Tag Archive | rai regasit

IRAK-între iad si rai, între Mahomed şi Iisus

 

Irak, locul raiului de altădată

       Străbătută de cele două mari rîuri, Tigru şi Eufrat, Irakul este locul în care Dumnezeu a aşezat pentru prima dată pe om. Acolo a fost raiul pământesc, un loc fără durere şi plâns, cu un pământ fără buruieni şi fără spini. Totul era o grădină perfectă, de o frumuseţe neştirbită, bogată în aur şi pietre preţioase, plină de pomi roditori. Omul era într-o legătură perfectă cu Dumnezeu, atâta timp cât nu a cunoscut păcatul, rolul lui fiind de a lucra şi a păzi grădina Edenului. Din ziua în care omul a păcătut prin neascultare de Dumnezeu, raiul lui a pierit, Satan s-a instaurat ca domn al pământului, în lume a venit necazul, ura şi războaiele, pământul a devenit sterp, plin de “spini şi pălămidă”.

O lume a durerii neîntrerupte

            Orientul Mijlociu, locul raiului, locul celor mai vechi civilizaţii de pe Pământ a intrat în cursa pentru supraveţuire. În locul vieţii veşnice din lumea perfectă, creată de Dumnezeu, Satan a adus boala, bătrâneţea şi moartea într-o lume crudă, egoistă şi nemiloasă. Omul a învăţat să supraveţuiască pe cheltuiala celuilalt. Civilizaţii noi au supraveţuit înghiţind pe cele vechi. De la facerea lumii multe nu s-au schimbat în Orient şi în Irak.

În zona rurală oamenii mai locuiesc în corturi. “Cînd am privit aceste corturi, imagini biblice mi-au revenit în minte. Cu ochii minţii îl vedeam pe Avraam la uşa cortului şi pe Sara ascunsă după draperii” spunea in urmă cu 2-3 ani o prietenă care a stat în Irak vreo trei luni.

Pe planeta Pământ omul a acumulat cunoştinţe, a devenit creativ, inventând maşinile, telecomunicaţiile, descoperind electricitatea, şi aşa mai departe, deoarece are un geniu creator venit de la Tatăl Ceresc, Creatorul. De toate acestea beneficiază şi Orientul Mijlociu. Dar pretutindeni caracterul omului nu a evoluat. Dimpotrivă caracterul omului se strică, după cum se strică natura, se poluează mările, se rarefiază stratul de ozon, se epuizează rezervele de petrol, se strică clima, înainteză deşertul. Ca martor a începutului şi sfârşitului în Irak nu s-au schimbat prea multe în 6.000 de ani. Biblia spune că în Orient a început totul. Ea mai spune că în Orient, anume în Valea Armaghedon se va sfârşi totul. În urmă cu câteva decenii scepticii, necredincioşii ar fi spus că acestea sunt basme. De ce Orinetul Mijlociu să fie locul cu cea mai mare semnificaţie de pe Pământ? Şi totuşi de la miraculoasa reînfiinţare a statului Israel (după profeţia biblică), Orientul Mijlociu este în centrul atenţiei opiniei publice mondiale. Iar în ultimul deceniu nu este zi în care să nu auzim la ştiri despre căteva ţări din Orient: Israelul, Iran, Irakul, Kuveit, Arabia Saudită . Prezenţa providenţială în aceste zone a aproximativ 80% din rezervele mondiale de petrol explică de ce Biblia a făcut din Orientul Mijlociu centrul atenţiei lumii pentru profeţiile din zilele din urmă. În epoca actuală petrolul exte o armă politică extrem de  puternică.

