1.Înainte de a te îngrijora despre ceea ce ar putea să se întâmple, propune-ţi să aştepţi să vezi dacă o să fie aşa, şi, îngrijorează-te după aceea. „Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine, ajunge zilei necazul ei” ne spune Domnul Isus Cristos. El ne cere să trăim pentru astăzi, să ne ordonăm viaţa, astăzi. El ne oferă şansa de a trăi astăzi în aşa fel încât să fim mântuiţi pentru veşnicie. Şi apoi un alt astăzi şi un alt astăzi… pănă la întâlnirea cu El. Cât de minunată este această şansă a zilei de „astăzi.” „Oricine îşi poate purta povara, cât ar fi de grea până la căderea nopţii. Oricine îşi poate îndeplini munca oricât de dificilă, timp de o zi. Oricine poate trăi dulce, răbdător, afectuos, pur, până la apusul soarelui. Şi asta este tot ce înseamnă de fapt viaţa” scrie atât de plastic R.L. Stevenson.
2.Gândeşte-te care ar fi răul cel mai mare care s-ar putea întâmpla. Pregăteşte-te să accepţi situaţia în caz de nevoie. Încearcă apoi, cu calm, să îmbunătăţeşti lucrurile, pornind de la răul cel mai rău. Vei vedea că aproape întodeauna există o soluţie.
Fericit omul, şi fericit doar
Cel ce poate spune că ziua de azi îi aparţine;
Cel ce, sigur în sinea lui, poate spune:
„Mâine fie ce-o fi, fiindcă am trăit astăzi”.
În concluzie, acceptă faptele bune sau rele care survin fără voia ta. Fă ceva în legătură cu ceea ce poţi schimba. Iar ziua de mâine şi ceea ce nu poţi schimba lasă-le în mâna Domnului. Şi astfel grijile nu îţi vor mai afecta viaţa şi sănătatea.
Tot ce e folositor poate fi stricăcios; e numai o chestiune de măsură (Titu Maiorescu, Cugetări şi aforisme).
A vorbi despre cumpătare într-o lume, în care suntem asaltaţi cu atâtea oferte, este un act de curaj. Îţi trebuie curaj să te împotriveşti valului, mersului vremii, pentru că poţi fi judecat în toate felurile
Media şi publicitatea, care au luat o amploare fără precedent, îi fac pe oameni să sufere de „obsesia posesiei”. Se promovează ideea că dacă vei cumpăra cutare sau cutare lucru vei fi fericit. În fiecare zi, vedem pe micul ecran cum un anumit produs pentru înfrumuseţare, pentru curăţenie, un anumit mobilier, obiect electrocasnic sau un anumit automobil sunt lucrurile de care avem neapărată nevoie pentru a fi cu adevărat oameni importanţi. Iar pentru sănătate ai nevoie de anumite produse naturiste, anumite vitamine, anumite medicamente, analize sau controale, anumite exerciţii fizice, o anumită mâncare, o anumită atitudine etc. Oamenii sunt manipulaţi să creadă că respectul de sine sau sănătatea depind de cumpărarea unui anumit produs. Există o doză mare de absurditate în societatea modernă, care a complicat inutil fiecare detaliu al vieţii oamenilor, umplându-l cu promisiuni iluzorii dar şi cu stres, frustrare sau mânie. Ce variantă vei alege din miile de produse de înfrumuseţare pentru a fi şi tu la fel de frumos, proaspăt şi bine dispus precum vedeta prezentată aseară la TV? Ce pastilă sau dietă vei folosi pentru a putea mânca pe săturate şi a rămâne totuşi suplu? Cum să aduni bani pentru aparatul sau maşina care te vor face cu adevărat fericit? Suntem atât de asaltaţi să cumpărăm, să încercăm, să risipim încât nu mai este timp să vedem cum toate aceste oferte nu fac altceva decât să ne împovoreze viaţa şi să-i fure libertatea.
Generaţia precedentă, care a trăit fără presiunea media şi a marketingului a dus o viaţă mai tihnită, mai liberă, mai lipsită de stres, anxietate şi durere. Şi chiar dacă nu aveau anumite obiecte materiale, specifice lumii moderne, erau mai fericiţi. Ei aveau nişte valori mai clare după care se ghidau. Calităţile care sunt promovate astăzi în mass-media sunt opuse celor preţuite de bunicii noştri. Astfel aroganţa, narcisismul, superficialitatea, lăudăroşenia, plictiseala, auto-îndreptăţirea, lipsa de politeţe, violenţa sunt caracteristicile întruchipate de personalităţi care au devenit idoli pentru consumatorii de televiziune, reviste şi internet. Aceste vedete îţi spun ce lucruri să cumperi, ce produse să foloseşti, cum să te imbraci, ce excerciţii să faci ca să fii o persoană valoroasă.
Dacă am avea timp să ascultăm vocea bunului simţ, am realiza că nu există produse materiale care să ne facă mai fericiţi. Dacă am asculta vocea bunicilor noştri am auzi că fericirea şi sănătatea lor venea de la ceea ce erau ei, de la volaorile morale pe care le respectau şi nu de la ceea ce posedau.
Cumpătarea înseamnă a şti să rezişti tentaţiilor şi să te foloseşti cu măsură de lucrurile din jur, ceea ce s-ar putea defini cu a te mulţumi cu mai puţin şi mai simplu, a te abţine de la lucruri care sunt de fapt permise. Bunurile şi darurile vieţii ne aduc un folos real doar dacă sunt folosite cu chibzuinţă. Cumpătarea este o virtute morală, menită să ne aducă echilibru, linişte sufletească, sănătate şi fericire reală. Ea stă la baza dezvoltării altor virtuţi. Este încântător să descoperim oameni împodobiţi cu virtutea cumpătării, a decenţei şi a modestiei. Aceşti oameni stăpâni pe sine au un farmec deosebit şi dacă i-am vedea mai des, cu siguranţă am dori să fim ca ei. Dar din nefericire lor nu li se face reclamă, pentru că ei ar stopa consumerismul. Marketingul şi mass-media merg mână în mână şi promovează „ în luminile rampei” doar pe cei care ne îndeamnă să consumăm şi să luptăm pentru acumulări materiale: mai multe posesiuni, casă mai mare, maşină mai scumpă, mai multe haine, mai multă distracţie, mai multă mâncare şi aşa mai departe. Semnificaţia vieţii umane însă, este mai presus de lucrurile palpabile, mai presus de mâncare, băutură, distracţie și averi.
Pe măsura trecerii anilor, realizez tot mai mult că adevăratul sens stă în înfrânare şi echilibru. Dacă vrem să fim echilibraţi, sănătoşi, dacă vrem să trăim o viaţă armonioasă, nu putem trăi mânaţi de dorinţe, ci de principii sănătoase, cumpătarea fiind una dintre aceste principii. Cumpătarea nu ne lasă să dormim cât am dori şi nici să stăm nopţile în faţa televizorului. Cumpătarea ne aminteşte să nu ne înfuriem şi nici să vorbim tot ce ne trece prin cap. Ea ne şopteşte că nici distracţia prea multă, nici mâncarea prea multă nu este sănătoasă. Cumpătarea ne uşurează de sarcini inutile, ne oferă libertate şi timp pentru lucruri cu adevărat esenţiale.
Stăteam într-o zi pe terasă şi urmăream nişte păsărele. Ciripeau în copacul din apropiere, apoi zburau pe sârmele din jur, făceau rotocoale prin aer şi se întorceau înapoi în frunziş. Păsărelele acestea pur şi simplu existau, aveau timp să contemple viaţa, să se bucure de ea, şi prin cântul lor să-L proslăvească pe Creator. Mă gândeam atunci ce diferită este viaţa omului. Câtă trudă şi zbucium pentru a avea un pic mai mult. Un pic mai mult decât nevoile existenţiale minme, care sunt relativ uşor de atins. Şi apoi, iar mai mult şi mai mult. Uneori uităm să ne oprim şi nu mai avem timp să ne uităm în jur, să existăm pur şi simplu. Sfârşitul omului vine tot atât de repede ca al lor, dar omul nu are timp să contemple viaţa, să se minuneze de creaţie şi de Creatorul ei, să-L cunoască pe Dumnezeu. Deşi Domnul Isus Hristos ne-a spus să ne uităm la aceste păsărele şi să luăm exemplu, să nu ne îngrijorăm, să nu adunăm, să nu ne îmbuibăm…căci Tatăl ceresc poartă de grijă.
Avem nevoie de o constiinta deosebita despre cât de vulnerabili suntem in a deveni un instrument al diavolului ori de câte ori cineva apropiat noua este ranit.
Primul act al Satanei dupa ce a câstigat pentru prima data influenta asupra unei persoane, adica asupra Evei, a fost sa o foloseasca pentru a-l influenta negativ pe Adam, persoana cea mai apropiata de ea. De atunci aceasta a fost strategia de top a diavolului. El a incercat-o in cazul lui Iov, folosindu-se mai intâi de sotia lui Iov si apoi de prietenii lui Iov pentru a-si atinge scopurile sale rele. El a incercat-o cu Isus, folosindu-l pe Petru atât de eficient incât Isus a trebuit sa-i spuna lui Petru: „Inapoia mea, Satano”. Tot mai târziu, diavolul a ajuns la Isus prin Iuda, un alt prieten apropiat al lui Isus.
Orice persoana care sufera poate fi sub un atac spiritual. Acest lucru nu este neobisnuit. Cu totii avem anumite momente când suntem deosebit de atacati. Dar retineti implicatiile: puterile malefice vizeaza persoana deja ranita si prin simplul fapt ca sunteti in apropiere, o sa va puna in fruntea listei lor de potentiali complici, deoarece incearca sa-si intensifice atacul asupra acelei persoane. In astfel de circumstante, trebuie deci sa fii atent la posibilitatea de a fi folosit fara sa stii de puterile malefice, asa cum a fost Petru. Desigur, nu exista loc pentru frica superstitioasa. A rani oamenii evitându-i ar insemna, de asemenea, sa cazi in capcana lui Satana. Când vrei sa ajuti pe cineva este ranit, priveste spre Dumnezeu pentru indrumare, asa cum a facut Isus; nu ar trebui sa spunem primul lucru care ne trece prin cap, asa cum a facut Petru.
De pe cutia de sapun
Cei mai multi dintre noi avem tendinta naturala de a veni cu predici sau prelegeri atunci când incercam sa ajutam un prieten ranit. Procedând astfel, dam insa impresia ca ne inaltam de la pozitia de prieten cu inima calda la cea de superior rece. Oamenii tânjesc dupa dragoste si intelegere, nu dupa predici.
Fratii crestini rareori au nevoie sa fie tratati ca niste nestiutori. Cel mai adesea au nevoie ca pur si simplu sa fie eliberati de asuprirea descurajarii si a invinovatirii care zdrobesc lucrarea lui Dumnezeu in viata lor. Odata ce aceasta supraincarcare este indepartata, veti putea gasi dedesubt o frumoasa lucrare a lui Dumnezeu care este deja gata sa infloreasca. De aceea incurajarea are o valoare atât de mare. Ridica oamenii. Daca schimb, tu le spui predici, aceast lucru va tinde sa-i impovoreze, adâncind sentimentele lor de inadecvare si singuratate.
Predica, este desigur, perfect acceptabila atunci când se adreseaza unui grup de oameni. Atunci când vorbesti cu o singura persoana devine un mod nepotrivit de a te adresa.
Ceea ce mareste foarte mult ofensa atunci când oferi sfaturi sau predici unei persoane este ca, pretioasele noastre sfaturi, rareori sunt lucruri pe care persoana respective nu le stie deja. Oferirea de raspunsuri este de asemenea deosebit de inacceptabila. Se presupune ca oamenii sunt suficient de prosti incât sa nu se fi gândit la ceea ce este evident. Oamenii au destule probleme fara a fi nevoiti sa faca fata faptului ca noi le vedem inteligenta ca pe a unei capatani de varza. Mai mult decât atât, solutia noastra superficiala este probabil ceva ce au incercat deja si inca ii doare dezamagirea amara a acelui remediu rapid, sperat, dar care nu a functionat. Sa-l impingi din nou spre acel remediu neplacut ar fi de doua ori dureros.
