obosit(ă). În vremurile noastre „moderne”, de relativizare a valorilor morale, soţia este schimbată când îmbâtrâneşte iar soţul ajuns bătrân este lăsat să zacă în neputinţele şi nefericirea lui de către o soţie prea tânără, care stricase casa altei femei. Iar copiii săracii, nemaiştiind câte mame vitrege sau taţi vitregi au, preiau acelaşi comportament egoist văzut la părinţii lor şi vor fi şi ei candidaţii la trăire în promiscuitate, nu se vor angaja la căsnicii pentru viaţă, ci vor intra într-un şir de căsnicii subrede, pline de lacrimi, resentimente, regrete, chiar dacă vor afişa de ochii lumii zâmbetul şi fericirea de faţadă.

Dacă eşti destul de în vârstă şi nu eşti încă bolnav, fă nişte schimbări

Poate că nu ţi se va întâmpla nimic grav şi vei ajunge relativ sănătos la pensie, apoi vei îmbătrâni tot mai mult. Şi acum aş vrea să dau oamenilor vârstnici sau, să zicem celor trecuţi de 50 de ani, nişte sfaturi născute din ceea ce am observat în familiile pe care le-am vizitat în lunga mea carieră de medic de familie.

-Încercaţi să nu aveţi multe pretenţii de la alţii, în sensul de a fi ajutaţi, de a vi se face diverse servicii. Ajutaţi voi cât de mult puteţi, faceţi cât de multe servicii celor  pe care îi iubiţi, dar să nu vă aşteptaţi, nici nu aveţi pretenţia la vreo recunoştinţă şi nu fiţi trişti nici dacă nu primiţi  acel simplu “Mulţumesc!”. Motivele le voi explica, poate, în alt articol.

-Nu vorbiţi mereu despre voi, necazurile voastre, bolile voastre, supărările voastre, nesomnul voastru, neajunsurile voastre,  etc. Nimeni nu vrea să stea mult lângă un copil care plânge încontinuu sau lângă o persoană care se văicăreşte mereu. Orientarea excesivă înspre propria persoană îl îmbolnăveşte pe om.  Am scris mai multe  aici. Cu cât acesta vorbeşte mai mult despre el şi necazurile lui cu atât va ajunge să fie mai ocolit.

-Cât încă nu sunteţi prea în vârstă aranjaţi-vă în aşa fel lucrurile încât să deveniţi independent financiar la bătrâneţe.  (Poţi găsi mai multe idei în noul meu blog aici). Este aşa de bine să nu te bazezi pe copii şi să îi laşi în pace, pentru că şi ei au planurile lor, problemele lor, cheltuielile lor.  Independenţa financiară a părinţilor este cel mai mare cadou pe care părinţii îl pot face copiilor.

-Zâmbiţi mai mult, nu întristaţi pe alţii cu întristările voastre, mai ales când ei nu pot schimba situaţia. Când vă intră cineva în casă, trataţi-l ca cel mai important musafir, cu o inimă plină de bucurie, chiar dacă înlăuntrul vostru suferiţi. Îi veţi transmite dorinţa să mai vină. Şi aceste relaţii frumoase pot să aducă cea mai bună vindecare.

– Şi un ultim sfat (nu că nu ar mai fi)  pe care aş vrea să îl dau tuturor celor care se încred în Dumnezeu, este să facă rugăciunea cea mai importantă pentru un vârstic: „Doamne ajută-mă să merg pe picioarele mele şi să am  mintea întreagă până în ultima clipă a vieţii”. Cred că Dumnezeu ascultă această rugăciune.

 Dacă vreţi haideţi să avem o discuţie, lăsând un comentariu mai jos

 

Imagine de Steve Buissinne de la Pixabay

Frumusetea unei vieti mai simple

În ziua de azi nu mai ştim cum să trăim simplu, avem prea multe lucruri materiale, prea multe variante, prea multe tentaţii, prea multe dorinţe, prea multă hrană.  Abundenţa nu aduce cu sine nici graţie nici eleganţă. Distruge sufletul şi îl întemniţează.  Simplitatea înseamnă să deţii puţine, lăsând cale liberă  pentru ceea ce e esenţial şi pentru chitesenţa lucrurilor.

 

Cugetari blog

Multe lucruri sunt de prisos, dar nu pricepem asta decât în momentul în care suntem privaţi de ele. Le folosim pentru că le avem nu pentru că ne sunt necesare. Câte obiecte nu cumpărăm pentru că le-am văzut la alţii.

A arunca presupune efort. Cel mai greu nu este să scapi de lucruri, ci să decizi ce e util şi ce e inutil. Este o provocare să te desprinzi de anumite obiecte, dar ce satisfacţie ai după aceea!

(Spicuiri din “Arta simplităţii” de Dominique Loreau)

 

GÂNDIND LA ANII CE-AU TRECUT!

Privesc la anii ce s-au scurs. S-au dus ca un sunet. Sau ca un vis…Aievea sau vis, nu mai are nici o importanţă…Ştiu doar că acum trăiesc o minunată şi înmiresmată vreme de april al cărui farmec îl simt cu toată fiinţa mea, şi totuşi eu sărbătoresc un început de toamnă, cu suflul ei rece…poate vor fi vânturi îngheţate, vor urma furtuni… Aş putea să fiu tristă, dar nu sunt. Nu mă încearcă nici tristeţe, nici regrete… Văd doar, cum pe oceanul vieţii, corabia a trecut dincolo de mijlocul drumului şi privind departe ,în zare, îmi apare mai luminoasă ţinta spre care navighez. Mă umplu de bucurie pentru harul ce mi s-a dat, ca din fragedă copilărie, să cunosc clar scopul 156anilor dăruiţi nouă pe acest pământ: să Îl cunosc pe Dumnezeu şi pe Domnul Isus pe care la trimis El. Deşi m-am poticnit adesea şi am făcut o mulţime de greşeli, gândind uneori că fericirea poate fi găsită într-o realizare omenească, mereu am ştiut, în adâncul sufletului, că toate sunt trecătoare şi deşarte şi că eu nu voi găsi adevărata bucurie şi sens decât în Domnul.
Mă uit în urmă şi recunosc că toate eşecurile s-au datorat neglijării scopului de a-L căuta şi a mă ţine strâns de Dumnezeu. Eşecurile au fost, cred, în lucruri nu neapărat importante, au fost în cele în care credeam că mă descurc singură, pentru că majoritatea lucrurilor esenţiale le-am adus prin rugăciune stăruitoare înaintea Lui şi El a lucrat aşa de minunat în multe aspecte ale vieţii mele pământeşti.
La bilanţul unui moment semnificativ al trecerii mele prin lume, am uitat anii în care mi-a fost greu, foarte greu, am uitat cât de dureroase au fost ranile, cât de adânci decepţiile, cât de frumoase izbânzile. Am iertat pe toată lumea şi pe toţi, nu mă urmăreşte nici un resentiment şi nici o ranchiună. Şi din fericire nu am duşmani.
Îmi este mai greu să uit de dăţile în care am greşit şi să mă iert, dar învăţ să mă iert şi pe mine însumi pentru că ştiu că Domul m-a iertat.
Mă uit cu recunoştinţă la oamenii din viaţa mea, cărora le pot oferi iubirea şi ataşamentul şi care îmi răspund la rândul lor cu bunătate şi iubire. Ei îmi mângâie sufletul şi îmi îmbogăţesc atât de mult existenţa.
Sunt recunoscătoare şi acelora care m-au respins, care m-au pus la punct, m-au judecat greşit şi m-au bârfit. Aceste lucruri au fost de natură să mă şlefuiască, să îmi formeze caracterul. Omului îi este dat să se desăvârşească prin suferinţă. Rănile produse de oamenii care s-au simţit deranjaţi de mine sunt de preferat altor necazuri.094
Dar cel mai recunoscătoare îi sunt Domnului care mi-a copleşit viaţa cu îndurarea Lui, mi-a dat sănătate şi putere, mi-a pus pe inimă să Îl caut. Sunt recunoscătoare pentru oamenii sfinţi pe care mi i-a scos în cale, oameni reali care trăiesc printre noi sau oameni care îmi vorbesc prin cărţile scrise de ei. Mă simt atrasă din ce în ce mai mult de compania oamenilor evlavioşi dar îmi doresc tot mai mult şi momente de solitudine. Am bucuria să văd pe zi ce trece frumuseţea lucrurilor care nu se vad dar pe care nădăjduiesc să le văd într-o zi.
Am învăţat să-mi fie frică să risipesc comori de clipe în conversaţii fără rost, în distracţii stupide sau în cărţi care nu zidesc sufletul. De aceea selectez cu grijă cărţile pe care le citesc, alegându-le pe cele care oferă înţelepciune. Acestea sunt cele ce îmi întăresc credinţa şi mă îndeamnă la o viaţă evlavioasă.
În concluzie, atâtea lucruri frumoase se întâmplă odată cu înaintrea înspre şi în toamna vieţii… pentru că acum am mai multă abilitate să deosebesc aurul de noroi. Aurul sunt cărţile şi oamenii care mă ajută să mă apropiu de Dumnezeu. Care mă ajută să zăresc tot mai desluşit portul minunat şi strălucitor de care sunt tot mai aproape. Noroiul este zarva lumii, lume care se îmbată în „distracţie” idioată, oferită de TV, cărţi şi reviste nefolositoare. Îmi pare rău pentru cei care nu au nici o perspectivă dincolo de viaţa aceasta, care nu citesc, nu cercetează, nu se roagă şi nu îşi pun nici o întrebare despre sensul existenţei, amorţindu-şi conştiinţa că totul va fi O.K. Cât aş vrea să îi avertizez ce cumplit se înşală!

Nu ştiu câte greutăţi se vor ivi, nu ştiu dacă vor veni boli sau alte necazuri dar toamna mea va fi o biruinţă şi va fi plină de pace. Pentru că va fi cu Domnul Isus.