Raiul pierdut poate fi regăsit

                Orinetul Mijlociu, locul creaţiei a avut de la căderea omului în păcat cea mai frământată istorie. Omul a rămas cu un dor, cu un gol în suflet după Dumnezeu, deşi aparţinea de drept lui Satan, prin păcat. Deşi ”pornirile lui sunt îndreptate numai spre rău”, Dumnezeu a făcut un plan de răscumpărare pentru om. La început şi-a ales un popor al Lui, pe Avraam şi urmaşi lui. Avraam a fost chemat să iasă din locul în care trăia şi să plece într-o ţară arătată de Domnul. Dumnezeu a dat acestui popor legi drepte. Dar datorită păcatului care lucra în fiecare om aceste legi nu au putut fi ţinute. Omul era prea slab în lupta lui cu Deavolul. Dar planul de răscumpărare a lui Dumnezeu a avut în vedere un Mântuitor, pe Iisus, care a venit să ia asupra lui păcatul lumii şi să ne mântuiască prin credinţă. Iisus a fost singurul care biruit pe cel rău, ducând o viaţă fără de păcat. Iisus aduce omului pacea, eliberarea din robia păcatului, acea religie născută din iubire care oferă libertate fiecărei fiinţe umane, cheamând la o cunoaştere personală a Creatorului prin meditaţie, rugăciune şi studierea Scripturii.

Mahomed sau Iisus?

                 La 500 de ani după Hristos Mântuitorul, în ţările arabe existau comunităţi creştine, alături de multe alte grupări care practicau închinarea la idoli. Îngustă era calea şi puţini erau cei care îl cunoşteau pe Isus şi largă era calea şi mulţi erau cei care trăiau în întuneric şi păcat. Orientul Mijlociu a cunoscut legile lui Dumnezeu date prin Moise şi nu le-a putut ţine, a respins planul de răscumpărare prin Iisus. Şi atunci Satan marele falsificator a făcut şi el un plan de oprimare definitivă a omului. L-a ales pe Mahomed un muritor de rând, bolnăvicios în tinereţe, dar cu mari ambiţii personale. “ o sete de răzbunare, de o insistenţă sălbatică pe răzbunare şi o mare cruzime în pricinuirea sau permiterea măcelăririi pe scară mare a duşmanilor săi sau a acelora de a căror avere avea nevoie pentru urmaşi săi” (The New Schaff-Herzog Encyclopedia of relogious Knowledge, Vol 7, p.438); “ În acelaşi timp, el a fost probabil, mai mult sau mai puţin în întreaga lui carieră, victima unei anumite cantităţi de autoînşelare. Supus încă din copilărie unor leşinuri trecătoare, născut – potrivit tradiţiei – dintr-o mamă extrem de nervoasă şi iritabilă, era deosebit de predispus la halucinaţii înfiorătoare, lugubre şi fantastice, precum şi la treceri de la excitaţie la depresie, care i-au câştigat în ochii compatrioţilor săi ignoranţi renumele de inspirat” (Rodwell, Koran, p. 14)  La început el s-a căsătorit din interes cu o văduvă bătrână şi bogată, apoi şi-a propus să devină un profet care să-l concureze pe Iisus. Luând sabia în mână, folosind intriga şi ucigând mii şi zeci de mii de împotrivitori el a reuşit să înstaureze dictatura islamică. Este o dictatură religioasă care durează de un mileniu şi jumătate, care împrăştie teroare, care nu lasă libertate de alegere şi de gândire, care exclude femeia de la mântuire, care spune în cartea ei de căpâtâi Coranul “ucideţi pe creştini şi pe evrei oriunde îi întâlniţi”.(Sura 5:51; 9:29) Religia iubirii Lui Iisus nu are nimic a face cu religia lui Mahomed. Şi totuşi marii lideri ai lumii vor să instaureze o “religie mondială oficială”. Este un semn al decadenţei vremurilor pe care le trăim, un semn  că  lumea se îndreaptă spre destinul ei apocaliptic.

            Îndepărtarea de Dumnezeu, de legilor lui Moise, respingerea răscumpărării prin Iisus a făcut posibil islamismismul. La ce va duce oare îndepărtarea de Dumnezeu  a unei societăţi în care decăderea morală, corupţia, avortul, homosexualitatea, drogurile, crima arată că lumea  nu-L cunoaşte pe Iisus şi trăieşte ca şi cum Dumnezeu nu ar exista?

.                                                Maria Goron