Pentru a fi asemenea lui Hristos, ar trebui sa coborâm de pe cutia de sapun, sa o deschidem, sa scoatem sapunul si sa spalam picioarele fratelui nostru.
Marja de eroare
Ne angajam intr-o conversatie atât de des incât rareori consideram ca o conversatie personala este mai delicata decât a tine o predica. Sa-l lasi pe Nicolae Gura Mare sa se adreseze unei intregi congregatii este mai sigur decât sa-l lasi sa vorbeasca in privat cu Maria Pop. Adresarea catre o multime permite un spatiu considerabil de eroare. Ceea ce se spune s-ar putea sa nu se aplice situatiei Mariei sau s-ar putea sa fie ceva atât de evident pentru ea, incât sa-i sugerezi ca nu o cunoaste ar putea-o insulta. Dar nici o problema. Sunt sanse ca Maria sa presupuna pur si simplu ca remarca a fost destinata altcuiva. Aceasta marja de eroare dispare insa atunci când publicul se micsoreaza la unul.
La oameni plini de bucurie si incredere, care se simt iubiti si acceptati de aproape toata lumea, am putea spune in siguranta aproape orice fara a-i devasta. Cu toate acestea, este foarte diferit cu o persoana de la celalalt capat al scalei. La cineva hartuit de loviturile vietii, marja de siguranta se evaporeaza. Este esential sa evitati sa spuneti ceva care ar putea fi interpretat ca o critica sau ceva care l-ar putea darâma. Evitati ca pe o bomba oferirea celui mai mic indiciu ca persoana ar putea fi vinovata de pacat sau ca are o deficienta in mersul sau spiritual.
Ori de câte ori o persoana vulnerabila simte ca ii oferiti un sfat in mod specific lui, situatia este la fel de periculoasa precum cea in care un aruncator de cutite amator incearca sa arunce cutitele cât mai aproape de corpurile unor voluntari nervosi, in speranta ca nu ii va rani. Daca trebuie sa dam sfaturi, trebuie sa muncim din greu la cresterea marjei de siguranta prin reducerea perceptiei persoanei ca sfaturile noastre o vizeaza special.
Cu siguranta nu vorbesc despre a fi viclean. Este esential sa fim autentici. Ma refer la a fi suficient de umili pentru a ne indoi de capacitatea noastra fie de a evalua perfect situatia unei persoane, fie de a auzi fara gres vocea lui Dumnezeu.
Când ofer asistenta prin e-mail, adesea lipesc in e-mail o bucata destul de lunga din scrierile mele. Este plin de incurajare (o modalitate importanta de crestere a marjei de siguranta). Pentru a reduce si mai mult posibilitatea de a provoca durere din neatentie, explic ca, desi citatul nu abordeaza in mod specific situatia lor, ar putea gasi ceva util in el. Folosesc un citat destul de lung care acopera mai multe lucruri diferite. Asta il face mai putin ascutit. Deoarece exista atât de multa incurajare in ea, aproape sigur ca o parte din ea ii va binecuvânta si las pe seama Duhului Sfânt si pe seama lor sa determine care alte parti le sunt aplicabile. S-ar putea sa folosesti o abordare similara prezentând cuiva o carte sau o caseta, spunând (daca este adevarat) ca te-a binecuvântat si te-ai intrebat daca i-ar placea si lui.
Daca trebuie sa dai un sfat, nu-i spune persoanei in mod specific. Aceasta abordare este atât de periculoasa incât cea mai mica eroare in oferire sau in continut ar putea rani persoana. Cel mult, cereti sau sugerati sau incurajati persoana intr-o anumita directie. Spune ceva de genul „Banuiesc ca te-ai gândit deja la . . . ?” sau, „Nu stiu daca ti se aplica, dar . . .” Amintiti-va, totusi, ca lucrul important nu este sa aveti o tehnica buna, ci o atitudine buna. Tu formulezi lucrurile astfel pentru ca crezi cu adevarat ca oamenii sunt suficient de inteligenti si/sau spirituali pentru a fi luat deja in considerare acea optiune si crezi cu adevarat ca nu ai o perspectiva infailibila asupra situatiei unei persoane.
Un factor care afecteaza grav marja de siguranta este gradul de atasament emotional al unei persoane fata de tine. Daca cineva te vede ca pe un strain nesemnificativ de care ii pasa prea putin de ceea ce crede despre el/ea, ai putea spune in siguranta lucruri pe care un prieten pretuit nu le-ar putea spune niciodata. Cu o persoana a carei bunastare emotionala depinde de parerea ta despre el/ea, cea mai mica alunecare ar putea fi dezastruoasa. Cu cât este mai mare locul pe care cineva ti la acordat in inima sa, cu atât poti spune mai putine in siguranta despre problemele sensibile si cu atât este mai important sa asculti cu atentie si sa fii sustinator. Acest lucru nu inseamna in niciun caz sa-ti diminuezi rolul in a ajuta oamenii cu careesti implicat emotional, inseamna pur si simplu ca trebuie sa te sprijinesti mai mult decât oricând pe alte mijloace decât oferirea de sfaturi.
Va ajuta sau va face rau?
Deci ai un sfat intelept? De unde stii daca impartasirea lui va ajuta sau dauna? Ceea ce face ca aceasta sa fie o intrebare deosebit de dificila este ca a da sfaturi este un impuls de ego, iar mândria ne intuneca gândirea. Momentul in care un prieten este in nevoie, este momentul in care un cuvânt gresit poate rani ca un glont si când puterile malefice sunt in cautarea complicilor crestini. Avem nevoie ca discernamântul nostru spiritual sa fie la apogeu. Nu este un moment potrivit pentru a risca sa fii orbit de mândria pe care tinde sa o produca sfatul.
Simplul fapt ca ceea ce impartasim este adevar, nu este o scuza pentru a-l impartasi. Prietenii lui Iov au sfârsit prin a avea nevoie disperata de iertarea lui Dumnezeu ( Iov 42:7-8 ) in ciuda faptului ca exista adevar in multe din ceea ce au spus. (De exemplu, 1 Corinteni 3:19 citeaza unul dintre ele – Iov 5:13 – ca adevar scriptural autorizat). Principala problema a fost ca adevarul pe care l-au recitat nu se aplica lui Iov. Satana a folosit chiar adevarul scriptural in trucul sau rau pentru a-l rani spiritual pe Fiul lui Dumnezeu (Matei 4:5-6).
Nici macar nu este suficient sa ai motive bune. In mod tragic, prietenii lui Iov au crezut ca il ajuta pe Iov si il inalta pe Dumnezeu. Convinsi ca il slujeau pe Dumnezeu, erau de fapt pionii diavolului. Erau siguri ca il onorau pe Dumnezeu, dar in schimb, il defaimau pe prietenul lui Dumnezeu.
Un semn distinctiv al intelepciunii care este cu adevarat de la Dumnezeu este ca nu este argumentativa. Nu insista sa fie auzita, nu insista sa isi impuna punctul de vedere. Nu este puternica sau dura, este „pasnica, blânda… plina de indurare. . .” ( Iacov 3:17 ).
„Daca este cu putinta intrucît atârna de voi traiti in pace cu toti oamenii. . .,” (Romani 12:18, Evrei 12:14 ). In termeni practici, sugerez ca acest lucru inseamna sa fii cât mai mult de accord cu oamenii si, in cazul in care nu esti de acord, sa se arate cât mai putin posibil. (Si, desigur, prin „posibil” ma refer in masura in care are aprobarea divina.)
Inamicul ascuns
Un obstacol enorm in calea consilierii eficiente il reprezinta propriile motive inconstiente ale consilierului.
Un crestin m-a abordat pentru un sfat despre implicarea lui emotionala cu o femeie necrestina. Pe masura ce a detaliat situatia, o furie blânda a inceput sa-mi pulseze prin vene din cauza modului lipsit de respect in care am perceput ca ii trateaza pe Dumnezeu si pe sotia lui.
Scriptura dezvaluie ca simplul fapt ca fiind om exista sanse mari sa fiu inselat de mine insumi in privinta adevaratelor mele motive. Ar putea sa pândeasca ceva urât in subconstient, care sa ma indemne sa fiu nejustificat de dur cu acest om? Aveam nevoie disperata ca Dumnezeu, in mila Lui, sa-mi arate. Oricât de pure pareau sentimentele mele, ele puteau fi nelegiuite. Consilierea, in timp ce esti orbit de auto-neprihanire, este la fel de nesabuita ca si incercarea de face o operatie in timp ce esti legat la ochi. Lucrul infricosator este ca oamenii afectati de auto-neprihanire sunt rareori constienti de asta. Am cautat imediat timp liber pentru rugaciune si am cerut si altora sa se roage. Inainte de a ma ocupa de o posibila pata in ochiul fratelui meu, trebuie sa-L caut cu umilinta pe Isus pentru o interventie chirurgicala majora asupra ochilor mei.
Pentru a doua mea linie de aparare am folosit recomandarea Scripturii de a avea mai multi consilieri (Proverbe 11:14; 15:22; 24:6). Daca acest om ar atinge cumva un nerv crud adânc in interiorul meu, facându-mi reactia mai putin evlavioasa decât mi-am imaginat, trebuie sa existe si alti crestini eliberati de slabiciunile mele specifice. In timp ce ii pastram identitatea secreta, am cautat ajutor la crestini maturi din medii total diferite de al meu. Una era o femeie divortata. Daca as avea o partinire legata de gen, opinia ei ar trebui sa o contracareze. Faptul ca nu m-am casatorit niciodata sa ma faca prea idealist? Sau as putea fi gelos pe relatiile acestui barbat? Cine ar avea curajul sa recunoasca asemenea slabiciuni umilitoare? Pentru a contracara aceste posibilitati aparent indepartate, dar inspaimântatoare, am cautat un barbat care s-a bucurat de o casnicie lunga si fericita.
S-a dovedit ca noi trei am interpretat fiecare in acelasi fel nevoile acestui om. Cu toate acestea, a avea dreptate nu da nimanui permisiunea de a slabi in dragoste, bunatate, blândete sau intelepciune. Mi-am petrecut inca multe ore pentru a-mi racori emotiile si, cu rugaciune, lucrând la modul in care sa-mi transmit preocuparile mele acestui om, in cel mai inaltator mod posibil.
Un mod mai bun
A le arata oamenilor ce trebuie sa faca este, de obicei, cu mult mai presus de a le spune ce fac. Luati in considerare acest exemplu:
Nu exista nimic la fel de puternic ca credinta si lauda in a imputernici o persoana sa scape de sub opresiune. Si totusi, daca gasim pe cineva impovarat de o incercare si la care ii spunem doar sa aiba credinta si sa-L laude pe Dumnezeu ne poate face la fel de vinovati ca si cei carora Isus le-a spus: „. . . „Vai de voi, învăţători ai Legii”…Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele. (Luca 11:46). Cuvintele noastre pot fi corecte din punct de vedere tehnic si totusi ajung sa fie niste poveri apasatoare.
In loc sa le spui oamenilor, apleca-te, coboara sub ei si ridica-i. Daca simtiti ca cineva trebuie sa-si exercite mai multa credinta si lauda, incercati lucruri precum urmatoarele.
Rugati-va cu ei cu voce tare si, in rugaciunea voastra, conduceti prin exemplu, gasind lucruri pentru care sa-I multumiti si sa-L laudati pe Dumnezeu in circumstantele persoanei si sa declarati lucruri inaintea lui Dumnezeu cu credinta. Faceti acest lucru usor, sensibil si treptat. S-ar putea repartiza pe mai multe vizite. Daca te misti prea repede si lasi persoana in urma, eforturile tale vor fi irosite.
Recunoaste pe deplin cât de greu poate fi sa ai credinta si sa-L lauzi pe Dumnezeu in mijlocul unei incercari. Poate impartasiti persoanei unele dintre infrângerile dvs. in acest domeniu.
Ori de câte ori persoana face cel mai mic pas in directia corecta, laudati-o si incurajati-o. Fara a va da aere de superioritate, incurajati-i. (Vezi Comentariul unui supravietuitor abuzului sexual )
Când ucenicii l-au rugat pe Isus sa le sporeasca credinta, el a vorbit despre lucrurile marete care pot fi realizate printr-o credinta de marimea unui seminte de mustar. Acest lucru exemplificat de Isus este un mare constructor de credinta pentru ca imi arata ca pâna si eu sunt capabil de o mica credinta. Poti utiliza o abordare similara. Ajuta-i pe oameni sa realizeze ca o credinta suficienta nu o au doar supersfintii, ci este pe deplin la indemâna lor.
