Archives

Depasirea singuratatii

Ajutor practic

By Grantley Morris

Cu totii avem momente în care descurajarea singuratatii ne loveste. Ca un cutit înfipt în stomac, sentimentele de goliciune, nesiguranta, respingere si izolare ne pot face sa ne zguduim de durere si chiar sa ne conduca într-o stare de neputinta.

„Sunt singura când scriu aceste cuvinte”, a scris partenera mea de slujire, Janice Kaat. Dar ea a continuat: „Lacrimile sunt în regula pentru a curata spiritul, dar exista mai multa viata dincolo de lacrimi. Exista o întreaga lume noua acolo. O lume frumoasa, chiar daca trebuie sa calatoresc singura prin ea.”

Câteva din sugestiile ei practice pentru a depasi singuratatea m-au inspirat sa scriu aceasta pagina web.* * *

Afla ca singuratatea este o stare a mintii, nu o condamnare pe viata

Singuratatea are surprinzator de putin de-a face cu a fi singur. Ai putea fi la sute de mile de cel mai apropiat om si cu toate acestea sa te bucuri de linistea fericita a singuratatii sau ai putea fi proaspat casatorit cu draga ta în bratele tale si totusi sa fii chinuit de goliciune si singuratate.

Singuratatea este depresia rezultata din incapacitatea de a face fata faptului ca, în aceasta parte a cerului, fiecare dintre noi trecem prin momente în care dorinta de a fi auziti, întelesi si apreciati de catre un alt om nu sunt îndeplinite. Indiferent cât de iubiti si populari suntem, putem avea dureri si suferinte pe care nimeni altcineva nu le simte; temeri si opinii pe care cei apropiati nu le împartasesc sau nu le înteleg; si vremi în care suntem separati de cineva dupa care tânjim.

Nu trebuie sa reactionez gresit la acest fapt inevitabil, chiar daca singuratatea mea pare mai severa decât cea a majoritatii oamenilor.

* * *

Învata sa-ti placa de tine însuti

Daca nu îti place de tine, esti sortit sa nu-ti placa niciodata sa fii singur. Si vei trage în întunericul tau orice relatie viitoare.

Este obisnuit pentru oamenii care nu se plac pe ei însisi sa-si imagineze în mod gresit ca si altii îi vor displace. Asteptându-se sa fie antipatici si respinsi, ei tind sa se retraga de oameni, perpetuându-si astfel singuratatea. Unii abia îsi dau seama ca în mod deliberat, îsi saboteaza relatiile, condusi de prezumtia ca este mai putin dureros sa alungi pe cineva decât sa astepti ceea ce presupui în mod gresit ca va fi o respingere inevitabila. În consecinta, toti cei implicati ajung sa fie raniti inutil.

Daca nu ne place de noi însine, înseamna ca nu ne vedem prin ochii lui Dumnezeu. Ne închipuim ca si Dumnezeu ne subestimeaza. Dar, Isus a dat totul pentru noi. Niciun om nu a iubit vreodata pe cineva cu intensitatea cu care te iubeste Dumnezeu. Da, el vede ca este loc de îmbunatatire, dar fiind Dumnezeu, este suficient de puternic si de iubitor pentru a lucra chiar acum în viata ta, perfectionându-te. Când îl primesti pe Dumnezeul imposibilului în viata ta, permitându-i sa lucreze în felul Lui frumos cu tine, esti o capodopera divina în constructie. Daca te-ai nascut din nou, o transformare spirituala a explodat în tine, astfel încât o viata întreaga nu este suficienta pentru a prinde din urma tot ce ti s-a întâmplat. De exemplu, vinovatia fata de trecut este pur si simplu o iluzie pe care o poti ignora. Chiar daca în prezent te gasesti înrobit de obiceiuri pe care le dispretuiesti, ca si copil al lui Dumnezeu, esti menit sa descoperi cum sa gasesti biruinta prin Hristos.

Dupa cum este explicat în To God You are Special, (the link is listed below) ) a avea pe Dumnezeu în viata ta nu înseamna doar ca nu esti niciodata fara un tovaras care te iubeste si te întelege cu adevarat si care crede în tine, ci înseamna si ca ai puterea de a îmbogatii vietile altor oameni. Lasati-L pe Dumnezeu sa va conduca conversatiile si sa va directioneze viata si nu trebuie sa va ascundeti niciodata de oameni, crezând ca nu aveti nimic de oferit. Cu Atotputernicul în viata ta, nu poate exista un asemnea lucru ca inadecvarea. Adresati-va oamenilor si veti fi o sursa continua de binecuvântare.

* * *

Evita dependenta de un alt om pentru propria ta fericire

A pune responsabilitatea pentru fericirea ta în mâna altcuiva este un gând înfricosator… Mai multe in link-ul de mai jos:

http://www.net-burst.net/singles/lonely-romanian.htm

De ce îngaduie Dumnezeu suferinta?

Este Dumnezeu nedrept?

Am vazut ca Dumnezeul Cel atotputernic poate fi atât de uimitor încât sa îi compenseze pe deplin pe cei care au suferit îngrozitor în viata aceasta, si mai mult, va face ca toata suferinta actuala sa fi meritat. Dar de ce, daca Dumnezeu este atât de iubitor, ar trebui ca cineva sa sufere durere pe acest pamânt? Raspunsul ar fi destul de simplu pentru cineva care ar avea un intelect supraomenesc, însotit de cunostinte care merg cu mult dincolo de granitele experientei umane. La aceasta adaugati sfintenie curata, o întelegere uimitor de cuprinzatoare a moralitatii si impartialitatea dezinteresata, amestecate cu dragoste arzatoare pentru fiecare persoana care a existat vreodata. Oricine care ar avea toate aceste calitati ar întelege. Ceilalti dintre noi suntem într-un grav dezavantaj. Cu toate acestea, putem arunca o privire prin ceata, suficienta, pentru a ne face o idee vaga a raspunsului.

Un raspuns complet are multe fatete, dintre care unele le abordez în alte pagini web, asa ca nu este scopul meu sa le expun aici, decât sa dedic câteva rânduri unei schite ridicol de scurta a câtorva motive pentru care, în ciuda dorintei arzatoare a Lui Dumnezeu pentru eradicarea totala a suferintei pamântesti, acest lucru este înca pe lista Lui de asteptare.

Pacatul – actionând contrar voii întelepte si iubitoare a Creatorului nostru – are ramificatii uimitoare. Alegerile noastre au facut ravagii în fondul genetic uman si în întregul ambient al planetei pe care traim. Miliarde de oameni s-au comportat fata de Dumnezeu ca niste copii mici care, fugind din casa lor iubitoare, sunt apoi surprinsi ca se simt înfrigurati si flamâni. Abuzând de libertatea încredintata cu bunavointa, oamenii L-au scos pe Dumnezeu din viata lor, ca apoi sa-l învinovateasca pe Dumnezeu pentru mizeria pe care ei au produs-o. Tânjim sa aratam cu degetul înspre altii, dar simplul adevar este ca fiecare ne-am petrecut timp fugind de caldura prezentei lui Dumnezeu.

Daca Dumnezeu este atât de iubitor, iar noi avem asa de mult nevoie de El, de ce nu Îsi impune forta asupra noastra, ca sa nu-L putem respinge si sa facem alegeri vatamatoare? Din acelasi motiv pentru care, oricât de mult iubeste un barbat pe o femeie, sigur fiind ca o poate face mai fericita decât si-a imaginat ea vreodata, ar fi gresit ca el sa o rapeasca si sa o siluiasca, nelasând-o sa decida daca vrea sa se casatoreasca cu el.

Atotputernicul Dumnezeu vrea binele nostru suprem. Cu o intensitate colosala, dincolo de conceptia umana, El tânjeste sa anihileze tot ceea ce îi raneste pe oameni. Doar un lucru îl retine. Dilema lui – si a noastra – este ca tu si cu mine ne numaram printre miliardele de dragi ai Lui care, prin egoism, i-au ranit pe altii. Cine dintre noi poate pretinde ca nu a mintit niciodata, nu a înselat, bârfit, furat sau ranit o alta persoana prin diverse alte moduri? În mod ipocrit, respingem propria noastra contributie la suferinta umana ca fiind nesemnificativa si scuzabila si asteptam ca judecata lui Dumnezeu sa vina asupra altora. Este imposibil sa distrugi orice cauza a suferintei umane fara sa-l distrugi pe fiecare om. Niciunul dintre noi nu ar putea intra într-o lume perfecta fara sa-i spulbere perfectiunea.

Articolul complet, in romaneste, aici:

http://www.net-burst.net/god/justice-romanian.htm#holiday

Imagine de larahcv de la Pixabay

Pregatirea pentru pensionare-10 lucruri la care sa ne gandim

Pensionarea este o etapă a vieţii care poate fi fericită, frumoasă, confortabilă financiar, plină de bucurie şi sens. Pentru aceasta însă, este nevoie pregătire. Merită să cugeţi la câteva aspecte legate de pensionare:

1.Pensionarea este o etapă care vine cu mai multe provocări. Acestea pot fi financiare, emoţionale, relaţionale, legate de sănătate, de locuinta, etc.

2.Pensionarea reprezintă un sfert din viaţă, uneori chiar o treime. Dacă omul se pregăteşte pentru o carieră, pentru căsătorie, învaţă despre creşterea şi educarea copiilor, merită să ia în considerare aspecte care pot îmbunătăţi şi înfrumuseţa această etapă a vieţii

3. Cu cât te pregăteşti mai bine financiar dar şi mental şi emoţional cu atât tranziţia la pensionare este mai uşoară. Întreabă-te ce îţi place să faci acum cât eşti angajat, ce ţi-ar place să faci pe viitor când vei fi liber, care sunt talentele tale, care sunt punctele slabe şi cele forte. Întreabă-te dacă doreşti să ieşi la pensie cât încă ai deplină forţă, intelectuală şi eşti sănătos (sănătoasă) sau dacă vrei să fi angajat până vezi că încep semne ale declinului.

4.Gândiţi-vă, în primul rând, dacă finanţele dumneavoastră sunt sub control, dacă aveţi un plan bugetar pentru proiectele şi visele pe care le aveţi pentru etapa pensionarii, cum ar fi diverse hobby-uri sau călătorii. Pentru că degeaba să ai planuri multe şi frumoase dacă banii nu vor ajunge. Gândiţi-vă dacă nu va fi mai bine să lucraţi câteva luni în plus, poate mai mult, pentru a avea banii necesari pentru proiectele viitoare. Sau faceţi-vă alte planuri mai puţin costisitoare.

5. Pe de altă parte unii se pregătesc pentru acestă perioadă numai financiar, dar este necesar să ne gândim şi la impactul emoţional pe care o schimbare atât de majoră îl poate avea asupra vieţii noastre. De aceea gândiţi-vă ce veţi face cu timpul liber după pensionare. Trecerea de la o viaţă ocupată profesional la o viaţă plină de timp liber este mai dificilă decât oamenii îşi pot închipui. Riscul depresiei imediat după pensionare este destul de ridicat.

6.Gândiţi-vă că nu vă retrageți din viață, ci că acum a sosit, în sfârşit, momentul pentru a vă reorienta, în libertate, spre ceva diferit, poate spre o activitate (sau activitaţi) la care toată viaţa aţi visat, dar nu a fost timp pentru ea. Sentimentul că acum vă puteţi exercita, în liberatate, pasiunea, vă poate aduce multă pacea şi bucurie.

7.Nu ar trebui să ne gandim la pensionare în sensul tradiţional, bătrânesc! Pensionarea nu este o destinaţie, ci o călătorie! Este un moment extraordinar pentru a dărui noi direcţii vieţii noastre, este un început care merită sărbătorit.

8.Pensionarea, deci, nu înseamnă a nu mai lucra, ci a lucra altceva; vei putea să iţi alimentezi pasiunea, abilitatea pentru anumite hobby-uri, lucrând după propriul program; sau pur şi simplu te poţi gândi să începi o nouă carieră.

9. Sunt atâtea lucruri frumoase pe care le poţi face la pensie, cum ar fi cititul, călătoritul, grădinăritul, activităţi sportive, îngrijirea şi educarea nepoţilor, învătarea unei limbi străine, un sport, etc. Dacă te gândeşti la un hobby pe care să îl practici după ieşirea la pensie este bine să îl începi încă din perioada de când eşti angajat. Pentru că se vorbeşte despre o “Teorie a discontinuităţii” care spune că dacă nu ai început ceva nou încă din perioada în care erai angajat sunt şanse mai slabe să îl începi după aceea.

10.Este foarte important, pentru a ne menţinea abilitatea şi sănătatea mintală, să învăţăm tot timpul câte ceva, să citim, să cugetăm, să notăm ideile bune şi folositoare pe care le descoperim. Mintea nu trebuie să iasă la pensie! Este nevoie să învăţăm tot timpul, atât în perioada activă şi apoi în fiecare zi, până în ultima zi a vieţii.

Imagine de dietcheese de la Pixabay

Alegerile sanatoase au totdeauna un pret

            Alegerea sănătăţii poate începe cu mai multă mişcare, cu activităţi care te fac să îţi foloseşti picioarele, mâinile, muşchii, care te fac pur şi simplu să osteneşti fizic şi să  transpiri. Odihna prea multă, chiar dacă ţi-o permiţi, nu te conduce înspre sănătate ci mai degrabă înspre boală. Aşa că alege mai degrabă să îţi faci singur/ singură curăţenie prin casă decât să chemi ajutoare.

            Alegerea sănătăţii poate începe cu pacea sufletului, prin acceptarea vieţii aşa cum este, printr-o atitudine de înţelegere a celorlalţi, prin obişnuinţa de a ierta mereu.

            Alegerea sănătăţii presupune a plăti preţul la început. De exemplu,  mie mi-ar plăcea să pot mânca mai mult, în special mai multă ciocolată şi prăjituri, mi-ar plăcea  să stau seara până târziu să citesc, mi-ar plăcea să evit efortul fizic. Ştiu că pentru aceste plăceri voi plăti mai târziu un preţ care va însemna obezitate, hiperlipidemie, insomii, boli de inimă (mai ales că am antecedente familiale, multe din rudele mele fiind cardiace). Aşa că mă lupt şi eu să mă disciplinez, pentru că mi se pare mai avantajos să plătesc preţul la început, şi chiar dacă greşesc adesea, încerc să revin la ceea ce ştiu că sunt principii sănătoase.

            Alegerea sănătăţii presupune a opta mai degrabă pe un stil de viaţă sănătos decât pe pastile. Într-o lucrare de pionerat, Dr. Dean Ornish M.,D. a făcut un studiu în zona San Francisco şi  a arătat că boala cardiacă poate fi reversibilă până la 82% într-un an, printr-o combinaţie de dietă vegetariană, cu conţinut scăzut în grăsime, exerciţiu fizic moderat, reducerea stresului şi întreruperea fumatului (Dr. Sandulache Sorin. Copyright © 2007 )

            Sunt atâtea lucruri pe care nu le putem alege. Nu putem alege familia în care ne naştem şi părinţii pe care ni i-a dat Dumnezeu. Ei ne-au crescut aşa cum au ştiut, după principii mai sănătoase sau mai puţin sănătoase, dar acum, când suntem independenţi și informați, putem alege.

Majoritatea bolilor, în special cele moderne (bolile cardio-vasculare, obezitatea, diabetul, cancerul), sunt datorate stilului de viaţă. Iar stilul de viaţă este un lucru pe care avem posibilitatea să-l alegem.  Unii merg înainte cu ceea ce au fost obişnuiţi  în familiile din care provin, chiar dacă acolo se trăia nesănătos. Pe alţii nu-i interesează problema, spunând că sunt tineri şi au vreme sa se gâdească la aceste lucruri mai târziu, uitând că tinereţea nu este decât o etapă temporară şi scurtă a vieţii noastre.

Un lucru important ar fi de reţinut: Toţi oamenii ar alege corect dacă nu ar fi de plătit un preţ. Pentru  sănătate preţul se plăteşte la început. Nu ne putem bucura de sănătate fără acest preţ.

Cei care nu vor să plătească preţul aleg boala. Iar dacă alegem boala este destul de injust să condamnăm toţi factorii externi: producătorii de alimente, medicii, spitalele, farmaciile, considerându-i răspunzători de bolile noastre sau să ne plângem prea mult către Dumnezeu şi către semeni. Ce putem face este să ne schimbăm atitudinea. Întotdeauna mai există o speranţă.

Imagine dePlease Don’t sell My Artwork AS IS si de la Pixabay dandelion_tea de la Pixabay

Camelia si Valer – o poveste de iubire care nu e din lumea aceasta

Cand totul parea perfect in viata lor, un accident vascular cerebral masiv, a lovit in mod fulgerator viata Cameliei, la varsta 47 de ani. Nimeni nu se astepta la asa ceva. Ea si Valer, erau inca, relativ tineri, sanatosi, frumosi, foarte activi, se iubeau. Cei doi copii pe care ii au, inteligenti si bine crescuti, incepusera sa isi ia soarta in mainile lor. Dar, in acea zi fatidica de iarna, in timp ce erau intr-o minunata vacanta la schii, in muntii Austriei, in viata celor 2 a inceput o drama, care a durat aproape 2 ani. Si totusi, in tot acest timp, noi nu am asistat la o drama, ci  am asistat, practic, la o incredibila poveste de iubire. O poveste de iubire care nu este din lumea aceasta. Pentru ca nu o vei intalni in sistemul lumesc actual, condus de Satan, in epoca  modei divorturilor, in care se traieste dupa deviza: “Ramai intr-o casnicie cat timp te simti bine si apoi fugi si creaza-ti o alta”.

Acest mod lumesc de a trai, bazat pe o ideologie toxica, propagata prin media, care te indeamna sa traiesti cum simti, ii face pe oameni sa cada prada egoismului, devenind  centrati doar pe propria placere, fugind de responsabilitati,  incalcand adesea juramantul casniciei.  Iar atunci cand apare greul, dupa modelul idolilor de la TV, ei aleg optiuni usoare, adesea pe cea a divortului si recasatoriei, lucru care lasa in urma lacrimi, regrete, suferinta, copii nefericiti.

 Trist este ca vedem cum spiritul lumesc este imbratisat de multe familii din biserici. Lor le-ar prinde bine sa cunoasca povestea Cameliei si a lui Valer

Povestea Camaliei si a lui Valer, vine ca sa arate deosebirea intre fii intunericului si cei ai luminii.

De ce? De ce?

Poate multi sau intrebat si se intreaba “De ce?” De ce s-au intamplat toate acestea cu Camelia? Cu ea, cea atat de plina de bucurie, de dragoste de viata, de bunavointa, cu inima deschisa pentru slujire, cu ea, care a facut din casa ei o oaza a ospitalitatii. A organizat atatea intalniri in casa ei, ajutand la consolidarea legaturilor dintre rude sau dintre membrii bisericii. A a fost un om intens folosit de Domnului, era de folos sa mai traiasca. Dar, poate ca noi gandim prea mult in termeni de utilitate…

Poate ca Dumnezeu a gandit in alti termeni. Cred ca Dumnezeu i-a gasit suficient de puternici in credinta,pe Camelia si  pe Valer, pentru a le folosi vietile ca pilde despre sacrificiu si daruire in dragoste. In urma cu aproape 30 de ani s-a intamplat ca ei sa se intalneasca, sa se iubeasca, sa se casatoreasca. Pasiunea iubirii lor a fost incantatoare, dar apoi la floarea varstei, pe neastepate, a venit o grea proba de foc in casnicia lor. A fost un soc pentru toata lumea, sa afle ca s-a intamplat asa ceva, acum cand toate lucrurile erau asa de frumos aranjate in viata lor. Dar multumim Domnului ca am putut vedea in acesti 2 ani ce poate face puterea dragostei inspirata de Sus. Ii dam slava Domnului pentru devotamentul incarcat de iubire a lui Valer, pentru acea determinare a lui, de a face imposibilul posibil, si anume incercarea de a o readuce la viata, pe scumpa lui sotie.

O iubire mai tare ca moartea!

In faza in care medicii i-au pus diagnosticul de  “Stare vegetativa”, Valer a refuzat categoric ideea ca sotia lui, comoara lui, Camelia, total paralizata, sa ajunga la un Centru medical de ingrijire. El stia, simtea ca, cu toate conditiile tehnico-medicale performante dintr-un centru de ingrijire bun, Camelia nu va supravetui fara iubire. Agatandu-se cu incapatanare de cel mai mic indiciu, ca lucrurile nu ar fi asa de grave, a hotarat un lucru ce parea imposibil: faptul de a o ingrji el, in casa lor. Si-a asumat sirul foarte lung de nopti nedormite, angajandu-se cu incapatanare sa ii ofere, cu toata dificultatea lor, o multime de ingrijiri grele si complicate, epuizante, permanente, ziua si noaptea.

 Era atat de incurajator ca nu era disperare pe fata lui, ci doar zambet, incredere si calm. Era ca si cum ii transmitea Cameliei: “Iubirea pe care ti-o port si ajutorul Domnului te vor readuce la viata”. Pe grupul de whatsapp al familiei largite isi exprima bucuria pentru orice mic semn de revenire: miscarea unor degete, miscarea unei maini, a unui picior. A inceput o munca teribila cu terapeuti, kineto-terapeuti, maseuri, logopezi. Camelia, draga de ea, facea eforturi fizice grele si dureroase pentru starea ei, in speranta revenirii. Fiecare efort, fiecare participare a ei la acest proces dureros de refacere ii erau rasplatite cu sarutari si asigurari de iubire din partea lui Valer.

Dumnezeu le-a rasplatit efortul, dandu-le, peste un an, de uimitoare revenire a Cameliei. Revenire, care, desi partiala, a permis Cameliei, sa inceapa sa zambeasca, sa comunice cu cei din jur, sa cante. Iar in ultima vreme am vazut cu totii imaginea duioasa si impresionanta unui sot inalt, in floarea varstei, cu o sotie pe care o plimba in  carucior. O sotie cu inca multe neputinte, dar cu ochii plini  de zambet, de recunostinta, apreciere si dragoste pentru dedicatul ei sot. A unui sot  care facut tot posibilul sa o mai aiba langa el, sa se mai bucure impreuna cu ea de creatia lui Dumnezeu, de frumusetea naturii, a ierbii, a florilor, a lacului, a padurii, in straiele lor de primavera, de vara si apoi de toamna.

Partiala ei revenire a fost ca un fel de raza de soare, care a oferit putina lumina familiei ei iubitoare, inainte de a se stinge definitiv. Apoi, din seara de Craciun, puterea ei a slabit accentuat si a doua zi se vedea cum pleca linistita spre ceruri, cu rasuflari din ce in ce mai slabe, pe fond de rugaciune, cantare si de mangaieri oferite pe fruntea si pe mainile ei de catre de sot, copii si  parinti.

Acum ea se afla in bratele Domnului! Iar pentru Valer cred ca cerul a devenit un loc si mai drag!

5 cai de a întari organismul în lupta cu coronavirusul

Imagine de ivabalk de la Pixabay

Cred ca toată lumea a aflat cum sa reducă expunerea la coronavirus, prin distanţare socială, izolare, etc. Dar mai este un aspect deosebit de important la care trebuie sa ne gândim. Şi anume cum sa ne întărim imunitatea în asa fel încât dacă ne expunem sa nu ne imbolnavim sau sa facem forme usoare de boală.