Greutatea normala nu cere neaparat sala de fitness

NUMAR DE CALORII ARSE IN DIVERSE ACTIVITATI

Pentru a pierde mai usor din kilogramele in exces este bine de stiut cate calorii se pot arde in diverse activitati fizice. Pe langa alimente mai putine si mai sarace in calorii, activitatea fizica, zilnica, este obligatorie. Cauta sa lucrezi fizic, cel putin 30-60 de minute in fiecare zi, incearca acele activitati in care se pierd cel putin 3,4- 5,0 calorii pe kgcorp si pe ora. Vezi in tabelul de mai jos:

(Calorii /kgcorp/ora)
1.Activitati casnice
-Crosetat………………………………………1,40
-Servitul mesei……………………1,40

004
-Cusut cu mana sau la masina de cusut……….1,40
-Curatat legume……………………………….1,60
-Imbracat- dezbracat…………………………..1,70
-Calcat rufe…………………………………….2,00

-Pregatirea mesei……………………………….2,00
-Spalat vase…………………………………….2,00
-Splat dusumelele………………………………2,20
-Maturat…………………………………………2,40
-Curatat cu matura covoare…………………….2,60
-Stergerea prafului………………………………2,70
-Strans masa…………………………………….2,60

-Stregerea prafului………………………………2,70
-Imbracatul copilului………………………….2,90
-Curatat cu aspiratorul………………………….3,70
2. Activitati profesionale
– Scris, citit la birou……………………………..1, 40
– Zidarit………………………………………….4,50
-Lopatat mortar………………………………….4,55
3. Agricultura
-Sapat pamantul………………………………….7,00
-Prasit manual…………………………………….4,40
-Curatat pomii…………………………………….4,25
-Cules fructe………………………………………4,25
-Strangerea fanului, greblat……………………….6,44
4.Sport si miscare
-Gimnastica usoara………………………………..2,40
-Gimnastica moderata……………………………..3,10
-Gimnastica intensa……………………………….6,50
-Ping-pong…………………………………………5,50
-Mers pe orizontala (cu 4km/ora)………………….3.00
-Mers pe orizontala (cu 6km/ora)………………….4,50
-Mers in panta 10% cu 3 km/ora…………………..5,00
-Alergare pe orizontala cu 8,5 km/ora……………..9,30
-Ciclism pe orizontala………………………………3,60
-Ciclism orizontal cu 15 km pe ora…………………5,50
-Ciclism orizontal cu 22 km/ora……………………9,25
-Inot…………………………………………3,00-11,00
-Conducere auto…………………………………..1,90

MIŞCAREA ESTE MAI IMPORTANTĂ DECÂT VITAMINELE!

Nevoia de “sudoare a frunţii”

-Chiar dacă nu suntem nevoiţi să muncim fizic şi să transpirăm, suntem obligaţi să „ne muncim” muşchii, încheieturile, oasele, mâinile şi picioarele dacă vrem să ne păstrăm sănătatea. Numai aşa prevenim depunerile de grăsime, prevenim osteoporoza, ne antrenăm inima.
-Este mai comod să nu ne mişcăm dar este bolnăvicios să fim tot timpul sedentari, tolăniţi pe fotoliu, pe scaunul maşinii sau să dormim după-mesele.
-Am fost înzestraţi cu mâini, picioare , coloană vertebrală, oase şi muşchi pentru a le folosi. Orice organ nefolosit (creier, oase, muşchi, ect) se atrofiază, se incarcă de grăsime,  se îmbolnăveşte, îşi pierde funcţia şi crează probleme întregului organism.

DRUMETIE

DRUMETIE

Fă pur şi simplu mişcare
Mişcare nu înseamnă exerciţii fizice conduse de un instructor. Nu aştepta să mergi la sală. Poţi face pur şi simplu multă mişcare in felul următor:
– mergi mai bine pe jos decât cu maşina
– urcă scările pe jos în loc să foloseşti scara rulantă sau liftul
– aleargă cât de des poţi
– ieşi la plimbare
– practică un sport
– fă grădinărit
– mergi cu bicicleta
– foloseşte-ţi mâinile să faci ordine în jurul
– joacă-te cu copiii
– sări coarda
– spală baia, şterge praful, aspiră
– plimbă-te când vorbeşti la telefon,
– apleacă-te, ridică-te, răsuceşte-te, foieşte-te.
Redu la minim timpul petrecut pe scaun, fotoliu şi canapea. Stând prea mult să ne odihnim ne consumăm viaţa. În special stând la televizor. Acţionând, făcând ceva cu mâinile noastre ne trăim viaţa, o înţelegem, o schimbăm, ne bucurăm de ea. În plus caloriile se vor topi, osteoporoza va fi ţinută departe, tonusul şi starea de bine se vor intensifica.

Mişcarea este mai bună decât vitaminele, suplimentele alimentare sau nu ştiu ce practici de înfrumuseţare:

  • menţine tonusul general al organismului
  • ajută la menţinerea sau reducerea greutaţii
  • îmbunătăţeşte activitatea inimii, prevenind bolile cardio-vasculare
  • îmbunătăţeşte starea articulaţiilor
  • ajută la menţinerea flexibilităţii, pe masura ce îmbătrânim
  • menţine densitatea masei osoase,
  • previne osteoporoza
  • îmbunătăţeşte starea de spirit
  • previne anxietatea şi depresia
  • reduce stresul
  • înviorează organismul în general, îmbunatateste memoria

Nu putem trăi sănătos fara miscare!

FLORI PENTRU MORTI SAU FLORI PENTRU VII?

Când florile vin prea târziu

La această dată pieţele sunt pur şi simplu invadate de mulţimea superbelor crizanteme pe care oamenii le cumpără pentru cei morţi. Cred că cele mai multe flori sunt dăruite celor morti! La moartea unei persoane mormântul i se umple de flori. Mai multe flori decât a primit in toată viaţa lui (ei). De ziua morţilor pieţele gem de flori. Ce multe flori se dau morţilor. Dar celor vii? Câte flori le dăm si cât de des? Aceste gânduri m-au inspirat să scriu poezia de mai jos:

august 2012 097

Buchetul acela de flori,
Ce-ai vrea într-o zi
Să mi-l pui pe mormânt,
Oferă-mi-l azi.
Fă-mă astăzi să simt
Parfumul acestui gest de tandreţe.
Oferă-mi azi flori,
Cât nu-i prea târziu
Să le miros, să le văd, să le simt,
Să mă bucur de-a lor frumuseţe.
Am nevoie de flori, uneori,
Cât mai sunt călător pe pământ.
Presară-mi viaţa cu flori, uneori,
Nu după, ci înainte de-a fi în mormânt
Nu aştepta ocazii ce greu se ivesc
Ci dă-mi flori acum
Când ele nu spun
Decât: Te iubesc!
Am nevoie de flori, uneori.
Nu spune: E-un fleac
Sau că eşti prea grăbit
A da flori e un gest preţuit.
Am nevoie de flori, uneori,
La fel ca de zâmbet şi de îmbrăţişare
Dacă ai şti cât de mult
Poţi să-mi spui printr-o floare.
Mormane de flori se pun pe mormânt prea târziu
Dar cui îi mai pasă, în adânc e tăcere…
Tu dămi-le azi, cât am sufletul viu
Cât nu-i prea târziu să mai simt mângâiere
La văzul acestor flori efemere.

EPUIZATI SI FERICITI

Mă simt adesea obosită. Aşa cum se simte multă lume în ziua de azi. Adevărul este că doresc să fac lucrurile cât mai rapid, pentru a ajunge în final la relaxare şi odihnă. Problema e că timpul de relaxare a devenit parcă tot mai puţin cu trecerea anilor. Şi totusi măresc ritmul, pentru că, îmi spun, trebuie să ajung şi la odihnă. Mi-am spus acest lucru până am citit de curând în minunata carte IMITATIO CRISTI următoarul lucru: “De ce cauţi odihna când tu ai fost creat pentru trudă?”  A fost pentru mine ca o revelaţie. Da, poate că pe acest pământ ideea de odihnă este doar o himeră.

-“Cum va simţiţi în seara aceasta?”,  am întrebat, după o zi de muncă,  pe o trupă de voluntari care veniseră să acorde ajutor medical, la Târlişua, o comună distrusă după o furtună cu “rupere de nori”.

-” Epuizaţi şi fericiţi” au răspuns ei

Da,  cred că merită să ne simţim din când în când epuizaţi şi fericiţi, ştiind că am făcut ceva folositor pentru alţi oameni. Societatea actuală ne oferă iluzia că adevăratul sens stă în noi înşine –în respectul de sine, în îmbogăţirea de sine, în cât eşti de popular –şi că e important „ce vreau eu”, „treaba pe care o fac eu”, „cum gândesc eu”.  Dar înţelepciunea de veacuri şi Domnul Iisus Hristos ne învaţă că cea mai mare îmbogăţire a sinelui, vine din puterea de a face ceva pentru cei din jur. Calitatea vieţii stă în această deschidere către ceilalţi. Sensul stă în aport, în a trăi pentru ceva care este mai presus de sine.

Poate nu vom avea parte pe acest pământ de multă odihnă şi relaxare fizică. Dar fericirea nu este dată de o viaţă fără trudă sau de huzur, ci fericirea adevărată o simţim atunci când chiar obosiţi fiind, ştim că am fost de folos pentru cineva din jurul nostru, pentru cineva în nevoie şi mai ales când ştim că am lucrat călăuziţi de Domnul Nostru Iisus.

NUNTI FRUMOASE, NUNTI NEBUNE!

O nuntă de vis sau nuntă cu inceput păgubos?

Nunta este un eveniment simbolic, cu o conotaţie romantică, o sărbătoare a începutului de căsnicie alături de cei dragi. Ea poate să lase o amintire superbă sau să aducă după consumarea ei un gust amar al falimentului.

Nunta s-a făcut întotdeauna şi cu scopul ca familia şi apropiaţii să ofere un ajutor viitorilor soţi la început de drum.

Dar în ultimii ani, pentru mulţi tineri, nunta nu este decât un început păgubos şi pe cât de reuşită s-a dorit a fi, pe atât de amar este gustul lăsat în următoarele luni.  Atunci, când romanticul rămâne în urmă, tinerii se lovesc de realitatea crudă că nu îşi pot plăti cheltuielile sau că au rămas datori după nuntă sau că urmează să rămână datori în scurt timp prin participarea, din „datorie”, la cei care le-au fost la nuntă.

Problema este că în ziua de azi, cel puţin în România, nunta a devenit o adevărată piatră de încercare pentru viitorii soţi. Nunta poate fi un eveniment frumos, romantic şi simplu, fără cheltuieli inutile, un eveniment în care sărbătoarea să se axeze pe o frumoasă petrecere a timpului cu oamenii care contează şi care vor conta în viaţa mirilor. Dar nunta poate fi şi un început plin de dificultăţi, datorită faptului că, depăşindu-şi posibilităţile materiale reale mirii cheltuiesc inutil, începându-şi viaţa de căsnicie cu datorii făcute de: restaurante de lux, meniuri exagerate,  „flecuşteţe” scumpe, muzică, fotografi şi  cameramani profesionişti, etc. Comercianţii de nunţi fac oferte dintre cele mai ciudate şi mai costisitoare care depăşesc bugetul multora.

O grămadă de profitori se învârt în jurul viitorilor miri. Se oferă o grămadă de accesorii inutile: rochiţe cu fundiţe pe scaune, abţibilduri pe masă, invitaţii cu zorzoane, flori exotice… Tinerii cad în greşeala de a-şi închipui că toate acestea îi fac să pară în ochii invitaţilor mai cu dare de mână. Problema este că foarte puţini tineri (sau părinţii lor) sunt cu dare de mână.

Mirii ar trebui să ştie că:

1.Frumuseţea vieţii de căsnicie şi fericirea în relaţia dintre soţi nu depinde de somptuozitatea nunţii.  Chiar dacă nunţile sunt acum  mai sofisticate şi mai costisitoare numărul divorţurilor creşte vertiginos. Amintirile frumoase de la nuntă nu sunt date de un exces de decoraţiuni ci de aerul romantic creat de iubirea celor doi,  romantism care învăluie participanţii.

2. Nunta costisitoare (peste posibilităţile reale) nu crează o impresie prea bună invitaţilor. Dimpotrivă, rudele şi prietenii cărora le pasă de cei doi, vor fi supăraţi că banii cu care voiesc să ajute mirii sunt risipiţi fără rost.