Vederi periculos de inadecvate asupra suferintei
Am vazut ca atunci când ne simtim obligati sa dam sfaturi ne face pe unii dintre noi sa fugim pentru ca nu suntem siguri ce ar trebui sa spunem. Daca nu fugim, dar tot ne simtim presati sa sfatuim, de obicei ajungem ca prietenii lui Iov spunând lucruri care suna evlavios, dar nu este ceea ce Dumnezeu ar vrea sa spunem persoanei. Ne imaginam ca suntem de mare ajutor, dar bunele noastre intentii nu reusesc sa aduca confort si iluminare.
Din pacate, exista si alti crestini, care nici nu fug, nici nu incearca sa ajute, ci simt nevoia sa atace oamenii cu probleme. Un motiv obisnuit pentru pierderea rabdarii cu crestinii care au probleme este ca orice suferinta sau batalie ameninta sa scoata la iveala deficientele in intelegerea noastra asupra crestinismului. Este mult mai usor sa tragem concluzia ca oricine are dificultati este in mod evident un crestin inferior, decât sa ne confruntam cu faptul ca si noi, intr-o zi, am putea fi nevoiti sa ne confruntam cu o astfel de incercare.
Bietul Iov a suferit ingrozitor ca sa ne arate adevarul ca si cei mai evlaviosi dintre oameni pot suferi incercari atât de ingrozitoare incât si-ar dori sa nu se fi nascut niciodata. Prietenii sai si-au expus fara incetare teoria ca oamenii evlaviosi nu au astfel de incercari. Cu limbile lor, prietenii lui Iov au provocat dureri cu aceeasi pricepere cu care soldatii care il loveau spatele lui Iisus, in timp ce se credeau la fel de sfinti precum se credeau fariseii când si-au condamnat la Salvatorul la moarte. Odata ce incercarea lui Iov a fost pastrata cu grija in Scriptura, impreuna cu judecata lui Dumnezeu asupra sfatului prietenilor sai ( Iov 42:7-8 )), te-ai fi asteptat la moartea teoriei printre credinciosii Bibliei cum ca evlavia este biletul catre fericirea pamânteasca. Si totusi, in mod uimitor, inca mai gasim crestini care cad in mod rusinos in aceeasi capcana ca si prietenii lui Iov chinuindu-l pe cel neprihanit. Nu pot decât sa presupun ca multi crestini trebuie sa redescopere bogatiile neglijate din cartea lui Iov. Si totusi, aproape oriunde te uiti in Scriptura, suntem invatati despre acest adevar.
Adânceste-te in Psalmi! Cartea care exprima cel mai mult bucuria si lauda dedica un spatiu enorm lacrimilor si durerii, dezamagirii, fricii, frustrarii si furiei.
Nici Hristos nu era strain de lacrimi si suferinta. Sau suntem noi mai spirituali decât Domnul nostru? „Deoarece Hristos a suferit in trupul Sau, inarmati-va si voi cu aceeasi atitudine. . . (1 Petru 4:1).” Sau abandonam si acest verset?
Cartea proverbelor avertizeaza ca, daca nu ne potrivim starii de spirit a unei persoane ranite, aplecându-ne la nivelul sau emotional, o incercare bine intentionata de a inveseli poate ajunge la fel de cruda ca si a fura haina cuiva in mijlocul iernii (Proverbele 25:20 ). In loc sa tinem seama de instructiunile lui Pavel de „a plânge cu cei care plâng” (Romani 12:15, KJV), in crestinismul modern aproape ca simtim nevoia sa-i pedepsim pe cei care plâng, tinându-le prelegeri pentru ca sunt atât de „necrestini” incât sa simta durere. In mod uimitor, omul inspirat de Dumnezeu sa ne indemne sa plângem a fost chiar omul ale carui cuvinte le-am distorsionat atât de mult incât sa ne imaginam ca suntem niste ignoranti daca varsam lacrimi sau suferim.Daca am fost atât de prosti incât sa aruncam Vechiul Testament si chiar si pe Hristos insusi, ca fiind prea emotionali pentru a reflecta adevarata evlavie, cu siguranta nu-l putem ignora pe Pavel, cel care ne-a dat indemnuri precum „Fiti veseli mereu… . . multumiti in orice imprejurare, caci aceasta este voia lui Dumnezeu pentru voi in Hristos Isus” (1 Tesaloniceni 5:16,18). „Bucurati-va intodeauna in Domnul. Va spun din nou: Bucurati-va!” (Filipeni 4:4). Vezi Un timp sa plângi .
Un prieten valoros, John Jollie, a facut un comentariu profund despre biserica primara, asa cum este descrisa divin in Scriptura. Adversitatea le-a autentificat marturia, a observat el, la fel de mult ca minunile lor. De asemenea, a facut mult sa le tempereze si sa le modeleze viata.
Daca, in loc sa pretuim doar câteva portiuni din Scriptura, ne-am concentra pe intreaga panorama a conceptiei lui Dumnezeu asupra emotiilor si incercarilor, am fi mult mai echipati sa „ ne purtam unii altora poverile si astfel sa implinim legea lui Hristos” (Galateni 6:2, NKJV).
Intelegere
Când sotul ei a cazut mort pe neasteptate in fata ei, aproape patruzeci de ani de casnicie s-au incheiat instantaneu. Duminica urmatoare, la biserica, prietenii s-au adunat pentru a o mângâia. Nu-si aminteste nimic din ceea ce s-a spus, cu exceptia unei remarci: „Stiu cum te simti”.
„Stiam ca avea intentii bune”, spune vaduva, „dar ce lucru ridicol, nepotrivit de spus. Sotul ei statea acolo lânga ea, fericit si sanatos!”
Acea remarca a durut atât de tare, incât revine inca vie dupa cincisprezece ani. Pâna in ziua de azi insa, femeia care rostise acele cuvinte bine intentionate ramâne cu desavârsire inconstienta ca vorbele ei i-au injunghiat inima prietenei sale precum o sabie.
Este greu sa rezisti sa spui „inteleg” cuiva aflat in dificultate. Si noi am suferit si am fost binecuvântati cu imaginatie. Si la suprafata s-ar parea ca acele cuvinte ar trebui sa fie o mare sursa de confort. Si totusi, acele cuvinte ajung sa enerveze, chiar sa doara, pentru ca este evident pentru oamenii indurerati ca altcineva nu a avut o experienta identica cu a lor. Le creste sentimentul de singuratate atunci când nu reusim sa vedem care sunt aspectele unice ale calvarului lor.
La scurt timp dupa ce am scris cele de mai sus, am obtinut o noua perspectiva asupra importantei acestor lucruri. Sunt o persoana virgina de 46 de ani. Inca din prima adolescenta am tânjit dupa casatorie mai mult decât dupa orice lucru pamântesc. Desi de-a lungul anilor capacitatea mea de a face fata s-a imbunatatit mult, recent am fost supus unui chin ingrozitor pentru faptul ca eram singur, incât incepeam sa ma intreb daca asta imi poate afecta sanatatea mintala. Am cerut unui prieten ajutor in rugaciune. Ma intelege, a spus el, pentru ca, desi a avut o casnicie lunga si satisfacatoare, in ultima vreme a fost nevoit sa renunte la relatiile sexuale din cauza bolii sotiei sale. Asta m-a durut. M-am simtit insultat, deoarece el credea ca singura mea povara era privarea sexuala. Se pare ca m-am inselat cu privire la valoarea companiei. M-a inteles el? Evident, ca el nu stia nimic despre a face fata sentimentelor de rusine si acuzatiilor satanice cum ca a nu fi fost niciodata casatorit dovedeste esti un ciudat, neiubit si nedorit. Nu stia nimic despre perspectiva sumbra de a muri singur si fara copii. Nu stia nimic despre durerea si nevoia pe care o purtam an de an, pentru o simpla imbratisare. Si apoi era dependenta de mama mea in vârsta pentru a-mi gati si a avea grija de mine, ceea ce era atât de umilitor si complex incât ma ingrijoam in mod regulat cum as putea rezista cu succes tentatiei de a ma sinucide când ea v-a muri. Prietenul meu in mod clar nu avea nicio idee despre cât de nerabdator as fi schimbat incercarile cu el. Am presupus ca putea ghici. Acele cuvinte infioratoare „inteleg” mi-au spulberat iluzia ca majoritatea oamenilor pot intelege ceea ce sufar. Incercarea lui buna de a ma mângâia a dovedit ca sunt mai putin inteles si mai singur in agonia mea decât indraznisem sa-mi imaginez.
Desigur, nu este suficient sa evitam sa spunem ca intelegem. Ceea ce este critic este evitarea prezumtiei ca intelegem, mai ales dupa ce depunem doar un efort simbolic pentru a face acest lucru.
A pretinde in graba ca inteleg are inca un alt dezavantaj neintentionat. Acesta trimite mesajul: „Nu sunt interesat sa aud despre situatia si sentimentele tale. Stiu deja totul.” Oamenii care ranesc pretinzând ca inteleg, produc o mare pierdere celui ranit deoarece ei nu realizeaza ca verbalizarea sentimentelor este de obicei o parte vitala a procesului lor de vindecare.
Pe de alta parte, nu ar trebui sa fim prea liberi in a transmite lipsa noastra de intelegere, pentru ca si asta se adauga la sentimentul de izolare al unei persoane. In loc sa sari la concluzii sau sa apelezi la cuvinte sfintite, arata-ti dorinta de a lucra spre intelegere autentica prin ascultarea atenta, lipsa de condamnare si prin durerea autentica din vocea si expresia fetei tale.
De cea mai mare importanta este ca oamenii sa stie ca ai gustat durerea lor traind adâncimea propriile tale suferinte. Daca ai fost binecuvântat cu astfel de incercari, nu petrece, totusi, prea mult timp descriindu-le. Fa in asa fel incât sa fie evident ca experienta lor, nu a ta, este cea care te misca cel mai mult in prezent. Si, desigur, lasa-i pe ei sa decida cât de asemanator este procesul dvs. cu al lor.
Lipsa suferintei personale face mult pentru a ne descalifica de la slujire. Chiar daca prin cunoasterea divina, Fiul lui Dumnezeu putea cunoaste intelectual totul in cel mai infinit detaliu, el a trebuit sa experimenteze personal o suferinta ca a noastra inainte de a se califica pentru a ne sluji. Vedeti ca suferinta va ajuta sa va calificati pentru slujire.
Ar trebui sa fim intotdeauna umiliti de faptul ca, desi ne-am putea imagina ca am suferit la fel de mult sau mai mult decât o alta persoana, ramâne o simpla presupunere. In varietate si intensitate, fiecare dintre noi are un set unic de temeri. Visele, asteptarile, perceptiile, nevoile, mediile, toate difera. Doar Isus are cunostinte nelimitate si trebuie sa continuam sa indreptam oamenii catre El.
Prim ajutor pentru cei incercati de emotii negative
Ghid practic pentru consiliere crestina
Adesea oamenii realizeaza ingroziti ca aspectul cel mai agonizant al unei incercari dureroase sunt remarcile si sfaturile bine intentionate ale crestinilor din jur.
Dar tu poti evita capcanele si poti deveni mângâierea lui Hristos pentru oamenii raniti
Suflete ranite
Chirurgia sufletului poate fi la fel de critica si delicata ca si operatia pe creier. Totusi, cu putin bun simt, putem face multe lucruri in siguranta. Majoritatea oamenilor ar putea intra intr-un spital si ar putea ajuta pacientii. Fara vreo pregatire medicala, ei ar putea raspândi bucurie in sectii si ar putea gasi multe modalitati valoroase de a aduce mangaiere. Putini ar fi atât de incostienti incercând o interventie chirurgicala sau sa prescrie medicamente. Cunoscandu-si propriile limite ei pot deveni un ajutor pretios si nu un pericol.
Vom identifica mai jos limitele in care un crestin ce se bazeaza pe Sfanta Scriptuta, poate lucra in siguranta pentru a oferi confort si sprijin celor afectati emotional.