Sistemul imunitar al omului este conceput ca un mecanism de apărare, care îi oferă protecţie, acţionând ca o bariereă faţă de bacterii, viruşi, paraziţi şi chiar toxine, astfel încât organismul să nu se îmbolnăvească de boala produsă de aceşti agenţi patogeni. Sistemul imunitar pune bazele sănătăţii şi longevităţii noastre.  Stilul de viaţă modern, stresul, sedentarismul, consumul de toxice, înaintarea în vârstă ne pot afecta imunitatea. Şi totuşi există câteva căi prin care imunitatea noastră poate fi întărită. Le voi descrie pe scurt:

Image by mohamed Hassan from Pixabay1.Gestionaţi stresul.

Stresul creşte susceptibilitatea faţă de diverse boli. În condiţii de stres se eliberează anumiţi hormoni (catecolamine) cu impact negativ asupra sistemului imunitar, scăzând posibilitatea organismului de a se apăra împotriva bacteriilor şi viruşilor. Împrejurările de acum aduc  anxietate şi îngrijorare, uneori şi panică. Izolarea poate contribui şi ea la creşterea stresului. Pentru a reduce stresul este esenţial să gasim un echilibru între diverse sarcini profesionale şi cele casnice, încercând să fie distribuite echitabil între membrii de familie. Este important să faceţi pauze de relaxare şi să acordaţi  mai mult sprijin celui mai slab şi vulnerabil. Acceptaţi de asemenea că este în regulă să  existe un anumit nivel de temere, de frustrare şi îngrijoarare. Încearcaţi  să menţineţi lucrurile sub control păstrând un nivel de comunicare cu persoane dragi şi prieteni, prin telefon, facebook, WhatApp. Evitaţi să vă calmaţi îngrijorarea prin consum de alcool, prin exces de fumat.  Fiţi conştient de felul în care vă afectează ştirile. Uneori te ajută să ştii ce se întâmplă, dar dacă ştirile din media îţi sporesc anxietatea, nu le urmări prea des sau propune-ţi sa te uiţi doar o dată pe zi la ele. Sau renunţă de tot  şi cere unui apropiat să te ţină la curent cu alertele majore.

2.Dormiţi suficient. Image by PublicDomainPictures from Pixabay

Somnul insuficient scade imunitatea. De aceea, în această perioadă dormiţi atât cât simţiţi nevoia. Dar cel puţin 7-8 ore de somn pe noapte! Cercetările au arătat că persoanele care  dorm mai puţin de 7-8 ore de somn pe noapte sunt mai susceptibile să răcească. Dacă vă simţiţi obosit dormiţi şi pe la prânz, 15-20 de minute, dar nu mai mult, pentru că este posibil să vă  stricaţi somnul de noapte. Aveţi grijă, dacă beţi tot timpul băuturi cofeinizante, e posibil să nu realizaţi cât de obosiţi sunteţi cu adevarat.

Sunt  cercetări au arătat că persoanele care dorm 6 ore pe noapte sau mai puțin au de 4 ori mai mari șanse să prindă  o răceala atunci când sunt expuse virusului, în comparație cu cei care dorm cel puţin 7 ore pe noapte. Despre somn si insomnii vedeti si aici

Image by Steve Buissinne from Pixabay3.Consumaţi alimente care stimulează imunitatea.

Mananca o dieta cât mai diversificată, echilibrata, bogata in legume, fructe, cereale integrale. Nu face excese alimentare! Acum avem nevoie mai mult ca oricând de surse de vitamina C, Zinc, Vitamina D,  fibre. Sistemul imunitar poate fi sprijinit prin includerea în meniul de fiecare zi  a alimentelor care îl întăresc cum ar fi: citricile, merele, usturoiul, leurda, ceapa verde, spanacul, urzicile, ceaiul verde, iaurtul si alte lactate fermentate, legume fermentate, oul  (bogat in antioxidante, precum vit. A si D şi în minerale minerale, fier, zinc, seleniu). În principiu orice fructe sau legume verzi sunt benefice.

Sistemul imunitar este reprezentat în principal de  niste „bariere” mecanice și  fiziologice, compuse din piele, mucoase, saliva, sucul gastric, enzimele intestinale şi “bariere”  celulare din sânge și anumite țesuturi.  Se pare ca 70% din functia imunitara se afla in intestin, reprezentată de Microbiom, format dintr- un număr impresionant (trilioane) de micororganisme  benefice, adică  flora intestinală saprofită. Microbiomului sau florei intestinale  îi plac foarte mult fibrele, legumele și alimentele fermentate. Deci  consumaţi  fasole, mazăre, năut, paine integrala, malai, iaurt,  in special chefir, varză murată, castraveti murati.

Zahărul, carnea procesată, uleiurile vegetale și alcoolul tind să fie alimente inflamatorii care slăbesc imunitatea. Aveţi grijă să nu vă îngraşaţi stând acasă! O persoană obeză are imuniteatea mai slabă.

Image by Gerd Altmann from Pixabay4.Faceţi exerciţii fizice.

Se cunoaşte că cei mai afectaţi de infecţia cu coronavirus sunt persoanele vârstnice. Dar nu este întotdeauna aşa. De exemplu un studiu realizat de Universitatea din Birmingham și King’s College London a constatat că 125 de bicicliști amatori, nefumători cu vârste între 55 și 79 de ani aveau încă sistemele imunitare ale tinerilor.

Pe de altă parte un tânăr sedentar, obez sau care fumează este la un risc mai crescut decât o persoană vârstnică, activă fizic, normoponderală, fără boli cronice.

În condiţiile de izolare este un pic mai greu să faci exerciţii fizice, dar un minim de 15 minute zilnic de gimnastică, de aerobică, de bicicletă de cameră, de gradinărit dacă stai la curte, contribuie  la întărirea imunităţii. Exerciţiul fizic mobilizează creşterea fluxului de sânge  care permite celulelor şi substanţelor din sistemul imunitar să circule liber în organism şi să funcţioneze eficient.

Pe de altă parte nici sportul excesiv şi efortul fizic mare  nu este recomandat. Sunt sportivii de elită care devin foarte susceptibili la infecții, deoarece eforturile prea mari, au la un moment dat, un impact negativ asupra sistemului imunitar”.

Unul dintre numeroasele efecte benefice ale exercițiului este că reduce stresul, contribuind şi în felul acesta la stimularea imunităţii.

Image by Robert Pastryk from Pixabay5.Evitaţi substanţele toxice.

În primul rând evitaţi alcoolul şi fumatul. Stresul acestor zile combinat cu consumul de alcool  epuizează organismul făcându-l mai vulnerabil la îmbolnăvire. S-a constatat că alcoolul reduce cantitatea de limfocite şi de macroface, factori importanţi ai ai imunitaţăţii.

Fumatul pe de altă parte scade capacitatea de funcţionare a plămânilor. Fumatorii sunt mai sensibili la infectii. In plus, aparatul respirator al fumătorului este continuu agresat din cauza fumului rezultat din arderea tutunului,  prin urmare o persoană fumătoare  poate fi mai grav afectată dacă contactează infecţia cu coronavirus. Mai multe studii printre care unul făcut de o echipa de cercetatori de la Universitatea California au arătat că fumul de ţigară scade imunitatea organismului.

Şi alte toxine pot afecta sistemul imunitar. De exemplu, micotoxinele din mucegai sunt notorii pentru distrugerea imunității. Apa potabilă prea clorurată, pesticidele, naftalina, poluarea aerului și aditivi alimentari.  Evitaţi aditivii alimentari, cum monoglutamat de sodiu prezent în toate semipreparatele şi orientaţi-vă în această perioadă spre mâncarea simplă, preparată în casă.

Imagine de la ivabalk de la Pixbay

Imagine de PublicDomainPictures de la Pixabay

Imagine de Mircea Iancu de la Pixabay

 

 

 

Daca-i iubesti pastreaza distanta fata rude, prieteni si vecini!

“Omul chibzuit vede nenorocirea si se ascunde…” (Prov 22:3)

Este dureros,  dar pentru o vreme, nu  mai putem  si nu mai avem dreptul  de a trai ca inainte,  adica in interactiune cu familia largita, cu rudele sau cu vecinii din jurul nostru.  Ne obliga legea, dar mai intai ne obliga constiinta morala! Nu vrem sa fim raspunzatori pentru nici o imbolnavire sau deces a celor pe care ii iubim! Cu alte cuvinte acum este iresponsabil sa continuam sa traim NORMAL. Covid

Necazurile  se vor amplifica datorita faptului ca nu toata lumea  considera necesar acest lucru.  Pentru ca virusul nu se vede, nu se simte nu se miroase, unii vin cu argumente:  “la noi in tara nu este asa de grav”,  “nu trebuie exagerat”,  “stim noi cum sa ne protejam  chiar daca continuam sa ne intalnim”.  Si in felul esta ei continua sa ii puna pe cei apropiati in pericol.

Noile ordine date ieri de Ordonanta militara  pretind ca fiecare sa stea doar in locuinta lui, cu exceptia  situatiei in care avem de ingrijit bolnavi sau persoane cu handicap.

Vorbesc regulat cu o familie de prieteni din Italia. Acolo, de 3-4 saptamani, oamenii care se comporta  responsabil si cu intelepciune, si-au limitat viata sociala numai si numai la propria locuinta.  Ne doare ca nu mai putem sa ne intalnim ca inainte cu cei  dragi, dar pentru binele tuturor trebuie sa reducem la maximum orice interactiune.

Daca te intalnesti 3 oameni este risul ca, daca unul aduce virusul, toti 3 sa se imbonaveasca. Daca te intalnesti cu 5 oameni este riscul ca toti 5 sa se imbolnaveasca;  daca continuati sa va intalniti 10-12 oameni este suficient doar unul singur sa fie purtator de virus, ca sa va imbolnaveasca   pe toti. Acest unul singur poate luat virusul de la locul de munca, de  la cabinetul medical, de la magazin. Iar la cel mai mare risc (desi poate fi oricine) sunt cei peste 60 ani cu boli asociate: de inima, hipertensiune, diabet, obezitate, etc.

In aceste zile sumbre  dovada ta de iubire pentru parinti este sa nu mergi la ei in casa si sa nu ii chemi la tine in casa. Poti sa le faci cumparaturi, sa le lasi la usa. Poti sa vorbesti cu ei la telefon, pe WhatsApp, Fb, etc. Dar tu, daca esti un adult tanar (care poate nu vei fi asa afectat de boala) distanteaza-te de ei.

Este adevarat, viata noastra este in mana lui Dumnezeu, dar El ne-a dat intelepciune sa discernem pericolele si nu ar trebui sa Il ispitim comportandu-ne in mod periculos pentru noi si pentru altii.

Mai este adevarat ca la noi lucrurile nu sunt inca ca in Italia. Dar cand vor fi asa sau, Doamne fereste, mai rau, va fi prea tarziu pentru regrete. Ne vom cai atunci zadarnic, ca nu am facut aceste mici sacrificii care ni se cereau.

Stai in locuinta ta, citeste, mediteaza, roaga-te, joaca-te cu copiii tai (nu aduna si pe altii la tine in casa),  povesteste cu partenerul de viata, revizuieste-ti  viata, cere iertare lui Dumnezeu pentru pacatele care iti zgandara constiinta sau pentru cele pe care le-ai uitat.  Pocainta fiecaruia dintre noi este calea prin care putem indupleca pe Dumnezeu sa puna capat acestei urgii.

Sa ne ajute Dumnezeu sa ne comportam intelept si responsabil! (Vezi si Proverbe 14:16)

Imagine de Gerd Altmann de la Pixabay

IUBESTE-TI COPILUL SI LASA-L SA STIE CA IL IUBESTI!

Poze blog

Majoritatea părinţilor îşi iubesc copiii dar aceştia nu sunt întotdeauna siguri de iubirea părinţilor lor. Confortul, hrana bună, jucăriile frumoase nu reprezintă pentru copil o dovadă că este iubit. El are nevoie de altceva, sufletul lui tânjeşte după dovezi care nu se pot pipăi cu mâna, dar pe care orice părinte, fie bogat, fie sărac le poate oferi. Există câteva lucruri importante care îl face pe un copil să fie sigur că este iubit:

1.O atmosferă de iubire adevărată între cei doi părinţi. Când mama şi tatăl se iubesc, copilul este fericit, se simte în siguranţă, se simte iubit. Conflictele dintre părinţi creează în sufletul copilului sentimente de vinovăţie. Ca să nu mai vorbesc de efectul devastator al divorţurilor în care aproape întotdeauna copilul îşi atribuie lui vina, pe lângă sentimentul dureros de „rupere”, de un părinte sau de altul.

2.Timp petrecut împreună. Copilul nostru silabiseşte cuvântul iubire cu următoarele sunete: T I M P. Timp pentru atenţie concentrată, în care să îl privim, să îi zâmbim, să îi vorbim şi să îl mângâiem pe copil. Niciun cadou şi nicio distracţie nu are aceeaşi valoare pentru copil ca timpul petrecut cu părinţii săi. Timpul petrecut împreună în perioada primei copilării, în care îi vorbim, îi arătăm lucruri şi locuri interesante din jur şi din natură îi stimulează dezvoltarea inteligenţei.

De aceea fă-ţi timp pentru copii. La finalul vieţii nu  vei regreta că nu ai petrecut mai mult timp la muncă, la birou, dar vei regreta cu siguranţă că nu ai petrecut mai mult timp cu copiii şi cu oamenii care contează în viaţa ta.

Peste 70% dintre părinţi  afirmă că nu le este respectată autoritatea de către propriii copii ajunşi  adolescenţi. Dar această autoritate se câştigă la vârsta când copiii tânjesc să petreacă timp cu părinţii. Dacă tu îţi faci timp pentru copil când are 5 sau 7 ani, şi el îşi va face timp pentru tine când va avea 15 sau 17 ani. Există o vârstă (5-7ani), când fereastra sufletului lor este deschisă înspre noi, părinţii, când ei doresc din tot sufletul să petrecem timp împreună. Este momentul de a-i forma pe copii aşa cum dorim noi, este timpul în care le putem transmite valoarile noastre, lucrurile în care credem. Este posibil să formăm copii buni, care să trăiască echilibrat şi sănătos, e posibil să modelăm caractere frumoase în copiii noştri dacă acţionăm la timp şi dacă ne facem timp. Dar pentru a forma copii buni, trebuie mai întâi noi, să devenim părinţi buni, dedicaţi misiunii de părinte. Primul model şi cel mai important pentru copii este părintele.

Ce poţi să faci atunci când petreci timp cu copilul? Iată câteva lucruri:

-Încurajază-l şi spune-i cuvinte de apreciere şi de laudă. Este însetat după ele ca şi deşertul după ploaie. În orice caz nu îl critica mai des decât îl lauzi.

-Citeşte-i poveşti frumoase, cu caracter educativ; ajută-l să iubească lumea cărţilor; desenaţi împreună; povestiţi împreună, vorbeşte-i despre valorile care contează în viaţă.

-Râde mai mult împreună cu el, râdeţi de fleacuri, de situaţii diverse, de mărunţişuri. Viaţa este adesea tristă sau dură, unerori cu probleme. Va veni şi timpul când vei plânge împreună cu el.

-Învaţă-l să lucreze, să facă lucruri practice. Faceţi împreună grădinărit, cusut, mâncare, curăţenie. Un copil fără îndemânări practice va suferi ca de un handicap.

-Redescoperiţi împreună frumuseţea obişnuitului, a lucrurilor mărunte. Un poet spunea: „Când văd importanţa lucrurilor mărunte îmi spun că nu există lucruri mărunte”

3. Iubirea necondiţionată. Acest lucru înseamnă să iubeşti copilul indiferent de aspectul său fizic, inteligenţa sa, handicapurile sale, performanţele sale, comportamnetul său, îndemânările sale.

Copilul nu se simte iubit dacă:

-Ne păstrăm afecţiunea şi căldura doar pentru momentele când excelează într-o direcţie

-Îl criticăm prea des

-Suntem rezervaţi în gesturi tandre pentru a nu-l „răsfăţa”

-Dacă  nu petrecem timp cu el

-Dacă nu îi satisfacem nevoile emoţionale de mângâiere, atenţie concentrată, laudă

-Dacă este bătut la mânie

-Dacă îl ridiculizezi

4.O atmosferă de iertare. Iartă-l pe copil si lasă-l să ştie că este iertat. Copiii noştri greşesc adeseori. Fac acest lucru când sunt mici şi vor face ocazional întreaga viaţă. Dar noi trebuie să îi iertăm. Medicina şi psihologia au observat că există un tip de anxietate  care apare la copiii a căror părinţi nu au practicat iertarea. Iar această anxietate stă la baza multor altor probleme: sentimente de vinovăţie, neîncredere în sine, depresie, rezultate scăzute la învăţătură.

De aceea, realizează un cămin plin de iertare. În actele tale de disciplină să existe totdeauna un element de iertare. Copiii tânjesc să fie eliberaţi de sentimentele de vinovăţie. Pentru că până la urmă care este scopul disciplinei dacă nu să restabilim prietenia şi dragostea dintre noi şi ei. Este important să spui copilului că  este iertat şi să-l faci să simtă acest lucru.

Viaţa e fragilă!  Avem  multă nevoie unii de altii!

Imagine de Steve Buissinne de la Pixabay

În viaţă se întâmplă multe lucruri groaznice! Cu toţii trăim cu o sabie a lui Damocles deasupra capului. Nu stim în ce clipă ea se poate desprinde de firul subţire care o leagă producând accidente, boală sau moarte. Vulnerabili nu sunt doar bătrânii, în rândul cărora, într-adevăr, predomină necazurile produse de boli şi accidente, nu sunt doar „ceilalţi”, nouă neputându-ni-se întâmpla, ci suntem vulnerabili oricare dintre noi. In trecut (în unele locuri şi azi)  au fost războaiele, lagărele de concentrare, închisorile politice, în zilele noastre sunt cancerele, accidente de circulaţie, bolile invalidante.

Înseamnă acest lucru să trăim cu teama primejdiilor care ne pândesc? Nu, nu este nevoie şi nici înţelept să trăim o viaţă plină de teamă.  Poate fi o problemă, într-adevăr,  pentru cei care  contează doar pe viaţa de acum şi de aici, din lumea aceasta, pentru cei care au ca valori esenţiale ale existenţei tinereţea, frumuseţea, bogăţia şi sănătatea. Când aceste lucruri se pierd deznădejdea celui fără Dumnezeu nu poate fi lecuită. Dar pe un creştin, care a înţeles că viaţa pe pământ este timpul în care Dumnezeu îl formează pentru a trăi în Veşnicia cu El, nimic nu ar trebui să îl tulbure. Doar creştinul încrezător în Domnul Hristos poate avea pace în mijlocul necazurilor şi furtunilor vieţii. Viaţa poate fi adesea înfricoşătoare, adesea omul se dovedeşte o fiară pentru alt om, dar Sfânta Scriptura ne spune de sute de ori: „Nu te teme”.

Intr-o viata atat de fragila doar o familie iubitoare e cea mai mare mangaiere.   

O mare mângâiere în vremuri grele, vremuri care se pot abate oricand peste oricine, este o familie iubitoare. Ce bine este să îţi întindă cineva mâna când eşti bolnav sau în alt necaz, să fii încurajat, să se roage cu tine, să plângă cu tine, să râdă cu tine. Da, se poate râde şi în necazuri, creştinul încrezător în Dumnezeu poate face acest lucru!

Pentru a te bucura de iubirea şi respectul în cadrul unei familii, nu uita că e necesar să cultivi această iubire şi acest respect, e necesar şi să le întreţii cu grijă. Pentru că este aşa de bine ca în momente grele să ne avem unii pe alţii! Este minunat să-ţi fie aproape în suferinţă, partenerul de viaţă, copilul, părintele, fratele sau sora cu care ai avut întotdeauna relaţii calde, bazate pe comunicare sinceră şi iertare, încredere şi susţinere reciprocă.

Şi în acest aspect există o mare diferenţă între o familie creştină şi una necreştină. Un soţ sau o soţie creştină va fi alături de tine şi atunci când vei fi bătrân(ă), bolnav(ă) sau obosit(ă). În vremurile noastre „moderne”, de relativizare a valorilor morale, soţia este schimbată când îmbâtrâneşte iar soţul ajuns bătrân este lăsat să zacă în neputinţele şi nefericirea lui de către o soţie prea tânără, care stricase casa altei femei. Iar copiii săracii, nemaiştiind câte mame vitrege sau taţi vitregi au, preiau acelaşi comportament egoist văzut la părinţii lor şi vor fi şi ei candidaţii la trăire în promiscuitate, nu se vor angaja la căsnicii pentru viaţă, ci vor intra într-un şir de căsnicii subrede, pline de lacrimi, resentimente, regrete, chiar dacă vor afişa de ochii lumii zâmbetul şi fericirea de faţadă.

Dacă eşti destul de în vârstă şi nu eşti încă bolnav, fă nişte schimbări

Poate că nu ţi se va întâmpla nimic grav şi vei ajunge relativ sănătos la pensie, apoi vei îmbătrâni tot mai mult. Şi acum aş vrea să dau oamenilor vârstnici sau, să zicem celor trecuţi de 50 de ani, nişte sfaturi născute din ceea ce am observat în familiile pe care le-am vizitat în lunga mea carieră de medic de familie.

-Încercaţi să nu aveţi multe pretenţii de la alţii, în sensul de a fi ajutaţi, de a vi se face diverse servicii. Ajutaţi voi cât de mult puteţi, faceţi cât de multe servicii celor  pe care îi iubiţi, dar să nu vă aşteptaţi, nici nu aveţi pretenţia la vreo recunoştinţă şi nu fiţi trişti nici dacă nu primiţi  acel simplu “Mulţumesc!”. Motivele le voi explica, poate, în alt articol.

-Nu vorbiţi mereu despre voi, necazurile voastre, bolile voastre, supărările voastre, nesomnul voastru, neajunsurile voastre,  etc. Nimeni nu vrea să stea mult lângă un copil care plânge încontinuu sau lângă o persoană care se văicăreşte mereu. Orientarea excesivă înspre propria persoană îl îmbolnăveşte pe om.  Am scris mai multe  aici. Cu cât acesta vorbeşte mai mult despre el şi necazurile lui cu atât va ajunge să fie mai ocolit.

-Cât încă nu sunteţi prea în vârstă aranjaţi-vă în aşa fel lucrurile încât să deveniţi independent financiar la bătrâneţe.  (Poţi găsi mai multe idei în noul meu blog aici). Este aşa de bine să nu te bazezi pe copii şi să îi laşi în pace, pentru că şi ei au planurile lor, problemele lor, cheltuielile lor.  Independenţa financiară a părinţilor este cel mai mare cadou pe care părinţii îl pot face copiilor.

-Zâmbiţi mai mult, nu întristaţi pe alţii cu întristările voastre, mai ales când ei nu pot schimba situaţia. Când vă intră cineva în casă, trataţi-l ca cel mai important musafir, cu o inimă plină de bucurie, chiar dacă înlăuntrul vostru suferiţi. Îi veţi transmite dorinţa să mai vină. Şi aceste relaţii frumoase pot să aducă cea mai bună vindecare.

– Şi un ultim sfat (nu că nu ar mai fi)  pe care aş vrea să îl dau tuturor celor care se încred în Dumnezeu, este să facă rugăciunea cea mai importantă pentru un vârstic: „Doamne ajută-mă să merg pe picioarele mele şi să am  mintea întreagă până în ultima clipă a vieţii”. Cred că Dumnezeu ascultă această rugăciune.