Florile de nuntă

O lecţie dată snobilor de către famila regală a Marii Britanii

Nu este nevoie de toată mulţimea aceloraşi flori din Olanda pentru ca decorul să fie reuşit. Adesea tinerii cred că cu cât florile sunt mai scumpe ei vor fi percepuţi mai bogaţi. Sunt foarte potrivite şi florile de sezon, adesea mai frumoase, mai simbolice. Orice flori aranjate cu măiestrie pot realiza un decor de vis.

Mi-a plăcut lecţia dată snobilor de către familia regală, la recenta nuntă a prinţului William cu Kate. Ei au ales pentru nuntă doar flori culese din grădinile familiei. Unii n-au priceput şi îi criticau întrebându-se dacă este zgârcenie sau sentimentalism. Nu toţi au prins mesajul.

Era acolo sentimentalism, bun gust,  modestie, şi mai presus de toate, şi un fel de a vorbi mulţimii despre lucrurile importante. Iar mireasa a avut un buchet de flori de lacrimioare. Cât de frumos, de simbolic! Am admirat modestia şi frumuseţea atitudinii. Şi apoi lăcrimioarele sunt florile care mi se par cele mai frumoase pentru un buchet de mireasă, dacă nunta este în sezonul lor.

În România un cuplu de miri cu venituri modeste este în stare să facă împrumuturi în bancă doar ca mireasa să aibă un buchet de trandafiri de Olanda.

(Apropo, daca locuiesti in Cluj-Napoca sau in apropiere poti sa dai    un click aici sau pe poza de mai jos, vei gasi un producator de bujori, cu preturi en gros, bujori cu care puteti sa va faceti singuri aranjamentele pentru nunta)

Bujori 5

Implică-te şi tu în propria-ţi nuntă

În funcţie de posibilităţi, de gust, de stil, de imaginaţie poţi tu, ca mire şi mireasă, să te implici, să creezi ambientul în biserică, în cort sau la restaurant.

-Dacă nu ai bani (sau chiar daca ai) poţi să îţi faci singură ( cu ajutorul unor prietene îndemânatice) buchetul de mireasă şi aranjamentele florale.

-Dacă nu ai bani(sau chiar de ai), cheamă nişte prieteni să-ţi facă fotografiile şi să filmeze. Cu tehnica actuală o grămadă de aparate scot poze şi filme foarte bune. Pozele „prelucrate” nu te vor impresiona peste ani. Atunci vei dori să vezi cum ai arătat în mod natural.

-Dacă nu ai bani (sau chiar de ai) poţi renunţa la restaurant, poti închiria o sală de cantină, sala de la biserică sau un cort şi să aduci mâncare de la catering. Un ambient plăcut ţine doar de implicare şi  creativitate.

-Indiferent câţi bani ai avea, poate fi o provocare în a-ţi folosi la maxim abilitatea pentru a realiza o nuntă de vis cheltuind mai mult creativitate decât bani.

-Nu merită să inviţi prea multă lume la nuntă, persoane cu care nu ai legături deosebite. Cheamă oameni care vor exista şi vor conta în viaţa voastră mulţi ani de acum încolo.

-A cheltui peste posibilităţi este dovadă de prostie şi snobism. Şi va fi o mare problemă să începeţi viaţa în doi în dificultăţi financiare. Pe de altă parte dacă voi sau părinţi voştri îşi permit, nu este o problemă să cheltuiţi cât doriţi. Este greşit doar să aştepţi ca invitaţii să  plătească toate extravaganţele. Pe de altă parte extravaganţa nu este o garanţie a unei nunţi reuşite. Dimpotrivă.

Muzica tare la nuntă

Muzica dată tare, la nuntă, sporeşte sentimentul de dezordine, de gălăgie şi face să dispară frumuseţea şi poezia zilei. E păcat ca acest eveniment să fie unul strident şi obositor cu aer de discotecă. Mai degrabă evenimentul ar trebui să fie romantic, nostalgic, o ocazie în care persoanele cele mai importante din viaţa voastră să poată comunica, să îşi întărească legăturile de familie. Decât să ascultaţi muzică tare mai bine faceţi-vă cunoscută povestea voastră de dragoste prin comunicare cu cei iubiţi, prin proiecţii fragmentate din acestă poveste. Viaţa este oricum trepidantă şi stresantă şi oferă puţine oportunităţi pentru întâlniri cu familia lărgită, cu rudele şi cu toţi prietenii.

O nuntă de vis este creaţia celor doi miri! Creaţia lor poate fi plină de viaţă. Firmele de ceremonii vin doar cu partea artificială. Dacă cei doi nu se implică rămâne doar artificialul.

Viata fara dragoste

Inteligenta fara dragoste te face pervers
Justitia fara dragoste te face implacabil
Diplomatia fara dragoste te face ipocrit
Succesul fara dragoste te face arogant
Bogatia fara dragoste te face avar
Supunerea fara dragoste te face servil
Saracia fara dragoste te face orgolios
Frumusetea fara dragoste te face ridicol
Autoritatea fara dragoste te face tiran
Munca fara dragoste te face sclav
Simplitatea fara dragoste isi pierde valoarea
Vorbele fara dragoste te fac introvertit
Legea fara dragoste te supune
Politica fara dragoste te face egoist
Credinta fara dragoste te face fanatic
Crucea fara dragoste reprezinta tortura

VIATA FARA DRAGOSTE…ISI PIERDE SENSUL.

Frumusetea ridurilor. Fara operatii estetice!

 

Mă întreb de ce femeile doresc să-şi îndepărteze ridurile.

Ridurile pot fi frumoase

Pentru că ridurile apar la o etapă a vieţii când este normal, ba chiar frumos să le vedem acolo. Ridurile arată că ai trăit, ai simţit, ai iubit, ai visat, ai dăruit, ai sperat. O lume plină de simţire şi de sentimente se descifrează în caligrafia ridurilor. Faţa unei femei care a trăit viaţa cu calm, cu înţelegere pentru semenii săi, care a fost bună şi lipsită de egoism se menţine frumoasă chiar şi atunci când apar ridurile.

Decât intervenţii estetice mai bine prevenirea ridurilor

Este adevărat că la unele femei ridurile apar prematur. Iată care sunt principalii factori:

Fumatul. O femeie fumătoare nu va avea o faţă frumoasă, nici o voce frumoasă, nici dinţi frumoşi. Nicotina impregnează inestetic faţa, înegreşte dinţii, îngroaşă vocea. Opreraţiile estetice pot întinde faţa, pot albi dinţii dar naturaleţa nu mai poate fi redată cu nimic.

Supărările şi neacceptarea realităţilor vieţii, învinuirea celorlalţii pentru nereuşitele proprii, invidia, egoismul, vor brăzda pe feţele femeilor nemulţumite făgaşuri premature, faţa lor îşi va pierde bunătatea, ridurile nu vor mai fi frumoase.

Contează ce mâncăm şi cât mâncăm. O hrană simplă bazată pe vegetale, cu carne puţină şi slabă, cu ceva lactate, bine hidratată prin consum suficient de apă, va întârzia apariţia ridurilor. Carnea bogată în grăsimi, mezelurile, sucurile, produsele de patiserie, sosurile, condimentele în exces şi alte alimete hipercalorice au următorul efect: La început te îngraşi, faţa este întinsă şi nu se văd ridurile. Spui că este O.K. Dar apoi apare faţa buhăită, faţa nesănătoasă, pungi sub ochi şi alte semne inestetice.

Bunătatea. Bunătatea oferă farmec unei femei. Faţa de porţelan, bine întreţinută şi perfectă nu este neapărat frumoasă dacă nu este şi o faţă bună. Farmecul adevărat vine din interior, din acea scânteie lăuntrică de bunătate şi înţelegere care dă viaţă şi lumină feţei.

O faţă estetică şi rea produce indispoziţie celorlalţi. Şi cui îi foloseşte această frumuseţe?

Mişcarea în aer liber. Este nevoie de exerciţiu şi mişcare în aer liber pentru buna oxigenare a pielii şi a organismului în general. Lipsa de oxigen, petrecerea timpului în spaţii închise, îmbâcsite de fum îmbătrâneşte prematur.

Soarele. Există moda bronzării, a înnegririi voite a tenului. Eu cred că este o prostie să-ţi înnegreşti voit tenul pentru că este ştiut că o faţă ţinută direct în soare îmbătrâneşte mai repede. Ţărăncile, care erau nevoite să stea în soare, purtau pălării cu boruri largi, dar tinerele emancipate de azi îşi expun faţa excesiv la soare fără a fi obligate să facă acest lucru. Pe lîngă riduri premature există şi pericolul cancerelor de piele care au crescut în mod îngrijorător în ultimii 10 ani. Pentru a căpăta o culoare frumoasă şi sănătoasă a pielii este suficient ca în timpul verii să umbli pe jos, îmbrăcată lejer. Atenţie: Cremele antisolare indiferent de concentraţie protejează foarte puţin.

Somnul. Fără somn suficient nu poţi să îţi păstrezi o faţă frumoasă. Petrecerile de noapte, risipa timpului în faţa TV sau pe Interenet,  ne afectează sănătatea şi tenul. Este nevoie de 7-8 ore de somn cel puţin în fiecare noapte.

Vedetele nu sunt modelul cel mai bun

Tinerele doresc să arate ca şi cutare sau cutare vedetă, cu faţa confecţionată artificial, cu zâmbet studiat şi regizat, crezând că aşa vor fi mai fericite. Eu le-aş avertiza că majoritatea dintre acele vedete nu sunt fericite. Dacă ar ştii viaţa lor, cu meschinăria competiţiilor dintre ele, cu intrigile, înşelăciunile, adulterul, divorţurile, cu copiii lor dezorientaţi, cu temerile de a fi înlocuite în orice moment de pe soclul lor, ar înceta să le mai admire.

Visul tinerelor ar trebui să fie acela de a ajunge femei bune, iubitoare şi cinstite, pline de înţelepciune, femei, care dincolo de 40-50 de ani să aibă feţe naturale, cu ridurile abia vizibile de sub farmecul bunătăţii lor, al sacrificiului pentru cei iubiţi. Nimic nu este mai minunat decât să ajungi soţie bună şi o mamă iubitoare.

Imagine preluata de pe http://www.deviantart.com/

Răsfaţă-mă astăzi cu flori!

Nu trebuie să existe un motiv pentru a dărui flori

Aştepţi un motiv să dăruieşti flori? Nu-l mai aştepta! Dăruieşte flori fără motiv, doar aşa pentru că iubeşti sau pentru că îţi pasă de cineva. Poţi face acest gest în orice zi. Este aşa de uşor. Există flori pentru oricine, există flori pentru toate anotimpurile, de la superbi trandafiri până la suavii ghiocei. Există flori pretutindeni: nostalgicele flori de câmp sau de pădure, florile de sezon din pieţe, florile pretenţioase din florării. Este atât de uşor de procurat o floare, un buchet sau un bucheţel. Şi totuşi gestul de a dărui flori  nu se face atât de des precum ar trebui. Oamenii preferă să îl amâne  pentru anume ocazii uitând că atunci atunci el îşi pierde din semnificaţie.

