“Omul chibzuit vede nenorocirea si se ascunde…” (Prov 22:3)
Este dureros, dar pentru o vreme, nu mai putem si nu mai avem dreptul de a trai ca inainte, adica in interactiune cu familia largita, cu rudele sau cu vecinii din jurul nostru. Ne obliga legea, dar mai intai ne obliga constiinta morala! Nu vrem sa fim raspunzatori pentru nici o imbolnavire sau deces a celor pe care ii iubim! Cu alte cuvinte acum este iresponsabil sa continuam sa traim NORMAL. 
Necazurile se vor amplifica datorita faptului ca nu toata lumea considera necesar acest lucru. Pentru ca virusul nu se vede, nu se simte nu se miroase, unii vin cu argumente: “la noi in tara nu este asa de grav”, “nu trebuie exagerat”, “stim noi cum sa ne protejam chiar daca continuam sa ne intalnim”. Si in felul esta ei continua sa ii puna pe cei apropiati in pericol.
Noile ordine date ieri de Ordonanta militara pretind ca fiecare sa stea doar in locuinta lui, cu exceptia situatiei in care avem de ingrijit bolnavi sau persoane cu handicap.
Vorbesc regulat cu o familie de prieteni din Italia. Acolo, de 3-4 saptamani, oamenii care se comporta responsabil si cu intelepciune, si-au limitat viata sociala numai si numai la propria locuinta. Ne doare ca nu mai putem sa ne intalnim ca inainte cu cei dragi, dar pentru binele tuturor trebuie sa reducem la maximum orice interactiune.
Daca te intalnesti 3 oameni este risul ca, daca unul aduce virusul, toti 3 sa se imbonaveasca. Daca te intalnesti cu 5 oameni este riscul ca toti 5 sa se imbolnaveasca; daca continuati sa va intalniti 10-12 oameni este suficient doar unul singur sa fie purtator de virus, ca sa va imbolnaveasca pe toti. Acest unul singur poate luat virusul de la locul de munca, de la cabinetul medical, de la magazin. Iar la cel mai mare risc (desi poate fi oricine) sunt cei peste 60 ani cu boli asociate: de inima, hipertensiune, diabet, obezitate, etc.
In aceste zile sumbre dovada ta de iubire pentru parinti este sa nu mergi la ei in casa si sa nu ii chemi la tine in casa. Poti sa le faci cumparaturi, sa le lasi la usa. Poti sa vorbesti cu ei la telefon, pe WhatsApp, Fb, etc. Dar tu, daca esti un adult tanar (care poate nu vei fi asa afectat de boala) distanteaza-te de ei.
Este adevarat, viata noastra este in mana lui Dumnezeu, dar El ne-a dat intelepciune sa discernem pericolele si nu ar trebui sa Il ispitim comportandu-ne in mod periculos pentru noi si pentru altii.
Mai este adevarat ca la noi lucrurile nu sunt inca ca in Italia. Dar cand vor fi asa sau, Doamne fereste, mai rau, va fi prea tarziu pentru regrete. Ne vom cai atunci zadarnic, ca nu am facut aceste mici sacrificii care ni se cereau.
Stai in locuinta ta, citeste, mediteaza, roaga-te, joaca-te cu copiii tai (nu aduna si pe altii la tine in casa), povesteste cu partenerul de viata, revizuieste-ti viata, cere iertare lui Dumnezeu pentru pacatele care iti zgandara constiinta sau pentru cele pe care le-ai uitat. Pocainta fiecaruia dintre noi este calea prin care putem indupleca pe Dumnezeu sa puna capat acestei urgii.
Sa ne ajute Dumnezeu sa ne comportam intelept si responsabil! (Vezi si Proverbe 14:16)
Sanatate si credinta 