 Dacă vreţi haideţi să avem o discuţie, lăsând un comentariu mai jos

 

Imagine de Steve Buissinne de la Pixabay

Nevoi omeneşti induse artificial

Societatea în care trăim ne-a indus nişte nevoi pe care nu le aveam, pe care nu le cunoşteam şi pentru care trebuie să muncim foarte mult. Şi atunci te întrebi, oare nu este mai bine să fii liber decât să munceşti în plus pentru a-ţi satisface o nevoie de care nu ai nevoie.

Este important de reţinut că:

-Nu avem nevoie decât de o mică parte din produsele alimentare expuse în magazine. Chiar nu este nevoie să cumpărăm din toate lucrurile, mai ales că o bună parte nu sunt sănătoase şi, în timp, îşi vor pune ampreta asupra organismului nostru.

-În general avem nevoie de mai puţine haine decât ne cumpărăm.

-Nu avem nevoie de mai multe cărţi şi reviste dacă cele cumpărate deja, căci nu au fost încă citite.

-Nu este nevoie să schimbăm maşina cu una mai scumpă, dacă cea veche este încă bună. Şi este o mare greşeală dacă acest lucru presupune să te împrumuţi, să lucrezi multe ore suplimentare.

-Dacă poţi să-ţi construieşti o casă este bine, dar este greşit să te împrumuţi pentru a te muta dintr-un apartament într-o casă. Nu avem neapărat nevoie de foarte mult spaţiu pentru a trăi fericiţi şi confortabil. Mulţumirea şi confortul vin din interior, din relaţiile bune cu ceilalţi, din preţuirea şi ordonarea locuinţei pe care o avem deja.

-Nu este nevoie să schimbi mobila numai pentru că în magazine au apărut noi modele. Şi nici într-un caz dacă acest lucru presupune un efort financiar prea mare.

-Nu este nevoie să avem toate felurile de electronice sau electrocasnice, pentru a ne uşura munca în casă, dacă noi trebuie să muncim multe ore în plus pentru a ni le permite.

-Nu este nevoie să cumpărăm toate lucrurile şi lucruşoarele care au umplut magazinele în ultimele decenii, toate ornamentele, toate ustensilele, hainele, cosmeticile, CD –urile, cărţile, iphonele, aglomerându-ne spaţiul vital cu atâtea lucruri inutile, care se vor umple de praf. Este mai sănătos să rămânem la mai puţin, la simplu, la esenţial, la clasic. Orice tip de agomeraţie din viaţa noastră este o sursă suplimentară de stres.

 

Meschinăria competiţiilor

Dacă avem ce mânca, ce îmbrăca şi dacă avem o locuinţă  decentă ar fi  îndeajuns. Şi totuşi,  atât de mult muncim pe acest pamânt,  pentru a-i impresiona pe ceilalţi. Se investeşte prea mult timp, energie şi bani, nu pentru nevoi reale, ci în competiţia cu cei din jur, pentru a face ca lucrurile pe care le posedăm să pară mai frumoase, mai de calitate,  mai interesante ca la alţii.

-Bunăstarea nu stă în lucrurile materiale

-Este nefolositor să cheltuim pentru a impresiona pe alţii

-Când trăim ca să impresionăm pe alţii, trăim de fapt  pentru alţii, nu  pentru noi

 

Imagine de Andreas Lischka de la Pixabay

Poti vizita noul meu blog “Viata dincolo de amiaza” aici

Ma voi satura maine dimineata

Există un mare duşman al sănătăţii care atacă la vârste tot mai tinere. Acest duşman este pofta de mâncare exagerată, mâncatul în exces, mâncatul  de alimente încărcate de calorii. Acest duşman învinge cu siguranţă dacă se asociază cu lipsa de mişcare, cu sedentarismul şi astfel transformă pe foarte multă lume în obezi. Numărul obezilor este într-o creştere fără precedent. Nu trebuie să uităm niciodată că obezitatea este rădăcina celor mai frecvente şi mai costisitoare boli. Tratamentul ei este adesea foarte greu (deşi nu imposibil). Tineri şi bătrâni sunt ameninţaţi de acest “necaz”.  Cea mai importantă armă este prevenirea. Aici se află secretul, în  a preveni.

Obezii nu mănâncă dimineaţa, ei mănâncă seara!

Cei mai mulţi obezi îţi vor spune (adesea ca o laudă) că ei nu mănâncă dimineaţa. Şi este adevărat, marii (sau mai micii) obezi nu prea mănâncă dimineaţa dar mănâncă tot mai mult cu cât se apropie de seară şi de noapte. Mănâncă de multe ori noaptea.

O metodă simplă de prevenţie este de a nu mânca seara, sau în orice caz de a nu mânca să te saturi. Necesită puţin efort, o să fie vreo 2-3 ore în care o să suferi puţin de foame, dar cu timpul te vei obişnui. Consolează-te cu gândul că mâine dimineaţă o să  te saturi. Dimineaţa este masa la care ai voie să te saturi, şi, poate, la amiază. Dar începând de după masa, gata, nu mai ai voie să ai senzaţia de “burtă plină”.

Nu uita, caloriile (mâncarea) ingerate dimineata se consumă în proporţie de 80%. Caloriile ingerate seara se depun în proporţie de peste 50%.

Viaţa presupune înfrânare în multe privinţe. Nu putem face tot ce ne-am dori. Trebuie să acceptăm că este nevoie să fim uneori flămânzi. Aceasta este crucea omului modern care nu mai consumă calorii în activităţi fizice, care nu mai trăieşte cu “sudoarea frunţii”. Dacă nu avem parte de  sudoarea frunţii va trebui să trăim fără să ne săturăm pe deplin, dar numai de la amiază încolo.  Consolează-te că este vorba doar de o amânare, că te vei sătura mâine dimineaţă. Dacă îţi spui: ” Să mă satur totuşi în seara asta“. Trebuie să ai grijă însă că s-ar putea să nu te mai opreşti. Vei mânca dar tot nu te vei satura, poate te vei scula noaptea să mănânci, aşa cum fac mulţi obezi.

Aşa că mai bine fă-ţi o regulă: Voi mânca puţin sau deloc seara, şi în nici un caz nu voi mai mânca de la ora 18 incolo. Mă voi sătura mâne dimineaţă.

Dacă asociezi ceea ce am spus mai sus cu 15-20 de minute de gimnastică zilnică, sau 30 minute de plimbare pe jos, rezultatele vor fi excelente!

Urmareste noul meu blog aici: Despre calatoria vietii dincolo de amiaza

Instrainarea omului de Dumnezeu si depresia

Până în anul 2020 depresia va fi a doua cauză de disabilitate în ţările dezvoltate, susţin specialiştii în psihatrie. Caracterizată prin tristeţe, oboseală fizică şi psihică, lipsă de chef de viaţă, tulburări a vieţii intelectuale, insomnie, anxietate şi o dureroasă lipsă de sens, DEPRESIA, reprezintă un complex de simptome caracteristice societăţii moderne. Cu îngijorare am observat şi eu, în cei peste 30 de ani de practică medicală, cum oamenii, indiferent de statutul lor social, de succesul lor, de bunurile pe care le posedă, au devenit din ce în ce mai trişti dar şi mai centraţi pe ei înşişi, mai nemulţumiţi, mai revendicativi, mai plini de reproşuri, mai bolnavi. Cu triteţe vedem cum în generaţia noastră, mulţi oameni mai vârstnici, în loc să devină mai calmi şi mai mulţumitori, mai înţelepţiţi de vârstă se complac în lamentări şi au prea multe pretenţii de la cei mai tineri.

Explicaţia o găsesc în înstrăinarea omulul faţă de Dumnezeu, înstrăinare produsă de lumea noastră aşa zisă modernă, dar de fapt o lume nebună. Unii l-au înlocuit pe Dumnezeu cu satisfacţia pe care credeau că o pot oferi lucrurile, mâncarea, distracţia, competiţia. Alţii, mai puţin norocoşi sunt amărâţi şi frustraţi că nu au parte de lucrurile, posiblitaţile şi şansele altora. Dar şi unii şi alţii sunt pe o pistă greşită a căutării fericirii. Bogăţia prin ea însăşi nu te face fericit. Nici sărăcia prin ea însăşi nu te poate face nefericit. Sfântul Apostol Pavel spune că: “Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte” .

Cei ce sunt a lui Hristos fac mult mai uşor faţă lumii moderne, agitată, aglomerată şi în care sunt valorizate atâtea lucruri fără valoare. Ei ştiu că sunt doar nişte străini şi călători pe acest pământ. Ei sunt imuni la depresie. Pe feţele lor se vede bucuria mântuirii.

Daca vrei sa vezi si noul meu blog, “Viaţa după 50 de ani” care se vrea un suport a celor peste 50, 60… de ani,  despre pensionare, sens în viaţă, nepoti, sănătate, bani, hobby, etc. da click aici

Imagine de engin akyurt de la Pixabay

Nu lăsa pensionarea să te surprindă nepregătit financiar

Pensionarea, poate fi sfertul de viaţă în care să te simţi liber şi relaxat, cu timp suficient pentru călătorii, activităţi şi hobby-uri dragi, timp petrecut alături de nepoţi sau alături de prieteni. Dacă în perioada activă, când ai avut statutul de angajat, nu ai avut timp pentru vacanţe şi călătorii acum va exista timp. Dar mai trebuie să existe si bani. În condiţiile pensiilor din ţara noastră doar puţin oameni se pot baza pe pensia de stat, pentru ca perioada de pensionare să fie aşa cum şi-o doresc. Şi totuşi o planificare din timp a pensionarii te poate ajuta să găseşti soluţii pentru a face ca această etapă a vieţii să poată fi trăită cât mai confortabil.

În ţările occidentale există posibilitatea de a face economii în vederea pensionarii, economii pe care să le plasezi la diversi asiguratori, pentru a le consuma apoi pe perioada de pensionare. La noi în ţară nu există astfel de asigurări pentru pensie suplimentară. Iar pensiile suplimentare, gen Pilonul II şi III, nu ştim cât de stabile şi sigure sunt. La acestea se mai adaugă instabilitatea economică generală şi inflaţia care iţi poate împuţina şi alte tipuri de economii.

Deocamdată, la noi în ţară, doar pensia de stat este garantată. Dar această pensie pentru majoritatea pensionarilor este prea mică, pentru a se baza numai pe ea. Ce ar fi de făcut atunci? Cum am putea avea un venit suplimentar pentru perioada de pensionare şi cum l-am putea obţine? Cred că în primul rând ar trebui să ne punem nişte întrebări, cum ar fi următoarele: citeste aici

 10 idei practice pentru prevenirea supragreutatii

10 idei practice pentru prevenirea supragreutatii

Imagine de TheOtherKev de la Pixabay

1.Cumpără un cântar de baie ( investiţie ieftină şi foarte utilă). Cântăreşte-te regulat pentru a nu fi surprins de acumularea a prea multe kilograme în plus.

2.Dă jos rapid kilogramele când ele sunt numai 2-3 în plus. Câteva kilograme în plus se rezolvă mai uşor şi cu un efort minim. Când se vor acumula mai multe va fi mai greu să slăbeşti.

3.Dacă ai tendinţa de a te îngrăşa, hotărăşte-te să faci mici schimbări în obiceiurile culinare: mănîncă un fruct în locul unei prăjituri, un iaurt gol în locul unui sandviş, un  suc de roşi sau de morcovi în locul tocănii cu smântână de la cină.  Nu înghiţi mâncarea rămasă în cratiţă sau în farfuriile copiilor tăi, pentru a face economie. Nu ai şansa de a te îmbogăţi în acest fel, ci doar pe cea de a te îngrăsa. Nu face excese in nici o ocazie! Încearcă să mănânci puţin, sau deloc, seara.

4.Nu trebuie să te ridici de la masă cu senzaţia că am “burta plina”, ci cu o uşoară senzaţie de foame, senzaţie care va dispare în scurt timp. Făcând acest lucru regulat, se va elimina  greutatea suplimentară fără prea mari suferinţe.

5. Este recomandat să ne obişnuim să mâncăm  puţin, eliminînd pâinea, grăsimile şi dulciurile. Regimurile de foame nu sunt indicate pentru a slăbi. Nu reduceţi numărul meselor ci reduceţi cantitatea de alimente la fiecare masă. Majoritatea persoanelor cu ulcere şi gastrite se recImagine de Gerd Altmann de la Pixabayrutează din rândul celor care mănâncă doar o masă, două pe zi. Pentru un adult cel mai raţional, este regimul de 3 mese pe zi.

6.Mănâncă doar atunci când simţi foamea. Între o masă şi alta trebuie lăsate cel puţin 4 ore.  Un adult nu ar trebui să mănânce mai mult de 3 mese pe zi şi de la masa de seară până la ora culcării sunt necesare cel puţin 4 ore. Dacă te prinde foamea înainte de culcare, rezistă, amintindu-ţi că te vei sătura mâine dimineaţă. Încetineşte ritmul atunci când mănânci, mănâncă încet, simte gustul alimentelor. Dacă mănânci prea repede există riscul să mănânci mai mult fără să îţi dai seama. Pe de altă parte organismul are nevoie de 15-30 de minute pentru ca senzaţia de saţietate să se transmită de la stomac la creier prin nişte enzime eliberate după începerea mesei. Deci cel care nu se grăbeşte la masă poate simţi mai uşor semnalul de saţietate.

7. Evita „bombele calorice”. Prăjiturile, îngheţata, pizza, mezelurile, şunca, muşchiul file şi alte semipreparate sunt adevărate „bombe calorice” care în volume mici aduc foarte multe calorii. Avem impresia că mâncăm puţin şi  totuşi ne îngrăşăm. „Bombele calorice” sunt alimente în care se încorporează zaharuri şi grăsimi în exces şi astfel devin foarte bogate în calorii. Astfel produsele de patiserie abundă în grăsimi şi zahăr iar mezelurile sunt impregnate cu amidon, slanină, sorici, amelioratori de gust. Astfel alimente simple, sănătoase, cu calorii relativ puţine, se transformă în alimente hipercalorice, care consumate regulat îngraşă  într-un timp foarte scurt. De exemplu 100 g de carne proaspătă are aproximativ 130 calorii. Prin transformarea ei salam, cârnaţ, parizel poate ajunge la 500 calorii.

8.Pentru cei care pot, este recomandat ca, o zi pe săptămână, sa facă o cură de legume şi fructe sau o zi de post (negru).  Este o metodă eficientă pentru a prevenii sau a înlătura supragreutatea.

9.Evita sedentarismul, una dintre cauzele cele mai frecvente ale obezităţii. Dacă aveţi o muncă sedentară mergeţi cât mai mult pe jos sau cu bicicleta. Programaţi-vă zilnic un regim de exerciţii fizice de cel puţin 10 –15 minute iar o dată de două ori pe săptămână alergaţi.

10.Nu insistaţi să vă vedeţi copiii graşi. Le veţi determina acea obezitate hiperplazică (prin creşterea numărului de celule grase) având  mari necazuri cu menţinerea greutăţii în perioada de adult.

În amintirea soacrei mele. Ce moştenire a lăsat!

 

Ştiam că trebuie să plece.  Călătoria vieţii ei, aşa cum este în firea lucrurilor pe acest pământ,  era cel mai aproape de capătul drumului. Şi totuşi am trăit  de parcă ea ar fi fost întotdeauna acolo pentru a-i împărtăşi  gânduri, pentru a-i cere un sfat, o aprobare pentru vreo acţiune de care nu eram sigură, pentru a-i împărtăşi bucuriile sau durerile noastre.

La Valea Verde. Mama, Ghiţă şi eu

În drumeţie la Valea Verde. Mama, Ghiţă şi eu. În spate ceilalţi din grup

Era atât de dispusă să asculte, iar eu (povestitoare din fire) atât de dispusă să vorbesc şi să îi împărtăşesc  preocupările, visele, îndoielile, temerile, eşecurile, speranţele. Lângă ea sufletul meu se afla în siguranţă.  Nu era nici o teamă că m-ar judeca sau că m-ar povesti la altcineva.  Mă asculta  cu bucurie şi încântare şi culmea, după ce îmi descărcam sufletul  de gânduri şi poveri  (temându-mă să nu o fi împovorat  pe ea prea tare) chiar îmi mulţumea de toate câte i-am povestit. Şi îmi spunea:

-Mă simt aşa de bine că mai aflu şi eu despre voi, despre copii, despre ceea ce se întâmplă  pe la Cluj…

A plecat brusc şi definitiv, într-o seară tărzie din primavara trecută, când un accident vascular cerebral i-a inundat masiv şi ireversibil creierul.

Câteva zile am putut să îi mai observăm doar imaginea, într-un salon de spital. O imagine  cu care nu mai puteam interacţiona… resimţeam totul ca pe  o pierdere a ceva foarte preţios, trăiam regretul acela dureros, dat de constienţa absenţei  definitive a unei persoane dragi, persoană  cu care mai erau atatea de vorbit, atâtea de împărtăsit… Aveam aşa de multă încredere  în poveţele mamei…

De la spital am plecat la casa ei de la Jac.  Am intrat si am privit curtea,  casa,  gradina. Era o minunată atmosferă  primavăratică… dar…ce folos… lipsea mama.  Ea nu va mai fi  vreodată aici ca să ne arate cu bucurie lumea ei linistită şi frumoasă, cu  florile, arbuştii ornamentali, iedera şi alte plante verzi,  pe care le iubea, de care se înconjurase tot mai mult in ultimii ani, plante pe care le aranja şi le înmulţea ca să poata dărui din ele şi altora. (De fapt, întotdeauna mama avea câte ceva de dat altora).  Era atât de proaspat totul, de parcă în acel moment  terminase de săpat şi aranjat.

Mama Jac

Mama din Jac

Doamne, am crezut intr-un fel ca ea va fi întotdeauna acolo.  Şi totuşi… Împreună cu ea a plecat un univers întreg, a căzut un blând şi statornic stejar al credinţei, care ne ocrotea cu întelepciunea ei, care a fost o sursă de putere pentru sufletul meu.

Stiu ca a plecat împăcată cu rostul acestei vieţi deşarte si ca acum se odihneşte  în braţele Domnului, care a poftit-o cu cuvintele: ‚Intră rob bun!

În sufletele noastre a rămas o uriaşă moştenire, este amintirea ei care ne însoţeşte şi ne inspiră pentru a trăi cu mai multă recunoştinţă pentru toate binecuvântările primite şi cu mai multă răbdare în toate încercările vieţii.

La 60 ani de casatorie mama si tata

La 60 ani de casatorie mama si tata, alaturi de familia lărgită

Timpul nu le rezolvă pe toate…timpul le strică pe toate

Credinţa că “timpul le va rezolva pe toate” este foarte greşită şi înşeală pe mulţi oameni.  Timpul nu face nimic şi nu rezolvă nimic,  el doar trece şi îşi lasă rugina şi praful peste vieţile noastre! Numai oamenii sunt aceia care pot schimba totul! Trebuie doar să aleagă  să facă acest lucru, pentru că, contrar unor concepţii fataliste,  întreaga noastră viaţă, clipă de clipă, se bazează pe alegerile pe care le facem.Time Flies — Stock Photo

Amăgirea  că timpul va rezolva lucrurile se referă adesea la relaţiile dintre oameni.  Conflictele şi neînţelegerile pe care le-ai avut cu cineva nu vor fi niciodată rezolvate de timp. Timpul doar va deteriora relaţia. Timpul ucide, timpul înstrăinează  şi  îndepărtează oamenii. De aceea , nu te lăsa purtat de iluzia că  timpul va face ceva pentru tine, ci decide singur să alegi  maturitatea emoţională  şi smerenia necesară,  pentru a purta acea  conversaţie pe care ai amânat-o mereu, dar singura care poate duce la rezolvarea lucrurilor şi la vindecarea rănilor. Divorce concept family separation — Stock Photo

Timpul nu îmbunătăţeşte relaţii, timpul produce doar indiferenţă,  răcire, uitare şi apoi…nimic.  Nu lăsa timpul să decidă pentru tine,  pentru că el nu va decide nimic.

Time flies — Stock Photo

Am văzut oameni care, lăsâdu-se purtaţi de  vrerea timpului, s-au aflat la un moment dat  la ani lumină îndepărtaţi unii de alţii,  aşa încât, în timpul vieţii ce le-a mai rămas, o călătorie de întoarcere  a unuia înspre altul nu a mai fost posibilă. Pentru că în timp, oamenii se pot schimba uneori aşa de mult, încât este posibil să nu se mai regăsească.

Afla aici mai multe despre cum poti sa vindeci o relatie.

Frica

S-a estimat că un număr de 4-6% dintre oameni suferă de nevroza anxioasă (frică) şi că aproape ficare individ a experimentat un atac de frică sau panică. În zilele noastre frica este foarte mult accentuată de mass-media. Boli foarte rare sunt prezentate ca şi cum ar fi ceva comun, sunt prezentate calamităţi, accidente, hoţii, violenţe, crize economice, şomajul în creştere, probleme financiare etc.  Cu tot progresul economic al vremurilor actuale, viitorul pare atât de nesigur pentru multă lume. Multora le este frică de viitor şi le este frică de diverse boli. Deşi nu au bolile de care se tem ei suferă ca şi cum le-ar avea. Sunt foarte preocupaţi de bolile lor închipuite, fac multe controale, fără rost, cheltuie bani prin multe cabinete, uneori li se spune că ar avea ceva şi până la urmă chiar fac boala/bolile respective. Este aşa numita somatizare.Fear — Stock Photo

Un creştin nu ar trebui să se teamă. Adevăratele nenorociri apar ca urmare a abdicării de la învăţăturile Sfintei Scripturi. Frică ar trebui să ne fie de un stil de viaţă imoral, de ură, de mândrie, de autocompătimire, de dorinţa de răzbunare, de o inimă răutăcioasă şi insensibilă, de abuzul de alcool, de promiscuitate sexuală, de abuz alimemtar, de tutun, de droguri, de sedentarism, de lene. În rest, să folosim iubirea ca antidot împotriva fricii. După cum spune apostolul Pavel, « în dragoste nu este frică ». Abdicarea de la legea iubirii la care ne îndeamnă credinţa creştină este cauza celor mai multe dezordini în viaţă.

Ca medic de familie, văd mereu oameni îngrijoraţi, trişti şi depresivi, oameni care nu pot să doarmă, care se tem de o mulţime de rele, de boli grave şi de cancer, care se tem de ziua de mâine în general. Aceşti oameni ar trebui să ştie că nu trupul, ci sufletul lor este bolnav. Tabletele care se vând în farmacii nu pot oferi pacea spune Dr. S. I. McMillen, autorul cărţii « Boli evitabile ». Aceşti oameni au nevoie de mai mult decât de somnifere. Ei au nevoie de regăsirea păcii lângă Dumnezeu. Există medici români care descriu în mod magistral vindecarea sufletului prin credinţă. Unul dintre aceşti medici este prof. Adrian Restian cel care a pus bazele medicinii de familie în România. Principiile terapiei prin credinţă sunt: credinţa, nădejdea, iubirea, milostenia, rugăciunea, meditaţia, mărturisirea şi postul. Fiecare din aceste principii este aprofundat şi descris pe larg în  « Bazele medicinii de familie ». În acest fel de terapie conlucrarea dintre medic şi preot este deosebit de benefică.

Cât de fericit va fi noul tău an?

Ne facem urări de fericire pentru Noul An. Toată lumea îşi doreşte fericirea, caută fericirea. Unii oameni ajung să o trăiască, alţii sunt mereu în aşteptarea ei, iar alţii, cu sufletul nefericit, încearcă să mimeze fericirea.

