Poezia de mai jos este ca un ecou din vremuri cand lumea era mai civilizată, mai paşnică şi mai bună. Este tulburător de frumoasă, plină de nostalgie şi de profunzime dar şi plină de prospeţime. O ştiu din prima copilarie dar este pentru mine la fel de mişcătoare şi azi.

8 Martie
Ultima ninsoare-a prins să cearnă,
Fulgul moale-a sărutat tăpşanul,
Mamă, când nici nu-mplinisem anul,
Tu mi-ai arătat întâia iarnă.
Mi-ai purtat mânuţa peste nea
Ca sa simt de-i rece, moale, bună
Şi-ai privit cu mine, împreună,
Ţurţurii ca un tăiş de stea.
Toate anotimpurile-apoi
Rând pe rând le-ai colindat cu mine,
Ca să-nvăţ mai iute şi mai bine
Mândrele privelişti de la noi.
Şi-n căsuţa minţii să încapă
Bogăţia atâtor înţelesuri,
Câte sălcii se răsfrâng în ape,
Câte spice se îndoaie în seşuri.
Tu, întâia mea învăţătoare,
Cu poveţe drepte calea-mi semeni
Şi mă-ndemni spre dragostea de oameni
Ca spre cel mai drept dintre izvoare.
Ştiu că mă fereşti de orice rău
Să-ţi mângâi cu mana mea cea mică
Bluza mirosind a levănţică,
Mamă, când mă strângi la pieptul tău.
Ultima ninsoare-ncarcă merii,
Dar curând ce plini vor fi de floare!
Martie, mămico, sărbătoare!
Sărbătoarea ta şi-a primăverii!
Like this:
Like Loading...