Ajutând cu blândete
Daca ai trata ranile deschise ale victimelor accidentelor, ti-ai da seama ca atingerea cea mai blânda si bine intentionata ar putea face pacientii sa urle de durere. Nu te-ai simti jignit daca cineva pe care cauti sa-l ajuti si din greseala, i-ai atinge rana, s-ar manifesta violent in mod aproape involuntar. Te-ai si astepta intr-un fel la asa ceva. Dar imagineaza-ti confuzia daca ranile ar fi invizibile si persoana ar parea nevatamata. Ia in considerare complicatia ulterioara daca, in experienta acelei persoane, toti cei care au incercat sa ajute (si de unde stie el ca veti fi diferit?) au facut putin, dar in ignoranta lor, au provocat durere.
Aceasta este norma pentru cineva care sufera in interior.
Oamenii raniti emotional nu pot sa nu fie foarte sensibili. Cuvintele ii lovesc ca niste bice. Este vital ca acestia sa fie tratati verbal cu tandretea atenta pe care ati folosi-o daca ati imbraca un om cu rani fizice deschise. Odata ce intelegem gravitatea ranilor emotionale, este surprinzator de usor sa folosim harul Lui Hristos de a intoarce celalalt obraz si de a folosi raspunsul blând care alunga mânia. Când ne dam seama ca o izbucnire de mânie este doar durerea care vorbeste, nu o mai punem la inima. Doar un prost ia personal actiunile cuiva beat de durere.
‘ . . . plange si plange singur’
In zilele tineretii sale, doctorul Neil T. Anderson a fost chemat intr-o sala de asteptare a spitalului, unde un cuplu din biserica sa stateau socati in timp ce fiul lor se chinuia intre viata si moarte. S-a asezat lânga ei si au asteptat, pâna când in cele din urma a aparut vestea. Baiatul era mort. In acel moment crucial, cuvintele l-au parasit pe Neil, tradându-l parca, intr-un mod las si vinovat intr-o lupta decisiva. Parintii plângeau. Neil nu a putut face decât sa plânga neputincios cu ei. In cele din urma, s-a târât acasa intr-o infrângere totala. Ani mai târziu, a intâlnit din nou cuplul si unul dintre primele lor actiuni a fost sa-i multumeasca din inima lui Neil pentru felul in care i-a slujit atât de puternic in noaptea in care si-au pierdut fiul. Neil era uluit. Fusese sigur ca a esuat. In schimb, facuse unul dintre cele mai mari lucruri pe care un om le poate face pentru altul.
Adesea, obtinem cel mai mult atunci când credem ca nu realizam nimic si nu realizam nimic atunci când ne imaginam ca l-am putea invata pe Solomon din intelepciunea noastra.
Multe dureri de inima ar putea fi evitate in trupul lui Hristos daca, la fel ca Neil, am putea invata sa „plangem cu cei ce plâng” (Romani 12:15) – nu neaparat sa varsam lacrimi, ci sa imbratisam fara jena durerea altora, lasand sa devina evident ca „daca o parte [din trupul lui Hristos] sufera, fiecare parte sufera impreuna cu ea” (1 Corinteni 12:26).
A suferi de dureri fizice sau emotionale este una dintre cele mai singuratice experiente de pe pamânt. Si totusi, in momentul in care avem cea mai mare nevoie de ei, multi oameni fug de noi. Unii ne parasesc pentru ca ne-am depasit utilitatea, dandu-si seama ca nu mai putem petrece timp distractiv impreuna. Din fericire, nu sunt prea multi „prieteni” ca acestia, dar ne imaginam ca numarul lor este mai umflat pentru ca ii confundam cu categoria celor care ne evita pentru ca se simt stânjeniti. Le-ar placea sa ajute, dar le este frica ca vor spune ceva gresit si ca vor spori durerea noastra.
O mare contributie în sporirea singuratatii celui ce sufera, atât din partea crestinilor care spun ceva gresit, cât si din partea celor care se tem ca vor face acest lucru, este faptul, ca de obicei, se simt obligati sa inventeze cuvinte de intelepciune sau sa citeze versete biblice. Rareori este ceea ce spera o persoana ranita.
Nu-L vedem pe Isus cerându-le discipolilor sai sfaturi, dar adesea Il vedem cerându-le compania. Pentru a vedea cât de mult a insemnat asta pentru El, luati in considerare dezamagirea lui ca nu au putut sta treji in timp ce el se ruga in gradina.
Sfatul este ieftin. Dragostea este pretioasa.
Sfatul un viciu?
Pentru cei mai multi dintre noi, cel mai mic indiciu ca cineva are o nevoie sau o problema, aprinde in noi o dorinta exploziva de a da sfaturi. Cu toate acestea, dintre toate optiunile, a da sfaturi este de obicei cea mai putin eficienta si cea mai periculoasa. Când suntem pe punctul de a darui, de obicei consideram ca a da sfaturi este o virtute. Totusi, lumea ar fi scutita de multa durere, daca crestinii ar considera ca daruirea de sfaturi este un viciu.
A da sfaturi inseamna sa ne luam asupra noastra rolul unui superior. Adesea, ne impunem in mod egoist opinia unei persoane vulnerabile. Si de obicei este un act de judecata. Consideram oamenii ca fiind ignoranti – si astfel credem ca au nevoie de intelepciunea noastra sfintita pentru a-i lumina. Si, de obicei, ii judecam de o viata pacatoasa, de lipsa de rugaciune, de lipsa de credinta, ca nu il lauda suficient pe Dumnezeu sau de vreun alt esec, astfel incât ne imaginam ca au nevoie de noi sa-i instruim sa se schimbe.
Ajutor fara cuvinte
Sunt un scriitor. Imi petrec cea mai mare parte a vietii la birou, ferit de oameni, fara contact personal cu cei pe care tânjesc sa ii ajut. De obicei, ei traiesc de cealalta parte a planetei. In situatia mea, nu am nimic de oferit decât cuvinte, si totusi chiar si eu stiu ca deseori supraevaluam cuvintele si subestimam ceea ce ar putea parea lucruri mai simple.
Am o prietena draga care sufera ingrozitor de tulburare bipolara (maniaco-depresiva). Ea scrie despre doua momente care i-au schimbat viata:
Intrasem in statia de metrou, planuind sa sar in fata trenului. M-am simtit inutila pentru familia mea, inutila pentru Dumnezeu si blestemata. Eram intr-o disperare totala si tânjeam dupa moarte. In timp ce stateam, privind dupa tren, m-am intors si am vazut o femeie in picioare lânga mine. Ea mi-a zâmbit. Parea ca ochii ei erau plini de dragostea lui Hristos. Dupa ce am vazut acel zâmbet, nu m-am mai putut gândi la moarte si m-am dus acasa la familia mea cu o speranta reinnoita, desi inca luptând cu o disperare teribila.
La aproximativ un deceniu dupa acel zâmbet salvator, am suferit o perioada lunga de tortura spirituala. In mod gresit, dar puternic, am simtit ca l-am pierdut pe Domnul. Intr-o zi, stateam in sala de asteptare a doctorului meu, intr-o disperare totala. In mizeria mea, nu mi-am putut lua ochii de la podea. O femeie s-a aplecat ca sa o pot vedea si mi-a zâmbit cu acelasi fel de zâmbet.
Rapid de ascultat
Aproape inevitabil supraevaluam sfaturile noastre si ne subevaluam compania. Si cea mai mare parte a companiei bune este sa fii un ascultator cald. Si o parte semnificativa este pur si simplu sa fii acolo. Prietenul perfect, insa, ramâne sensibil la nevoia de spatiu a persoanei, care probabil se va schimba odata cu starea de spirit a persoanei.
„Ia nota de aceasta:” subliniaza Iacov 1:19, „orice om ar trebui sa fie grabnic la ascultare, incet la vorbire si zabavnic la mânie”. Aceasta descrie cea mai vitala dintre toate abilitatile de consiliere si ar trebui sa acordam o prioritate maxima perfectionarii acesteia. Este semnificativ faptul ca acest verset indica faptul ca Dumnezeu nu asteapta aceasta abilitate de la câtiva favorizati, ci de la toata lumea. Grabnic la ascultare da impresia ca am actionat in acest fel atât de des incât ascultarea, mai degraba decât reactia sau ciocnirea, a devenit reactia noastra instinctiva, la fel cum a fost cândva furia pentru cei mai multi dintre noi. Scriptura ne roaga sa cooperam cu Duhul Sfânt intr-o reprogramare radicala a raspunsurilor noastre naturale. Trebuie sa ne gândim in mod constant in ceea ce priveste oferirea de compasiune si incurajare pâna când acestea devin un raspuns automat, judecata si oferirea de sfaturi fiind complet indepartate de gândirea noastra.
Asculta cu atentie. Tine-te de fiecare cuvânt al oamenilor. Fiecare crestin este foarte semnificativ si totusi fiecare suntem afectati de un dusman insidios care nu vrea sa stim asta. Evaluând ceea ce spune un crestin, contracarezi incercarile diavolului de a submina persoana.
Cu ani in urma am descoperit ca ori de câte ori vorbesc cu cineva, exista doua parti importante – Domnul si persoana cu care vorbesc – si trebuie sa le ascult cu atentie pe ambele. Aceasta este corect. Când conversez, nici macar nu ma consider una dintre cele mai importante doua parti.
Cât de mult asculti arata cât de mult pretuiesti pe cealalta persoana. Adesea, cât de mult vorbesti arata cât de plin de tine esti. Si nu doar cât de mult asculti, ci si felul in care asculti arata cât de important este cineva pentru tine. Ascultarea adevarata nu este tacere sterila. Este sa savurezi si sa simti fiecare cuvânt al unei persoane.
Cea mai dificila sarcina dintre toate este sa faci distinctia intre ceea ce, pentru cealalta persoana, este liniste confortabila si ceea ce este liniste incomoda. Adesea ar trebui sa suportam taceri care ne sunt incomode, dar care sunt confortabile pentru cealalta persoana. Când, in perceptia celeilalte persoane, tacerile incep sa devina inconfortabile, atunci conversatia poate deveni valoroasa, cu conditia sa fim atenti la efectul pe care il au cuvintele noastre. O astfel de discutie le poate oferi oamenilor o mica vacanta, ajutându-i sa-si dea seama de lucrurile care le provoaca durere.
Cartea Proverbe subliniaza importanta ascultarii oamenilor . Pentru importanta ascultarii lui Dumnezeu, vezi viata lui Isus.
Puterea tacerii
Dupa cum sugereaza experienta lui Neil Anderson, de obicei am face acest lucru mult mai bine daca ne-am face prezenta sa vorbeasca, mai degraba decât gingiile. Vedem acest lucru infatisat in mod viu de prietenii lui Iov.
„Când l-au vazut de la distanta, cu greu l-au putut recunoaste; au inceput sa plânga cu voce tare, si-au sfâsiat hainele si si-au stropit capetele cu praf. Apoi au stat la pamânt cu el sapte zile si sapte nopti. Nimeni nu i-a spus nimic, pentru ca au vazut cât de mare era suferinta lui (Iov 2:12-13).
Au plâns. Au plâns. Au stat cu Iov pe pamânt, intr-o durere socanta, fara cuvinte, timp de sapte zile lungi. Apoi, ca foarte multi dintre noi, au devenit nerabdatori. Incepând sa se indoiasca de eficienta sprijinului lor nepretuit, s-au simtit presati sa preia slujba lui Dumnezeu. In mod tragic, acest lucru le-a stricat inceputul perfect.
Tulburându-se de nedumerire, Iov nu avea nicio idee de ce fusese lovit de dezastru dupa dezastru. Vizitatorii sai au avut ocazia unica de a oferi mângâiere prietenului lui Dumnezeu, ca oameni care i-au inteles pe deplin umanitatea si s-au impartasit cu frustrarea lui si au cunoscut golul de a se clatina prin viata cu intrebari fara raspuns. In loc sa-si indeplineasca rolul desemnat de Dumnezeu de a-l mângâia pe Iov ca tovarasi muritori, ei au ales alternativa preferata din punct de vedere satanic de a pretinde cunostinte asemanatoare lui Dumnezeu. Fiecare dorea sa devina superiorul spiritual al prietenului sau, incercând sa ajute cu superioritate, mai degraba decât sa ajute de la acelasi nivel. Nu numai ca incercarea lor de a indeplini rolul lui Dumnezeu a fost sortita esecului, ci si-au pierdut oportunitatea de a-l sprijini pe Iov ca egalul lui.