Secretul este că fericirea nu vine atunci când o cauți, când îți propui să fi fericit sau când ți se urează să fi fericit. „Be happy” este un îndemn absurd. Fericirea nu vine la comandă, ea este consecința schimbării omului, a schimbării naturii noastre egoiste, golirea de noi înșine, dăruirea înspre alții și transformarea cu fiecare zi în persoana pe care a intenționat-o Dumnezeu să fim. Imagine de bluartpapelaria de la Pixabay

Unii cred că bunăstarea socială, cum ar fi casa, masina, profesia, ar putea aduce fericirea. Dar vedem aşa de multe feţe triste, pline de nefericire, atâta ruină în viaţa de familie şi atât de mult vid existenţial la oameni care au toate aceste lucruri. Pentru că fericirea nu vine din împlinea nevoilor trupeşti, nici din satisfacerea orgolilului că posezi mai mult ca alţii, nici că eşti o persoană cu faimă.

Dovadă că fericirea are cu totul altă sursă, ne-o aduc oamenii care posedă foarte puţine lucruri şi care sunt totuşi fericiţi. Există oameni care nu au nici măcar sănătate, dimpotrivă suferă de boli cumplite şi totuşi se bucură de fericirea adevărată. Au fost oameni care au trăit în închisori şi au fost fericiţi. N. Steinhardt şi-a numit experienţa din temniţa de la Jilava „Jurnalul fericirii“. Aleksandr Soljeniţîn, după anii chinuiţi din Gulag, spune: „Binecuvântată fii, închisoare…, binecuvântat fie rolul pe care l-ai jucat în existenţa mea!

Imagine de Jills de la Pixabay

Care să fie secretul adevăratei fericiri? „Fericirea mea este să mă apropiu de Dumnezeu”, ne spune Sfânta Scriptura. Nimeni nu poate să fie fericit fără El.

Fericirea vine din faptele noastre, din felul în care trăim și ne construim viața, luminaţi de Cuvântul Sfânt al Scripturii. Am extras din acest Cuvânt doar  câteva citate,  perle de înţelepciune duhovnicească,  care ne spun cum putem fi fericiţi:

  • Ferice de omul care se teme de Domnul
  • Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac
  • Ferice de omul care găseşte înţelepciunea
  • Ferice de cel ce rabdă ispita
  • Ferice de cine citeşte…
  • Ferice de cel cu fărădelegea iertată
  • Ferice de cei cu inima curată
  • Ferice va fi de voi când din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră 

Dacă sunteţi în căutarea fericirii, citiţi Sfânta Scriptură pentru a-L cunoaşte pe Dătărorul fericirii şi al sensului vieţii.

Cel mai fericit, este acel om, care face pe alţii fericiţi. Blaise Pascal spune: „Fericirea este un lucru minunat: cu cât o dai mai mult cu atât mai mult îţi rămâne”

Este o mare problemă dacă crezi că fericirea ta depinde de ceea ce face altcineva pentru tine.

Dacă vrei să găseşti fericirea în anul care vine, aminteşte-ţi că „Cine, în adevăr, poate să se bucure (şi să fie fericit) fără El?”

Pe feţele celor ce se apropie de Dumnezeu şi Îl cunosc şi Îl urmează se va putea citi fericirea din tinereţe până la bătrâneţe, indiferent de circumstanţele vieţii

                                  

Imagine de Charles McArthur de la Pixabay

Imagine de bluartpapelaria de la Pixabay

Imagine de Jills de la Pixabay

Imagine de Charles McArthur de la Pixabay

“VINDECĂ-I” PE ALŢII ŞI TE VEI VINDECA ŞI TU

Trăim cu toţii într-o lume dură şi nebună, cu pericole reale printre multe altele imaginare. Fiecare dintre noi ne temem uneori, ne gândim la boală, la suferinţă, la moarte.

Grieving Together — Stock PhotoCe leac alinător este atunci mângâierea, încurajarea şi speranţa venită din partea altora. Înţelegerea şi emptia faţă de oamenii din jur aflaţi în diverse necazuri şi dificultăţi are o puternică forţă vindecătoare. Această atitudine vindecă atât pe cel mângâiat şi consolat cât şi pe cel care oferă această mângâiere.

Cei mai fericiţi oameni sunt cei care îi iubesc şi îi ajută pe alţii. Întotdeauna vor fi în jur oameni mai necăjiţi decât tine. Opreşte-te lângă ei, oferă-le mângâiere, arată-le bunătate şi milă. Ascultă-i, vorbeşte-le alinător, oferă-le speranţă!       Two depressed women helping each other to solve problems — Stock Photo

O minte şi un spirit pline de empatie, de bucuria de a fi fost de folos unui alt om, se  vindecă de o mulţime de boli. Există o uriaşă forţă de autovindecare care vine din dăruirea înspre alţii.  Spun adesea bolnavilor care vorbesc foarte mult şi colorat despre o mie de necazuri proprii, că rezolvarea poate veni dacă vor încerca să uite de ei înşişi şi de bolile proprii şi să se implice în ajutorarea celor mai necăjiţi decât ei.

(Fragment dintr-o carte la care lucrez şi care se află în curs de finalizare)

Timpul nu le rezolvă pe toate…timpul le strică pe toate

 

Credinţa că “timpul le va rezolva pe toate” este foarte greşită şi înşeală pe mulţi oameni.  Timpul nu face nimic şi nu rezolvă nimic,  el doar trece şi îşi lasă rugina şi praful peste vieţile noastre! Numai oamenii sunt aceia care pot schimba totul! Trebuie doar să aleagă  să facă acest lucru, pentru că, contrar unor concepţii fataliste,  întreaga noastră viaţă, clipă de clipă, se bazează pe alegerile pe care le facem.Time Flies — Stock Photo

Amăgirea  că timpul va rezolva lucrurile se referă adesea la relaţiile dintre oameni.  Conflictele şi neînţelegerile pe care le-ai avut cu cineva nu vor fi niciodată rezolvate de timp. Timpul doar va deteriora relaţia. Timpul ucide, timpul înstrăinează  şi  îndepărtează oamenii. De aceea , nu te lăsa purtat de iluzia că  timpul va face ceva pentru tine, ci decide singur să alegi  maturitatea emoţională  şi smerenia necesară,  pentru a purta acea  conversaţie pe care ai amânat-o mereu, dar singura care poate duce la rezolvarea lucrurilor şi la vindecarea rănilor. Divorce concept family separation — Stock Photo

Timpul nu îmbunătăţeşte relaţii, timpul produce doar indiferenţă,  răcire, uitare şi apoi…nimic.  Nu lăsa timpul să decidă pentru tine,  pentru că el nu va decide nimic.

Time flies — Stock Photo

Am văzut oameni care, lăsâdu-se purtaţi de  vrerea timpului, s-au aflat la un moment dat  la ani lumină îndepărtaţi unii de alţii,  aşa încât, în timpul vieţii ce le-a mai rămas, o călătorie de întoarcere  a unuia înspre altul nu a mai fost posibilă. Pentru că în timp, oamenii se pot schimba uneori aşa de mult, încât este posibil să nu se mai regăsească.

Afla aici mai multe despre cum poti sa vindeci o relatie.

 

Votez pentru un vis!

Acest vis şi acest ideal, adică succesul Referendumului, pe care l-am vrut un dar pentru urmaşii noştri, s-ar putea să se năruiască sau să se înfăptuiască peste 2 zile. Nu voi jubila în caz de reuşită nici nu voi plânge dacă se va nărui.

Poza articol

 Oricare dintre cele 2 rezultate vor fi trecătoare. Rezultatul bun nu va ţine mult, pentru că istoria umană îşi va urma cursul, în drumul ei spre decadenţă morală. Nici rezultatul prost nu va ţine mult pentru că va permite mai repede păcatului să ajungă la culme. Iar păcatul ajuns la culme nu produce decât distrugere. Societatea vestică s-a ridicat prin moralitatea creştină şi va cădea răpusă de imoralitate.

Perioada pre Referendum, a fost o perioada extraordinară! Am cunoscut oameni minunaţi! Tineri şi bătrâni, oameni simpli şi oameni cu vastă cultură, oameni cu profesii diverse, muncitori, doctori, actori, profesori universitari, scriitori, oameni de radio şi televiziune, politicieni, europarlamentari au fost înfrăţiţi de un ideal comun, de un vis comun. A fost visul de a fi putut păstra şi lăsa urmaşilor noştri moştenirea celei mai frumoase, nobile, curate şi sfânte avuţii. Adică să le lăsăm FAMILIA, această instituţie divină „brevetată” de Dumnezeu. Pentru că FAMILIA are ceva sfânt şi dumnezeiesc în natura ei. Nici o imagine de pe lumea asta nu ar putea înlocui chipul blând al mamei, duioşia ei, sacrificiul ei. Nimic pe lume nu poate fi mai preţios decât siguranţa braţelor tatălui, vocea lui caldă şi îmbrăţişarea lui.

Atâţia oameni frumoşi am cunoscut şi atâtea gânduri frumoase am auzit în această perioadă. Şi am văzut atât de mult curaj de a spune adevărul într-o vreme în care răul este numit bine şi binele rău. Am văzut curajul celor ce demască ideologii perverse, precum este aceea de încălcare a dreptului copiilor de a rămâne ceea ce i-a creat Dumnezeu, adică băieţi şi fete. Ni s-au adus dovezi din alte ţări despre ideologii lgbt, care au pătruns deja în universul pur al copilăriei copiilor, prin şcoală, ca să îi deruteze, să îi îndoctrineze, spunându-le că îşi pot alege genul, făcându-i să alunece în derută şi nefericire, în patimi nefireşti. Şi acest lucru contrar voinţei părinţilor.

Poza articol 1

Apoi, cu strângere de inimă, am mai văzut ura nestăpânită, revărsată asupra tot ceea ne-a definit ca neam creştin. Maşinăria de propagandă şi minciună a neo-bolşevismului marxist, a noi revoluţii culturale, a aruncat în permanenţă cu noroi în Biserică, în preoţii, în pastorii, în creştini, în famila normală, pentru simplul motiv că nu sunt de acord cu îndoctrinarea ateistă  şi cu educaţia sexuală a copiilor mici. Apărătorii familiei au fost atacaţi cu injurii cum ar fi: fanatici, homofobi, tradiţionalişti, ultranaţionalişti, fascişti, haters, etc.  toate cuvinte ale unui limbaj de lemn produs parcă de “nouavorbă” din lumea totalitară a lui Orwell.

Acei oameni care au căzut în capcana manipulării, se amăgesc amarnic dacă îşi închipuie că fără Biserică, fără preoţi sau familie creştină (aşa cu păcate cum sunt) vor fi mai fericiţi. Îndepărtaţi toate acestea din societate şi veţi vedea ce mai rămâne. Îndepărtaţi teama de Dumnezeu şi veţi rămâne doar cu Statul şi Partidul să vă ocrotească. Abia atunci veţi înţelege ce înseamnă răutate, războaie, boli, corupţie şi sărăcie. Imaginaţi-vă scena sumbră de a nu mai rămâne nimic deasupra noastră, nici Dumnezeu, nici vreo altă autoritate lăsată de El, ci să rămână doar omul să stăpânească peste om. Gandiţi-vă dacă există vreo fiară mai crudă pentru om, decât omul fără teama de Dumnezeu!

Nu Referendumul vrea sa redefineasca familia, ci homosexualii vor sa duca in derizoriu ideea de casatorie. „Ei vor sa aiba dreptul la casatorie nu ca mijloc de aderare la codurile morale ale societatii ci mai curand pentru a demitiza si a schimba radical o institutie arhaica. Cea mai subersiva actiune pe care femeile lezbiene si barbatii gay o fac, este sa transforme cu totul notiunea de familie” (Virgiliu Gheorghe). “Mintim cand spunem ca institutia casatoriei nu se va schimba. Parerea mea este ca aceasta nici nu ar trebui sa existe” citez pe activita lezbiana Masha Gessen. Iar “absența la Referendum este o capitulare în fața manipulării grosiere exercitate de grupările neo-marxiste” spune deputatul Daniel Gheorghe.

Am avut o şansă, prima şi ultima, să lăsăm urmaşilor noştri cel mai preţios lucru de pe Pământ. Este adevarat că m-am luptat în aceste zile pentru reuşita REFERENDUMULUI. Pentru că aş vrea, din toată inima, ca toţi copiii să aibă parte de o copilărie lungă şi frumoasă, în care să poată rămâne inocenţi, în care ochii lor să rămână limpezi şi curaţi, să citească cărţi de poveşti în care Feţi Frumoşi se îndrăgostesc doar de Ilene Cosânzene şi fac sacrificii ca să le câştige inima; să citească cărţi care să le dezvolte simţul moral şi credinţa. Iar apoi cu o minte sănătoasă să-şi desăvârşească o personalitate tot mai plăcută înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu.
Aş dori tuturor copiilor din lume să aibă parte de o mamă şi un tată şi dacă se poate şi de bunici. Aş dori ca toţi copiii din lume să fie înconjuraţi de iubire şi protejaţi prin rugăciune de către familiile lor naturale. Nimeni nu te poate iubi aşa cum te iubeşte o mamă!

Dar, cu sau fără referendumul câstigat, lumea va merge pe drumul ei, acela de îndepărtare de Dumnezeu. Iar creştinii vor fi urâţi de către cei care Îl neagă pe El.  Aşa a fost întotdeauna, de la persecuţiile primilor creştini, din vrema lui Nero şi până la sfârşitul vremurilor. Indiferent ce va urma, ne rugăm Domnului să ne dea putere să îi rămânm credincioşi, până la final. Doar aceasta contează.

Autor, Maria Goron

Sănătatea este o alegere!

Alegerea sănătăţii începe cu mai multă mişcare

Pentru a rămâne sănătoşi este absolut necesar să ne folosim  picioarele, mâinile şi muşchii, este nevoie pur şi simplu să ostenim fizic şi să transpirăm. Odihna prea multă, chiar dacă ţi-o permiţi, nu te conduce înspre sănătate ci mai degrabă înspre boală. Aşa că alege să îţi faci singur/ singură curăţenie prin casă decât să chemi ajutoare. Alege să mergi pe jos, să lucrezi în grădină (dacă ai), să faci drumeţii. Orice mişcare naturală înseamnă sănătate. Mişcarea care te menţine sănătos nu are nevoie de o sala de fitness.

cabinet-bontida-1

Alegerea sănătăţii presupune să ai pacea sufletului,

Sănătatea este acceptarea vieţii aşa cum este, printr-o atitudine de înţelegere a celorlalţi, prin obişnuinţa de a ierta mereu.

Mâniile, certurile, supărările, îngrijorările, nerăbdarea, auto-îndreptăţirea, plictiseala, nemulţumirile, invidia, resentimentele, neiertarea şi multe alte sentimente negative sunt răspunzătoare de marea majoritate a bolilor noastre. Se estimează că aceste emoţii negative pot produce peste 60% din bolile de care suferim. Aşa că încearcă  să alegi întotdeauna pacea sufletească. Pacea sufletului este o alegere care presupune cel mai adesea o schimbare de atitudine din partea ta.
Alegerea sănătăţii presupune a plăti preţul la început.

De exemplu, mie mi-ar place să pot mânca mai mult, în special mai multă ciocolată şi prăjituri, mi-ar place să stau seara până târziu să citesc, mi-ar place să evit efortul fizic. Ştiu că pentru aceste plăceri voi plăti mai târziu un preţ care va însemna obezitate, hiperlipidemie, insomii, boli de inimă (mai ales că am antecedente familiale, multe din rudele mele fiind cardiace). Aşa că mă lupt şi eu să mă disciplinez, pentru că mi se pare mai avantajos să plătesc preţul la început, şi chiar dacă greşesc adesea, încerc să revin la ceea ce ştiu că sunt principii sănătoase.
Alegerea sănătăţii presupune a conta mai degrabă pe un stil de viaţă sănătos decât pe pastile. Într-o lucrare de pionerat Dr. Dean Ornish M.D a făcut un studiu în zona San Francisco şi a arătat că boala cardiacă poate fi reversibilă până la 82% într-un an printr-o combinaţie de dietă vegetariană cu conţinut scăzut în grăsime, exerciţiu fizic moderat, reducerea stresului şi întreruperea fumatului (Dr. Sandulache Sorin. Copyright © 2007 )
Sunt atâtea lucruri pe care nu le putem alege. Nu putem alege familia în care ne naştem şi părinţii pe care ni i-a dat Dumnezeu. Ei ne-au crescut aşa cum au ştiut, după principii mai sănătoase sau mai puţin sănătoase, dar acum, când suntem independenţi, putem alege.
Majoritatea bolilor, în special cele moderne (bolile cardio-vasculare, obezitatea, diabetul, cancerul), sunt datorate stilului de viaţă. Iar stilul de viaţă este un lucru pe care avem posibilitatea să-l alegem. Unii merg înainte cu ceea ce au fost obişnuiţi în familiile din care provin chiar dacă acolo se trăia nesănătos. Pe alţii nu-i interesează problema spunând că sunt tineri şi au vreme sa se gâdească la aceste lucruri mai târziu, uitând că tinereţea nu este decât o etapă temporară şi scurtă a vieţii noastre.
Un lucru important ar fi de reţinut: Toţi oamenii ar alege corect dacă nu ar fi de plătit un preţ. Pentru sănătate preţul se plăteşte la început. Nu ne putem bucura de sănătatea fără acest preţ.
Cei care nu vor să plătească preţul aleg boala.Iar dacă alegem boala este destul de injust să condamnăm toţi factorii externi: pe producătorii de alimente, pe medici, spitale, farmacii, considerându-i răspunzători de bolile noastre sau să ne plângem prea mult către Dumnezeu şi către semeni. Ce putem face este să ne schimbăm atitudinea. Întotdeauna mai există o speranţă.

(Fragment din cartea finalizată recent ” SĂNĂTATE IEFTINĂ sau BOALĂ SCUMPĂ- O CHESIUNE DE ALEGERE”, carte ce urmează a fi publicată în curând)

Făt Frumos va iubi întotdeauna o Ileana Cosânzeană

Să vezi pe copiii copiilor tăi! Este o binecuvântare şi una dintre bucuriile reale ale vieţii noastre atât de scurte. Mai ieri eram noi copii, apoi tineri, apoi părinţi si acum bunici şi… în curând sfârşitul! Iar copilul aceasta, primul meu nepot, căruia i-am auzit primul ţipăt şi prima tânguire când a intrat în lumea aceasta a durerii, va repeta şi el etapele, sfârşind aşa cum a intrat in lume: cu plânsul. nepotul-meuAceasta să fie viaţa? Doar atât? Nu , nu este aceasta! Ceea ce trăim aici este doar semănarea noastră în putrezire, pentru ca asemenea unei seminţe de crin, care cade în pamânt şi pare că moare, să ne prefacem, să ne desăvârşim şi să renaştem ca făpturi noi pentru Viaţa Eternă. Metamorfoza omului muritor într-un om născut pentru Viaţă, nu se face de la sine, ci doar dacă murim şi înviem împreună cu Hristos, Mântuitorul nostru.
Dragul meu nepot, viaţa pământească, pe care ai început-o nu va fi uşoară. Suferinţa şi moartea au fost aduse pe pământul acesta de potrivnicul lui Dumnezeu, de Satana. La început El a fost un înger însemnat, strălucitor şi frumos ca un luceafăr. Dar el s-a îngâmfat până acolo că s-a ridicat împotriva Creatorului, voind să fie el centru, să fie el dumnezeu. Acesta a fost păcatul lui Satan şi acest lucru l-a strecurat el in minţile strămoşilor noştri, că ar putea exista în mod independent, că s-ar fi creat ei înşişi, că ar putea fi stăpâni pe soarta lor, că ar putea fi fericiţi fără Dumnezeu.
Rezultatul acestei amăgiri îl vedem în toată stricăciunea care a afectează lumea noastră: răutate, războaie, boli, corupţie, sărăcie.

Te-ai născut in vremea atacului împotriva familiei şi împotriva inocenţei copilăriei!

Dragul meu nepot, te-ai născut într-o vreme în care Forţa Răului invadează, murdăreşte şi perverteşte arii tot mai largi ale existenţei noastre. Este vremea pacatului ajuns la culme care vrea să se instaleze în cele mai sfinte sanctuare ale omului! Este o vreme în care Familia, această instituţie divină „brevetată” de Dumnezeu este crunt atacată. Familia are ceva sfânt şi dumnezeiesc în natura ei. Nici o imagine de pe lumea asta nu ar putea înlocui chipul blând al mamei tale, duioşia ei, sacrificiul ei. Nimic pe lume nu poate fi mai preţios decât siguranţa braţelor tatălui tău, vocea lui caldă şi îmbrăţişarea lui. Şi totuşi o imagine pervertită de pseodofamilie are pretenţia să fie egală cu tabloul sfânt al familiei creată de Domnul. Are pretenţia să educe copilaşi ca tine!
Nepotul meu, tu te-ai născut bărbat şi aşa vei fi întotdeauna! Creatorul a scris în fiecare celulă a fiinţei tale acest lucru. Într-o zi te vei îndrăgosti de o fată. Visez cum vei trăi o frumoasă şi romantică poveste de iubire, fiind atras de un chipul drăgălaş şi delicat al unei minunate domnişoare.
Îmi pare rău că lumea confuză în care te-ai născut, va ataca dreptul unor copii ca tine de a rămâne ceea ce i-a creat Dumnezeu, adică băieţi şi fete. Forţe întunecate îi vor minţi că îşi pot alege genul, făcându-i să alunece în derută şi nefericire, în patimi nefireşti, însemnaţi fiind în cugetul lor.
Aş dori tuturor copiilor ca tine să aibă parte de o copilărie lungă şi frumoasă, în care să poată rămâne inocenţi, în care ochii lor să rămână limpezi şi curaţi, să citească cărţi de poveşti în care Feţi Frumoşi se îndrăgostesc doar de Ilene Cosânzene şi fac sacrificii ca să le câştige inima; să citească cărţi care să le dezvolte simţul moral şi credinţa. Iar apoi cu o minte sănătoasă să-şi desăvârşească o personalitate tot mai plăcută înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu.
Aş dori tuturor copiilor din lume să aibă parte de o mamă şi un tată şi dacă se poate şi de bunici. Aş dori ca toţi copiii din lume să fie înconjuraţi de iubire şi protejaţi prin rugăciune de către familiile lor. Noi toţi te-am încredinţat în mâinile Domnului, am cerut binecuvânatrea şi protecţia Lui peste tine şi suntem încredinţaţi că Îngerii Lui te vor veghea întotdeauna.

Cu iubire!

Bunica ta,

care a copilărit în vremea când lumea copiilor era minunată,  plină de cărţi şi de poveşti frumoase, a copilărit în vremea când nimănui nu-i trecea prin cap, nu ar fi indrăznit să pângăreasca inocenţa copiilor aşa cum se întâmplă astăzi.

Refuză să te enervezi şi vei evita multe boli şi multă durere!