De ce nu ai dărui o floare femei sau fetei pe care o iubeşti chiar astăzi, când nu eşti obligat de o dată calendaristică? Astăzi când gestul nu va însemna altceva decât că o iubeşti, că o preţuieşti?

Florile de 8 martie! Doamne, ce înghesuială pentru ele în florării. Nu spun că nu mă bucur de ele, dar sunt  de obicei flori de circumstanţă, dărite din politeţe sau pentru că aşa se obişnuieşte în această zi.

În schimb un bucheţel de lăcrimioare adus de cineva care şi-a amintit cât de mult îmi place parfumul acestor delicate flori mi-a înseninat ziua şi m-a făcu să zâmbesc cu recunoştinţă.

Când florile sunt date prea târziu

Dăruieşte  flori soţiei, prietenei, ficei, mamei atâta timp cât poate să se bucure de ele. Nu aştepta ocazii. Dă-i flori chiar astăzi şi apoi regulat din când în când. Sunt soţi care au amânat an de an gestul acesta de generozitate şi tandreţe şi apoi brusc şi neaşteptat soţiile i-au părăsit prin trecerea în nefiinţă. Şi atunci mormântul s-a umplut de flori, de mai multe flori decât acestea au primit întreaga lor viaţă. De lacrimi şi flori. Ce trist! Frumuseţea, parfumul şi gingăşia florilor nu mai pot fi simţite acolo jos, în adânc. Dar cât de mult le-ar fi bucurat pe aceste femei mesajul florilor cât timp au fost în viaţă.

Evadează din rutină, din obişnuinţă şi nu aştepta o dată anume, o aniversare, o internare în spital sau imprevizibila moarte, pentru a dărui acel buchet de flori albe, superbe şi încântătoare, fiinţei iubite. Dăruieşte-i-le astăzi!

Când florile vin prea târziu

Buchetul acela de flori, ce-ai vrea într-o zi

Să mi-l pui pe mormânt,

Oferămi-l azi.

Fă-mă astăzi să simt

Parfumul acestui gest de tandreţe.

Oferă-mi azi flori, cât nu-i prea târziu

Să le miros, să le văd, să le simt,

Să mă bucur de-a lor frumuseţe.

Am nevoie de flori, uneori

Cât mai sunt călător pe pământ.

Presară-mi viaţa cu flori, uneori,

Nu după, ci înainte de a fi în mormânt

Nu aştepta ocazii ce greu se ivesc

Ci dă-mi flori acum

Când ele nu spun

Decât: Te iubesc!

Am nevoie de flori, uneori.

Nu spune: E-un fleac

Sau că eşti prea grăbit

A da flori e un gest preţuit

Am nevoie de flori, uneori,

La fel ca de zâmbet şi de îmbrăţişare

Dacă ai şti cât de mult

Poţi să-mi spui printr-o floare.

Mormane de flori se pun pe mormânt prea târziu

Dar cui îi mai pasă, în adânc e tăcere

Dar la sufletul viu, ce risipă de zâmbet ar fi smuls

Toate aceste flori efemere.

Scrisă în 01 noiembrie 2008 de Maria Goron

Pierdută în supermarket

Am intrat azi la Kaufland. Am luat ceva legume şi m-am dus la raionul de cereale. În timp ce studiam etichetele de pe nişte produse, se apropie de mine, cu mersul obosit, o femeie de aproximativ 60 de ani, plină bine,  cu aspect de semiţărancă, semiorăşeancă şi mă întrebă: ” Ce este în cutiile şi pungile astea? Sunt fulgi de porumb?”  “Da” I-am răspuns. “Fulgii de porumb sunt buni cu lapte, nu-i aşa?” “Da sunt foarte buni cu lapte”. ” Caut şi eu ceva mâncare pentru regim la ficat, grăsime la ficat” “Cred că aţi nimerit bine, că m-aţi întrebat. Fiindcă eu ştiu care este prima regulă a oricărui regim pentru sănătate. Regula numărul 1 pentru orice regim este mâncare puţină. ” Da că bine ziceţi, îmi spuse ea. De vreo 2 săptămâni m-am hotărât şi eu să îmi pun în farfurie, la fiecare masă, numai atâta mâncare cât îmi dădeau când eram în spital. Am ieşit nu demult din spital şi de atunci nu mănânc decât atâta cât îmi dădeau acolo. Mi-e cam foame, dar poate m-oi obişnui“. ” O să vă obişnuiţi, dar nu uitaţi şi de mişcare, să umblaţi cât mai mult pe jos. Nu e suficient doar să reduceţi porţiile de mâncare” am adăugat.  Scurta mea consiliere de ocazie s-a terminat repede. Ea a rămas acolo căutând dezorientată printre zecile de sortimente de cereale, multe sănătoase dar foarte multe nesănătoase. Mă întrebam cum se va descurca în restul raioanelor. O vedeam pierdută în această junglă a abundenţei de produse. Unele produse bune şi sănătoase. Altele, strălucitor ambalate, cu arome îmbietoare, atractive la privit, dar pe cât de atragătoare pe atât de periculoase. Chiar şi aceste cereale, alimente care s-ar presupune că sunt sănătoase,  sunt “îmbogăţite” (unele dintre ele) cu zahăr, grăsimi, coloranţi, arome, diverse proteine de sinteză, incrediente care le măresc numărul de calorii şi le conferă efecte negative asupra sănătăţii.

Ce greu este astăzi pentru o mulţime de lume să decidă ce vor cumpăra  dintr-un supermarket! De fapt cred că mă exprim greşit. Lumea nici nu prea se sinchiseşte pentru o decizie. Pur şi simplu cumpără ce apucă. Sau cumpără produse de reclamă.

În ceea ce mă priveşte când intru într-un supermarket îmi vine să spun ceva asemănător din ceea ce spunea Socrate: “Ce multe, (ce enorm de multe) lucruri de care nu am nevoie se găsesc aici“. Eu cumpăr mâncare din foarte puţine raioane din supermarket.  Sunt atâtea raioane spre care cei ce vor să fie sănătoşi, cei ce vor să îşi menţină greutatea normală nici nu ar trebui să se uite. Ce ar trebui să cumpărăm ca să trăim sănătos? Ca să vă spun acest lucru, ar trebui să fac un articol lung, cât o carte. Dar nu o să fac aşa. O să vă recomand în schimb trei cărţi minuntate, a doi autori români. Personal le consider cele mai bune la ora actuală în Romania pe probleme de nutriţie. Eu le-am citit şi le recitesc şi vă asigur că sunt excelente. Ca să vedeţi de unde le puteţi cumpăra daţi clic pe imagine. Se pot cumpăra şi din supermarket-uri, de la Kaufland sau Real unde le-am văzut tot timpul la ofertă, deci la preţuri mai mici.

 

 

 

Un reper bun pentru alegerile culinare. Merită să ne amintim de el.

Aş vrea să reamintesc un secret, pe care noi românii l-am ştiut, secret legat de cumpărarea produselor alimentare şi de felul în care ar trebui să mâncăm. Secretul constă în a ne aminti de anii dinainte de 1989. Noi, toţi românii trecuţi de 30 de ani, avem un reper foarte bun şi foarte serios în alimentaţia din acea vreme. S-ar putea zice că acest lucru este cinism, dar nu este aşa. Să ne gândim ce mâncam pe vremea lui Ceuşescu. Era mâncare puţină, simplă, bazată mai mult pe vegetale, puţină carne, puţin lapte, ceva ouă. Puteam mânca la discreţie, varză, fasole, cartofi, sfeclă, morcovi, ceapă, roşii, vinete, toate tipurile de fructe româneşti,  conopidă, (îmi amintesc de conservele de conopidă foarte bune). Rezultatul acestui regim (singura greşeală a fost impunerea lui) a fost că atunci nu erau oameni obezi în Romania. Dacă te uiţi la filme documentare din acea vreme, vezi că toţi românii erau supli şi frumoşi, ca nişte actori. Nu cred că cineva poate spune că a suferit de foame atunci. Mie nu mi-a fost foame niciodată în acea vreme nici ca elevă, nici ca studentă, deşi părinţii nu prea aveau bani. Secretul era că mâncarea era mai naturală, mai sănătoasă, bazată în principal pe vegetale, aducea în volum mai mai mare calorii mai puţine şi nu te îngrăşa. Dar te sătura şi îţi aducea mineralele şi vitaminele de care aveau nevoie. Pensionarii de atunci erau mai fericiţi. Nu aveau bolile invalidante şi atât de costisitoare produse de mâncatul în exces de produse hipercalorice: hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, obezitatea, bolile articulare, bolile digestive, depresiile, etc. Acum eu nu spun să mâncăm ca atunci, dar putem folosi acea vreme ca reper, îmbunătăţind alimentaţia de atunci cu mai multe legume, fructe, lactate şi carne slabă şi să evităm toate produsele procesate industrial: dulciuri, sucuri, mezeluri, carnea roşie, sosuri, semipreparate, biscuţi, napolitane, ciocolată, produse de patiserie, anumite lactate şi multe altele.

Această abundenţă de produse alimentare şi consumul lor nu ne-a făcut neapărat mai fericiţi, dar ne-a făcut mai bolnavi, şi, a scurtat viaţa multora. Obezul trăieşte cu 10-15 ani mai puţin decât o presoană normoponderală.

A trăi sufocat de lucruri!

Aseară am fost să văd o pacientă, recent ieşită din spital, care mă rugase să o vizitez. Diagnosticul este este dintre cele mai obişnuite pentru vremurile noastre: obezitate, cardiopatie ischemică, hipertensiune, dislipidemie, peste care se asociase (ca o complicaţie) un accident ischemic cerebral, motivul pentru care fusese internată. (Doresc  să atenţionez că toate aceste boli sunt autoprovocate printr-un stil de viaţă greşit; cei care doriţi lămuriri în plus, întrebaţi-mă pe blog sau pe e-mail). Femeia vizitată este pensionară şi locuieşte singură într-un bloc cu apartamente destul de frumoase. Dar când am intrat în locuinţă am rămas descumpănită. Abia aveam loc să trec pe hol de mulţimea de lucruri îngrămădite: vreo 2 frigidere, cutii, lăzi, scaune (pline cu lucruri). În bucătăria deschisă se vedeau un amalgam de lucruri, de la multitudinea de ghivece cu flori ce obturau geamul până la o grămadă de farfurii, boluri, vase, oale, etc. Ce să mai spun în dormitorul ei, plin cu perne, pături, plapumi, o masă mare şi scaune pline cu haine.

Mă gândeam că şi eu m-aş fi imbolnăvit de inimă dacă aş fi trăit atât de aglomerată de obiecte.  Femeia stătea în pat şi se simţea destul de bine. Nu mă chemase pentru mare lucru, mă întrebase cum să ia nişte medicamente. Primul impuls era să îi spun: Scăpaţi de lucruri, ele vă îmbolnăvesc, nu vă lasă să vă mişcaţi, vă limitează oxigenul, nu vă lasă să cugetaţi şi să trăiţi calm şi echilibrat.

