Tag Archive | nevoi induse artificial

Capcana datoriilor

O capcană periculoasă – a deveni dator

Imagini pentru www.deviantart.com people in debt to the bank

Să nu devii dator! Este un avertisment pe care aş vrea să îl strig tinerilor sau celor mai puţin tineri. Datoriile te transformă în scalv al creditorilor, de multe ori plătind înapoi dublu sau triplu pentru ceea ce ai împrumutat. Argumentele: „ Nu aveam ce face” „Împrumutul este singura soluţie” nu stau de cele mai multe ori în picioare. Adesea oamenii se împrumută din motive nerezonabile, cum ar fi împrumutul pentru  bunuri de larg consum, electronice, electrocasnice, etc, se împrumută pentru a arăta că îşi permit un standard de viaţă  peste posibilităţile lor reale. Adesea se împrumută dintr-un spirit de competiţie cu ceilaţi, când de fapt celorlalţi nici nu le pasă de ei.

Dacă nu ne descurcăm astăzi în limita mijloacelor de care dispunem, cu siguranţă că ne va trebui un efort supraomenesc mâine, pentru a face faţă aceloraşi nevoi ca astăzi, cât şi pentru a plăti dobânzi grase. Întotdeauna există şi o altă alternativă. Trebuie să ne folosim creativitatea pentru a ne descurca cu ceea ce avem, poate cu mai puţin, poate cu mai simplu dar cu siguranţă mai sănătos pentru psihicul nostru. Datoria este de natură să-l sărăcească şi mai mult pe om. Dorinţele omului se pot şi ele adapta posibilităţilor dar dacă ne dorim un alt standard putem ajunge mai degrabă la el nu prin datorie ci prin mai înţeleaptă chivernisire a resurselor.

Să nu uităm însă, că întotdeauna ne putem limita la mai puţin şi întotdeauna ne putem restrânge  dorinţele în limita mijloacelor de care dispunem. Este o provocare să încerci să te mulţumeşti, să te descurci cu ceea ce ai.

“Mulţumiţi-vă cu ce aveţi”

Dacă Dumnezeu ne-a dăruit mult să ne bucurăm, să ajutăm şi pe alţii iar dacă avem mai puţin să ne mulţumim cu ce avem. Adesea posesiunile se obţin cu multă trudă, cu îngrijorări. Pentru toate se plăteşte un preţ. Luând de pildă relaţia patron angajat. Fiecare are avantajul ei. Nici nu ştii căruia îi merge mai bine, care are mai multă libertate. Poate că patronul are avantajul unei libertăţi pe care o oferă banul. Dar pe de altă parte el are grijile, alergările, agitaţia. Ştie că fără implicarea lui totul se poate nărui. Lunar trebuie să facă rost de bani pentru salarii, sunt o sumedenie de taxe, are controale, poate are nopţi de insomnie. Mulţi îşi neglijează familia din cauza unei afaceri. Posedă mai mult, dar se află în permanentă competiţie cu alţii pentru a afişa un standard de viaţă mai bun.

Pe de altă parte lucrătorul simplu se culcă liniştit, doarme fără griji, are mintea liberă, ajuns acasă poate dărui familiei puţinul lui timp liber. Are puţin dar se poate trăi şi cu puţin. Chiar se poate trăi cu mai puţin! Răsfoiam recent într-o librărie cartea unei autoare occidentale, Corinne Hofmann (un fel de autobiografie a ei sub numele „Adio Africa”). A fost căsătorită cu un negru şi a trăi vreo 10 ani in Africa după care a fost nevoita să revină în Germania. Reîntoarsă în ţară, după ce a vieţuit atât timp acolo, înconjurată de minimum de lucruri, a fost şocată să vadă ce pline sunt magazinele occidentale . „ Oamenii se înconjură de atât de multe lucruri inutile, care nu îi ajută, ci doar le complică viaţa!”, spunea ea. Şi şi-a promis sieşi că atât cât va mai trăi, va avea doar lucrurile de care are neapărat nevoie. În general toată lumea este înconjurată de prea multe lucruri.

Mă plimbam în zilele acestea prin vreo două supermarket-uri şi mă miram şi eu cât de multe lucruri inutile sunt îngrămădite în aceste magazine. Era abia noiembrie dar erau o mulţime de ornamente de Crăciun, de mâncăruri, dulciuri, sucuri, haine, prosoape, lumânări şi alte lucruri de Crăciun. După ce trec vreo două-trei luni vom vedea o mulţime de lucruri de primăvară, de paşte. Superproducţia industrială, pe lângă că ne încarcă viaţa, ne fură şi posibilitatea de participare, posibilitatea de a crea noi înşine ceva simbolic pentru o anumită sărbătoare.

Nevoi omeneşti induse artificial

Societatea în care trăim ne-a indus nişte nevoi pe care nu le aveam, pe care nu le cunoşteam şi pentru care trebuie să muncim foarte mult. Şi atunci te întrebi, oare nu este mai bine să fi liber decât să munceşti în plus pentru a-ţi satisface o nevoie de care nu ai nevoie. Este important de reţinut că nu avem nevoie decât de o mică parte din produsele alimentare expuse în magazine. Chiar nu este nevoie să cumpărăm din toate lucrurile, mai ales că  bună parte nu sunt sănătoase şi în timp îşi vor pune ampreta asupra organismului nostru.

-În general avem nevoie de mai puţine haine decât ne cumpărăm.

-Nu avem nevoie de cărţi şi reviste în plus dacă cele cumparate deja nu au fost încă citite

-Nu este nevoie să schimbăm maşina cu una mai scumpă dacă cea veche este încă bună. Şi este o mare greşeală dacă acest lucru presupune să te împrumuţi, să lucrezi multe ore suplimentare.

-Dacă poţi să-ţi construieşti o casă este bine dar este greşit să te împrumuţi pentru a te muta dintr-un apartament într-o casă. Nu avem neapărat nevoie de foarte mult spaţiu pentru a trăi fericiţi şi confortabil. Mulţumirea şi confortul vin din interior, din relaţiile bune cu ceilalţi, din preţuirea şi ordonarea locuinţei pe care o avem deja.

-Nu este nevoie să schimbi mobila numai pentru că în magazine au apărut noi modele. Şi nici într-un caz dacă acest lucru presupune un efort financiar prea mare.

-Nu este nevoie să avem toate felurile de electronice sau electrocasnice, pentru a ne uşura munca în casă, dacă noi trebuie să muncim multe ore în plus pentru a ni le permite.

-Nu este nevoie să cumpărăm toate lucrurile şi lucruşoarele care umplu magazinele în ultimele decenii, toate ornamentele, toate ustensilele, hainele, cosmeticile, CD –urile, cărţile, aglomerându-ne spaţiul vital cu atâtea lucruri inutile care se vor umple de praf. Este mai sănătos să rămânem la mai puţin, la simplu, la esenţial, la clasic. Orice tip de agomeraţie din viaţa noastră este o sursă suplimentară de stres.

Maria Goron

Imagine de pe  http://www.deviantart.com