Refuză să te enervezi şi vei evita boala şi durerea

Imagini pentru clipart  vexation

Dr. Paul Hauck, într-o cartea How to love and be loved (tradusă în româneşte), analizează într-un mod deosebit de convingător motivele pentru care oamenii devin frustraţi, plini de resentimente, mânioşi, furioşi sau depresivi şi oferă sugestii foarte rezonabile pentru a nu ne enerva niciodată, evitând astfel durerea şi bolice psiho-somatice ce decurg de aici. El descrie 12 idei iraţionale cu care adesea ne chinuim singuri şi care ne împiedică să tolerăm frustrările fără a avea resentimente. Citiţi-le, recitiţi-le şi analizaţi-le atent. Cele mai multe dintre problemele emoţionale cauzatoare de boli îşi au la bază una, două sau mai multe combinaţii din astfel de idei iraţionale şi nesănătoase:
Ideea iraţională nr.1 : Este absolut necesar ca noi, adulţii, să fim iubiţi şi acceptaţi de către cei pe care îi considerăm a fi oameni importanţi în viaţa noastră, dacă dorim să ne socotim pe noi înşine valoroşi.
Ideea iraţională nr. 2 :Dacă nu suntem importanţi, desăvârşiţi şi realizaţi înseamnă că suntem mai puţin valoroşi decât cei care au asemenea calităţi
Ideea iraţională nr. 3 :Cei răi, răutăcioşi, sau ticăloşi trebuie blamaţi şi aspru pedepsiţi pentru viciile lor.
Ideea iraţională nr.4 :Este îngrozitor, chiar insuportabil când împrejurările nu sunt aşa cum le-am dori noi.
Ideea iraţională nr.5 :Nefericirea omenească este cauzată de factori extrinseci, aşa încât nu suntem în stare (sau suntem în prea mică măsură) să ne controlăm suferinţele şi tulburările.
Ideea iraţională nr.6 :Dacă ceva reprezintă pentru noi un pericol sau o ameninţare, trebuie să ne concentrăm atenţia asupra lui şi să ne gândim la posibilitatea de a avea loc aşa ceva.
Ideea iraţională nr.7 :Este mai uşor să eviţi anumite greutăţi ale vieţii sau răspunderi propri decât să le înfrunţi.
Ideea iraţională nr.8 :Este rezonabil şi sănătos să depinzi de alţii, mai puternici pe care să te poţi baza.
Ideea iraţională nr.9 : Trecutul nostru ne determină fundamental comportamentul actual ; dacă ceva ne-a afectat cândva, situaţia se va repata la infinit.
Ideea iraţională nr.10 : Trebuie să ne frământe problemele şi tulburările altora.
Ieea iraţională nr.11 : Problemele umane, au fiecare, o anumită soluţie precisă şi perfectă, şi este mai înţelept să aştepţi până dai de această soluţie.
Ideea iraţională nr.12 : Aprecierile personalităţilor respectabile sau ale societăţii sunt întotdeauna corecte şi nu trebuie puse la îndoială.

Maturitatea emoţională  ne oferă protecţie faţă de bolile psihosomatice.
Este greşit a ne plânge mereu de problemele şi necazurile de care ne lovim în viaţă, de nedreptăţile care ni s-au făcut, de nedreptăţile pe care le vedem în societate. Dacă dăm frâu liber supărărilor şi frustrărilor ne vom face mult « sânge rău », şi până la urmă şi sănătatea fizică ne va fi afectată.
Necazurile pe care le avem de-a lungul vieţii sunt educatorii noştri cei mai buni. Ele sunt menite să lucreze la dezvoltarea caracterului, la şlefuirea personalităţii într-o asemănare tot mai mare cu Domnul Isus. Nici o fiinţă omenească nu este ferită de necazuri, fiecare are o cruce de dus, chiar dacă crucea celorlalţi nu este vizibilă ochilor noştri. Necazurile pot lucra cel puţin în două direcţii, la unii producând maturitate emoţională iar la alţii boli devastatoare. Maturitatea se învaţă, se exersează. Atunci când suntem contrariaţi, frustraţi, nedreptăţiţi, cel mai greşit este să reacţionăm imediat, cu mânie. Omul care reacţionează aşa cu siguranţă se va alege în timp cu boli grave. Şi nici o pastilă, oricât de scumpă, nu va putea înlătura răul pe care aceşti oameni şi-l autoproduc. Omul matur însă, se va comporta altfel: nu va reacţiona imediat ci va lăsa minţii sale un timp de gândire pentru a alege calea de răspuns cea mai potrivită, şi va răspunde într-un fel care să potolească conflictul.
Să nu uităm însă, ca aşa cum îi plăcea lui Richard Wurmbrand să spună, mintea minte adeseori. Mintea ta poate să îţi justifice un răspuns mânios şi nepotrivit. Noi avem nevoie în lupta zilnică a vieţii de rugăciune, de puterea Duhului Sfânt. Unii oameni sunt calmi prin temperamentul lor şi au în fire posibilitatea de a răspunde în mod raţional frustrărilor. Dar mulţi, printre care mă număr şi eu, avem nevoie la orice pas de o putere de autostăpânire pe care nu o găsim în mod natural în firea noastră. Puterea Domnului în slăbiciuni, însă, poate face minuni şi ne poate ajuta!

Sursa imagine: https://www.google.ro/search?q=clipart+vexation&biw=1366&bih=657&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwir3ui_59LQAhUF3CwKHRrMCwUQ_AUIBigB#tbm=isch&q=clipart++vexation&imgrc=-vSkFKnkzpU4kM%3A

Ce plictiseala să fii nevoit să râzi mereu!

 

 „Blestemul epocii de astăzi este superficialitatea”. Trăim atât de puţin pe pământ şi suntem în aşa mare primejdie să ne pierdem sufletele, în aşa mare primejdie să pierdem lucruri de o importanţă eternă! Duhul Veacului s-a perfecţionat în ruperea legăturilor trainice dintre oameni, în ruperea legăturilor inimii. Dar ne crează iluzia că suntem împreună prin prietenii virtuale, în care devenim şi mai superficiali şi mai singuri. Iar dacă se întâmplă ca oamenii să ajungă totuşi împreună îi pune să râdă, să moară de râs: să râdă de fleacuri, de comedii, de situaţii penibile, de glume puerile, să râdă de dramele altora. Dar sub acest râs, sub aceste hohote care amorţesc simţirea se află ascunsă multă alienare şi însingurare. Iar în această lume a sufletelor însingurate, oamenii vor să dea celor din jur impresia că sunt fericiţi şi atunci trebuie să râdă mereu. Dar acest lucru cred că este foarte plictisitor.Poze Nicon Iulie 2016 302

„Numai din pricina uşurătăţii inimii noastre şi a nepăsării faţă de greşelile noastre, nu simţim durerile sufletului nostru, ci râdem adeseori ca nerozii, când mai degrabă ar trebui să plângem” (Imitatio Cristi).
Mă plictisesc să râd! Nu sunt atrasă de viaţa cu caracter de circ. Încerc să o evit. Dar îmi este dor să mă bucur, să zâmbesc. Mă bucur să am aproape oameni dragi, mă bucur de bucuriile lor, de credinţa lor, de reuşitele lor, de speranţele lor. Îmi place să mă bucur de oameni cu idealuri frumoase şi caracter frumos.
Societatea de consum ne oferă şi ne îndeamnă la multă distraţie artificială, sclipicioasă, zgomotoasă, promovată prin reclame scumpe, distracţie la care poţi să mori de râs.

Prefer să aleg zâmbetul. Vreau să fug cât mai departe de zarva lumii şi să caut BUCURIA în locul de distracţiei. Atunci când am timp îmi place să mă duc în locuri unde să cuprind puţin în inima mea din gradniosul spectacol oferit de Dumnezeu. Crâmpeie din marele spectacol al naturii, îţi aduce în suflet bucuria, pe faţă zâmbetul, în inimă putere de a gândi şi a medita la ceea ce eşti, la ceea ce trebuie să devii. În fiecare zi avem ocazia să zâmbim din inimă şi să mulţumim Domnului pentru o nouă zi senină, pentru răsărituri şi apusuri, pentru susur de izoare, câmpuri cu flori, valuri de mare, dealuri , munţi şi păduri umbroase.

Cred că esenţa unei vieţi împlinite nu este cât te distrezi ci cât te bucuri!

 

Mii de oameni au renuntat la ochelari cu aceasta metoda!

Fiecare dintre noi stim ca atunci cand nu folosim un anumit muschi prea mult timp, acesta devine mai slab.

De exemplu, atunci cand cineva se raneste la picior si foloseste scaunul cu rotile pentru o perioada mai lunga de timp, piciorul sau va deveni din ce in ce mai slabit. Acelasi proces are loc si in cazul muschilor globului ocular.

In cazul in care porti ochelari si nu practici exercitii pentru ochi, vederea ta va slabi treptat din ce in ce mai mult. Muschii ochilor necesita exercitii ca orice alt muschi al corpului tau.

In procesul de vindecare a vederii, va trebui sa urmezi mai multe reguli:

#1. Va trebui sa eviti presiunea la nivelul ochilor si se recomanda sa-ti odihnesti ochii timp de cateva minute la fiecare 2-3 ore.

#2. Este necesar sa pui in aplicare rutina de gimnastica oculara, care contine 16 exercitii – urmeaza liniile cu ochii tai.

01

#3. Pune in aplicare masajul punctelor specifice.

02

Aplica o presiune usoara in punctele specifice cu varful degetului aratator.

#4. Este necesar sa privesti in departare atunci cand te plimbi pe afara.

#5. Bea suc de morcovi cu cateva picaturi de ulei de masline in mod constant.

#6. Clateste-ti ochii cu apa calduta.

#7. Nu utiliza PC, laptop-ul, telefonul sau televizorul cu cel putin 2 ore inainte de a merge la culcare.

http://www.e-dimineata.ro/

Nu lăsa să îţi îmbătrânească mintea!

Creierul poate fi mai batrân decat tine
Imagini pentru old brain

Poţi să fii tânăr cu creier bătrân!

Creierul poate îmbatrâni mai repede sau mai încet decât trupul. Stilul de viaţă este cel mai important! Un studiu efectuat in SUA (studiul Framingham) a scos în evidenţă acest lucru. Un exemplu este  o femeie de 96 ani, Ruth Halloran, din Boston (SUA), care are un creier care arată şi funcţionează ca unul cu aproximativ 20 de ani mai tânăr, potrivit rezultatelor investigaţiilor imagistice. De altfel, Ruth este independentă, se mişcă şi gândeşte ca o persoană mult mai tânără, nu pentru că ar fi avut un regim special de viaţă sau pentru că ar fi apelat la vreun tratament revoluţionar. „Pur şi simplu, am dus un stil de viaţă sănătos, fără excese de niciun fel“, spune femeia pentru „The Boston Channel“.

Burta mare este o  cauză de îmbătrânire a creierului

„În cele mai multe cazuri, creierul îmbătrâneşte prematur, pe fondul hipertensiunii arteriale, al diabetului, al fumatului şi al excesului ponderal. Exceul ponderal este una dintre cele mai importante cauze ale îmbătrânirii creierului. Cel mai important este să controlăm toate aceste probleme la vârsta mijlocie, critică în ceea ce priveşte îmbătrânirea accelerată a creierului“, explică medicul Philip A. Wolf, profesor de neurologie la Şcoala de Medicină a Universităţii Boston şi investigator principal în studiul Framingham. În caz contrar, spune specialistul, la 50 de ani, creierul poate fi cu zece ani mai bătrân decât vârsta din buletin.

  Mănâncă simplu pentru a avea creierul tânăr

O alimentaţie bogată în legume şi fructe şi săracă în carne, grăsimi animale, alimente procesate industrial, fără tutun şi alcool, ne menţin creierul sănătos şi tânăr.
Legătura dintre grăsimea în exces, mai ales la nivelul abdomenului (oameni cu burta mare) şi deteriorarea creierului a fost reconfirmată de un nou studiu. Oamenii de ştiinţă de la Centrul Medical Rush din Chicago au descoperit că dacă ficatul este prea ocupat să „ardă“ grăsimile abdominale, acesta „fură“ din resursele creierului. „Creierul suferă din cauza unei nutriţii inadecvate la fel de mult ca ficatul, numai că simptomele sunt diferite. Problema nu este ce mâncăm într-o anume zi, ci care sunt obiceiurile noastre alimentare de-a lungul anilor. Se ştie foarte bine că aportul crescut de grăsimi de origine animală, de carbohidraţi şi de băuturi alcoolice se asociază cu un risc crescut de accident vascular cerebral. Pe când aportul crescut de fructe, de legume şi de peşte este asociat unui risc scăzut de a suferi de astfel de probleme“,
Bolile inimii şi creierului  au cea mai mare frecvenţă în Europa Centrală şi de Est, precum şi în Orientul Mijlociu.
Un european din trei suferă, la un moment dat, de afecţiuni neurologice sau psihiatrice, categorie în care intră de la insomnie, anxietate şi depresie, până la accidente vasculare cerebrale şi maladii degenerative, cum sunt Alzheimer şi Parkinson“, subliniază prof. dr. Mureşanu, organizatorul celui de-al IX-lea Congres al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN).

Păstrează creierul tânăr prin somn suficient!

Dacă nu dormim destul, adică aproximativ şapte ore şi jumătate pe noapte, cel mai mult au de suferit memoria şi puterea de concentrare. Reducerea perioadei de odihnă pe termen lung se asociază, în primul rând, cu incapacitatea de autoreparare a celulelor cerebrale. Mielina, stratul care înveleşte axonii („picioarele“) neuronilor, se reface în timpul somnului, a demonstrat o cercetare a oamenilor de ştiinţă americani de la Universitatea din Wisconsin.

 Păstrează-ţi mintea tânără prin lectura şi limitarea privitului la TV

Lectura cărţilor reale, nu digitale, scrisul cu pixul sau cu creionul pe hârtie şi limitarea privitului la un ecran (fie el de computer sau de televizor), toate acestea asigură longevitatea funcţiilor cerebrale, crede prof. dr. Dafin Mureşanu. Putem stimula creierul la ori ce vârstă prin deprinderea unei noi activităţi (mersul pe bicicletă, utilizarea unei camere foto digitale) sau învăţarea unei limbi străine şi rezolvarea unor teste de inteligenţă cum er fi estul Mensa: http://mensa-romania.ro/testari-mensa/test-online/ . „Există o vorbă care spune că «dacă nu foloseşti un lucru, se pierde». Deci, dacă vrem să ne menţinem creierul în formă, trebuie să-l folosim“.

Citeste mai mult: adev.ro/mv9i7r

O poveste de 30 de ani, în câteva fraze

La nunta la Ioana

Impreuna de 30 de ani

Povestea mea si a lui Ghita la 30 de ani petrecuti împreună

228

15 septembrie 1985

S-au dus 30 de ani ca şi un sunet, lasînd în urmă doar ecoul amintirilor. Sunt atât de multe amintiri ale călătoriei noastre efemere prin această lume. Am petrecut clipe frumoase şi binecuvântate împreună,  deşi uneori a fost de luptat cu valuri şi probleme mai mari sau mai mici.

Temperamentele noastre sunt diferite şi acomodarea noastra unul cu altul nu a fost foarte lină, dar Dumnezeu care ne-a adus împreună, prin aceasta ne-a şlefuit, ne-a maturizt, ne-a învăţat să comunicăm, să ne ascultăm, să ne iertăm, să ne schimbăm în unele privinţe, să ne acceptăm aşa cum suntem în multe altele. De-a lungul anilor am devenit tot mai buni prieteni, ne-a fost tot mai drag să petrecem timp împreună, să discutăm, să râdem, să visăm, să ne plimbăm şi să călătorim împreună, să facem planuri împreună, să-L căutăm pe Domnul împreună, să citim şi să vorbim mereu despre credinţa noastră. Această apropiere şi comunicare ne-a ajutat să ne cunoaştem tot mai bine şi să ne iubim cu acea iubire matură şi statornică care vine din înţelegerea sufletului şi a universului de simţiri a celuilalt.

Privind în urmă îl văd pe Ghită ca pe un soţ iubitor, generos, înţelept, calm, calculat, un om în care am găsit întodeauna refugiu emoţional în clipe de tristeţe. Întotdeauna a ştiut să îmi mângâie sufletul şi să mă ocrotească. Dacă ar fi să aleg pe cel mai important om de pe lume, cu care să petrec o oră de conversaţie, acesta ar fi el. El este cel mai bun prieten al meu. Niciodată nu ne ajunge timpul de discuţie.

Acum 30 de ani

Acum 30 de ani

070

Gândind la anii ce au trecut

Ghiţă a fost în toţi anii un tată minunat, care şi-a făcut o prioritate din a petrece timp cu fetele noastre. Împreună am încercat să le transmitem valorile credinţei şi ale unui comportament decent şi plin de înţelegere pentru cei din jur. Ne-a plăcut la amândoi să ne rugăm pentru ele, să luptăm pentru ele, să discutăm cu ele şi să ne gândim la diverse aspecte concrete ale viitorului lor încă de când erau foarte mici. Încă de când erau destul de mici ne rugam şi imploram binecuvântare de la Dumnezeu pentru viitoarea lor căsătorie.
În concluzie, sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că mi l-a dat pe Ghiţă, idealul de bărbat la care visam în anii tinereţii, pentru care m-am rugat şi pe care l-am aşteptat cu încăpătânare. Am petrecut 30 de ani frumoşi împreună, ani în care ne-am bucurat unul de iubirea celuilalt, în care ne-am bucurat de familia noastră, o familie plină de afecţiune reciprocă, în care a domnit pacea şi bucuria dată de Domnul.
Din acest an am rămas doar noi doi, pentru că şi a doua fiică s-a căsătorit. Am trăit ( şi mai trăiesc un pic) un sentiment de gol, de despărţire, de schimbare definitivă, care a smuls lacrimi din ochii mei. Dar aşa cum le-am dat drumul din mâini şi din casa noastră, le dau drumul treptat şi din chinga emoţională în care le-am cuprins pe amândouă. Sunt recunoscătoare şi mulţumitoare că ele sunt în mânile Domnului şi alături de nişte soţi buni şi credincioşi.
După 30 de ani, cu ajutorul Lui Dumnezeu, călătoria mea cu Ghiţă continuă să fie frumoasă, este aşa de bine să fiu cu el, să ne ţinem de mână până la final, încurajându-ne reciproc să rămânem treji şi veghiatori, cu ochii aţintiţi la ţinta călătoriei noastre şi atât cât putem să ajutăm şi pe alţi călători să audă şi să urmeze chemarea Domnului. Ne rugăm ca Dumnezeu să ne păstreze sănătatea, să ne mărească înţelepciunea, să ne ajute să fim cumpătaţi în toate lucrurile până în ultima zi a vieţii. Şi să ne dea privilegiul de  a003194 ne aduce în continuare aportul în lumea în care trăim.

Mii de oameni au renuntat la ochelari cu aceasta metoda!

Lupul Dacic

Fiecare dintre noi stim ca atunci cand nu folosim un anumit muschi prea mult timp, acesta devine mai slab.

De exemplu, atunci cand cineva se raneste la picior si foloseste scaunul cu rotile pentru o perioada mai lunga de timp, piciorul sau va deveni din ce in ce mai slabit. Acelasi proces are loc si in cazul muschilor globului ocular.

In cazul in care porti ochelari si nu practici exercitii pentru ochi, vederea ta va slabi treptat din ce in ce mai mult. Muschii ochilor necesita exercitii ca orice alt muschi al corpului tau.

In procesul de vindecare a vederii, va trebui sa urmezi mai multe reguli:

#1. Va trebui sa eviti presiunea la nivelul ochilor si se recomanda sa-ti odihnesti ochii timp de cateva minute la fiecare 2-3 ore.

#2. Este necesar sa pui in aplicare rutina de gimnastica oculara, care contine 16 exercitii – urmeaza liniile cu ochii…

View original post 73 more words

AMERICA, O URIASA SODOMA!

Aseara comunitatea gay-lor din America şi de pretutindeni jubila! În sfârşit, relaţia homosexuală este pusă la nivel de egalitate cu cea dintre un bărbat şi o femeie! Dar ceea ce mi s-a părut aseară mai uimitor, era faptul că miile de comentariile la diverse articole americane despre acest teribil dezastru, erau favorabile homosexualilor.

Exemplu aici: http://www.huffingtonpost.com/2015/06/26/supreme-court-gay-marriage_n_7470036.html?ncid=fcbklnkushpmg0000001
Am citit in tinereţe despre istoria Sodomei şi Gomorei, parcă îndoindu-mă. Mi se părea o grozăvie de neimaginat. Mintea copiilor şi tinerilor protejată în acea vreme de familia tradiţională, de credinţă şi de societate, nu îşi putea imaginea relaţia intimă decât între un bărbat şi o femeie. O relaţie sexuală între doi bărbaţi era ceva atât de hidos şi perves, încât mintea nu o putea accepta şi mai ales nu putea accepta ca o întreagă cetate să consimtă la aşa ceva.
Cine ar fi bănuit că doar într-o generaţie barierele de moralitate, de credinţă, de bun simţ, de ordine, or să fie înlăturate cu atâta brutalitate.

Totalitarism orwellian în America!
Este atât de trist şi de înfricoşător totodată, ceea ce se întâmplă în America! America frumoasă, America creştină, America decentă a coborât cu viteză uimitoare, doar în câteva decenii, ajungând în hăul cel mai de jos al decadenţei. Ieri, toată lumea gay-lor şi simpatizanţii lor celebrau cu bucurie moartea Americii normale, a Americii creştine. S-a inagurat intrarea în noua America orwelliană, în care totalitarismul dictaturii drepturilor homosexuale s-a instaurat legal. La fel ca în romanul de groază a lui Orwell, „poliţia gandirii”, formată din activişti homosexuali va veghea ca societatea tradiţională, normală sau creştină să nu mai gîndească, să nu mai acţioneze, să nu se mai exprime ca înainte. În numele „corectitudinii politice” nu ai dreptul să gândeşti şi să îţi educi copiii şi tinerii, spunându-le că există bine şi rău, comportamente normale şi comportamente deviate, că există sex normal, lăsat de Dumnezeu şi că pot exista aberaţii sexuale aducătoare de suferinţă, mizerie şi boli. Ba mai mult „poliţia gandirii” homosexuale, va intra şi mai agresiv în şcoli inoculând toată minciuna în minţile tinere, distrugând ideea de familie tradiţională Ori ce exprimare a crezului religios sau creştin va fi „crima gandit”, „crimă vorbit”, „ crima acţionat”.
Un timp de încercare pentru creştinii din America!
Va urma o probă de foc pentru cei care vor să rămână pe calea credinţei. Perioada „creştinismului liniştit şi cofortabil” a apus. Pastorii vor fi obligaţi să îi cunune pe homosexuali dacă vor să rămână în funcţie, Biblia va trebui modificată pentru că are capitole care ii discriminază pe homosexuali, se vor ivi preoţi şi pastori homosexuali care vor avea pretenţia să candideze pe posturile vacante din biserici, şcolile vor fi şi mai mult invadate de activiştii homosexuali care vor semăna confuzia şi vor intina sufletul şi mintea copiilor încă din grădiniţe, prezentând relaţia lor ca normală şi fără a mai ţine cont de credinţa şi voinţa părinţilor.