Cei mai mulţi dintre noi nu avem în jur atâtea obiecte fără rost, ca această bătrână, dar  majoritatea posedăm prea multe lucruri. Chiar dacă noi avem lucruri elegante sau scumpe, chiar dacă trăim mai civilizat, suntem înconjuraţi de prea multe obiecte. Există prea multe decoraţiuni interioare sau obiecte de artă,  prea multe haine, încălţăminte, bijuterii şi produse de înfrumuseţare. Oamenii cred că posedând anumite lucruri vor fi mai fericiţi. Dar cu cât avem mai mai multe lucruri în jur cu atât se îndepărtează fericirea de noi. Ceea ce posedăm ajunge în final să ne posede. Sunt uimită cât de multe magazine mari pline cu lucruri sunt acum peste tot în Romania, cât de mult se cumpără din ele. Trăim într-o lume în care oferta condiţionează cererea. Ceea ce este anormal. Doamne, cât de mult ne împovorăm, cât muncim în plus pentru a ne permite lucruri, lucruri… Cât de mult lucrăm pentru a le şterge de praf, pentru a le feri de degradare.

În ceea ce mă priveşte, cu cât trec anii, doresc să mă debarasez de lucruri, mă rog Domnului să mă ajute să trăiesc simplu şi cu mai puţine lucruri. Ştiu că există o avariţie care apare cu vârsta, acea dorinţă inexplicabilă a unor bătrâni de a acumula tot mai mult, de a se înconjura de prea multe obiecte, de a aduna bani. Cred că atât timp cât avem mintea lucidă trebuie să ne rugăm pentru minte la bătrâneţe.

Este atât de minunat să fii liber, să ai spaţiu în jur, să ştii să trăieşti cu lucruri puţine, cu mâncare puţină şi simplă. Aceasta îţi permite să te plimbi, să citeşti, să meditezi, să primeşti oaspeţi, să investeşti timp în comunicarea cu ceilalţi. Aceasta îţi permite să îl cunoşti pe Domnul Isus şi să afli mântuirea.

Conduita creştină ne fereşte de îmbolnăviri

Boli produse de faptele firii pământeşti

Cea mai bună cale de a te păstra sănătos cu trupul şi cu mintea, este aplicarea învăţăturilor Scripturii în fiecare zi a vieţii. Îndrăznesc să afirm, după o experienţă îndelungată ca medic, că peste 80% din îmbolnăviri pot fi prevenite în acest fel. Şi totuşi bolile produse de  faptele firii pământeşti fac tot mai multe victime. „Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea” (Galateni5:19-21) Dar „cei ce sunt a lui Hristos Isus   şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei”

În urmă cu 2-3 ani se mediatiza foarte mult în Romania, importanţa vaccinării fetiţelor împotriva cancerului de col uterin. Se dădeau statistici despre acest cancer şi se spunea încontinuu: “Vaccinaţi-vă fetele!” Am apreciat atunci ca s-au ridicat împotriva acestei mediatizării nişte organizaţii ortodoxe, în special organizaţia Pro Vita, care pe site-ul lor şi prin nişte pliante arătau că în prevenirea cancerul de col uterin ar trebui să se insiste pe moralitate. Am făcut şi eu acelaşi lucru la televiziunea locală, am citit şi am arătat pliantele de la Pro-Vita şi le-am spus părinţilor de unde şi la pot descărca de pe Internet. Simţeam că aşa trebuie să fac, deşi îmi era un pic frică de reacţia colegilor, dar nimeni nu mi-a zis nimic.

Legătura dintre cancerul de col uterin şi moralitate

Anual în Romania se înregistrează aproximativ 12.000 de cazuri noi de cancer de col uterin. Papiloma virusul uman cauzează peste 90% din cancerele de col uterin. Acest virus se transmite prin contact sexual şi apare în special la tinerele care îşi încep devreme viaţa sexuală, la cele cu parteneri multiplii. Astăzi se adoptă o atitudine tot mai liberală faţă de fidelitatea în căsnicie, faţă de fidelitatea pentru viitorul partener. Această atitudine nu este răspunzătoare numai de acest cancer devastator, ci este răspunzătoare de toată mizeria: boli cu transmitere sexuală, sarcini nedorite, ucidere prin avort, copii abandonaţi, neînţelegere între soţi, lacrimi, deznădejde. Nu mai vorbesc de partea nevăzută a icebergului: sentimentele de vionvăţie, scandalurile şi certurile care macină liniştea familiei, bolile psihice sau psihosomatice, boli de inimă. etc. Aceste „idei liberale”, legate de un domeniu atât de sensibil cum este cel al vieţii intime, această dezinformare se face masiv prin mass-media, sau culmea, de către educatori, psihologi fără teamă de Dumnezeu care vin cu o autoritatea dată de statutul lor de formatori de opinie. Ei sunt cei mai periculoşi. Uneori mă gândesc dacă bisericile noastre fac atât de mult cât pot în această direcţie, mai ales că avem radio şi televiziuni creştine ( poate că fac, nu ştiu prea multe, noi aproape că am renunţat la a mai privi la TV şi a asculta la radio).  Dar ştiu că mulţi oameni, mulţi creştini consumă multă mass-media şi pentru aceştia cred că există oameni calificaţi, educatori şi psihologi creştini care iubesc Scriptura, oameni pe care ţi-ar fi drag să îi asculţi.

Faptele firii pământeşti cu întregul cortegiu de sentimente şi emoţii negative cum ar fi frica,  gelozia, egoismul, ambiţia, furia, resentimentele, ura, suprasensibilitatea, sentimentul de vinovăţie, grija, disperarea, lenea, desfânarea sunt cauzele principale ale următoarelor boli: cardiopatia ischemică,  hipertensiunea arterială, infarctele, accidentele vasculare, ulcerul gastro -duodenal, colite, tulburări cardiace, dislipidemii, ateroscleroză, boli renale, nevralgii, diabet, osteoporoză, guşă, tulburări psihice, etc.

Să mai luăm luăm câteva dintre aceste „fapte ale firii pământeşti”:

Îmbuibarea de mâncare. Am puso-o înaintea beţiei pentru că este mai frecventă ca ea şi mult mai costisitoare. Beţia afectează în general persoana în cauză şi familia sa. Îmbuibarea de mâncare şi consecinţa ei – obezitatea, afectează în primul rând societatea şi apoi pe individ. La costurile legate de complicaţiile obezităţii participăm cu toţii, deoarece medicaţia este oferită compensat şi gratuit de către stat . Problemele de sănătate  ce apar ca urmare a exceselor noastre, cum ar fi îmbuibarea de mîncare sunt multiple. Sunt îngrozită când văd cât de mulţi oameni cad patimă acestui viciu, dar mai ales, când văd suferinţa care rezultă de aici, atâtea boli cronice invalidante şi consumatoare de bani cum ar fi diabetul, dislipidemia, hipertensiuna, cardiopatia ischemică, litiaza biliara, boli articulare şi altele. (Dar despre aceasta am mai vorbit şi voi mai vorbi)

Beţia  este o patimă ce degradează sub toate aspectele pe consumator, patimă care iroseşte banii copiilor, patimă care umileşte familia celui în cauză. Acuma noi vedem suferinţa pe care o produce acest viciu. Cine este vinovat că această deprindere se transmite din generaţie în generaţie, se transmite şi tinerilor? Pentru că este vorba de o alegere şi o deprindere. Eu cred că familia este cea mai vinovată, în special mama, care nu a ştiut să îi insufle copilului repulsia şi teama chiar numai de a mirosi acest drog ucigaş.

Certurile, zavistiile, invidia produc în special boli de inimă, hipertensiune arterială, ulcere, colite, diabet.

Îngrijorările. Se poate trăi fără să ne îngrijorăm? Oare îngrijorarea nu este promovată şi de societatea de consum, care se face mai bine auzită decât biserica şi care insistă pe ideea de a „a avea” şi de „a părea”, în locul celei de „a fi” şi „a face”?  Şi totuşi nu ştiu cum aş convinge pe cei ce citesc aici că sensul vieţii stă  în aport, în a contribui cu ceva la binele celor din jur şi nu doar în preocupări egocentriste. „Daţi şi vi se va da” ne spune Scriptura. Chiar şi cel mai sărac are ce da: timp, atenţie şi înţelegere pentru ceilalţi. Dărnicia ne poate vindeca.

Un  psihatru de valoare internaţională, Alfred Adler, scrie: Sarcina cea mai importantă impusă de religia creştină a fost întotdeauna: „Iubeşte-ţi aproapele…”. „Persoana care nu manifestă nici un interes faţă de semenii săi va întâmpina cele mai mari dificultăţi în viaţă şi le va pricinui altora mari neajunsuri. Toate dificultăţile omeneşti se nasc din lipsa dragostei pentru aproapele”. Dr. Adler îşi sprijină concluziile pe o analiză efectuată atent asupra a mii de pacienţi. El a remarcat că lipsa dragostei se află la originea oricărei dificultăţi omeneşti. Se pune întrebarea: Este posibil să facem ce ne-a poruncit Domnul Hristos, adică să ne iubim vrăşmaşii, şi să facem bine celor ce ne urăsc? Prin Domnul Isus Hristos putem! Este în avantajul nostru să îi facem bine vrăşmaşului, să ne împăcăm cu el.

Zgomotul, zarva şi muzica tare ne pot lasa fară auz!

 

Căştile pe urechi te pot face surd.

„Unde oare vom afla lumina şi unde vor răsuna cuvintele? Nu aici, aici nu e destulă linişte.” (T.S.Eliot)

Poze gratis 10

Astăzi se trăieşte într-o lume cu zgomot neîntrerupt. Pe străzi, la serviciu, în magazine, restaurante, acasă, suntem biciuţi în mod permanent cu zgomot: muzică dată tare, telefoane, zgomot de maşini, prea multă vorbărie.

Zgomotul reprezintă unul dintre cei mai nocivi factori de poluare. O treime din populaţia Europei este afectată de zgomotul traficului rutier, zgomot care este mai greu de evitat. Dar există mulţi oameni care aleg să trăiască în zgomot deşi l-ar putea evita. În funcţie de intensitate şi de timp, zgomotul poate produce disconfort şi boli, dar el mai poate  răni sau chiar ucide. Conform unui raport european, aproximativ 10 milioane de cetăţeni din Uniunea Europeană sunt in pericol de a-si pierde auzul, pentru că ascultă muzică la căşti multe ore la rand, cu sonorul la maximum.

În ceea ce priveşte Romnia, în orice local, piată, restaurant şi în special în mall-uri urlă muzica. În mall-uri nu poţi să auzi ce spune vânzătoarea, nu îl auzi pe cel de lângă tine, numai dacă strigi (cel puţin în mall-urile româneşti).  Există o poluare fonică de al cărui pericol încă nu sunt conştienţi nici părinţi, nici copiii lor. Ei nu ştiu probabil că 1 adolescent din 10, din tările europene, au probleme cu auzul din cauza muzicii din căşti. Sunt expuşi în principal tinerii cărora li se pare că este „cool” să umble cu căştile pe urechi, să vorbească tot timplul la telefon, să-şi petrecă timpul prin mall-uri, discoteci şi alte locuri aglomerate pline de zgomot şi înghesuială. Pe deasupra mai sunt motocicletele, planoarele, snow-mobile, etc. Biciuită în permanenţă cu zgomot, urechea oboseşte şi îmbătrâneşte mult mai  timpuriu decât în mod obişnuit.