La fel ca prietenii lui Iov, in curând ne saturam sa fim alaturi de murdaria unui frate care plânge. Vrem mai degraba sa aruncam praful si sa aratam ca suntem deasupra unor astfel de lucruri.
Uita-te la Isus pentru inspiratie. Renuntând la privilegiile sale divine, de când a devenit fat si pâna când a ajuns o jucarie pentru batausii romani, Isus a cunoscut umilirea constanta. Spre deosebire de ceea ce era al lui de drept, el a devenit vulnerabil din punct de vedere fizic, slab, ispitit, supus durerii si, ca o rusine finala, respins chiar si de Dumnezeu . Il vedem adesea obosit, insetat, in lacrimi, sarac, ridiculizat. Scriptura subliniaza ca Hristos a trebuit sa devina asemenea celor pentru care a venit pe pamant. Ceea ce l-a echipat pe Fiul lui Dumnezeu pentru slujirea lui inaltata a fost coborârea lui, dezbracându-se de drepturile si statutul divin. Totusi, suntem tentati satanic de amagirea ca actionând exact in opozitie cu Hristos – inaltându-ne pe noi insine si asumându-ne statutul de Dumnezeu – ne da putere sa slujim. Nimic nu poate fi mai departe de adevar.
Luati in considerare pe Mântuitorul nostru din momentul arestarii sale si pâna la invierea lui. Nu fusese niciodata atât de umilit; aparenta lui inadecvare niciodata mai expusa. A vorbit putin. Si a facut si mai putin. Pur si simplu era acolo . Si totusi, simpla lui prezenta a realizat mult mai mult decât fiecare cuvânt care a fost rostit vreodata. Nimic din ce am putea face nu s-ar putea compara. Cu toate acestea, Mântuitorul nostru ne-a spus sa ne luam crucea si sa-L urmam. Data viitoare când suntem tentati sa ne jucam cu Dumnezeu, sa o facem in felul lui Hristos. „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El Si-a dat viata pentru noi; si noi deci trebuie sa ne dam vieta pentru fratii nostri” (1 Ioan 3:16). Vorbirea este ieftina. Dragostea costa.
Rolul tau desemnat de Dumnezeu
Oricât de uimitor pare, nici macar Fiul lui Dumnezeu nu si-a putut pretinde slujirea Marelui Preot. Desi era esential ca Hristos sa se coboare la nivelul celor pe care dorea sa-i ajute, nici asta, nici nimic altceva nu i-a putut oferi o slujire. El trebuia sa fie rânduit de Tatal Dumnezeu pentru aceasta sarcina .
Prietenii lui Iov nu au inteles acest principiu sfânt. Greseala lor a fost ca cea a regelui Saul. El a devenit nerabdator cu aparenta lipsa de progres si a decis sa ia lucrurile in propriile mâini asumându-si un rol care nu i-a fost rânduit de Dumnezeu. Saul era deja intr-o pozitie inalta din care facea multe pentru poporul lui Dumnezeu ca rege al lui. Nemultumit de aceasta, insa, si-a luat asupra sa rolul de preot si a oferit un sacrificiu. El a reusit doar sa-i displaca Domnului si sa fie inlocuit cu „un om dupa inima lui Dumnezeu”. Presupun ca cei mai multi dintre noi ne-am intrebat la ce calitate speciala se refera aceasta expresie. Contextul sugereaza ca „un om dupa inima lui Dumnezeu” inseamna pur si simplu cineva care nu ar face greseala lui Saul de a se aventura dincolo de rolul rânduit lui de catre Dumnezeu (1 Samuel 13: 6-14 ).
Si noi putem face greseala de a ne subestima rolul de prieten, confident, simpatizant si egal al cuiva. Acesta este un rol inalt pe care nici macar ingerii sau Dumnezeu insusi nu il pot indeplini pe deplin. Domnul nostru ne-a incredintat atât de multe. Doar noi, de exemplu, putem oferi o imbratisare. Totusi, am putea lasa Acuzatorul sa ne convinga ca nu facem suficient si ca lucrurile se misca prea incet. Am putea concluziona ca trebuie sa ne inaltam mai presus de prietenul nostru incercând sa devenim profesorul sau.
Dar nu trebuie sa va numiti „Rabbi”, pentru ca aveti un singur Stapân si sunteti cu totii frati. . . . . Nici nu trebuie sa fiti numiti „invatator”, pentru ca aveti un singur Invatator, Hristos. Cel mai mare dintre voi sa fie slujitorul vostru. Caci oricine se inalta pe sine va fi smerit, si oricine se smereste pe sine va fi inaltat (Matei 23:8-12).
„Fratii mei sa nu fiti multi invatatori caci stiti ca vom primi o judecata mai aspra. Toti gresim in multe feluri. . . . . limba este un mic madular, dar se faleste cu lucruri mari. Iata un foc mic ce padure mare aprinde. Limba este, de asemenea, un foc. . . . Ea corupe intreaga persoana, ii da foc intregului curs al vietii cand este cuprinsa de focul ghenei. . . . . niciun om nu poate imblânzi limba. . . . (Iacov 3:1-8).”
Indraznesti sa-l mustrezi pe copilul lui Dumnezeu?
Daca, fara permisiunea parinteasca, ai corecta copilul altcuiva, ai fi in pericol grav sa atragi mânia parintilor. Nu uita niciodata ca fiecare crestin are un Tata foarte protector. Cât de atenti trebuie sa fim sa nu patrundem pe teritoriul lui Dumnezeu fara permisiunea lui expresa!
O femeie care a suferit mult din cauza sfaturilor unor crestini bine intentionati, a marturisit: „Niciunul dintre oamenii cu care am vorbit nu credea ca judeca; pur si simplu incercau sa ajute.” Ea crede ca prea multi crestini incearca sa faca lucrarea Duhului Sfânt. „Slujba noastra, a concluzionat ea, este sa ne purtam reciproc poverile, nu sa le rezolvam.”
Care sunt implicatiile practice?
Chiar si in ceea ce par aspecte minore ale slujirii, cum ar fi remarcile usoare catre prieteni, trebuie sa fim atât de precauti, mereu atenti la instructiunile Domnului. Când doresti sa dai sfaturi, aminteste-ti de aceasta rugaciune inspirata: „Pune-mi o paza peste gura, DOAMNE; vegheaza la usa buzelor mele” (Psalmii 141:3) pentru ca „Viata si moartea sunt in puterea limbii” (Proverbe 18:21).
Trebuie sa evitam intotdeauna sa ne inaltam mai presus de un tovaras credincios si mai ales sa evitam sa actionam ca si cum am avea autoritate pe care nu suntem rânduiti de Dumnezeu sa o exercitam. „Fiti devotati unii altora cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intietate altuia (Romani 12:10). In cuvintele lui Isus: „Cine vrea sa devina mare intre voi, trebuie sa fie slujitorul vostru” (Matei 20:26). Slujirea crestina autentica este radical diferita de felul lumii.
Nu ar trebui sa dispretuim puterea si privilegiul de a fi la acelasi nivel cu persoana careia ii slujim. Pentru a ne impiedica sa cadem in minciunile Acuzatorului, este util sa ne amintim tot ce a facut Fiul lui Dumnezeu pentru a se aduce la nivelul celor carora ii slujea. Aceasta a fost cea care l-a imputernicit sa slujeasca intr-o masura pe care Dumnezeu Atotputernicul nu l-ar fi putut realiza altfel. Cel mai interesant este ca acest nivel de aparenta slabiciune si limitare la care Hristos S-a adus pe Sine, este chiar nivelul la care, in virtutea umanitatii noastre, ne aflam deja. Suntem asezati in mod divin pentru o slujire puternica. Nu e de mirare ca Pavel a exclamat: „De aceea simt placere in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari, pentru Hristos. Caci când sunt slab, atunci sunt puternic.” (2 Corinteni 12:10).
Nu inseamna ca a da sfaturi nu este niciodata o optiune evlavioasa, dar cel putin trebuie sa ne curatam motivele si sa verificam temeinic cu Dumnezeu pentru a ne asigura ca avem aprobarea lui pentru a vorbi.
O alternativa crestina la terapia cognitiv-comportamentala in tratarea sau incercarea de a vindeca sentimentele de vinovatie si gândurile blasfeme nedorite (scrupulozitate)
Dupa cum sa explicat in articolele anterioare, incepând cu Scrupulozitate: sentimente de vinovatie opresive , este surprinzator de obisnuit ca crestinii sa fie urmariti de gânduri blasfeme nedorite sau de temeri ca sunt de neiertat. Daca preocuparile legate de acest lucru nu sunt inlaturate prin câteva explicatii simple ale adevarului biblic, atunci problema de baza nu este probabil una teologica, nici duritatea inimii, ci o boala medicala cunoscuta sub numele de scrupulozitate sau tulburare obsesiv-compulsiva religioasa.
Am aflat in paginile anterioare ca anumite medicamente ajuta adesea si va sugerez sa le incercati. Terapia cognitiv-comportamentala a fost, de asemenea, gasita de ajutor. Deoarece niciunul dintre aceste tratamente nu este de asteptat sa actioneze ca un tratament complet, ci doar sa reduca severitatea simptomelor, adesea se recomanda ca ambele tratamente sa fie combinate.
Nu am nicio ezitare cu privire la terapia cognitiv-comportamentala atunci când vine vorba de rezolvarea temerilor non-religioase, desi uneori exista o lista de asteptare destul de mare pentru cei care cauta tratament. O dificultate cu terapia cognitiv-comportamentala este insa ca deseori nu este adaptata in mod specific scrupulozitatii si, in special in cazul terapeutilor necrestini, unii pacienti crestini de TOC se pot simti inconfortabil când o folosesc.
In aceasta pagina web voi incerca o abordare autentic crestina.
Dimensiunea spirituala
Iubesc psihologia – am o diploma de psihologie – si iubesc stiinta, dar oricât de sofisticata ar parea psihologia si cele mai recente progrese stiintifice, ele sunt primitive si patetic de superficiale, in raport cu ceea ce putem accesa prin putere de la Isus. In aceasta pagina web nu voi ezita sa merg mai adânc decât stiinta moderna si sa expun elementele spirituale ale scrupulozitatii (tulburarea obsesiv-compulsiva sau TOC religioasa). Suntem liberi sa ne folosim de perspective seculare moderne, dar nu imi cer scuze pentru increderea ca Fiul etern al lui Dumnezeu stie mai multe despre realitatea spirituala decât cei care se limiteaza la studierea lumii fizice.
Biblia insista ca a fi prieten cu Dumnezeu inseamna a câstiga dusmani supranaturali (Efeseni 6:11-12; 1 Petru 5:8; Iacov 4:7; 2 Corinteni 2:11; Luca 22:31) . Acestor inselatori josnici le-ar placea sa ne scoata din mostenirea spirituala de drept. Toti suferim aceleasi ispite de baza, ne invata 1 Corinteni 10:13. Totusi, daca dusmanii nostri spirituali gasesc o anumita zona de vulnerabilitate, acolo ne putem astepta sa-si concentreze atacul. Oricât de reali ar fi factorii medicali si psihologici in scrupulozitate, putem fi siguri ca fortele spirituale vor profita de oportunitate pentru a le exploata in scopurile lor malefice.
Dupa patruzeci de zile petrecute in pustie, foamea lui Isus avea o baza medicala. Corpul lui era periculos de sarac in nutrienti esentiali. Totusi, acest lucru nu este deosebit de perspicace, oricât de detaliat uimitor ar fi explorarea stiintifica a tuturor factorilor fiziologici, biochimici si psihologici implicati. De fapt, am pierde cea mai critica dimensiune a povestii daca ne-am concentra doar asupra fizicului si psihologicului. O explicatie medicala a experientei lui Isus nu modifica realitatea rolului Ispititorului. Dimpotriva, evidentiaza cât de crud a fost diavolul in alegerea acelui moment pentru a incerca sa-l preseze pe Isus sa transforme pietrele in pâine. De asemenea, o explicatie medicala a scrupulozitatii nu neaga realitatea bataliei spirituale care are loc atunci când cineva sufera gânduri nedorite sau sentimente de vinovatie nejustificate;
Iti place sau nu, oricine se lupta cu scrupulozitatea este implicat in lupte spirituale si, pentru a câstiga orice batalie, este esential sa-si cunoasca inamicul si obiectivele sale.