Mă întreb ce vor face creştinii din America. Vor sta nepăsători, se vor mobiliza, se vor opune, vor accepta compromisul? Vom vedea, pentru că Duhul Veacului acţionează cu putere pe multiple căi. Există o amorţire a gândirii, o mare spălare a creierului prin mass-media, prin exces de Internet şi Facebook şi o confuzie fără precedent chiar şi în mintea celor ce se cred creştini, care valorizează tot mai mult ceea ce valorizează lumea. Doar rugăciunea şi postul va da putere şi înţelepciune duhovnicească creştinilor americani pentru a ştii ce au de făcut în haosul acesta.
Oricum, dezastrul trâmbiţat aseară, cheamă creştinii americani să se trezească din amorţeală şi să-şi unească forţele în lupta spirituală. Pentru că în spatele mişcării pro gay stă Duhul Celui Rău, cel care a determinat distrugerea Sodomei şi care vrea să distrugă şi lumea noastră. Legalizarea activităţii homosexuale nu este „progres cultural” ci este reîntoarcerea la vechi orgii satanice, la aceeaşi destrăbălare, inspirată de acelaşi vechi şi netrebnic Duh Rău. Satana răcneşte cu putere ştiind că mai are foarte puţin timp, voind să înghită chiar şi pe cei aleşi. Dar puterea Domnului este mai mare decât puterea Satanei şi Domnul dă biruinţă copiilor Săi.

Vezi mai jos marturia unui fost homosexual:
http://www.homosexualitate.ro/simpson.html

Curajul de a spune “NU”!

Deşi se cred neconformişti, tinerii sunt într-un pericol foarte mare de a se conforma în totul obiceiurilor grupului din care fac parte, chiar dacă aceste obiceiuri sunt foarte dăunătoare.

Există un cuvânt pe care, adesea, tinerii nu au curajul să îl spună. Acest cuvânt simplu este NU! Nu obiceiurilor proaste, NU presiunii grupului, Nu comportamentelor iresponsabiele.  Dorinţa tânărului este aceea de a fi acceptat cu orice preţ de către grup sau “ gaşcă” şi de aceea îi vine foarte greu să spună NU!

Pentru a spune DA nu este nevoie de curaj, pe când pentru NU este nevoie de mult curaj.  Dar cu cât copiii devin mai curajoşi din punct de vedere etic, cu cât gândesc mai limpede,  cu cât sunt mai integrii moral cu atât viaţa lor va avea mai mult sens, şi vor fi capabili să exercite o influenţă pozitivă asupra lumii în care trăiesc, vor reuşi mai bine în viaţă.

Dacă tinerii noştri vor fi înconjuraţi de iubirea părinţilor, iubire care nu tolerează indiciplina ci povăţuieşte în dragoste ei se vor înarma mai uşor cu  valori puternice şi sănătoase şi vor avea curajul de a spune NU, atunci când trebuie.

Si reversul este valabil: Cu cât sunt mai puţin integrii şi gândesc mai puţin cu atât vor putea fi mai puternic influenţaţi de elemente proaste care abia aşteaptă să devoreze suflete şi minţi tinere. Şi acest lucru este foarte valabil în zilele noastre.

Ca părinte fii alături de copilul tău, petrece timp cu el şi ascultă-l ce vrea să îţi spună, învaţă-l despre valorile morale creştine.  Dacă îl vei asculta când are 5, 7 sau 8 ani si el te va asculta când va avea 15, 16 sau 18 ani.

FAŢE TRISTE DE SUB MĂŞTI ZÂMBITOARE

Până în anul 2020 depresia va fi a doua cauză de disabilitate în ţările dezvoltate

Până în anul 2020 depresia va fi a doua cauză de disabilitate în ţările dezvoltate, susţin specialiştii în psihatrie. Caracterizată prin tristeţe, oboseală fizică şi psihică, lipsă de chef de viaţă, tulburări a vieţii intelectuale, insomnie, anxietate şi o dureroasă lipsă de sens, DEPRESIA, reprezintă un complex de simptome caracteristice societăţii moderne. Cu îngijorare am observat şi eu, în cei peste 30 de ani de practică medicală, cum oamenii, indiferent de statutul lor social, de succesul lor, de bunurile pe care le posedă, au devenit din ce în ce mai trişti dar şi mai centraţi pe ei înşişi, mai nemulţumiţi, mai revendicativi, mai plini de reproşuri, mai bolnavi.

Explicaţia o găsesc în înstrăinarea omulul faţă de Dumnezeu, înstrăinare produsă de lumea noastră aşa zisă modernă, dar de fapt o lume nebună. Unii l-au înlocuit pe Dumnezeu cu satisfacţia pe care credeau că o pot oferi lucrurile, mâncarea, distracţia, competiţia. Alţii, mai puţin norocişi sunt amărâţi şi frustraţi că nu au parte de lucrurile, posiblitaţile şi şansele altora. Dar şi unii şi alţii sunt pe o pistă greşită a căutării fericirii. Bogăţia prin ea însăşi nu te face fericit. Nici sărăcia prin ea însăşi nu te poate face nefericit. Sfântul Apostol Pavel spune că: “Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte” .

Cei ce sunt a lui Hristos fac mult mai uşor faţă lumii moderne, agitată, aglomerată şi în care sunt valorizate atâtea lucruri fără valoare. Ei ştiu că sunt doar nişte străini şi călători pe acest pământ. Ei sunt imuni la depresie. Pe feţele lor se vede bucuria mântuirii.

Cunoaste-te pe tine insuţi

 

Cine se cunoaşte pe sine nu se socoteşte om însemnat, ci este mic în ochii săi şi nu are plăcere 054să îl laude alţii…Smerita cunoaştere de sine este calea care te duce la Dumnezeu mai sigur decât cea mai adâncă străbatere în ştiinţă (Imitatio Christi)

Splendoarea trandafirilor din luna mai!

De aproximativ o lună am avut un timp infernal de aglomerat.  Periculos de aglomerat! Aşa sunt unele perioade din viata noastră.  Consolarea este că aceste perioade sunt scurte.  Aseară, după o zi de alergătură, m-am aşezat pe leagăn sub terasă.  Am ridicat privirea şi am rămas fermecată de splendoarea trandafirilor alb-roz, pe care nu îmi făcusem timp să îi văd până în acel moment,  trandafiri care au înflorit anul acesta mai devreme decât mă aşteptam.

Spelndoare de mai

I-am plantat cu atâta bucurie în urmă cu 3-4 ani, au crescut repede şi mă răsplătesc cu culoare şi parfum pe toată perioada verii. Dar niciodată nu mai au farmecul, gingăşia, delicateţea şi minunăţia pe care o au la prima înflorire, în luna mai .

Mai 2013 105

Nu mai vreau să fiu vreodată aşa de aglomerată ca în această primăvară. Doresc să am timp să privesc frumuseţea trandafirilor din luna mai!Mai 2013 114 Pentru că ei trec aşa de repede, la fel cum trece viaţa noastră! Parcă mai ieri eram în primăvara vieţii…şi acum toamna este aşa de aproape…

FLORILE, aceste semne din veşnicie, simboluri ale Raiului lăsate de Creator printre noi, ne vorbesc şi ne dau îndemnuri doar dacă ne facem timp să le privim şi să medităm…Mai 2013 110Mai 2013 080

TOTUL ESTE DEŞERTĂCIUNE!

Când Corintul a fost asediat de Filip Macedonianul, fiecare cetăţean a fost mobilizat în lupta de apărare a cetăţii. Unii reparau zidurile, alţii aruncau lănci sau trăgeau cu arcul în inamic.
Diogene, filozoful, s-a pus şi el în mişcare. Îşi rostogolea vestitu-i butoi, fără vreo noimă, pe străzi. Întrebat de ce, el răspunse: “Păi n-aş vrea să fiu singurul leneş între atâţia care lucrează”.
Dar ceilalţi fac ceva util pentru cetate, ceea ce nu e cazul tău” i se răspune.
Solemn, Diogene continua să-şi rostogolească butoiul. Considera activitatea celorlalţi la fel de lipsita de sens ca a lui. Corintul şi Imperiul Macedonian vor trece, indiferent cine va învinge în această bătălie. Soldaţii ambelor tabere, învingători sau învinşi, vor muri curând.

După câteva secole cui îi va mai păsa de amănuntele acestei bătălii? Există azi cineva care să îşi mai amintească numele luptătorilor? Locuitorii cetăţii erau foarte ocupaţi cu lucruri care în perspectiva eternităţii, s-au dovedit la fel de deşarte ca rostogolirea unui butoi.
În lumea aceasta în care toate lucrurile trec, există un singur lucru care rămâne: este ceea ce a făcut pentru noi, pe Golgota, Hristos cel veşnic. Celelate lucruri nu vor fi în cele din urmă de nici un folos…

Nu dispreţui pe cei care îşi petrec timpul cu distracţii dacă munca cinstită cu care te lauzi nu va aduce rezultate mai bune pentru veşnicie. Slujeşte-L pe Hristos cel crucificat şi înviat. Aceasta este singura munca ne-deşatră.

Autor: Richard Wurmbrand ( Din “Drumul spre culmi“, volumul II)

MIŞCAREA ESTE MAI IMPORTANTĂ DECÂT VITAMINELE!

Nevoia de “sudoare a frunţii”

-Chiar dacă nu suntem nevoiţi să muncim fizic şi să transpirăm, suntem obligaţi să „ne muncim” muşchii, încheieturile, oasele, mâinile şi picioarele dacă vrem să ne păstrăm sănătatea. Numai aşa prevenim depunerile de grăsime, prevenim osteoporoza, ne antrenăm inima.
-Este mai comod să nu ne mişcăm dar este bolnăvicios să fim tot timpul sedentari, tolăniţi pe fotoliu, pe scaunul maşinii sau să dormim după-mesele.
-Am fost înzestraţi cu mâini, picioare , coloană vertebrală, oase şi muşchi pentru a le folosi. Orice organ nefolosit (creier, oase, muşchi, ect) se atrofiază, se incarcă de grăsime,  se îmbolnăveşte, îşi pierde funcţia şi crează probleme întregului organism.

DRUMETIE

DRUMETIE

Fă pur şi simplu mişcare
Mişcare nu înseamnă exerciţii fizice conduse de un instructor. Nu aştepta să mergi la sală. Poţi face pur şi simplu multă mişcare in felul următor:
– mergi mai bine pe jos decât cu maşina
– urcă scările pe jos în loc să foloseşti scara rulantă sau liftul
– aleargă cât de des poţi
– ieşi la plimbare
– practică un sport
– fă grădinărit
– mergi cu bicicleta
– foloseşte-ţi mâinile să faci ordine în jurul
– joacă-te cu copiii
– sări coarda
– spală baia, şterge praful, aspiră
– plimbă-te când vorbeşti la telefon,
– apleacă-te, ridică-te, răsuceşte-te, foieşte-te.
Redu la minim timpul petrecut pe scaun, fotoliu şi canapea. Stând prea mult să ne odihnim ne consumăm viaţa. În special stând la televizor. Acţionând, făcând ceva cu mâinile noastre ne trăim viaţa, o înţelegem, o schimbăm, ne bucurăm de ea. În plus caloriile se vor topi, osteoporoza va fi ţinută departe, tonusul şi starea de bine se vor intensifica.

Mişcarea este mai bună decât vitaminele, suplimentele alimentare sau nu ştiu ce practici de înfrumuseţare:

  • menţine tonusul general al organismului
  • ajută la menţinerea sau reducerea greutaţii
  • îmbunătăţeşte activitatea inimii, prevenind bolile cardio-vasculare
  • îmbunătăţeşte starea articulaţiilor
  • ajută la menţinerea flexibilităţii, pe masura ce îmbătrânim
  • menţine densitatea masei osoase,
  • previne osteoporoza
  • îmbunătăţeşte starea de spirit
  • previne anxietatea şi depresia
  • reduce stresul
  • înviorează organismul în general, îmbunatateste memoria

Nu putem trăi sănătos fara miscare!

SPĂLATUL PE MÂINI ESTE MAI IMPORTANT CA VACCINAREA ANTIGRIPLĂ!

Cea mai bună armă împotriva răcelilor este spălarea frecventă pe mâini.

Nici un vaccin nu ne poate ajuta aşa cum ne ajută spălatul pe mâini. Până la 80% dintre răceli şi alte boli infecţioase, cum ar fi diarea, conjunctivitele, rinitele, otitele, se transmit prin intermediul mânilor nespălate.
Prin mâini luăm şi transportăm o cantitate impresionanţă viruşi şi bacterii: prin atingerea persoanelor din jur, a clanţelor uşilor, a suprafeţelor, a mobilierului, a banilor, prin datul mâinii, etc.

Cropped Shot Woman Washing Hands Soap Bathroom — Stock Photo

Dacă nu ne spălăm mânile, degeaba ne vaccinăm. De altfel vaccinul antigripal nu potejează deloc împotriva răcelilor comune şi încă nu există un vaccin pentru CORONAVIRUS. Vaccinul actual  protejează doar împotriva unei forme restrânse de gripă (produsă de 1-3 tulpini de virusuri gripale), ce se presupune că ar fi posibil să apară în anul în care se face vaccinarea. Pentru restul virusurilor şi bacterilor din mediu  (care sunt cu sutele şi miile de tipuri) nu există vaccinuri. Aici ne ajută cel mai mult mâinile curate.

Este foarte important să spălăm mânile:

-Când intrăm în casă de afară
-Înainte de a pregăti mâncare
-Înainte de fiecare masă
-După utzilizarea transportului în comun
-După suflatul nasului
-După folosirea toaletei
-După schimbarea scutecelor la copii
-După ce ne-am jucat cu animalele de companie
-După vizitarea unui bolnav
-După ce faci curăţenie sau manipulezi gunoiul
-După ce ai dat mâna cu un bolnav
-Întotdeauna când sunt mâinile murdare

Spălatul pe mâni se poate face cu ori ce fel de săpun şi apă din abundenţă. Când nu avem acces la apă se pot folosi serveţele dezinfectante cu alcool (minim 60% alcool)

Important! -Nu tuşi in pumni, ci doar într-o batistă, pe care apoi o arunci. Foloseşte batiste de hârtie şi schimbă-le des. Încearcă să nu îi îmbolnăveşti şi pe alţii! Dacă eşti răcit şi îi vorbeşti unei alte persoane, în faţă, la distanţa mai mică de 1 metru îi transmiţi şi ei răceala

 

 

SCRISOARE CĂTRE SOCRII MEI

Imi iubesc socrii! Pentru că sunt socrii buni. Anul acesta ei au împlinit 60 ani de căsnicie şi peste 50-60 de rude s-au adunat să îi sărbătorească! Am intrat în familia lor acum 27 ani şi mă consider o noră foarte norocoasă. Socrii mei mi-au facut mult bine şi am învăţat atâtea de la ei. Mi-au oferit siguranţă, reper, refugiu, statornicie, iubire, iertare şi încurajare. De ziua lor le-am scris următoarea scrisoare:          

SOCRII MEI CU NEPITII LOR

SOCRII MEI CU NEPOTII LOR

FAMILIA LA ANIVERSAREA A 60 ANI DE LA CASATORIA SOCRILOR

SOCRII MEI AU TINUT FAMILIA LARGITA IMPREUNA

 

 

 

 

 

 

 

 

Aveţi 60 de ani de căsnicie! O viaţă de om trăită împreună! La această minunată aniversare mă uit în urmă şi îmi vin în minte atâtea amintiri şi imagini de viaţă în care  voi  v-aţi  dovedit  a fi pentru mine părinţi şi nu socrii. Vă scriu această scrisoare pentru a vă arăta  ce mult însemnaţi şi aţi însemnat pentru mine şi pentru noi toţi. Nu vor putea fi spuse toate gândurile şi nu vor putea fi aduse la iveală toate simţămintele de recunoştinţă care le am pentru voi dar încerc să punctez câteva:

1.Apreciez felul în care voi m-aţi înţeles şi acceptat. Nu am fost o noră comodă. La început eram susceptibilă şi suspicioasă. Dar voi m-aţi înţeles, acceptat şi iertat şi prin această atitudine  aţi adus mult echilibru în viaţa mea. M-am simţit binecuvântată că am intrat în familia voastră. Să ştii, mamă că m-am lăudat adesea cu tine, pentru că la puţine femei le este dat să aibă o soacră aşa cum am avut eu. Mi-ai fost ca o mamă adevărată: bună , înţeleaptă, iertătoare, disponibilă pentru ajutor. Sfaturile tale  mi-au influenţat mult viaţa şi fără ele aş fi avut mai multe necazuri.

2.Am văzut la voi doi o înţelepciune care vine de Sus şi atât de multă destoinicie în tot ce făceaţi. V-aţi îngrijit să păstraţi relaţii bune cu toţi oamenii, chiar dacă acest lucru a presupus uneori pierderi pentru voi. Am învăţat atâtea lucruri de la tine mamă. Am vrut să îţi imit hărnicia, calmul, spiritul de dăruire pentru alţii,  pentru copii, am vrut să devin şi eu înţeleaptă, înţelegătoare şi binevoitoare ca tine, să devin o bună gospodină ca tine, să fac mîncăruri gustoase ca tine, să cultiv zarzavaturi ca tine  ( nu aşa de multe, evident). Nu am reuşit decât parţial, iar în unele lucruri am reuşit destul de puţin.

3. Mamă tu ştii mângâia extraordinar de mult. Mereu ai fost o sursă de mângâiere pentru mine.Temperamentul meu prea sensibil mă predispune uneori la tristeţi, la temeri nejustificate, alteori la perioade de depresii şi anxietăţi. Într-o astfel de stare, în urmă cu ceva ani, am ajuns într-o seară de toamnă la Jac. Pe geam am văzut lumina  aprinsă în camera voastră de jos. Înăuntru erai doar tu cu tăticul şi citeaţi Biblia. În casă era cald şi bine, voi eraţi zâmbitori, plini de pace şi atmosfera era atât de senină. Şi mi-am spus atunci în sufletul meu că nu am de ce mă teme, pentru că existaţi voi, pentru că există rugăciunea voastră, pentru că fetele noastre au prin voi nişte rădăcini solide şi nişte repere statornice, pentru că îl avem cu toţii pe Dumnezeu şi pentru că ne iubim unii pe alţii. Dacă aţi şti ce echilibru mi-aţi oferit în acea seară. Pe drum la întoarcere zbuciumul meu lăuntric se calmase sub influenţa binefăcătoare a timpului petrecut împreună.

4. Tăticule, tu ai fost un om foarte practic şi cu o inimă sensibilă în ciuda durităţii aparante. Ai ştiut să ne educi copiii. Ai ştiut ce importantă este munca în educaţia lor. Ştiu că ţi-ai pus pe nepoţii tăi să smulgă buruieni şi să culeagă gândaci de Colorado, nu atât pentru ajutor, cât pentru a-i forma pe ei în spiritul muncii. Îţi sunt recunoascătoare pentru că mi-ai învăţat fetele să atingă pământul şi verdeaţa  de pe el, pentru că le-ai învăţat despre binecuvântarea de a muncii şi îngriji cu propriile mâini o grădină, pentru a vedea şi a lua aminte la miracolul prin care pământul cenuşiu izbucneşte în viaţă şi ne oferă hrana sub binecuvântrarea Domnului. Bunicii care îşi învaţă copiii să muncească merită o preţuire deosebită. Vă suntem recunoscători că îi iubiţi pe toţi nepoţii în mod egal, că îi iubiţi ca pe propri voştri copii.

5. Nu aţi permis niciodată ca cineva din familie  să fie supărat pe altcineva. Încă de la cele mai mici suspiciuni de posibil conflict aţi determinat ca lucurile să fie discutate, analizate şi îndreptate. Atunci când neînţelegerile se discută, când motivaţiile sunt scoase la lumină, cel mai adesea conflictele se sting, vina poate fi iertată, rănile pot fi vindecate. Aţi ştiut că oamenii se pot răni unii pe alţii din greşeală, din neatenţie, din prostie. Dar nu acest lucru este important, ci felul în care ei trebuie să se împace. Eşti supărat că cineva ţi-a greşit. Du-te şi spune-i, vorbeşte cu fratele tău (Matei 18: 15).

6.Mamă şi tăticule aţi fost liantul care a menţinut legătura şi iubirea între toţi cei din familie, copii, nepoţi şi alte rude. Ştiu că nu va fost uşor cu atâţia nepoţi, mai ales atunci când au fost mici, dar întotdeauna aţi primit cu bucurie să vă ocupaţi de ei. Doamne, ce sprijin am avut în voi atunci când concediul de îngrijire al copilului era de doar  3-4 luni. Ştiu că îţi era greu mamă, dar nu mai refuzat niciodată când am avut nevoie de ajutor cu copiii. Copiii copiilor voştri au crescut împreună şi de aceea se iubesc ca fraţii. Aţi căutat ocazii ca să aduceţi familia lărgită împreună. Îmi dau seama ce efort însemna să faceţi întâlniri cu mese de zeci de persoane, dar pentru voi, familia era mai importantă decât efortul depus. Am apreciat ce bine te organizai, mamă, cum făceai o bună parte din mâncare cu o zi, două, înainte de năvălirea tuturor acasă la Jac. Şi cu aceste ocazii învăţam mereu din exemplul tău de bună organizatoare.

7. Cu voi ca reper, cu voi generaţia care încă trăiţi simplu şi cu puţin, mi s-a părut mai uşor să mă opun lucrurilor de care nu am nevoie, pe care le oferă mulţimea de bâlciuri ale deşertăciunii din ziua de azi. Privind înspre voi îmi este mai uşor să încerc să mă limitez doar la: simplu, practic şi curat, fără sofisticăriile care complică inutil viaţa, fură timpul şi rodul muncii noastre. Felul vostru de a trăi,  punând accentul doar pe ceea ce este esenţial şi cu adevărat valoros, este o înţelepciune care sper să nu dispară o dată cu voi.

8. Sunteţi părinţii care şi-au tratat în mod egal şi impartial pe toţi 4 copiii. Am fost uimită de marele sprijin material  pe care l-am primit încă de la începutul căsniciei. Am aflat că acelaşi sprijit l-au primit şi îl primesc toţi copiii voştri. Ştiu că ajutorul pe care ni l-aţi dat a presupus sacrificii din partea voastră dar mai ştiu că aţi făcut totul cu bucurie. (O singură dată mamă, ai vrut să favorizezi pe cineva, nu ştiu dacă ai şi reuşit. Într-o iarnă când făceam cârnaţi te-ai gîndit să îi faci la Nelu o porţie specială, pe motiv că lui îi plac foarte mult cârnaţii. Nu am avut curajul atunci să îţi spun  că şi la alţii le plac cârnaţii tot aşa de mult).

Părinţilor noştri vă considerăm o comoară scumpă! Trăind în cea mai mare simplitate, toată viaţa voastră aţi dăruit şi v-aţi dăruit înspre alţii. Ştiu cât de mult vă pasă de noi. Orice întâlnire cu voi ne înviorează, pentru că reprezentaţi o resursă de putere pentru sufletul nostru, văzându-vă  bucuria şi mulţumirea cu care trăiţi

O VESTE BUNĂ: SĂNĂTATEA NOASTRĂ NU DEPINDE DE ASIGURĂRILE DE SĂNĂTATE, DE MEDICI SAU PASTILE!

 

O VESTE BUNĂ :  SĂNĂTATEA NOASTRĂ NU DEPINDE DE MEDICI, PASTILE ŞI ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE.