Despre decibeli

Intensitatea sunetului se măsoară în decibeli (dB). Respiraţia are 10dB, şoapta 20 dB, o conversaţie obişnuită se situează între 30-60 dB.  Foşnetul frunzelor este de 20dB. Copiii în pauze, pe hol, fac un zgomot de 80 dB. Zgomotul unei străzi aglomerate este de 90 dB. Camioanele puternicie fac un zgomot de 90-110 dB. Decolarea unui avion se ridica la 130 dB. Formatele digitale actuale de muzică MP3-playrele pot atinge intensităţi ale sunetului de 80-115 dB. Nivelul de 20-30 dB este nivelul sonic normal. Limita sunetului admisibil este de 80 dB.Two kittens and little cat listening to music in headphones — Stock Photo

Expuneri peste pragul admis de 80 dB, timp de 4 ore pe zi, pe perioade de 10-30 ani pot duce la modificarea permanentă a pragului auditiv, adică la o hipoacuzie care  poate stânjeni în comunicarea cu ceilalţi.  La 120 dB, omul poate fi activ doar 2 minute. O expunere de scurtă durată la zgomote puternice, la diverse concerte, unde se poate ajunge la 90-115dB, sau zgomotele cu caracter de impuls, cum ar fi exploziile, poate conduce la pierderea temporara a auzului.

 Dacă te-ai născut sănătos, de ce vrei să fii surd?

Este trist că, pe de o parte, s-au făcut eforturi să se reducă zgomotul la locul de muncă şi astfel a scăzut numărul de surdităţi ca boli profesionale, dar, pe de altă parte, s-a triplat surditatea la tineri, prin dispozitivele de ascultat muzică puse pe urechi, prin petrecerea timpului în locuri cu mult zgomot. Ne este milă de cei cărora soarta le-a fost potrivinică şi s-au născut  surzi. Dar ne mirăm de inconştienţa celor ce aleg să asurzească în mod voluntar şi ne întrebăm de ce familia şi societatea nu fac ceva mai mult în a-i conştientiza de pericole.

Avertismente pentru tineri: „Nu fiţi fraieri, alegând surzenia”

-Muzica ascultată prea tare te poate face surd pentru toată viaţa. Căştile pe urechi timp de 1-2 ore pe zi, pot duce la pierderea permanentă a auzului la peste 30%  din tineri.

-Melodiile cu multă percuţie sunt mai periculoase producând modificări mai importante ale pragului auditiv.

-Construcţia urechii umane nu este în stare să suporte pentru mult timp, zgomote mai mari de 85 dB. Cu toate acestea mulţi tineri, îşi chinuiesc urechile în discoteci, cu muzică la peste 120dB, folosesc aparate Mp3 plaire care pot depaşi 130 dB, merg la concerte rock unde zgomotul ajunge la 140dB.

-Datorită cauzelor expuse mai sus se înregistrează multe pierderi de auz la vârste cuprinse între 14-30 ani.

-Tinerilor de azi le vor îmbătrâni urechile cu 20 ani mai devreme, deci vor deveni surzi mai repede cu 20 ani decât părinţii lor, din cauza folosirii căştilor şi a muzicii „date tare”.

-Probleme auditive, care înainte apăreau la 70 de ani, cum ar fi tinitusul sau acufene, cunoscute ca  ţiuituri sau zumzăit permanent în urechi, apar astăzi la 50 de ani.

-Există bătrâni de 80 de ani care trăiesc în tări şi zone liniştite (de exemplu Sudan), care au auzul ca la 20 de ani, deşi se estimează că auzul începe în mod fiziologic să scadă de pe la 30 de ani. E adevărat că acolo nu se aude decât zgomotul natural, produs de vânt, de ploaie, de legănatul ierbii sau animale.

-Pe de altă parte, în ţări occidentale ca Spania, în zona de limbă catalană, 33% dintre tineri suferă de probleme auditive uşoare şi se estimează că mulţi vor avea nevoie de aparate auditive la 40 ani. Maria Grasa Perez, de la centrul catalan  Julio de Cornella spune: ”În urmă cu câţiva ani, pacienţii care veneau la consult cu probleme auditive aveau în medie 60 de ani. Acum, cei care vin şi care acuză acest disconfort sunt din ce în ce mai tineri, având vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani” Beatriz Sanchez, o studentă în vârstă de 24 de ani are un mare grad de surditate  din naştere. Dar zgomotul excesiv din viaţa de zi cu zi i-a influenţat şi mai mult capacitate de a auzi: ”Muzica foarte tare şi zgomotele stridente mă afectează mai mult decât pe oricare altă persoană, pentru că sunt mai lipsită de apărare decât  alţii într-o astfel de situaţie”, explică ea.
Conştientă mai mult ca cei sănătoşi de acestă problemă Beatriz transmite un sfat tuturor tinerilor de vârsta ei: ”Nu fiţi fraieri. Eu m-am născut cu această problemă, însă voi puteţi să o evitaţi. Nu ne putem juca cu sănătatea noastră”.

-Zgomotul este un factor de stres care poate produce  cardiopatie ischemică, o boală care scurtează viaţa. Se estimează că 3% din decesle prin cardiopatie ischemică sunt datorate zgomotului.

-Diverse nevorze pot să apară sau să fie accentuate sub acţiunea zgomotului

Fugi de zgomot!

-Evită locurile cu muzică dată la maxim.

-Nu asculta muzică la căşti. Îţi faci rău cu mâna ta. De ce să devii surd de tănăr? De de ce rişti şi alte afecţiuni cum ar fi  acufenele, nişte senzaţii foarte neplăcute care pot însoţi surditatea, percepute ca zgomote, foşnete, ţiuituri în urechi, care te pot chinui ziua şi noaptea.

– Nu sta tot timpul cu un aparat de radio sau cu televizorul pornit. Zgomotul permanent, pe care nici nu îl băgăm în seamă, ne afectează totuşi mintea şi creativitatea. Nu este bine să ne biciuim zi şi noapte mintea cu zgomot, chiar cu zgomotul muzical al acestor aparate. Omul este mai productiv într-o atmosferă de linişte. Muzica permanentă ne ţine în domeniul superficialului, nu ne lasă să ne medităm, să aprofundăm lucrurile.

-Nu te juca cu artificii, pocnitori şi alte dispozitive pentru făcut zgomot şi evită-i pe cei care le folosesc. Numărul persoanelor surde de la aceste jocuri cu artificii este semnificativ.

-Dacă poţi, alege un loc de muncă fără zgomot, iar dacă lucrezi în locuri cu zgomot foloseşte mijloace de protecţie pentru urechi.

-Dacă poţi să alegi, atunci alege o locunţă într-o zonă făra zgomot.

-Relaxează-te cât de des poţi în locuri liniştite, într-un parc, într-o grădină, la ţară sau la munte.

Ca şi creştini noi avem nevoie de momente de linşte  pentru a auzi mai bine şoapta Divină.

Disponibilitatea de a asculta şi de a crea loc în sufletul nostru pentru Domnul Isus, creşte atunci când facem linişte în jurul nostru. Avem nevoie să evadăm în locuri fără zarvă şi fără agitaţie, în locuri în care să nu auzim decât foşnetul frunzelor, murmurul vântului sau ciripitul păsărerelor, locuri în care contemplând măreţia Creatorului să ne putem reculege. Satana ne va împiedica, pentru că lui îi place să ne ţină în zgomot, aglomeraţie şi grabă. Zgomotul şi graba permanetă sunt atmosfera lui preferată. În această atmosferă oamenii devin superficiali şi indiferenţi la lucrurile importante pentru viaţă şi pentru veşnicie.

Teama de a nu fi singuri ne aruncă în mijlocul zgomotului şi a mulţimii. Dorim să auzim un flux constant de cuvinte chiar dacă acestea nu ne spun nimic. Ne cumpărăm radiouri sub formă de brăţară sau căşti, ca să nu fim comndamnaţi la tăcere dacă nu stă nimeni prin preajmă” spune R. J. Foster.

Domnul Isus „S-a suit pe munte să Se roage singur”. Altădată le-a spus ucenicilor: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu”. Dacă Domnul Nostru a avut nevoie de solitudine şi de linişte cu atât mai mult avem nevoie noi, oamenii. Cu atât mai mult avem nevoie astăzi când zgomotul, zarva şi muzica tare este caracteristica societăţii noastre.

Imagine de 【微博/微信】愚木混株 【Instagram】cdd20 de la Pixabay

Imagine preluata de pe  http://browse.deviantart.com

Luptă cu grijile şi spune: “Mă voi necăji după aceea”

Atunci când vine vorba de îngrijorare, legată de un potenţial pericol, soacra mea foloseşte ingrijorareurmătoarea expresie: “Mă voi necăji după aceea, după ce voi vedea că necazul s-a întâmplat”.  Apoi se explică: “Poate că nici nu se va întâmpla răul de care mă tem. Aşa că de ce să mă necăjesc dinainte. O să am timp să mă necăjesc după aceia, dacă va fi cazul”.

“Nu faci ulcer de la ceea ce mănânci. Faci ulcer de la ceea ce te mănâncă”(Dr. Joseph F. Montague).

Trăim într-o lume de natură să producă îngrijorare în orice moment: accidente pe şosele, violenţă în şcoli, ştiri proaste la televizor, riscul de a-ţi pierde locul de muncă. Lista poate continua cu teama de boli, necazuri în căsnicie, necazuri cu copiii, probleme financiare, singurătatea, resentimente acumulate în timp, diverse pierderi şi multe altele. Avem toate motivele să devenim îngrijoraţi. Şi totuşi îngrijorarea excesivă pe lângă că ne afectează mintea produce şi multă suferinţă fizică. Dacă ne lăsăm copleşiti de toate aceste probleme preţul este uriaş.  Îl plătim prin boli fizice grave şi costisitoare şi adesea prin moarte timpurie.

Grijile ne “mănâncă” sănătatea

Un studiu făcut de Asociatia Americană a medicilor specialişti în boli profesionale, pe un lot 176 de oameni de afaceri, cu vârsta medie de 44,3 ani au arătat că peste o treime din aceşti oameni de afaceri suferă de una dintre cele trei afecţiuni caracteristice traiului în condiţii de stres, şi anume hipertensiune arterială, ulcer gastric şi cardiopatie ischemică. Este un preţ plătit pentru  succes? Sau poţi să spui că ai succes când te îmbolnăveşti de boli cu riscuri atât de mari pentru o moarte prematură? (Mă refer la hipertensiune şi cardiopatie ischemică).

