Am intrat azi la Kaufland. Am luat ceva legume şi m-am dus la raionul de cereale. În timp ce studiam etichetele de pe nişte produse, se apropie de mine, cu mersul obosit, o femeie de aproximativ 60 de ani, plină bine, cu aspect de semiţărancă, semiorăşeancă şi mă întrebă: ” Ce este în cutiile şi pungile astea? Sunt fulgi de porumb?” “Da” I-am răspuns. “Fulgii de porumb sunt buni cu lapte, nu-i aşa?” “Da sunt foarte buni cu lapte”. ” Caut şi eu ceva mâncare pentru regim la ficat, grăsime la ficat” “Cred că aţi nimerit bine, că m-aţi întrebat. Fiindcă eu ştiu care este prima regulă a oricărui regim pentru sănătate. Regula numărul 1 pentru orice regim este mâncare puţină. ” “Da că bine ziceţi, îmi spuse ea. De vreo 2 săptămâni m-am hotărât şi eu să îmi pun în farfurie, la fiecare masă, numai atâta mâncare cât îmi dădeau când eram în spital. Am ieşit nu demult din spital şi de atunci nu mănânc decât atâta cât îmi dădeau acolo. Mi-e cam foame, dar poate m-oi obişnui“. ” O să vă obişnuiţi, dar nu uitaţi şi de mişcare, să umblaţi cât mai mult pe jos. Nu e suficient doar să reduceţi porţiile de mâncare” am adăugat. Scurta mea consiliere de ocazie s-a terminat repede. Ea a rămas acolo căutând dezorientată printre zecile de sortimente de cereale, multe sănătoase dar foarte multe nesănătoase. Mă întrebam cum se va descurca în restul raioanelor. O vedeam pierdută în această junglă a abundenţei de produse. Unele produse bune şi sănătoase. Altele, strălucitor ambalate, cu arome îmbietoare, atractive la privit, dar pe cât de atragătoare pe atât de periculoase. Chiar şi aceste cereale, alimente care s-ar presupune că sunt sănătoase, sunt “îmbogăţite” (unele dintre ele) cu zahăr, grăsimi, coloranţi, arome, diverse proteine de sinteză, incrediente care le măresc numărul de calorii şi le conferă efecte negative asupra sănătăţii.
Ce greu este astăzi pentru o mulţime de lume să decidă ce vor cumpăra dintr-un supermarket! De fapt cred că mă exprim greşit. Lumea nici nu prea se sinchiseşte pentru o decizie. Pur şi simplu cumpără ce apucă. Sau cumpără produse de reclamă.
În ceea ce mă priveşte când intru într-un supermarket îmi vine să spun ceva asemănător din ceea ce spunea Socrate: “Ce multe, (ce enorm de multe) lucruri de care nu am nevoie se găsesc aici“. Eu cumpăr mâncare din foarte puţine raioane din supermarket. Sunt atâtea raioane spre care cei ce vor să fie sănătoşi, cei ce vor să îşi menţină greutatea normală nici nu ar trebui să se uite. Ce ar trebui să cumpărăm ca să trăim sănătos? Ca să vă spun acest lucru, ar trebui să fac un articol lung, cât o carte. Dar nu o să fac aşa. O să vă recomand în schimb trei cărţi minuntate, a doi autori români. Personal le consider cele mai bune la ora actuală în Romania pe probleme de nutriţie. Eu le-am citit şi le recitesc şi vă asigur că sunt excelente. Ca să vedeţi de unde le puteţi cumpăra daţi clic pe imagine. Se pot cumpăra şi din supermarket-uri, de la Kaufland sau Real unde le-am văzut tot timpul la ofertă, deci la preţuri mai mici.
Un reper bun pentru alegerile culinare. Merită să ne amintim de el.
Aş vrea să reamintesc un secret, pe care noi românii l-am ştiut, secret legat de cumpărarea produselor alimentare şi de felul în care ar trebui să mâncăm. Secretul constă în a ne aminti de anii dinainte de 1989. Noi, toţi românii trecuţi de 30 de ani, avem un reper foarte bun şi foarte serios în alimentaţia din acea vreme. S-ar putea zice că acest lucru este cinism, dar nu este aşa. Să ne gândim ce mâncam pe vremea lui Ceuşescu. Era mâncare puţină, simplă, bazată mai mult pe vegetale, puţină carne, puţin lapte, ceva ouă. Puteam mânca la discreţie, varză, fasole, cartofi, sfeclă, morcovi, ceapă, roşii, vinete, toate tipurile de fructe româneşti, conopidă, (îmi amintesc de conservele de conopidă foarte bune). Rezultatul acestui regim (singura greşeală a fost impunerea lui) a fost că atunci nu erau oameni obezi în Romania. Dacă te uiţi la filme documentare din acea vreme, vezi că toţi românii erau supli şi frumoşi, ca nişte actori. Nu cred că cineva poate spune că a suferit de foame atunci. Mie nu mi-a fost foame niciodată în acea vreme nici ca elevă, nici ca studentă, deşi părinţii nu prea aveau bani. Secretul era că mâncarea era mai naturală, mai sănătoasă, bazată în principal pe vegetale, aducea în volum mai mai mare calorii mai puţine şi nu te îngrăşa. Dar te sătura şi îţi aducea mineralele şi vitaminele de care aveau nevoie. Pensionarii de atunci erau mai fericiţi. Nu aveau bolile invalidante şi atât de costisitoare produse de mâncatul în exces de produse hipercalorice: hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, obezitatea, bolile articulare, bolile digestive, depresiile, etc. Acum eu nu spun să mâncăm ca atunci, dar putem folosi acea vreme ca reper, îmbunătăţind alimentaţia de atunci cu mai multe legume, fructe, lactate şi carne slabă şi să evităm toate produsele procesate industrial: dulciuri, sucuri, mezeluri, carnea roşie, sosuri, semipreparate, biscuţi, napolitane, ciocolată, produse de patiserie, anumite lactate şi multe altele.
Această abundenţă de produse alimentare şi consumul lor nu ne-a făcut neapărat mai fericiţi, dar ne-a făcut mai bolnavi, şi, a scurtat viaţa multora. Obezul trăieşte cu 10-15 ani mai puţin decât o presoană normoponderală.
Sanatate si credinta 