Cunoaste-ti dusmanul
Un viclean si batrân paznic de magazin se apropia de pensionare când a spionat pentru prima data o femeie care indesa in mod suspect lucruri in geanta ei enorma. Instantaneu, el a recunoscut-o ca pe un hot notoriu de magazine care i-a daruit emotia prinderii ei asupra furtului. Nu-i pasa ce fura, atâta timp cât fura. A asteptat pâna când ea a trecut prin casa si apoi a oprit-o, insistând sa-si deschida geanta bombata. A cercetat intregul continut si nu a gasit nimic care sa apartina magazinului. Pentru a nu se lasa pacalit, a examinat cu atentie captuseala, dar tot nu a gasit nimic. Enervat, a trebuit sa-i dea drumul.
A doua zi, detectivul a surprins-o din nou incercând sa se strecoare pe lânga casa cu geanta plina. Din nou nu a gasit nimic. In urmatoarele câteva luni, acest scenariu a fost jucat de douazeci sau treizeci de ori, detectivul fiind aproape iesit din minti de frustrare. Desi supradimensionata, arata o geanta de mâna normala. Unde era compartimentul ascuns? Sa fi fost planul ei de furt, acela de a-l amâna si de a veni mereu cu o geanta inghesuita, astfel incât intr-o zi in geanta ei sa fi furat bunuri, iar el sa o lase sa treaca necontrolata?
In cele din urma, el i-a spus: „Renunt! Ma pensionez astazi si daca nu-mi spui, asta ma va bântui pâna in ziua mortii mele. Iata cinci sute de dolari. Sunt un om de cuvânt. Stiu ca faci ceva care va costa magazinul. Spune-mi doar ce naiba este, si iti promit ca nu o voi raporta.”
Femeia i-a luat banii, a aratat spre geanta ei uriasa si a spus: „Am furat genti de mâna”.
Diavolul incearca sa faca o cascadorie similara cu noi. Presupunem ca el incearca sa ne faca sa hulim sau sa ne indoim de vreo doctrina si suntem din ce in ce mai agitati pe masura ce ducem o lupta care pare o batalie pierduta pe acel front, dar acesta nu este deloc trucul sarpelui viclean. De nimic nu-i poate pasa mai putin decât de gândurile si indoielile pe care le pune sa bâzâie in capul nostru. E prea inteligent sa creada ca vom fi judecati pentru asta. La urma urmei, gândurile hulitoare sunt ale lui, nu ale noastre. Orice om ar putea la fel de bine sa incerce sa opreasca valul oceanului sa vina, precum sa opreasca gândurile sau imaginile nedorite sa-i apara in cap. In timp ce suntem frustrati in mintea noastra incercând sa luptam cu gândurile si indoielile nedorite, suntem distrasi de la problema reala, aceea ca mântuirea este prin credinta, nu prin fapte. Destinul nostru vesnic depinde de a ne odihni in lucrarea terminata a lui Hristos, nu de a ne stradui sa evitam anumite gânduri sau sentimente.
La fel ca acel hot, diavolul incearca mereu sa ne distraga atentia de la planul lui real. El este foarte constient de faptul ca problema critica este puterea nelimitata de iertare a jertfei lui Hristos, asa ca incearca totdeauna sa ne ia ochii de la ea. El va incerca sa ne faca sa ne concentram asupra pacatelor trecute, in locul iertarii prezente sau asupra incapacitatii noastre de a ne mântui mai degraba decât asupra capacitatii infinite a Salvatorului nostru. Sau va incerca sa ne pacaleasca astfel incât sa devenim atât de preocupati si ingrijorati inutil de a nu-L dezonora pe Dumnezeu prin cuvinte pe care nici macar nu le spunem, incât sa nu observam ca Il dezonoram pe Dumnezeu prin faptul ca nu credem in masura iubirii si iertarii Lui, chiar si fata de cei dintre noi care suntem siguri ca suntem cei mai rai pacatosi care au pasit vreodata pe aceasta planeta. Sau dusmanul ne va ademeni sa ne temem de Scripturi care se aplica numai oamenilor care, pâna in ziua mortii lor, refuza cu incapatânare sa se pocaiasca de pacatul lor deliberat si refuza sa caute iertare prin Isus. Speranta Inselatorului este ca devenim atât de alarmati de putinele cuvinte din Scriptura care nu se aplica noua, incât pierdem din vedere numarul enorm de versete pline de bucurie care ni se aplica – acelea care promit mântuire pentru oricine se pocaieste si crede in Hristos.
Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica (2 Timotei 1:7). El ne-a indemnat sa nu fim ingrijorati de nimic (Filipeni 4:6). Si nu exista nicio condamnare pentru cei care sunt in Hristos Isus (Romani 8:1,34). Deci, daca frica sau anxietatea sau condamnarea vin asupra noastra, cei care credem in Isus, aceasta nu este de la Dumnezeu. Este pur si simplu un truc murdar al dusmanului care incearca sa ne faca sa ne luam ochii de la puterea infinita mântuitoare a lui Hristos.
Am observat in pagina anterioara ca tulburarea obsesiv-compulsiva este o tulburare de anxietate. Frica/anxietatea este cea care ne tine urmariti de indoieli, sentimente de vinovatie sau gânduri nedorite care se repeta mereu in mintea noastra. Este insasi natura spiritelor inselatoare sa incurajeze si sa exploateze frica in scopurile lor rele, iar scopul lor suprem este sa ne pacaleasca pentru a ne pierde credinta in puterea lui Hristos de a ne salva.
Trei minciuni pe care trebuie sa le abordam frontal
1. Daca sunt iertat, ma voi „simti” iertat
Mântuirea este prin credinta sau prin sentimente? Biblia insista ca credinta este certitudinea lucrurilor in care se spera (Evrei 11:1) si ca sentimentele pot fi periculos de inselatoare. De exemplu, se spune: „Exista o cale care pare corecta unui om, dar in cele din urma duce la moarte” (Proverbe 14:12, repetate in 16:25) . Deci ceea ce „se simte” corect nu inseamna nimic. Ceea ce conteaza este ceea ce credem despre puterea iertatoare a jertfei lui Hristos, nu ceea ce simtim.
Crezi ca Avraam, modelul de credinta al Scripturii, s-a simtit intotdeauna ca Tatal multor natiuni dupa promisiunea lui Dumnezeu?
Dovada credintei nu este ca ne simtim iertati. Credinta este dovedita doar prin alegerea noastra sa continuam sa credem, indiferent de ceea ce simtim. Dumnezeul adevarului opereaza prin promisiuni. Dusmanul sufletelor noastre opereaza prin frica si inselaciune, iar mijlocul sau cel mai obisnuit de amagire este sa ne incurcam in sentimentele noastre
Te-ai oprit vreodata sa te gândesti unde se afla constiinta in corpul uman? S-ar putea sa se simta ca si cum ar fi in inima sau stomac, dar in realitate constiinta umana trebuie sa fie localizata undeva in creier. Am observat in pagina anterioara ca multe dovezi indica faptul ca TOC este asociat cu o anomalie a creierului. Aceasta nu este o coincidenta. Fie direct, fie indirect, aceasta anomalie incurca constiinta. Si asta nu inseamna ca cineva are o constiinta infailibila. Chiar si apostolul Pavel a spus ca nu se poate baza pe constiinta lui ( Scripturi ) .
Iata ceva ce ar trebui sa-ti tatuezi pe creier:
Pentru oricine sufera de TOC, constiinta nu este stiinta ci o totala pacaleala.
Trebuie sa slujim si sa ne inchinam lui Dumnezeu, nu constiintei noastre. Pentru a face pe Isus Domnul si Mântuitorul nostru, trebuie sa respingem constiinta noastra gresita ori de câte ori, condamnându-ne, constiinta noastra contrazice promisiunea lui Dumnezeu de a ierta pe toti – fara exceptii – pe toti cei care se pocaiesc si isi pun credinta in Isus.
Sa trecem la urmatoarea minciuna de evitat cu orice pret.
2. Daca sunt iertat, Dumnezeu imi va „spune” ca sunt iertat
Dumnezeu ti-a spus deja iar si iar in Cuvântul Sau, punându-l in alb si negru si semnând in sângele lui Isus ca oricine crede in Isus va primi viata vesnica. Crezi ca Dumnezeu isi spune: „S-ar putea sa fi mintit in Biblie. Mai bine dau un semn ca de data asta chiar spun adevarul”?
Din pilda lui Isus despre Lazar si bogatul, aflam ca, daca ne indoim de promisiunile scrise ale lui Dumnezeu (numite in pilda „[scrierile] lui Moise si profeti”), ne vom indoi chiar daca cineva s-ar intoarce din morti, ar sari in fata noastra si ar jura pe un teanc de certificate de deces ca este adevarat (Luca 16:27-31) . Sigur ca inainte suntem siguri ca un semn este tot ce ne trebuie, dar dupa semn, indoielile vor incepe din nou sa ne roada, asa cum au facut-o cu Ghedeon dupa ce a cerut un semn (Judecatori 6:37-39 ) . Acest lucru este valabil mai ales pentru oricine are o tulburare obsesiv-compulsiva, deoarece aceasta boala, care a fost numita indoiala patologica, ii face pe oameni sa tânjeasca la un grad de certitudine imposibil sau ridicol.
Daca toata incertitudinea ar fi inlaturata, nu ar mai fi loc pentru credinta, iar credinta este chiar lucrul care este esential pentru planul de mântuire al lui Dumnezeu.
Acum sa explodam minciuna finala.
3. Daca Dumnezeu ma aproba, gândurile mele rele se vor opri
Oricine ar putea evita furnicile la un picnic, ridurile la un sat de pensionari si nisipul din Sahara, ar gasi totusi tentatia inevitabila. Ispita este la fel de sigura ca si gravitatia si cu siguranta va veni sub forma de gânduri, imagini, indoieli sau pofte nedorite. Si pentru oricine sufera de TOC, astfel de suparari precum gândurile nedorite vor fi deosebit de frecvente. Gândurile intruzive, nelegiuite sunt ca si cum ai avea un film ofensator transmis direct in creier, astfel incât nimic – nici sa inchizi ochii sau sa-ti blochezi urechile sau orice altceva – nu-l poate tine afara. Ispititorul are aceasta putere si cu cât actiunile lui supara pe cineva mai mult, cu atât este mai mult stimulat sa continue atacul. A fi agresat de gânduri sau sentimente nedorite nu este pacat. Este inevitabil. Dumnezeu permite o astfel de ispita pentru ca are credinta in tine. El are incredere in tine sa crezi in continuare si sa te odihnesti in puterea nelimitata a lui Hristos de a ne proteja spiritual, indiferent cat de puternica este.
Deci este esential sa nu mai urmariti mirajele. A te uita la gânduri, sentimente sau semne inseamna a te indragosti de o smecherie mortala a inamicului. Ele sunt nescripturale si saboteaza credinta mântuitoare. Ioan 3:16 este adevarat, impreuna cu toate celelalte nenumarate versete in care Dumnezeu promite mântuire oricarei persoane care crede in Isus. Dumnezeu vrea ca nimeni sa nu piara (2 Petru 3:9; 1 Timotei 2:3-4) si a promis ca niciodata sa nu paraseasca pe oricine isi pune credinta in el. Este ridicol sa presupunem ca promisiunile scrise, solide ca fierul, ale lui Dumnezeu au vreodata nevoie de confirmare. Este ilogic si zadarnic si chiar insultator pentru Dumnezeu, sa te astepti vreodata la un sentiment sau semn sau la disparitia gândurilor rele pentru a confirma faptul ca esti inclus atunci când Biblia spune iar si iar ca iertarea iubitoare a lui Dumnezeu este pentru „oricine”, „toti” „toti”, „oricine” etc.
Am afirmat mai devreme ca persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva simt nevoia unui grad de certitudine imposibil sau ridicol. Pentru a intelege mai bine, sa luam in considerare câteva exemple concrete. Oamenii normali tolereaza o anumita sansa ca mâinile lor sa fie contaminate, fara sa simta nevoia sa se spele pe mâini de zeci de ori pe zi. Sansa ca ati uitat sa incuiati usa este destul de indepartata dupa ce ati verificat-o din nou, de sase ori in ultima ora, si totusi, persoanele al caror TOC se concentreaza pe incuietori, tot nu sunt sigure ca aceasta este incuiata. Deci, atunci când TOC devine religios, va puteti astepta ca indoielile sa fie opresiv de puternice. Nu se intampla pentru ca persoanele cu TOC au putina credinta; aceasta suferinta provoaca credinta oricui la niveluri extraordinare.