 

În lume există multă durere. O parte din această durere este dată de diverse îmbolnăviri şi accidente producătoare de boală. Medicii, farmaciile, laboratoarele, asigurările de sănătate pot ajuta când se întâmplă aceste lucruri. Se pot da şi sfaturi utile de prevenire a bolilor. Dar sănătatea noastră, în esenţă, nu depinde de toţi aceşti factori. Sunt persoane care nu au niciodată nevoie de medici, pastile şi asigurări de sănătate, deşi în lumea de azi aceste persoane sunt tot mai rare. Pentru că există astăzi un ciudat paradox: Mai multe medicamente, mai mulţi medici, mai multă ştiinţă medicală, mai multă cheltuială pentru sănătate, dar mai mulţi bolnavi. Înseamnă că pe undeva, în stilul de viaţă, oamenii comit mari greşeli, comparativ cu înaintaşii noştri. Oamenii au progresat în anumite domenii, dar pe de altă parte, oamenii devin şi victime ale unor boli produse de acest progres, de civilizaţie. Progresul tehnic nu presupune neapărat progres în toate domeniile existenţei umane şi nici progres în  protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor. Progresul tehnic presupune într-adevăr posibilităţi de a te trata mai bine, cu mai multe medicamente, de a face mai multe analize ca în urmă cu câteva decenii. Dar reducerea numărului de îmbolnăviri? Aici se observă mult regres. Ba din contră au apărut o mulţime de boli noi. Cresc îngrijorător numărul de cancere, boli psihice, bolile cardio-vasculare, diabetul, bolile cu transmitere sexuală.

Mai mulţi bani pe medicamente decât pe mâncare

            Farmaciile înghit tot atâţea bani cât magazinele alimentare. Iar pentru o seamă de pensionari statul cheltuie chiar mai mult pe medicamente decât cheltuie ei înşişi pentru mâncare. În rândul pensionarilor dar uneori şi în rândul celor mai tineri, ucigaşul nr. 1, boala cardio-vasculară face ravagii. Firmele de medicamente profită, întrecându-se unele pe altele în oferte. Se cheltuie enorm pentru reclamă, fiecare firmă oferindu-ne medicamentul cel mai nou, mai bun (şi mai scump).

 Sumele mari de bani cheltuiţi cu medicamentele nu curmă suferinţa, numărul îmbolnăvirilor,  incapacitatea de muncă şi pensionările de boală. Oamenii zilelor noastre se bazează pe tehnică, nădăjduiesc în medici buni, se bizuiesc pe pastile. Dar nu aceştia sunt cei mai importanţi factori ai sănătăţii. Aceştia pot doar „cârpi” după ce răul s-a produs. Sănătatea depinde de alţi factori, mult mai simpli şi foarte la îndemâna noastră. Voi descrie în această carte pe câţiva dintre ei:

1.Sănătatea depinde de alegerile pe care le facem

            Date ştiinţifice confirmă că alegerile pe care le facem şi deciizile pe care le luăm oră de oră, zi de zi, an de an, determină în mare măsură starea sănătăţii noastre, bolile de care suferim şi deseori chiar momentul în care vom muri. Atunci cand alegem să actionăm într-un fel nesănătos, ar trebui să ne gândim că pentru acest lucru o să plătim neapărat un preţ. Sănătatea presupune întotdeauna un preţ. Dacă plătim la început, preţul este mai mic, dar după aceea el poate ajunge enorm de costisitor. Dacă eşti dispus să spui NU, de la început, comportamentelor dăunătoare, exceselor, indiferenţei, lenei, lipsei de informare, aceasta înseamnă că plăteşti  preţul la început şi apoi să te bucuri de o viaţă sănătoasă şi armonioasă. Dar numărul tot mai crescut al bolnavilor din ziua de azi arată că oamenii nu sunt dispuşi să plătească preţul timpuriu al unor alegeri corecte, dar îl plătesc mai apoi cu vârf şi îndesat prin povara unor suferinţe ce puteau fi evitate, îl plătesc adesea prin curmarea prematură a vieţii lor.

2.Sănătatea depinde de pacea sufletului

Mâniile, certurile, supărările, îngrijorările, nemulţumirile, invidia, resentimentele, neiertarea şi multe alte sentimente negative sunt răspunzătoare de marea majoritate a bolilor noastre. Se estimează că aceste emoţii negative pot produce peste 60% din bolile de care suferim. Voi dezvolta în carte şi aceste probleme.

Toţi oamenii, mai ales după o anumită vârstă tânjesc după confort, armonie şi linişte sufletească. Oameni epuizaţi de alergări, agitaţie şi stres, îmbolnăviţi de supărări şi nemulţumiri îşi dau seama de deşărtăciunea tuturor ambiţiilor omeneşti şi nu mai găsesc sens în nimic. Aceşti oameni trebuie să ştie ca „Sufletul nostru nu îşi poate găsi adevărata linişte decât în Dumnezeu”. Dumnezeu produce adevarata vindecare, dacă avem smerenia să recunoaştem vina firii noastre păcătoase şi nevoia noastră de Dumnezeu. Pe măsură ce Îl vom cunoşte vom avea tot mai multă pace în mijlocul  necazurilor şi frustrărilor inerente, acestea fiind menite să slefuiască caracterul credincioşilor pentru petrecerea Eternităţii cu Dumnezeu. În ce mă priveşte consider viaţa aceasta ca un test pentru intrarea noastră în Veşnicie.

3.Sănătatea depinde de moraliate

Există nişte valori sau standarde morale promovate de credinţa iudeo-creştină, esenţa lor fiind cele 10 porunci. Rolul lor este acela de „barieră” împotriva răului pe care oamenii ar putea să şi-l facă unii altora. Dar în ziua de azi se promovează „eliberarea” de Dumnezeu şi de sub principii creştine, curentul cel mai periculos fiind umanismul, ideologie care susţine că omul provine  din animal, şi în consecinţă  nu există adevăr absolut, stadndarde morale şi sisteme de referinţă absolute. Ei promovează o înfricoşătoare nouă toleranţă, în care fapte păcătoase cum ar fi homosexualitatea, adulterul, avortul, şi alte asemenea comportamente sunt perfect acceptabile. „Evadarea”  însă, înspre stiluri de viaţă lipsite de Dumnezeu, poate fi comparată cu „evadarea”  unui tren din „limitele” şinelor sale.  Înafară,  nu este libertatea, ci mai degrabă dezastrul cu toate bolile, dezamăgirile, depresiile, chinul fizic şi moral.

 Nu insist aici pe importanţa principiilor şi standardelor creştine din perspectivă moralizatoare ci din perspectiva sănătăţii noastre fizice, morale şi emoţionale. Ca medic vad adesea suferinţa şi mizeria care rezultă din încălcarea acestor standarde.

4.Sănătatea depinde de cumpătare

Nu este uşor de răzbătut într-o lume ca a noastră. Suntem înconjuraţi de atât de multe lucruri deşi practic avem nevoie de atât de puţine în existenţa noastră efemeră. Există supraproducţie în toate domeniile. Prea multă informaţie, prea multe haine, prea multă mâncare, prea  multă distracţie şi chiar prea multe medicamente. Există o ciudată creştere a numărului de bolnavi,  proporţional parcă, cu invenţia a tot mai multe medicamente. Se întîmplă acest lucru deoarece omul crede că pastilele ar putea rezolva consecinţele unor alegeri greşite şi a unui stil de viaţă greşit. Este greu de străbătut lumea aceasta aglomerată dar secretul stă în a ştii să alegi. A ştii să alegi şi să ai tăria să refuzi. Să refuzi mereu excesele, comportamentele la risc, să alegi întotdeauna simplitatea, decenţa şi cumpătarea. Până nu demult oamenii se luptau să ajungă la diverse lucruri materiale. Astăzi un om cumpătat trebuie să se lupte să renunţe la multe şi să se limiteze la puţin.

5.Sănătatea depinde de mişcare şi o viaţă activă până în ultima zi a vieţii

Dumnezeu ne-a creat cu mâini, picioare, un sistem osos, muşchi, inimă şi minte pe care să le folosim activ.  Organele care nu sunt folosite se atrofiază, se înţepenesc, se înconjoară de ţesut grăsos şi ajung să ne creeze multe probleme. Pentru o viaţă armonioasă este nevoie să trăim responsabil şi activ, să transpirăm adeseori, chiar dacă ne-am permite să ducem o viaţă de plină de odihnă. Nici un om, care vrea să trăiască sănătos, nu este scutit de efort fizic şi adesea de sudoarea frunţii. El poate să aleagă să nu transpire, să mănânce cât vrea, să se odihnească în permanenţă, dar consecinţele, obezitatea şi bolile ce decurg de aici nu întârzie să apară .

6.Sănătatea depinde de ce şi cât mâncăm

Există foarte mulţi bolnavi astăzi, comparativ două-trei decenii în urmă. Ca medic care am profesat atât înainte cât şi după schimbările din 1989 sunt uimită de numărul uriaş de bolnavi care există acum faţă de ceea ce era atunci. Sunt atâţia oameni dependenţi de reţeta compensată, dependenţi de Casa se Asigurări de Sănătate! Ce schimbare a produs acest număr crescut de îmbolnăviri? Schimbarea majoră în viaţa oamenilor şi pe care o consider cauza numarul 1 a îmbolnăvirilor crescute este supraalimentaţia şi alimentaţia nesănătoasă ( urmate de sedentarism şi stres). Oamenii trebuie să reînveţe să mănânce mai puţin, sănătos şi mai simplu. Stilul greşit de alimentaţie afectează şi va afecta grav sănătatea copiilor noştri. „Cu durere afirm că generaţia mea este generaţia celor ai căror copii sunt mai bolnavi decât însăşi părinţii. Şi nu numai atât…din păcate copiii au început să moară înaintea părinţilor” (Prof. Dr. Gheorghe Mecinicopschi)

 

7.Sănătatea depinde de credinţă

Credinţa în Dumnezeu şi învătătura creştină trăită în mod autentic ar trebui să ne conducă către o viaţă simplă, un trai decent, multă cumpătare, o viaţă activă, hărnicie, pace, iubire, înfrânarea poftelor ( se include şi pofta de a mânca prea mult).

            Dr. William Sadler in cartea Practice of Pszchiatry descrie într-un mod magistral legătura dintre sănătate şi credinţa în Domnul Isus Hristos:

            „Nimeni nu poate să aprecieze aşa de bine ca un medic procentajul uimitor de mare al bolilor şi suferinţelor omeneşti care sunt o urmare directă a supărării, fricii, conflictelor, imoralităţii, vieţii dezordonate, ignoranţei, gândirii nesănătoase şi vieţii îndoielnice. Acceptarea sinceră a principiilor şi învăţăturilor lui Hristos în ceea ce priveşte realizarea păcii şi bucuriei sufleteşti, realizarea gândirii altruiste şi a vieţii curate, ar şterge deodată mai mult de jumătate din bolile, grijile şi dificultăţile rasei umane. Cu alte cuvinte mai mult de jumătate din actualele nenorociri ale omenirii ar putea fi real prevenite prin puterea profilactică extraordinară a trăirii personale şi practice în spiritul învătăturilor adevărare ale lui Hristos. Invăţăturile lui Hristos aplicate la civilizaţia noastră modernă, aplicate înţelept, nu acceptate doar de formă, ne-ar purifica, ne-ar înălţa şi ne-ar vitaliza încât rasa omenească s-ar afirma imediat ca înnoită, posedând putere sufletească superioară şi forţe morale nebănuite. Făcând abstracţie de recompensele vieţii viitoare, oricare bărbat sau femeie ar merita să trăiască viaţa lui Hristos numai pentru răsplata morală şi sufletească care li se oferă aici în această lume. Într-o zi oamenii ar putea să descopere că învăţăturile lui Hristos sunt extrem de eficace în prevenirea şi tratarea bolilor. Într-o zi ştiinţa noastră dezvoltată s-ar putea să preţuiască cu respect şi să prea cu adevărat îmbunătăţirile morale şi spirituale ale acestui bărbat din Galilea”.

NUNTI FRUMOASE, NUNTI NEBUNE!

O nuntă de vis sau nuntă cu inceput păgubos?

Nunta este un eveniment simbolic, cu o conotaţie romantică, o sărbătoare a începutului de căsnicie alături de cei dragi. Ea poate să lase o amintire superbă sau să aducă după consumarea ei un gust amar al falimentului.

Nunta s-a făcut întotdeauna şi cu scopul ca familia şi apropiaţii să ofere un ajutor viitorilor soţi la început de drum.

Dar în ultimii ani, pentru mulţi tineri, nunta nu este decât un început păgubos şi pe cât de reuşită s-a dorit a fi, pe atât de amar este gustul lăsat în următoarele luni.  Atunci, când romanticul rămâne în urmă, tinerii se lovesc de realitatea crudă că nu îşi pot plăti cheltuielile sau că au rămas datori după nuntă sau că urmează să rămână datori în scurt timp prin participarea, din „datorie”, la cei care le-au fost la nuntă.

Problema este că în ziua de azi, cel puţin în România, nunta a devenit o adevărată piatră de încercare pentru viitorii soţi. Nunta poate fi un eveniment frumos, romantic şi simplu, fără cheltuieli inutile, un eveniment în care sărbătoarea să se axeze pe o frumoasă petrecere a timpului cu oamenii care contează şi care vor conta în viaţa mirilor. Dar nunta poate fi şi un început plin de dificultăţi, datorită faptului că, depăşindu-şi posibilităţile materiale reale mirii cheltuiesc inutil, începându-şi viaţa de căsnicie cu datorii făcute de: restaurante de lux, meniuri exagerate,  „flecuşteţe” scumpe, muzică, fotografi şi  cameramani profesionişti, etc. Comercianţii de nunţi fac oferte dintre cele mai ciudate şi mai costisitoare care depăşesc bugetul multora.

O grămadă de profitori se învârt în jurul viitorilor miri. Se oferă o grămadă de accesorii inutile: rochiţe cu fundiţe pe scaune, abţibilduri pe masă, invitaţii cu zorzoane, flori exotice… Tinerii cad în greşeala de a-şi închipui că toate acestea îi fac să pară în ochii invitaţilor mai cu dare de mână. Problema este că foarte puţini tineri (sau părinţii lor) sunt cu dare de mână.

Mirii ar trebui să ştie că:

1.Frumuseţea vieţii de căsnicie şi fericirea în relaţia dintre soţi nu depinde de somptuozitatea nunţii.  Chiar dacă nunţile sunt acum  mai sofisticate şi mai costisitoare numărul divorţurilor creşte vertiginos. Amintirile frumoase de la nuntă nu sunt date de un exces de decoraţiuni ci de aerul romantic creat de iubirea celor doi,  romantism care învăluie participanţii.

2. Nunta costisitoare (peste posibilităţile reale) nu crează o impresie prea bună invitaţilor. Dimpotrivă, rudele şi prietenii cărora le pasă de cei doi, vor fi supăraţi că banii cu care voiesc să ajute mirii sunt risipiţi fără rost.

Florile de nuntă

O lecţie dată snobilor de către famila regală a Marii Britanii

Nu este nevoie de toată mulţimea aceloraşi flori din Olanda pentru ca decorul să fie reuşit. Adesea tinerii cred că cu cât florile sunt mai scumpe ei vor fi percepuţi mai bogaţi. Sunt foarte potrivite şi florile de sezon, adesea mai frumoase, mai simbolice. Orice flori aranjate cu măiestrie pot realiza un decor de vis.

Mi-a plăcut lecţia dată snobilor de către familia regală, la recenta nuntă a prinţului William cu Kate. Ei au ales pentru nuntă doar flori culese din grădinile familiei. Unii n-au priceput şi îi criticau întrebându-se dacă este zgârcenie sau sentimentalism. Nu toţi au prins mesajul.

Era acolo sentimentalism, bun gust,  modestie, şi mai presus de toate, şi un fel de a vorbi mulţimii despre lucrurile importante. Iar mireasa a avut un buchet de flori de lacrimioare. Cât de frumos, de simbolic! Am admirat modestia şi frumuseţea atitudinii. Şi apoi lăcrimioarele sunt florile care mi se par cele mai frumoase pentru un buchet de mireasă, dacă nunta este în sezonul lor.

În România un cuplu de miri cu venituri modeste este în stare să facă împrumuturi în bancă doar ca mireasa să aibă un buchet de trandafiri de Olanda.

(Apropo, daca locuiesti in Cluj-Napoca sau in apropiere poti sa dai    un click aici sau pe poza de mai jos, vei gasi un producator de bujori, cu preturi en gros, bujori cu care puteti sa va faceti singuri aranjamentele pentru nunta)

Bujori 5

Implică-te şi tu în propria-ţi nuntă

În funcţie de posibilităţi, de gust, de stil, de imaginaţie poţi tu, ca mire şi mireasă, să te implici, să creezi ambientul în biserică, în cort sau la restaurant.

-Dacă nu ai bani (sau chiar daca ai) poţi să îţi faci singură ( cu ajutorul unor prietene îndemânatice) buchetul de mireasă şi aranjamentele florale.

-Dacă nu ai bani(sau chiar de ai), cheamă nişte prieteni să-ţi facă fotografiile şi să filmeze. Cu tehnica actuală o grămadă de aparate scot poze şi filme foarte bune. Pozele „prelucrate” nu te vor impresiona peste ani. Atunci vei dori să vezi cum ai arătat în mod natural.

-Dacă nu ai bani (sau chiar de ai) poţi renunţa la restaurant, poti închiria o sală de cantină, sala de la biserică sau un cort şi să aduci mâncare de la catering. Un ambient plăcut ţine doar de implicare şi  creativitate.

-Indiferent câţi bani ai avea, poate fi o provocare în a-ţi folosi la maxim abilitatea pentru a realiza o nuntă de vis cheltuind mai mult creativitate decât bani.

-Nu merită să inviţi prea multă lume la nuntă, persoane cu care nu ai legături deosebite. Cheamă oameni care vor exista şi vor conta în viaţa voastră mulţi ani de acum încolo.

-A cheltui peste posibilităţi este dovadă de prostie şi snobism. Şi va fi o mare problemă să începeţi viaţa în doi în dificultăţi financiare. Pe de altă parte dacă voi sau părinţi voştri îşi permit, nu este o problemă să cheltuiţi cât doriţi. Este greşit doar să aştepţi ca invitaţii să  plătească toate extravaganţele. Pe de altă parte extravaganţa nu este o garanţie a unei nunţi reuşite. Dimpotrivă.

Muzica tare la nuntă

Muzica dată tare, la nuntă, sporeşte sentimentul de dezordine, de gălăgie şi face să dispară frumuseţea şi poezia zilei. E păcat ca acest eveniment să fie unul strident şi obositor cu aer de discotecă. Mai degrabă evenimentul ar trebui să fie romantic, nostalgic, o ocazie în care persoanele cele mai importante din viaţa voastră să poată comunica, să îşi întărească legăturile de familie. Decât să ascultaţi muzică tare mai bine faceţi-vă cunoscută povestea voastră de dragoste prin comunicare cu cei iubiţi, prin proiecţii fragmentate din acestă poveste. Viaţa este oricum trepidantă şi stresantă şi oferă puţine oportunităţi pentru întâlniri cu familia lărgită, cu rudele şi cu toţi prietenii.

O nuntă de vis este creaţia celor doi miri! Creaţia lor poate fi plină de viaţă. Firmele de ceremonii vin doar cu partea artificială. Dacă cei doi nu se implică rămâne doar artificialul.

Castravetii si bacteria E. coli. Minciuna si dezinformare. Nu se moare din castraveti!

Nu se moare din castraveti! Se moare fara ei!

Iata o noua dezinformare producatoare de isterie generala. Se vorbeste despre aceasta bacterie amarata ca si despre nu stiu ce monstru, cand de fapt este bacteria cea mai prezenta in tubul digestiv si scaun, uneori in urina sau vagin. Bacteria, sub forma ei saprofita se gaseste in tubul digestiv al fiecarui om de pe pamant, chiar si la nou-nascut dupa 40 ore de viata. Bacteria este in majoritatea cazurilor nepatogena, dar intotdeauna au existat si forme care au produs diaree infectioasa sau diaree cu sange, diaree care aproape intotdeauna s-a vindecat. Dar in anumite cazuri de imunitate scazuta, boala poate fi fatala. Intodeauna la anumite persoane a fost. Orice bacterie poate produce moarte la un organism tarat, fara imunitate. Si mult mai multi oameni mor contaminati de alte bacterii decat de Escherichia Coli.

 Dar ceea ce s-a mediatizat in ultimile zile arata ca traim vremuri cu adevarat nebune! Un zvon aiurea este de natura sa destabilizeze economia si mai ales agricultura multor tari. Ma ingrijoreaza faptul ca oamenii pot fi atat de usor manipulati.

Ca au murit 20 de oameni! Este o cifra mai mult decat nesemnificativa. In aceeasi perioada au murit sute de mii si milioane prin alte infectii:  TBC,  penumonii, meningite, SIDA, infectii urinare cronice, infectii hepatice, otite, amigdalite si lista poate continua. Intotdeauna oamenii mor cu un diagnostic. Dar cand este vorba de o boala infectioasa in special cu transmitere fecal-orala cauza principala este LIPSA IGIENEI si nu bacteria.

Cine are interesul sa ingenuncheze pe agricultori?

Eu cred, ca toata aceasta treaba nu este decat un exercitiu despre cum pot fi manipulate masele de oameni, despre cum poate fi ingenunchiata agricultura si independenta agricultorului prin dezinformare mass-media. Chiar iti vine sa crezi ca sunt la mijloc interese oculte. Auzi, sa induci ideea ca poti muri din castraveti care au pe ei E. Coli. Este ridicol. Este cea mai stupida idee si te minunezi ca a prins asa de bine la mase largi de oameni.

 Ce nu se spune la stiri:

La stiri nu se spune ca aceasta bacterie se transmite pe cale fecal orala. Adica de la fund la maini si apoi la gura. Sau de la fund pe diverse alimente si de acolo in gura. Nu se spune ca aceasta bacterie este in majoritatea cazurilor saprofita, ca traieste in tubul digestiv al fiecarei persoane, ca sunt multe tipuri, dintre care unele producatoare de boala, ca se dezvolta doar in tubul digestiv,  in materiile fecale sau/si urina infectata, de unde poate ajunge pe legume, in lapte sau pe orice aliment daca omul neglijeaza regulile elementare de igiena, daca nu se spala dupa ce foloseste WC -ul.

Nu se spune decat vag despre importanta igienei obisnuite, spalarea legumelor si fructelor sub jet de apa inainte de a fi folosite. Evident daca bagi cutitul in castravete, inainte de al spala, poti introduce ori ce microb in pulpa legumei, nu numai E. Coli.

Nu se spune ca prin tuberculoza mor anul 3 milioane de oameni, prin SIDA 2 milioane anual,  pneumonia si meningita fac 1 milion de victime anual, infectia digestiva prin rotavirus 1/2 milioane de decese anual. Ce inseamna acest lucru comparativ cu desesul a 20 de persoane in 10 zile printr-o infectie digestiva? Nu vi se pare ca este manipulare grosolana si ca cineva vrea sa ne imbolnaveasca prin neconsumul de castraveti si alte legume.

Deci spalati-va bine pe maini, spalati bine castravetii ( ca de altfel orice legume si fructe) si puteti manca cate un Kg de castraveti pe zi. Nu ingrasa si sunt plini de vitamine. Puteti face chiar cure de slabire consumand salate de legume, cu multi castraveti.

Eu ador castravetii. Si profit din plin de ei in acest sezon.

Nu se moare din castraveti. Se moare daca nu ne intarim si nu ne vitaminizam organismul prin castraveti, rosii si alte legume care se gasesc din plin in piete la aceasta data.