Din observaţiile mele de peste 20 de ani de medicină de familie, pot să spun că numărul bolnavilor din ziua de azi s-a dublat sau chiar s-a triplat, comparativ cu două decenii în urmă. Cei bogaţi se îmbolnăvesc din pricina grijilor de a-şi păstra posesiunile, cei săraci se îmbolnăvesc de amărăciune şi de teamă pentru ziua de mâine. Şi mulţi cad sub povara  îngrijorărilor permanente, care sunt mai multe şi mai complexe ca în deceniile trecute. Pe lângă grijile reale s-au adăugat grijile artificiale induse şi amplificate prin mass-media. Sunt atâtea ştiri care produc îngrijorare şi panică, deşi nu ar fi cazul ca oamenii să se îngrijoreze. Televiziunile vor să îşi crească audienţa prin aceşte ştiri alarmiste. După câte un anunţ la televizor despre o nouă boală periculoasă, mulţi oamenii dau buzna la medic pentru a-şi căuta boala respectivă. Alţii stau acasă şi îşi alimentează temerile căutând noi informaţii pe diverse canale sau pe internet. O minte mereu îngrijorată  poate devasta trupul. Ca medic am asistat la o creştere alarmantă a cardiopatiei ischemice, a hipertensiunii arteriale, a diabetului, ulcerului, colitelor, bolilor articulare, bolilor arterelor, toate afecţiuni care au la bază stresul şi îngrijorarea. Interesant este că după ce boala s-a produs  pacienţii rămân axaţi doar pe partea fizică a problemei şi nu prea caută să facă ordine în viaţa lor, să îşi învingă îngrijorările.

Platon spunea: “Cea mai mare greşeală făcută de medici este că încearcă să vindece trupul fără a încerca să vindece mintea; însă trupul şi mintea sunt una şi nu ar trebui tratate separat”. Punând invers problema, eu aş spune că, cea mai mare greşeală a oamenilor este să se concentreze doar pe suferinţa trupului, să o investigheze şi să cheltuie în permnanţă doar cu această suferinţă, când ei ştiu bine, în adâncul sufletului lor,  că îngrijorarea este cea care apasă, când ei ştiu bine că lasă psihicul să învingă fizicul. Dacă oamenii ar căuta mai întâi vindecarea minţii, vindecarea trupului ar veni ca ceva firesc.  Problema este că medici şi pacienţi se axează azi doar pe a trata simptome, pe a trata doar ceia ce este vizibil. Lumea este prea grăbită, toţi doresc rezultate rapide, vindecare instantanee, toţi doresc cel mai nou medicament văzut la reclame, şi sunt supăraţi dacă tu ca medic nu îl oferi. Puţini doresc să înţeleagă ce ai vrea să le spui despre îngrijorări, să înţeleagă că îngrijorarea nu se tratează cu cel mai nou medicament de pe piaţa farmaceutică.

Două sugestii pentru a învinge grijile:

1. Înainte de a te îngrijora despre ceea ce ar putea să se întâmple, propune-ţi să aştepţi să vezi dacă o fi aşa, şi, îngrijorează-te după aceia. “Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine, ajunge zilei necazul ei” ne spune Domnul Isus Cristos. El ne cere să trăim pentru astăzi, să ne ordonăm viaţa astăzi.  El ne oferă şansa de a trăi astăzi în aşa fel încât să fim mântuiţi pentru veşnicie. Şi apoi un alt astăzi şi un alt astăzi… pănă la întâlnirea cu El. Cât de minunată este această şansă a zilei de “astăzi.” “Oricine îşi poate purta povara, cât ar fi de grea până la căderea nopţii. Oricine îşi poate îndeplini munca oricât de dificilă, timp de o zi. Oricine poate trăi dulce, răbdător, afectuos, pur,  până la apusul soarelui. Şi asta este tot ce înseamnă de fapt viaţa” scrie atât de plastic R.L. Stevenson.

2. Gândeşte-te care ar fi răul cel mai mare care s-ar putea întâmpla. Pregăteşte-te să accepţi situaţia în caz de nevoie. Încearcă apoi, cu calm să îmbunătăţeşti lucrurile, pornind de la răul cel mai rău. Vei vedea că aproape întodeauna este o soluţie.

Fericit omul, şi fericit doar

Cel ce poate spune că ziua de azi îi aparţine;

Cel ce, sigur în sinea lui, poate spune:

“Mâine fie ce-o fi, fiindcă am trăit astăzi”.

În concluzie:

Acceptă faptele bune sau rele care se întâmplă fără voia ta. Fă ceva în legătură cu ceea pe poţi schimba. Iar ziua de mâine şi ceea ce nu poţi schimba lasă-le în mâna Domnului. Şi astfel grijile nu îţi vor mai afecta viaţa şi sănătatea.

Imagine preluata de pe: http://www.deviantart.com photography

Muzică cu efect distructiv

MUZICA CARE  DISTRUGE

Există muzică şi versuri care distug caracterul. Zig Ziglar povesteşte cum fica unor prieteni de ai lui,  o fată cu o fire veselă, entuziasiastă,  plăcută, iubitoare, îndrăzneaţă a primit de Crăciun un cadou de la părinţi, un radio cu ceas ca s-o trezească în fiecare dimineaţă. Părinţii, fără să-şi dea seama au fixat ceasul pe un post cu muzică rock. În fiecare dimineaţă după cinci minute de ştiri, urma muzica rock. S-a produs o schimbare subtilă, aproape imperceptibilă de atitudine a tinerei fete. După două sau trei luni a devenit irascibilă şi moroacănoasă, nu mai râdea la fel de mult, se plângea tot timpul, nu mai era la fel de iubitoare şi afectuoasă. Părinţi au observat schimbările şi s-au întrebat ce s-a putut întâmpla. Au realizat că schimbarea a început de pe la Crăciun când fica lor a primit ceasul cadou. S-au hotărât atunci să scoată ceasul din camereă şi să-şi trezească ei fata, cu o sărutare, o îmbrăţişare şi cu urări vesele pentru noua zi. Fata a redevenit după un timp ceea ce a fost: un copilă fericită, iubitoare şi entuziastă.

Cuvintele cântecelor ascultate de zeci şi sute de ori, au un impact covârşitor. De multe ori se întâmplă ca aceşti copii să cânte ei înşişi versurile. Aceste cuvinte crează imagini, pe care mintea le completează şi în felul acesta se ajunge tot mai uşor la violenţă, droguri, promiscuitate, în general comportament distructiv în primul rând asupra propriei persoane şi apoi asupra altora.

Multă lume este de acord cu efectul negativ al unui anumit gen de muzică cum ar fi muzica rock. Dar dacă suntem atenţi şi versurile altor genuri de muzică proclamă adesea un comportament iresponsabil şi au un limbaj aproape pornografic. Nu demult ori de câte ori porneam radioul în maşină răsunau versurile unui cântec de muzică uşoară a cărui refren spunea: „Would you come in bed with me?” Tradus, fata îl invita pe băiat: “Vrei să vii în pat cu mine?” Lucrul acesta sugerează că relaţiile sexuale premaritale sunt perfect acceptabile. Şi atunci să ne mai mirăm de numărul crescând al căsniciilor nefericite, de adolescentele care rămân gravide, de avorturi în rândul adolescentelor, de viitoarele lor căsnicii ruinate şi de copii abandonaţi.

Un grup rock are o melodie care spune că iadul ar fi un loc ideal pentru petreceri, că trebuie să ajungi acolo pentru că oricum prietenii tăi vor fi acolo. Alte melodii batjocoresc creştinismul şi pe Dumnezeu. Un alt hit binecunoscut spunea că dacă ai încercat cu alcool şi nu a fost de ajutor,  cu droguri şi n-au fost de ajutor, cu sex şi n-a fost de ajutor, atunci de ce nu te-ai sinucide?

Înspăimântător este faptul versurile mereu repetate, într-un anumit ritm, în urechea impresionabilă a tânărului ajung să fie crezute. Voltaire spunea: Aceia care te pot face să crezi absurdităţi te pot face să comiţi atrocităţi.

Andrew Fletcher, marele patriot scoţian spunea: Scrieţi voi legile, lăsaţi-mă pe mine să compun muzica şi eu voi fi cel care va conduce această ţară”.

Dacă muzica, versurile muzicii au o asemenea influenţă ce e de făcut? Să-i influenţăm tot atât de puternic punând la dispoziţia copiilor încă din fragedă copilărie, înainte ca preferinţele muzicale să se cristalizeze, muzică bună.  Există muzică care îi înalţă pe oameni, muzică inspiratoare,  care te ajută să te desăvârşeşti, pentru a putea avea o contribuţie benefică în societate. Melodiile frumoase pot spori creativitatea. Să-i  ajutăm pe copii să aleagă astfel de muzică!

Test de cumpătare: nici un kg în plus de aceste sărbători!

TEST DE CUMPĂTARE: Nici un gram de greutate în plus o dată cu acest Crăciun!

Cei mai mulţi dintre noi, uitând de adevarata semnificaţie a acestei sfinte sărbători o întâmpnim cu excese de mâncare. Sarmale, cârnaţi, prăjituri, băuturi şi sucuri cu prea multe calorii. Facem vizite de la unii la alţii la care se mănâncă şi iar se mănâncă. Poate că nu ne vom îngrăşa de acest Crăciun decât cu o jumătate de kilogram. Dar într-o viaţă de adult, să spunem de la 25 la 50 de ani, avem toate şansele să acumulăm 12 kg în plus. Foarte mulţi însă pun 20-25 kg până la 50 de ani, deoarece excesele se întâmplă de câteva ori pe ani chiar dacă în rest mănâncă aproximativ normal.

Semnificaţia vieţii umane este mai presus de mâncare şi băutură, mai presus de fapt de oricare dintre plăcerile palpabile. Pe măsura trecerii anilor realizez tot mai mult că adevăratul sens stă în înfrânare şi echilibru. 

Dacă vrem să fim echilibraţi, sănătoşi, dacă vrem să traim o viaţă armonioasă nu putem trăi mânaţi de dorinţe, ci de principii sănătoase, cumpătarea fiind una dintre aceste principii. Cumpătarea nu ne lasă să dormim cât am dori şi nici să stăm nopţile în faţa televizorului. Cumpătarea ne aminteşte să nu ne înfuriem şi nici să vorbim tot ce ne trece prin cap, ne şopteşte că nici distracţia prea multă nici mâncarea prea multă nu este sănătoasă. Cumpătarea ne uşurează de sarcini inutile, ne oferă libertate şi timp pentru lucruri cu adevărat esenţiale.

Merită să ierţi

Iartă, ca să fii sănătos

O mulţime de oameni poartă o povară uriaşă de resentimente, atitudine critică, lipsă de iertare, ură, gânduri de răzbunare, sentimente care le produc boli necruţătoare. Ei nu ştiu sau nu vor să ierte. Şi totuşi ” Îmi pare rău” şi ” Te iert” sunt două expresii fără de care nu putem trăi. În orice caz nu putem trăi sănătos. După expresia “Te iubesc” de ele au nevoie oamenii cel mai mult, pentru că toţi ne rănim sau ne jignim unii pe alţii. O facem pentru că suntem neatenţi sau insensibili, altădată egoişti sau stupizi şi nu de puţine ori toate acestea la un loc. Dar nu există speranţă pentru sănătatea noastră, pentru relaţia de cuplu sau pentru orice relaţie, dacă nu oferim, nu cerem şi nu acceptăm iertarea.