Pentru ca un paraplegic plin de durere sa creada ca Dumnezeu il iubeste mult, este nevoie de mai multa credinta decât pentru cineva aflat in vârful sanatatii. La fel, pentru cineva schilodit de sentimente de vinovatie sau de gânduri nedorite – cineva cu TOC religios, de fapt – a mentine credinta in mântuirea lui Hristos este mult mai presus de credinta obisnuita. Pare nedrept, dar nu este mai nedrept decât un antrenor care insista ca cel mai bun sportiv al sau sa se antreneze mult mai greu decât sportivii obisnuiti. Desi te simti nesemnificativ si chiar un esec, esti un campion spiritual in devenire, la fel ca Avraam, care a devenit eroul credintei a milioane de oameni ca rezultat direct a renuntarii la copilul dupa care tânjise an de an.
Daca masina ta este blocata in noroi, cel mai rau lucru pe care il poti face este sa intri in panica si sa turezi motorul. Sa intri in panica si sa te straduiesti mai mult pare lucru firesc, dar cu cât invârti mai mult rotile, cu atât te scufunzi mai adânc. Trebuie sa te opresti, sa te calmezi si sa incerci o abordare complet diferita, cum ar fi sa cobori din masina si sa pui pietre si crengi sub roti.
Incercarea de a opri gândurile sau imaginile rele sau sentimentele de vinovatie sau indoielile, sau asteptarea unui fel de „semn” personal ca Isus iarta cu adevarat fiecare pacat, este ca si cum ai fi invârtit rotile. Se pare ca este ceea ce trebuie facut, doar ca te face sa te scufunzi mai mult. Trebuie sa te calmezi si sa incerci o abordare foarte diferita.
Amintiti-va ca toti crestinii au gânduri ingrozitoare, iesite din comun, dar numai unii dintre noi suntem atât de deranjati de ele, incât insasi disperarea noastra de a nu le gândi face ca aceste gânduri sa vina cu atât mai mult in mintea noastra incât ele continua sa se repete ca invârtirea unei roati de masina.
Gândurile nedorite sunt ca si cum ai viziona un film de groaza. Daca ne lasam prinsi de ceea ce vedem, ne putem imagina ca suntem atât de implicati personal incât ne umplem de teroare. Trebuie sa ne dam inapoi si sa ne reamintim ca suntem in siguranta si ca este doar un film. Nu fi socat sau deprimat de gândurile care iti vin in minte. Ele nu dezvaluie persoana care esti cu adevarat decât o face un film. Nu-i face pe plac diavolului condamnându-te din cauza lor.
Razboiul spiritual
Cred ca tratamentul modern va fi cel mai eficient atunci când va fi combinat cu ceea ce ne-a invatat Isus – razboiul spiritual. Ar trebui sa urmam calea lui Isus si sa trecem la ofensiva spirituala, mustrând puterile spirituale care incearca sa ne ademeneasca cu gânduri rele sau indoieli. De doua ori, Scriptura consemneaza cazuri in care gândurile rele au fost infipte in mintea lui Isus, iar el a raspuns mustrându-l pe diavol (Matei 4:10; 16:23) . In al doilea caz, gândul parea sa fie de origine umana (Petru), dar Isus a vazut dincolo de ceea ce era evident, pâna la originea spirituala si a atacat sursa spirituala, spunând: „Inapoia mea, Satana!”
A mustra pe Satana sau un demon care este sursa spirituala a ispitei, sau care exploateaza o afectiune medicala, nu este doar corecta din punct de vedere spiritual, ci ofera avantajul psihologic puternic de a nu fi pacalit sa-ti asumi apartenenta gândurilor. Dumnezeu care vede inimile noastre nu te face responsabil pentru gândurile pe care nu le vrei. Sunt intrusi.
Deoarece TOC ne face vulnerabili la crearea de ritualuri compulsive pe care le repetam mereu, va rugam sa incercati sa evitati sa transformati mustrarea diavolului intr-un ritual compulsiv. Cu toate acestea, iata un exemplu de rugaciune pe care va sugerez sa va rugati o data pe zi pentru un timp. Alege sa nu faci asta atunci când esti anxios, ci intr-un moment al zilei in care esti in pace:
Draga Doamne, La fel ca multi alti crestini devotati, sunt urmarit de sentimente de vinovatie si napadit de ingrijorarea ca nu sunt suficient de bun. Insasi inima Evangheliei este insa ca iertarea apartine oricui recunoaste ca nu este suficient de bun si crede ca Isus este suficient de bun – ca credinta in neprihanirea lui Isus poate acoperi orice pacat de care se pocaieste oricine.
Nu pot sa-mi opresc sentimentele de vinovatie mai mult decât pot opri vântul sa sufle. Dar, mai degraba decât sa onorez enormitatea pacatului meu si sa-l inalt mai presus de Tine, aleg sa te onorez crezând in enormitatea mult mai mare a harului Tau. Oricât de mari sunt pacatele mele, dragostea si iertarea Ta sunt si mai mari. Iti multumesc ca, pentru ca esti iubire si nu te schimbi niciodata, nu poti inceta sa ma iubesti si sa vrei sa ma ierti, indiferent ce fac.
[Spune urmatoarele cu voce tare, ferm si calm:]
In numele lui Isus ma adresez oricaror puteri demonice care ar cauta sa exploateze orice slabiciune fizica sau psihologica pe care o am. Te mustru si iti poruncesc sa pleci! Oricât de viclean ati incercat amagirea, nu aveti nicio putere asupra mea si sunt in siguranta spiritual, deoarece credinta mea este in infinita putere mântuitoare a Domnului Isus. Ma agata de Mântuitorul care a promis sa nu ma lase si nici sa nu ma paraseasca (Evrei 13:5; Ioan 6:37; 10:28-29) . Refuz sa fiu jefuit de drepturile mele platite de Hristos. Credinta mea nu este in prezenta sau absenta sentimentelor de vinovatie sau a vreun alt semn ciudat, ci exclusiv in puterea mântuitoare a lui Isus care a murit pentru pacatele lumii intregi. Spirite rele, sunteti invinsi. Sângele lui Isus ma curata de orice pacat. Si acest lucru este adevarat, indiferent de ce sentimente sau gânduri vin asupra mea.
Trei lucruri de stiut despre mustrarea diavolului
1. Nu este adevarat ca daca facem acest lucru „corect” nu vom mai avea atacuri. Am remarcat in pagina anterioara ca atunci când Isus a fost ispitit in pustie si in cele din urma a iesit biruitor peste orice ispite, Luca 4:13 afirma doar ca diavolul „s-a indepartat de el pentru un timp” (KJV) sau „pâna la un timp oportun (NIV) .”
Asemenea cu luarea zilnica a crucii, rezistenta zilnica realizeaza lucruri mari din punct de vedere spiritual.
Dovada marii credinte nu este eliberarea instantanee. De fapt, in celebrul „Capitol al Credintei” ni se prezinta ca exemple de mare credinta acei care „au fost chinuiti si au refuzat sa fie eliberati, pentru a obtine o inviere mai buna. Unii s-au confruntat cu batjocuri si biciuiri, in timp ce altii au fost inlantuiti si pusi in inchisoare. Au fost ucisi cu pietre; au fost taiati in doua; au fost ucisi de sabie. Ei mergeau in piei de oaie si de capra, saraci, persecutati si maltratati. . .” (Evrei 11:35-37 . Niciunul dintre eroii credintei mentionati „n-au primit ce le fusese fagaduit” (Evrei 11:39 – vezi si versetul 13). Asta i-a facut grozavi. Au primit o recompensa uimitoare, desigur, dar nu pe aceasta parte a eternitatii.
2. Cel mai bine este sa mergem la ofensiva si sa mustram spiritele rele in numele lui Isus atunci când nu suntem in prezent atacati. Afirmati-i lui Dumnezeu si intregului tarâm al spiritelor rele ca, indiferent de gândurile intruzive care ne invadeaza mintea, ne vom tine de credinta in puterea iertatoare a jertfei lui Isus pentru a ne curata de orice pacat si ca mântuirea noastra se bazeaza pe credinta noastra in acel sacrificiu, nu in faptele noastre sau in ceea ce gândim sau simtim.
3. Când are loc un atac, ar trebui sa incercam sa evitam sa ne enervam pe noi insine sau chiar pe diavol. Cu TOC, cresterea nivelului nostru de anxietate/stres sau orice comportament obligatoriu (inclusiv mustrarea diavolului) nu face decât sa inflameze problema. Fii ca Isus care a intors celalalt obraz când a fost atacat. „ . . . cum tace o oaie inaintea celor ce le tund, asa nu si-a deschis gura” (Isaia 53:7) . Demonii sunt ca niste banditi care batjocoresc pe cineva sau ca si copiii care tachineaza pe un alt copil. Daca cel tachinat nu reactioneaza, ci pare calm si nepasator, cei obraznici incep sa-si piarda interesul si sa renunte. Se hranesc cu cineva care se enerveaza sau devine afectat.
Sa presupunem ca lucrezi cu batjocoritori care te urasc pentru ca esti crestin. Daca au descoperit ca a huli pe Dumnezeu in prezenta ta si a face remarci jignitoare sexual te enerveaza, atunci exact asta vor face. Sa te enervezi sau sa-i implori sa se opreasca ii va incuraja doar sa continue. Modul de a reduce incidenta comportamentului lor dezgustator in prezenta ta este sa faci tot posibilul pentru a-l ignora si sa nu arati nicio reactie.
Asa este si la noi. Pe tarâmul spiritual suntem inconjurati de dusmani care il urasc pe Dumnezeu si isi gasesc placerea din a enerva poporul lui Dumnezeu. Deci, când ne suparam, le facem pe plac. Vor continua sa arunce lucruri ofensive in capul nostru. Modul de reducere a incidentei este sa facem tot posibilul pentru a pastra calmul si a le ignora. Facând acest lucru, ii lasam pe dusmanii nostri spirituali ca pe niste lipitori pe otel lustruit. Si a rezista indemnului de a te supara de gânduri si sentimente nedorite Il incânta pe Dumnezeu pentru ca demonstreaza credinta in dragostea si dreptatea lui Dumnezeu. Refuzând sa ne suparam, ne declaram cu indrazneala noua insine si intregului tarâm spiritual credinta noastra in dragostea si integritatea morala a Mântuitorului nostru, deoarece nu ar fi iubitor si nici drept sa condamnam pe cineva pentru gânduri pe care persoana nu le doreste. Si chiar daca uneori ne-am dorit gânduri rele, putem fi in pace pentru ca Dumnezeu iarta pe oricine cauta iertare prin Isus.
Deci, desi principiile generale existau cu mult inaintea stiintei moderne, iata oportunitatea ta de a folosi intelepciunea terapiei cognitiv-comportamentale . Când apar gânduri sau frici nedorite, fa tot posibilul sa nu lasi atacul sa te streseze. Lasa-l sa te cuprinda, pastrându-te cât mai calm si nepasator. Gândurile sau imaginile nu te vor rani, iar Dumnezeu nu te va acuza. El stie, chiar mai bine decât tine, ca aceste gânduri nu sunt mai ale tale decât erau ale lui Iov când sotia lui i-a spus sa-L blesteme pe Dumnezeu si sa moara, sau ca ar fi fost gânduri care proveneau din inima lui Isus când diavolul i-a vorbit despre a i se inchina lui. Ispitirea ia de obicei forma unor gânduri plasate in mod satanic in mintea noastra, iar ispita nu este pacat.