Secretele longevităţii

richard.jpgToţi oamenii doresc să trăiască mult şi să fie fericiţi. Se recomandă anumite regimuri alimentare, antioxidante, fitnees, etc. Alţii îşi petrec bună parte a vieţii prin cabinete medicale, laboratoare, farmacii, căutând să contracareze efectele sedentarismului, abuzului alimentar, vieţii agitate şi pline de nemulţumire. Dar toate aceste practici nu prelungesc în mod semnificativ viaţa. Dimpotrivă, medicalizarea excesivă a vieţii şi medicamentele luate cu pumnul pot avea efectul contrar.  Iată, însă, câteva lucruri extrem de sigure în prelungirea vieţii:

1.Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să şi se lungească zilele… Viaţa ne arată că persoanele care şi-au respectat şi preţuit părinţii, care au trăi în pace cu ei trăiesc mai mult. Gândiţi-vă la longevivii pe care îi cunoaşteţi şi aduceţi-vă aminte de relaţiile dintre ei şi părinţii lor. Apoi gândiţi-vă la familii în care membrii lor se hărţuiesc unii pe alţii, se rănesc, se poartă într-un mod egoist. Viaţa ne arată în mod categoric că oamenii care şi-au respectat părinţii trăiesc mai mult şi mai bine. Evident, sunt şi excepţii, şi, oameni care şi-au batjocorit părinţii pot trăi mult (poate pentru a simţi şi ei durerea lipsei de consideraţie din partea familiei)

2.Înţelepciunea înmulţeşte numărul anilor (Prov 4: 10). Este esenţial să ne rugăm Domnului pentru înţelepciune şi pricepere. Vedem cum mulţi oameni îşi împuţinează zilele trăind iresponsabil, imoral şi în diverse îmbuibări, fără frică de Domnul. “Începutul înţelepciunii este frica de Domnul…Prin înţelepciune ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale” (Prov 9:10-11)

3. Umblarea după lucrurile Duhului este viaţă. O viaţă plină de  înţelegere pentru ceilalţi oameni, o inimă plină de bunătate, răbdare, dragoste, iertare, blândeţe şi înfrânare a poftelor ne garantează sănătate şi o viaţă lungă.  Dimpotrivă, faptele firii pământeşti, cum ar fi imoralitatea, mâniile şi certurile, invidia şi egoismul, beţiile şi îmbuibarea de mâncare ne îmbolnăvesc şi ne scurtează viaţa.

 Aşa numitele boli ale civilizaţiei cauzate de STRES, SEDENTARISM şi SUPRAALIMENTAŢIE ( Hipertensiune arterială, Cardiopatia ischemică, Diabetul) care scurtează viaţa, sunt date de aceste fapte ale firii pământeşti. Inlocuiţi cuvântul STRES cu nemulţumire, supărare, mânie, ceartă, egoism, invidie; înlocuiţi cuvântul SEDENTARISM cu lâncezeala şi lenea (foarte condamntată de Scriptură) iar cuvântul SUPRAALIMENTAŢIE cu lipsa de înfrânare a poftelor şi veţi vedea rolul faptelor firii în producerea bolilor şi scurtarea vieţii.

4. Caută să-L cunoşti şi să-L iubeşti pe Dumnezeu.  ” Fiindcă Mă iubeşte zice Domnul… il voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea” (Ps 91: 14-16). “Dacă vei umba în căile mele păzind legile şi poruncile mele … iţi voi lungi zilele”

Îmi apar adesea în ochii minţii bătrânii oamenii sfinţi, care au suferit pentru credinţă, adesea au fost în închisori, apoi au ajuns la bătrâneţe slăbuţi şi uscăţivi, trăind totuşi o viaţă lungă. Cu ochii aţintiţi spre Domnul ei au fost înafara maşinaţiilor de politică religioasă, au trăit simplu, iubitor şi fără îmbuibări. Şi Dumnezei i-a săturat cu viaţă lungă. 

 

În fotografia de mai sus este Richard Wurmbrand, probabil la ieşirea din una dintre închisori pentru că i se vede suferinţa întipărită pe chip. Puţini oameni au suferit atât de mult ca el: închisoare, tortură, batjocură, foame, singurătate. Şi totuşi, pentru că a iertat şi a iubit oamenii, Richard Wurmbrand a trăit 92 ani

Împreună

Deşi a suferit închisoare şi persecuţii Niculiţă Moldoveanu a trăit 85 de ani

Billy Graham  a scris si a vorbit cu nespus respect despre părinţii săi. A ajuns la vârsta 92 de ani.

Cura de sanatate in Munţii Apuseni, la Valea Verde

De doi ani incoace, in fiecare vara, impreuna cu familia largita (din partea sotului) facem cate o cura de aer curat, de drumetie si de sanatate in Muntii Apuseni, la Valea Verde. Acest loc  este o zonă muntoasă de un pitoresc îndrăzneţ, învăluită într-o formă de frumuseţe care pare a se ascunde vizitatorului grăbit şi ochiului superficial. Adevărata spelendoare a locului se cere descoperită cu ochii, mintea şi mai ales cu inima.

Te simti mai aproape de cer

Îţi trebuie calm şi atenţie pentru a observa şi a simţi pe deplin farmecul acestui loc care te duce cu gândul departe la începutul creaţiei, îmbiindu-te să te minunezi de măreţia Domnului, de bogăţia modalităţii de expresie a Creatorului. Poţi descoperi aici imaginaţia fără margini a Dumnezeului nostru atunci când lucra la Grădina Edenului. Când simţi tăcerea tainică a munţilor, când priveşti legănarea unduioasă, neobosită şi graţioasă a ramurilor de fag , cand auzi abia perceptibil sunetul fermecător dat de dansul zglobiu şi tremurat al frunzelor unui bătrân mesteacăn ce-şi înmoaie rădăcinile la marginea pârâului, simţi că toate acestea au o semnificaţie foarte importantă, că ele îţi spun ceva despre alte vremuri pe care trebuie să le căutăm, spre care trebuie să ne întoarcem.

Povârnişuri abrupte

Întinderi nesfârşite…

Te copleşesc prin splendoarea lor văile adânci, cu  pereţii abrupţi din care pe alocuri iese la iveală albul pur al pietrelor de marmură  presărate cu sclipiri de argint, mărginite de arbori umbroşi ce te îmbie la odihnă şi la meditaţie. Îţi încântă privirea povârnişurile line, presărate cu flori multicolore şi iarbă moale legănată de vânt, arborii singuratici ce străjuiesc nostalgic colinele fermecătoare. Mirosul florilor de câmp, cântul păsărelelor, luciul izvoarelor de cristal, cerul clar al muntelui care te lasă să vezi aici noaptea miliardele de stele, iarba înmiresmată încărcată de rouă, din răcoarea dimineţilor, sunt tot atâtea imagini care ne vorbesc, care ne cheamă să ne oprim, să medităm, să ne punem întrebări şi să găsim răspunsuri la lucruri care contează cu adevărat.

Locul de cazare oferit de familia Joldes Constantin. Cladirea principala a taberei

Locul de cazare oferit de familia Joldes C-tin. Cladirea principala a taberei

Există ici colo, ca nişte vestigii ale altor timpuri, câte un şopron sau câte o căsuţă răzleaţă, mică şi modestă. Atât de curat şi pur pare totul în jurul lor, cu clăi şi căpiţe de fân aranjate ordonat, cu prispe micuţe  pe care în serile de vară oamenii sporovăiau despre ziua care a trecut. A fost cânda aici viaţă, simplă, sănătoasă, înfrăţită cu natura. Ai zice că a fost viaţă grea, oamenii lipsiţi fiind de ceea ce noi numim confort al centrelor urbane. Dar ei aveau aerul pur, iarba curată, acea atmosferă calmă, plină de simplitate, de curăţenie pe care o mai zărim şi o simţim în jurul căsuţelor rămase peste ani.

Prin curte

Prin curte

E adevărat, noi avem confortul pe de o parte, dar pe de altă parte ne-am încărcat călătoria vieţii cu multe bagaje inutile, am devenit obosiţi de atâta informaţie, de atâta zgomot, de atâtea lucruri, de atâta competiţie. Noi persoanele mature, am trăit tranziţia de la viaţa simplă, îngemănată cu pământul, cu ierburile, cu râurile, cu vânturile, cu ciripitul păsărelelor, la viaţa citadină. Această tranziţie s-a făcut brusc şi unii am rămas nostalgici. Putem încă face comparaţia şi apoi să tragem concluzia că totul este vremelnic. Cu diferenţa că viaţa noastră a orăşenilor parcă se trece mai repede, pentru că este mai încărcată cu multe elemente superficiale, neesenţiale.

Potalindu-ne setea la izvor pur de munte

La masa cu familia largită (de mai bine de 40 persoane)Drum pe varf de munte

Avem nevoie să revenim uneori în locuri ca acestea, poate pentru a reînvăţa  simplitatea, sau pentru a ne regăsi rădăcinile care merg până departe într-o grădină mult mai superbă unde omul a fost la început. Oricum, uitând pentru câteva zile de tabieturile cotidiene, merita ca din cand in cand să facem câţiva paşi pe cărări de munte, să păşim dimineaţa pe roua ierbii, să ascultăm susurul unui izvor, să gustăm din apa lui, apoi stând la o umbră deasă si contemplând farmecul zărilor întinse, cu atât de multe alte frumuseţi, să mulţumim Domnului pentru că ne-a pus la dispoziţie această carte vie, un colţ de natură pură, numit Valea Verde în care îl putem descoperi mai bine pe El.

Pregatire de drumetie

Nostalgic drum pe varf de munte

Drumeţie şi sănătate

Teama de moarte!

“Numai cei pregătiţi să moară sunt într-adevăr pregătiţi să trăiască”

Oamenii se tem foarte mult de moarte. Şi totuşi, nu de moarte ar trebui să se teamă ci de o viaţă fără Dumnezeu. Ar trebui să se teamă ca nu cumva să uite că mai curând decât îşi închipuie vor muri.

Ferice de…morţii care mor in Domnul!

Citesc şi recitesc minunatele, folositoarele învăţături din cartea Imitatio Christi şi câteva din aceste învăţături, referitoare la moarte vreau să le împărtăşesc cu voi. Merită să medităm asupra lor:

1. Ce folos să trăieşti mult când aşa de puţin te îndrepţi? Viaţa lungă nu face întotdeauna pe om mai bun, ci de cele mai multe ori înmulţeşte numărul păcatelor şi fărădelegilor.

2.Dimineaţa, gândeşte-te că poate n-ai să ajungi seara; iar seara să nu-ţi făgăduieşti că ai să vezi dimineaţa. Fii deci gata în tot ceasul şi trăieşte în aşa fel încât moartea, oricând ar veni, să nu te găsească nepregătit.

3. Ce fericit şi înţelept este omul care se sileşte să trăiască în viaţă aşa cum ar dori să fie găsit în ceasul morţii!

4. Nu amâna mântuirea ta într-un viitor nesigur!  Este mai bine acum, până ai vreme. “Iată că acum este vremea potrivită, iată că acum este ziua mântuirii”. Va veni vremea când vei dori să ai numai o zi, numai un ceas, pentru a-ţi mântui sufletul, şi nu ştiu de ţi se va da acel timp.

5. Vezi de ce primejdie, de ce groază ai putea să scapi, dacă ai fi mereu pregătit de moarte?

6. Tu, om nesocotit, pe ce te întemeiezi? Că vei trăi multă vreme pe pământ, când în puterea ta nu stă nici măcar o zi? Câţi s-au înşelat şi au murit fără veste!

7. Trăieşte pe pământ ca un călător, ca un străin, care nu se amestecă în treburile lumii acesteia. Ţine-ţi inima slobodă şi înălţată spre Dumnezeu, căci nu ai aici cetate stătătoare. Rugăciunile, suspinele şi lacrimile tale să se îndrepte în fiecare zi spre cer, pentru ca, după moarte, sufletul tău să se învrednicească a se muta liniştit la Domnul. Amin!

“Dacă vrem să profităm la maximum de viaţă trebuie să facem faţă realităţii că se va sfârşi”.

Nu o dorim, şi totuşi, ea moartea, este ultima certitudine. Ea înseamnă întâlnirea cu Domnul, pentru copiii Săi.

Comerciantii de boli inventate! De ce sa fii o victima a lor?

 

Ignorând un mod de viaţă cumpătat mulţi oameni trăiesc ca persoane bolnave, căutând salvare iluzorie în medicament. Există adevăraţi închinători în faţa medicamentului. Ei sunt manipulaţi de “inventatorii de boli” . Sunt manipulaţi să devină bolnavi. Vedeţi mai jos de ce.
Sanatate
Cu treizeci de ani în urmă, părea o glumă.
În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic “Merck”, se confesa revistei “Fortune”, arătându- şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca “Merck” să devină un fel de “Wrigley” şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, să “vândă la toată lumea”. Inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate.
Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste, altminteri dintre cele mai obişnuite, sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali ajung bolnavi peste noapte.
Într-o carte din 2005, “Selling Sickness. (Vânzând boli) How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients”, Alain Cassels (cercetător în politica medicamentelor, la Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (journalist specializat în sănătate) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente.Cei doi cercetători dezvăluie cum, prin campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o cifră de vânzări de circa 500 miliarde dolari anual,exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului: de moarte, de şubrezire fizică, de boală etc.
Pe măsură ce, în ţările dezvoltate, majoritatea locuitorilor se bucură de o viaţămai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi transformă pe cei grijulii cu sănătatea l! or, în panicaţi pur şi simplu. Probleme minore sunt descrise ca
tulburări extrem de grave, care necesită îngrijiri grabnice. Astfel, timiditatea se transformă în “anxietate socială“, iar tensiunea premenstruală devine “tulburare disforică premenstruală“. Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine patologie în sine.
Epicentrul acestui tip de comerţ sunt Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii şase ani, din cauză că preţurile la
medicamente cresc dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult.
Aceeaşi maladie cu altă pălărie
Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat uluitor “Arta de a cataloga starea de sănătate” (The Art of Branding a Condition – în Medical Marketing & Media, Londra, mai 2003), Parry explică metodele prin care firmele sale “favorizează crearea” tulburărilor medicale:
. reevaluarea stării de sănătate;
. redefinirea unor boli cunoscute de mult şi rebotezarea lor;
. crearea unor disfuncţii din nimic; (preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual).
Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc condiţiile pentru crearea pieţei pentru produse precum Viagra sau Prozac.
Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşază la aceeaşi masă pentru a descoperi “idei noi despre boli şi stări de sănătate”.
Totul este ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră nouă, inedită. Un raport al Business Insights, destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar: Capacitatea de “a crea pieţe pentru boli noi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cele mai performante, potrivit raportului, este de a sch! imba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie “convinşi” că “probleme acceptate până acum ca uşoare disconforturi” necesită “intervenţia medicului”. Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice: “Anii care vor veni vor fi martorii creării bolilor năşite de firme”.
Este evident dificil să trasezi o linie între omul sănătos şi omul bolnav. Dar este la fel de evident că, cu cât se extinde aria de definire a unei patologii, cu atât ea va atinge mai mulţi bolnavi potenţiali. Şi cu atât mai mult vor creşte vânzările de medicamente.
Deseori, afirmă Cassels şi Moynihan, experţii medicali care redactează protocoalele de tratament (acestea cuprind suma tehnicilor ce trebuie aplicate în funcţie de cazul aflat sub îngrijire) sunt în acelaşi timp plătiţi de industria farmaceutică. Iar
industria prosperă dacă protocoalele le favorizează vânzările. Potrivit acestor experţi, 90% dintre americani suferă de o tulburare numită… “hipertensiune arterială”; aproape jumătate dintre americance suferă de disfuncţia botezată FSD (disfuncţie
sexuală feminină); iar 40 de milioane de americani ar trebui urmăriţi atent din cauza nivelului ridicat al colesterolului. Bineînţeles, toate aceste maladii sunt vindecabile cu medicamente. Iar metodele de prevenţie sunt trecute în plan secundar.
Racolarea medicilor agenţi publicitari
Medicul generalist Des Spence povesteşte în “British Medical Journal” din iulie 2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o maladie născocită de imaginaţia industriei. Universitatea la care
preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care scria: ” căutăm lideri de opinie (…) a căror muncă va trebui să influenţeze gestionarea şi terapia viitoare ale disfuncţiei sexuale feminine (…) prin dorinţă hipoactivă.”
Firmele care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă ! de marketing cu scopuri stabilite dinainte şi în care slujitorii lui Hipocrate nu au nici un fel de libertate de mişcare.
Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, notorietăţii, pecare o asemenea campanie o aduce.
Dar, “partea cea mai neplăcută în toată această poveste”, continuă Spencer, “este lipsa oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale feminine prin dorinţă hipoactivă. (…) Industria trebuie să transforme această disfuncţie bănuită, în boală gravă. Iar pentru aceasta e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităţilor, dar mai ales sacrosancţi experţi medicali care legitimează totul. ,Experţii’ estimează că 40% dintre femei ,suferă’ de această ,boală’. Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot!
Uneori această ,problemă’ este prezentată ca un aspect al luptei feministe, când, de fapt, e vorba doar de manipulare cinică. Deşeurile pe care le produce acest tip de activitate farmaceutică otrăvesc viaţa prin mesajul pe care-l vehiculează:slăbiciunea dvs. (tristeţe, calviţie, libido în scădere etc) este automat simptom de boală”, conchide medicul din Glasgow.
Epidemia de marketing
În best-seller-ul “Die Krankheitserfinder” (Inventatorii de boli), Jorg Blech, biochimist german, stabilit în America şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică în ce mod industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului pentru ca indivizi perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi; explică de ce de vreo două decenii femeile la menopauză sunt terorizate cu spectrul osteoporozei pentru a
favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile; explică tehnicile de manipulare a opiniei publice cu scopul de a crea o piaţă impresionantă a pilulelor care tratează impotenţa.
Între 1984 şi 1987, “Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder” (DSM 4), care este biblia psihiatrilor ame! ricani, a introdus 77 de noi boli mentale, scrie Jean-Claude St-Onge în “Reversul pilulei”, publicată la Montreal, Ecosocietes, în 2004. Pentru a introduce aceste noi boli a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, comentează maliţios St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament. Iată câteva
exemple de “boli noi”:
. timiditatea este reciclată sub numele de “anxietate socială”
. naturala regurgitare la bebeluşi devine “reflux esofagian patologic”
. omeneasca senescenţă se transformă în “insuficienţă circulatorie cerebrală”
. până şi stresul de la loterie este legat de “traumatismul biletului necâştigător”
În aprilie 2004, o anchetă extrem de bine documentată şi aprofundată, realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la University of Masachussets Boston, şi publicată în prestigioasa revistă “Psycho-Therapy and Psychosomatics”, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiţi de firmele care fabrică exact medicamentele care tratează aşa-zisele boli noi introduse în manual.
Impresia de depresie
Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite numărul de consultaţii în urma cărora sau prescris antidepresive s-a dublat între 1980 şi 1989. O tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate. Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele sunt prescrise
masiv. Două sunt motivele pentru care medicii o fac totuşi:
1. În 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să permită medicilor să pună un diagnostic într-un timp scurt, pornind de la ghidurile clinice. Permisiunea acordată, astfel, medicilor general! işti de a trata depresia a dus la multiplicarea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive.
2. Societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii, acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuciderilor este vina lor, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive.
Lobby-ştii au lansat chiar ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate. Potrivit lui Jean-Claude St-Onge, femeile sunt în mod deosebit vizate de eforturile de “medicalizarea” a vieţii. Altădată, ele mergeau la medic când erau gravide, acum îl consultă în chestiuni de contracepţie şi de menopauză. De altfel, se vorbeşte deja şi de “perimenopauză” (perioada de dinainte de instalare a menopauzei şi până la instalarea ei propriu-zisă), o nouă afecţiune care se încearcă a fi popularizată. Ca urmare, femeile devin mari consumatoare de pastile pe perioade mari de timp.
Cherchez la femme malade!
Hormonoterapia substitutivă este un un pas uriaş pentru “medicalizarea” vieţii femeii. Cu toate că 75% dintre femei nu manifestă nici un simptom deranjant când ajung la menopauză, producătorii farmaceutici şi experţii lor de marketing apelează la frica de îmbătrânire a femeilor pentru a-şi vinde produsele. Şi asta în ciuda deselor efectesecundare ale tratamentului: dureri de cap, greţuri, infecţii genito-urinare, varice la picioare, sensibilitate mamară etc. Cu atât mai mult cu cât comunitatea medicală nu aajuns la un consens privind eficienţa hormonoterapiei substitutive, mulţi avertizând asupra utilizării iresponsabile a tratamentului.
Osteoporoza, procesul normal de scădere a densităţii osoase odată cu vârsta, face şi el o ţintă de marketing din femeia de vârsta a doua. Dar probabil cel mai sfruntat tertip al firmelor de farmaceutice este deja pomenita disfuncţie sexuală la femei (DSF). Peste 40% dintre femeile între 18 şi 59 de ani ar suferi de ea. De unde această cifră? St-Onge ne lămureşte. Un studiu făcut în Statele Unite cerea unui număr de 1500 de femei să răspundă cu da sau nu la 7 întrebări. Dacă! răspundeau cu da fie şi numai la una dintre întrebări, erau catalogate ca suferind de DSF. Printre ele, se numărau cele care declarau că vreme de mai mult de două luni în ultimul an nu au simţit dorinţă sexuală, au simţit anxietate faţă de propria performanţă sexuală sau au avut probleme de lubrifiere. (Journal of the American Medical Association, 1991)
Farmacoterapia fricii
Cea mai eficientă strategie de marketing pentru “vânzarea”bolilor” este frica.Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criza cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor
scontate. În noul limbaj de marketing se vorbeste deja de “farmacoterapia fricii”.
Alături de “mongering disease”, negoţul cu boli.
“Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, negustorii de sănătate, astăzi, mai mult ca niciodată, par să vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat”, constată medicul Martin Winkler în postafaţa lucrării lui Jorg Blech, “Inventatorii de boli”.
 “Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet, încet normele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc) pentru a obţine astfel creşterea numărului pacienţilor susceptibili a fi trataţi”.
Căci, conchide Winkler, “a-i face pe nişte oameni perfect sănătoşi să creadă că trebuie să se îngrijescă pe viaţă, reprezintă pentru fabricanţi o veritabilă rentă viageră“.
(Preluat de pe forumul medicinei de familie)

In primăvara asta nouă!

În primăvara asta nouă/ Şi trecătoare ca un nor/ E un crâmpei de tinereţe/ A celei mai frumoase feţe/ E Dumnezeu netrectăor

 Cât de minunată eşti lună aprilie!

 Atâta frumuseţe izbucneşte din cenuşiul rece al pământului, în fiecare zi alte şi alte delicate rămurele îşi arată frumuseţea pură, gingaşă şi trecătoare. Din nimic apare frumuseţea. Dar îţi trebuie ochi să o vezi.

 Nimic nu este mai încântător decât să lucrezi o grădină şi să urmăreşti cum îşi fac apariţia superbele primule, narcise, zambile, lăcrimioare… Dumnezeu l-a pus pe om în rai să lucreze şi să păzească Grădina. Chiar dacă omul a căzut din Raiul de altădată ne-au rămas totuşi  fragmente de frumuseţe, culoare şi farmec, ca să ne reamintească de Raiul pierdut, să ne îndemne să trăim în aşa fel încât să îl regăsim. Iată câteva minuni pe care le am în grădină:

 

Delicare şi fragile, perisabile şi trecătoare…

Splendoare de aprilie, dar cât de trecătoare