A ierta nu este uşor. A ierta costă şi doare, mai ales când cel ce a greşit nu merită, sau când ne este frică că nu va aprecia gestul sau îl va înţelege greşit. A ierta, este, pe lângă  un act de generozitate şi un act de curaj. Dar a trăi cu povara neiertării, a resentimentelor şi a gândurilor de răzbunare este şi mai greu. Neiertarea îmbolnăveşte şi înnrobeşte pe cel care nu vrea să ierte, necruţătoarele boli cardio-vasculare îşi vor arăta destul de timpuriu colţii în viaţa lui (ei).

Iertarea în schimb  îţi vindecă sufletul şi trupul în acelaşi timp. Ea înseamnă libertate şi eliberare pentru două persoane: a celui care ţi-a greşit de pedeapsa greşelii, şi a ta de povara neiertării. 

De aceea oferă iertarea imediat, ofer-o gratuit, ştiind că şi ţie ţi se iartă mereu. Ai putea spune: “Ceea ce ai făcut m-a rănit, dar te-am iertat. Nu îţi voi mai aminti de acest lucru şi în cât de curând timp va fi posibil, voi uita ce ai făcut.” Pentru că iertarea presupune şi uitare. Aceasta este adevărata iertare!

Consuma tableta iertării in fiecare zi!

 

Capcana datoriilor

O capcană periculoasă – a deveni dator

Imagini pentru www.deviantart.com people in debt to the bank

Să nu devii dator! Este un avertisment pe care aş vrea să îl strig tinerilor sau celor mai puţin tineri. Datoriile te transformă în scalv al creditorilor, de multe ori plătind înapoi dublu sau triplu pentru ceea ce ai împrumutat. Argumentele: „ Nu aveam ce face” „Împrumutul este singura soluţie” nu stau de cele mai multe ori în picioare. Adesea oamenii se împrumută din motive nerezonabile, cum ar fi împrumutul pentru  bunuri de larg consum, electronice, electrocasnice, etc, se împrumută pentru a arăta că îşi permit un standard de viaţă  peste posibilităţile lor reale. Adesea se împrumută dintr-un spirit de competiţie cu ceilaţi, când de fapt celorlalţi nici nu le pasă de ei.

Dacă nu ne descurcăm astăzi în limita mijloacelor de care dispunem, cu siguranţă că ne va trebui un efort supraomenesc mâine, pentru a face faţă aceloraşi nevoi ca astăzi, cât şi pentru a plăti dobânzi grase. Întotdeauna există şi o altă alternativă. Trebuie să ne folosim creativitatea pentru a ne descurca cu ceea ce avem, poate cu mai puţin, poate cu mai simplu dar cu siguranţă mai sănătos pentru psihicul nostru. Datoria este de natură să-l sărăcească şi mai mult pe om. Dorinţele omului se pot şi ele adapta posibilităţilor dar dacă ne dorim un alt standard putem ajunge mai degrabă la el nu prin datorie ci prin mai înţeleaptă chivernisire a resurselor.

Să nu uităm însă, că întotdeauna ne putem limita la mai puţin şi întotdeauna ne putem restrânge  dorinţele în limita mijloacelor de care dispunem. Este o provocare să încerci să te mulţumeşti, să te descurci cu ceea ce ai.

“Mulţumiţi-vă cu ce aveţi”

Dacă Dumnezeu ne-a dăruit mult să ne bucurăm, să ajutăm şi pe alţii iar dacă avem mai puţin să ne mulţumim cu ce avem. Adesea posesiunile se obţin cu multă trudă, cu îngrijorări. Pentru toate se plăteşte un preţ. Luând de pildă relaţia patron angajat. Fiecare are avantajul ei. Nici nu ştii căruia îi merge mai bine, care are mai multă libertate. Poate că patronul are avantajul unei libertăţi pe care o oferă banul. Dar pe de altă parte el are grijile, alergările, agitaţia. Ştie că fără implicarea lui totul se poate nărui. Lunar trebuie să facă rost de bani pentru salarii, sunt o sumedenie de taxe, are controale, poate are nopţi de insomnie. Mulţi îşi neglijează familia din cauza unei afaceri. Posedă mai mult, dar se află în permanentă competiţie cu alţii pentru a afişa un standard de viaţă mai bun.

Pe de altă parte lucrătorul simplu se culcă liniştit, doarme fără griji, are mintea liberă, ajuns acasă poate dărui familiei puţinul lui timp liber. Are puţin dar se poate trăi şi cu puţin. Chiar se poate trăi cu mai puţin! Răsfoiam recent într-o librărie cartea unei autoare occidentale, Corinne Hofmann (un fel de autobiografie a ei sub numele „Adio Africa”). A fost căsătorită cu un negru şi a trăi vreo 10 ani in Africa după care a fost nevoita să revină în Germania. Reîntoarsă în ţară, după ce a vieţuit atât timp acolo, înconjurată de minimum de lucruri, a fost şocată să vadă ce pline sunt magazinele occidentale . „ Oamenii se înconjură de atât de multe lucruri inutile, care nu îi ajută, ci doar le complică viaţa!”, spunea ea. Şi şi-a promis sieşi că atât cât va mai trăi, va avea doar lucrurile de care are neapărat nevoie. În general toată lumea este înconjurată de prea multe lucruri.

Mă plimbam în zilele acestea prin vreo două supermarket-uri şi mă miram şi eu cât de multe lucruri inutile sunt îngrămădite în aceste magazine. Era abia noiembrie dar erau o mulţime de ornamente de Crăciun, de mâncăruri, dulciuri, sucuri, haine, prosoape, lumânări şi alte lucruri de Crăciun. După ce trec vreo două-trei luni vom vedea o mulţime de lucruri de primăvară, de paşte. Superproducţia industrială, pe lângă că ne încarcă viaţa, ne fură şi posibilitatea de participare, posibilitatea de a crea noi înşine ceva simbolic pentru o anumită sărbătoare.

Nevoi omeneşti induse artificial

Societatea în care trăim ne-a indus nişte nevoi pe care nu le aveam, pe care nu le cunoşteam şi pentru care trebuie să muncim foarte mult. Şi atunci te întrebi, oare nu este mai bine să fi liber decât să munceşti în plus pentru a-ţi satisface o nevoie de care nu ai nevoie. Este important de reţinut că nu avem nevoie decât de o mică parte din produsele alimentare expuse în magazine. Chiar nu este nevoie să cumpărăm din toate lucrurile, mai ales că  bună parte nu sunt sănătoase şi în timp îşi vor pune ampreta asupra organismului nostru.

-În general avem nevoie de mai puţine haine decât ne cumpărăm.

-Nu avem nevoie de cărţi şi reviste în plus dacă cele cumparate deja nu au fost încă citite

-Nu este nevoie să schimbăm maşina cu una mai scumpă dacă cea veche este încă bună. Şi este o mare greşeală dacă acest lucru presupune să te împrumuţi, să lucrezi multe ore suplimentare.

-Dacă poţi să-ţi construieşti o casă este bine dar este greşit să te împrumuţi pentru a te muta dintr-un apartament într-o casă. Nu avem neapărat nevoie de foarte mult spaţiu pentru a trăi fericiţi şi confortabil. Mulţumirea şi confortul vin din interior, din relaţiile bune cu ceilalţi, din preţuirea şi ordonarea locuinţei pe care o avem deja.

-Nu este nevoie să schimbi mobila numai pentru că în magazine au apărut noi modele. Şi nici într-un caz dacă acest lucru presupune un efort financiar prea mare.

-Nu este nevoie să avem toate felurile de electronice sau electrocasnice, pentru a ne uşura munca în casă, dacă noi trebuie să muncim multe ore în plus pentru a ni le permite.

-Nu este nevoie să cumpărăm toate lucrurile şi lucruşoarele care umplu magazinele în ultimele decenii, toate ornamentele, toate ustensilele, hainele, cosmeticile, CD –urile, cărţile, aglomerându-ne spaţiul vital cu atâtea lucruri inutile care se vor umple de praf. Este mai sănătos să rămânem la mai puţin, la simplu, la esenţial, la clasic. Orice tip de agomeraţie din viaţa noastră este o sursă suplimentară de stres.

Maria Goron

Imagine de pe  http://www.deviantart.com

Sărăcia unui Crăciun prea aglomerat

SĂRĂCIA UNUI CRĂCIUN PREA AGLOMERAT

476

Un sentiment de tristeţe şi de regret mă încearcă lovindu-mă de abundenţa de “produse de Crăciun” care au invadat magazinele şi pieţele încă de la început de noiembrie. Toate lucrurile acestea concepute pentru Sărbătoare te fac te simţi cumva gol. Eşti golit de implicare, de participare. Ţi se „fură” posibilitatea de a anticipa această sărbătoare, de a te pregăti tu însuţi pentru ea, de a crea ceva. Nu mai ai pentru ce sta în serile reci de iarnă, împreună cu copiii tăi, pentru a crea o ghirlandă şi a le dezvolta în felul acesta creativitatea. Totul ţi se dă de-a gata şi toate lucrurile sunt perfecte, strălucitoare, ieftine, aşa că nu merită efortul să ţi le creezi singur. Şi totuşi bucuria vechilor Crăcinuri, sărace în ornamente, stătea în înţelegerea semnificaţiei acestei sărbători. Ornamentele puţine, doar simbolice, te lăsau să vezi dincolo de ele, te lăsau să cunoşti şi să înţelegi ce s-a întâmplat atunci la primul Crăciun. Împreună cu vecini, rude sau prieteni învăţai în fiecare an colinde, era timp de petrecut împreună, te gândeai la esenţa sărbătorii. Acum îţi urlă în urechi, în toate magazinele, pieţele, din toate difuzoarele, colindele „specialiştilor” care cântă pe toate gusturile, în toate genurile. Este atâta zgomot, atâta muzică, atâtea produse de Crăciun, atâta forfotă, în magazine atâtea coşuri supraîncărcate ce vor mări burţi deja prea pline. Trebuie un mare efort de voinţă să alegi echilibrul, să înţelegi că Sărbătoarea este mai presus de mâncare, de ornamente, distracţie, de colindul profesionist. Avalanşa de oferte materiale, muzicale, religioase, ne îndepărtează de posibilitatea de a îmbunătăţii realţia cu El, Sfântul Prunc, Isus Hristos şi cu semneii noştri, ne fură posibilităţile de comunicare. În loc de participant la sărbătoarea Crăciunului creştinul devine tot mai mult un consumator de produse de Crăciun, de spectacole de Crăciun, de programe de Crăciun, de cântece de Crăciun, de predici de Crăciun. Toţi ne vând produsele lor de Crăciun, totul este o afacere comercială.

Dar, in ce mă priveşte, voi iubi întotdeauna Crăciunurile simple, în care să am posibilitatea de a face un dram de bucurie unor nevoiaşi, iar apoi să stau alături de câtiva oameni importanţi din viaţa mea, în jurul unei mese decente, colindând  colinde de mulţumire Domnului Isus care a acceptat să vină ca om în lumea noastră pentru a ne oferi împăcarea cu Dumnezeu. Am nevoie de linişte să mă pot închina Lui, să pot medita la El. Cu toţii ştim, simţim că şi de-acest Crăciun ar trebui să Îl cunoaştem mai mult pe Hristos, dar ne împiedică pregătirile de Crăciun, distracţiile de Crăcin, divertismentul (chiar religios) de Crăciun.