Când ajungi in punctul in care nu ti-ar putea pasa mai putin daca esti sau nu atacat de indoieli, sentimente de vinovatie opresive sau gânduri respingatoare din punct de vedere spiritual, atacurile in sine se vor diminua. Acesta este un fapt psihologic, deoarece anxietatea este o forta motrice din spatele tulburarii obsesiv-compulsive. Mai mult decât atât, este un fapt spiritual: atunci când puterile rele sunt convinse ca nu mai pot folosi lucruri precum gândurile nedorite pentru a te enerva sau sa-ti submineze credinta in mântuirea lui Hristos, vor incepe in cele din urma sa se oboseasca de aceasta abordare incercandu-o doar din cand in cand, doar pentru a verifica daca nu ati revenit la a fi ingrijorat de astfel de atacuri. Cu toate acestea, reducerea atacurilor nu este deloc scopul. Ar fi o victorie fara sens. Oricine poate fi invingator atunci când nu este atacat.
Puterile spirituale care trag gânduri nedorite in capul nostru sunt inselatoare si le dam satisfactie ori de câte ori cadem in capcana lor, de a presupune ca planul lor este sa ne faca sa gândim sau sa simtim lucruri gresite. Ei spera sa ne distraga atentia, astfel incât sa ne poata tine in ambuscada. Planul lor rau nu este sa ne ademeneasca sa gândim sau sa simtim lucruri anti-Dumnezeu, ci sa ne pacaleasca pentru a nega puterea mântuitoare a lui Hristos, incetând sa credem in puterea lui Isus de a ierta continuu pe fiecare persoana care se pocaieste si isi pune credinta in El.
Când gândurile, imaginile, indoielile sau sentimentele nedorite va inunda, va sugerez sa va stabiliti si sa va concentrati pe problema reala, repetând urmatoarele. De fapt, va sugerez sa-l memorati:
Zâmbeste, aceasta este ispita inofensiva (Chiar si Isus a suferit ispita). Ispita este o incercare de inselaciune. Incercarea de inselaciune este de a nu crede ca Isus a murit pentru pacatele lumii. „Pacatele lumii” trebuie sa includa fiecare pacat al meu. Deci nu voi fi pacalit: prin moartea lui Isus, Dumnezeu imi iarta fiecare pacat.
Cele opt rânduri de mai sus sunt scheletul a ceea ce eu numesc exercitiul terapeutic. In urmatoarele alte articole vom explora acest lucru mai profund.
Ingrijorat de mântuire Gânduri de blasfemie/hula Sentimente severe de vinovatie
Ajutorul de care ai nevoie
Doua tipuri de crestini au nevoie cu disperare de ceea ce urmeaza in randurile urmatoarele:
1. Toti cei afectati de gânduri sau imagini mentale blasfemice sau necrestine
2. Cei care, in ciuda asigurarilor repetate, continua sa-si faca griji ca Dumnezeu s-ar putea sa nu ii fi iertat.
Daca te incadrezi in oricare dintre categorii, atunci prietenii tai, cei dragi, consilierii spirituali vor sfârsi prin perplexitate si frustrare, si in plus, nu vor putea sa-ti ofere siguranta pe care o doresti.
Conditia care va afecteaza este atât de rar inteleasa incât oamenii carora le pasa de dvs. au nevoie de aceste informatii aproape la fel de mult ca si dvs. Va recomand cu tarie nu numai sa cititi toate cele de mai jos, ci sa ii incurajati si pe acesti oameni sa le citeasca. (Consider acest lucru atât de important incât m-am straduit sa ofer o versiune a acestei pagini web doar pentru cei carora le pasa de tine: Tormented by an Over-Sensitive Conscience . Principala diferenta este pur si simplu ca am redus putin detaliile in cazul in care sunt ocupati sau mai putin motivati decat tine sa citeasca totul.)
Ingrijorarea ca nu esti iertat de Dumnezeu si suferinta unor gânduri nestavilite de blasfemie ar putea parea lucruri diferite. Dar, in spatele ambelor dileme se afla, totusi, crestini devotati afectati de ceea ce se tem cel mai mult. Si s-a dovedit ca au o cauza comuna. O astfel de frica nu are nicio baza biblica sau spirituala si totusi ea persista in mintea lor si pare pe deplin justificata, oricât de multa liniste primesc de la consilierii spirituali si chiar de la Dumnezeu insusi.
Daca suferiti de imagini sau gânduri mentale incontrolabile care va supara pentru ca sunt urâte, necrestine sau chiar blasfemiante, va trebui sa cititi aceast articol si celelate despre scrupulozitate. Daca doriti, totusi, puteti incepe prin a citi unele pagini web care se ocupa exclusiv de gânduri si imagini mentale nedorite (uneori numite intruzive). Ele incep de la Când un crestin nu se poate opri din a gândi gânduri hulitoare .
Ati descoperit ca aveti o tulburare de anxietate – o afectiune medicala, numita tehnic Scrupulozitate sau Tulburare obsesiv-compulsiva (TOC) religioasa – pe care diavolul se bucura sa o exploateze fara mila pentru a-i chinui pe crestini? Daca stii ca acesta este ceea ce determina sentimentele tale de vinovatie ingrozitoare, indoielile terifiante cu privire la mântuirea ta, sau/si gândurile care te ingrozesc, citirea in continuare a acestui articol este posibil sa iti schimbe dramatic viata.
Cautarea mea extrem de lunga a adevarului
Aceasta pagina web este despre tine, nu despre mine, dar daca nu realizezi cât de conservator sunt si de devotat cu totul lui Dumnezeu, Cuvântului Sau , credintei , rugaciunii , eliberarii de demoni si asa mai departe, va fi usor sa respingi ceea ce spun.
Incepând de la Te simti condamnat? Exista speranta! si continuând timp de aproape saizeci de pagini web, am adunat o cantitate ridicol de mare de informatii si marturii biblice si teologice (inclusiv pagini despre asa-numitul pacat de neiertat, blasfemie impotriva Duhului Sfânt ) care demonstreaza ca, indiferent cât de grave sunt pacatele unei persoane sau cât de des pacatele s-au repetat inainte sau dupa mântuire, nu exista o persoana pe planeta care sa nu poata fi iertata pe deplin de Dumnezeu doar cautând iertare la Isus.
Chiar daca sunt un scriitor exceptional de lent, sunt atât de dornic sa-l slujesc pe Domnul meu, ajutând oamenii chinuiti de o constiinta vinovata, incât, daca ar fi sa o tipariti in forma de carte, ati gasi pe acest site peste 500 de pagini scrise special pentru oamenii care gasesc ca este greu de crezut ca Dumnezeu ii iarta. Timp de aproape douazeci de ani am dedicat acestui lucru enorm de mult timp si agonie.
Depozitul meu de informatii a crescut enorm pentru ca, chiar si dupa ce au studiat cu atentie toate dovezile si rationamentul atent pe care le-am adunat, oamenii mi-au tot scris, an de an, chinuiti de teama irationala ca ar putea fi cumva singura exceptie de la promisiunile lui Dumnezeu sau cumva se descalifica pe ei insisi sau ca au reusit sa gaseasca un fel de portita in promisiunile clare ale lui Dumnezeu. Pareau sa nu-si dea seama ca incercau, si tânjeau aproape nebuneste sa-si justifice grijile inutile.
Miscat de intensitatea suferintei lor, am tot adunat dovezile; asteptându-ma ca acesti oameni dragi sa accepte in cele din urma puterea argumentarii rationale, bazate pe Biblie. Chiar si atunci când in cele din urma pareau sa inteleaga, usurarea lor a fost, totusi, de scurta durata. In doar câteva zile aveau sa se intoarca cu inca un presupus motiv pentru care sa continue sa se indoiasca de mântuirea lor.
In cele din urma, spre uimirea mea, am fost fortat sa trag concluzia ca, daca zece mii de ingeri ar petrece zece mii de ore declarându-le cu tarie acestor oameni ca au fost cu adevarat rascumparati, siguranta lor ar incepe sa se topeasca si indoielile lor vor reveni imediat dupa ce vizitatorii ceresti si-ar fi incheiat misiunea. Acesti oameni speciali nu au vazut lucrurile in felul acesta. Erau siguri ca un astfel de semn va rezolva problema pe viata, dar experienta mea indelungata in consilierea a sute dintre ei mi-a aratat contrariul.
Ani de zile m-am rugat si m-am rugat, cautând o intelegere spirituala cu privire la modul in care acesti oameni ar putea avea rezolvarea problemei. In cele din urma, am descoperit ca abordarea mea nu va functiona niciodata, deoarece acesti oameni normali si inteligenti sufera de o tulburare de anxietate care continua sa submineze capacitatea lor de a accepta argumente rationale. In toate celelalte domenii ale vietii lor, ei sunt perfect rationali, dar nu in orice problema care are cea mai mare importanta emotionala pentru ei. Nu este surprinzator ca pentru crestini, aceasta problema vizeaza de obicei asigurarea mântuirii, deoarece aceasta este chestiunea care are o importanta suprema pentru ei.
Daca suferi de aceasta, iti inteleg agonia. Solutia lui Dumnezeu este, totusi, foarte diferita de ceea ce te astepti, iar tu si cu mine va parea ca avem scopuri diferite, pâna când vei putea vedea dincolo de superficial pentru a intelege ce ti se intâmpla cu adevarat. Prioritatile noastre vor diferi la fel de mult ca si in cazul in care ai avea apendicita acuta si nu doresti altceva decât analgezice, in timp ce intelegerea mea a necesitatilor medicale ma obliga sa ma concentrez nu pe ameliorarea durerii (atât de mult pe cât imi doresc asta cu pasiune pentru dvs.), ci asupra cauzei durerii, pentru a va convinge de importanta critica a obtinerii unui tratament adecvat. Asa cum analgezicele nu ar fi raspunsul real la apendicita, ci de fapt ti-ar diminua motivatia de a obtine ajutorul de care ai nevoie disperata, la fel asigurarea ca esti iertat divin sau disparitia gândurile nedorite nu este ajutorul de care ai nevoie cu adevarat, in ciuda faptului ca pare drumul cel mai aproape pentru orice suferind.
Daca, de exemplu, gândurile ingrozitoare de hule impotriva Duhului Sfânt continua sa-ti inunde mintea, esti lovit de o ispita chinuitor de puternica, dar Ispititorul spera sa te incurce atât de mult incât nici macar sa nu recunosti ispita. Blasfemia nu este ispita. Tarâmul spiritelor este uimitor de nepasator de asta. Nici macar pacatul grosolan nu este adevarata ispita. Ispita este sa nu mai crezi ca datorita lui Isus, Dumnezeu te iarta, te iubeste si se bucura de tine.
S-ar putea sa fii sigur ca iertarea si curatirea lui Dumnezeu se extind asupra tuturor celorlalti, dar ispita ta urâta este sa crezi ca ai reusit sa descoperi un defect in dragostea si bunatatea lui Dumnezeu; ca puterea jertfei lui Hristos nu este atât de infinita pe cât pretinde Scriptura; ca pacatele tale repetate sau gândurile atroce sunt capabile sa faca un mincinos din Dumnezeu care ofera iertare tuturor celor care accepta curatirea lui Hristos; ca ai gasit cumva o bresa in Scriptura la toate promisiunile lui Dumnezeu cu privire la mântuire; ca pentru ca te simti vinovat, nelinistit si indepartat de Dumnezeu, sentimentul tau este mai de incredere din punct de vedere spiritual decât iubirea si integritatea lui Dumnezeu si puterea crucii.
Asa cum un dependent tânjeste dupa un sfârsit miraculos al simptomelor de sevraj, tu tânjesti dupa o eliberare miraculoasa din suferinta ta. Dar, desi esti sigur ca eliberarile miraculoase din ispita de a te indoi ar fi in interesul tau si al lui Dumnezeu, nu sunt. Am o pagina web ( Life’s Mysteries ) care explica adevarul surprinzator ca este in beneficiul tau spiritual ca tu sa nu ai o eliberare miraculoasa de ispita. Daca o citesti, totusi, trebuie sa te focalizezi asupra faptului ca lumea spiritelor nici macar nu vede blasfemia ca pe o ispita.
Adevarata ispita este sa te indragostesti de minciunile rautacioase ale Inselatorului ca, daca suferi gânduri dezgustatoare sau ai facut un alt lucru hidos si apoi ai cautat iertare, atunci Dumnezeu nu se mai bucura de tine. Ispita este o incercare concertata de a te pacali sa renunti la Dumnezeu pentru ca presupui in mod gresit ca sângele lui Hristos nu te mai curateste. Este ca si cum ai fi pacalit sa crezi ca Fort Knox este plin cu aur fals.
Numai daca trebuie sa te lupti cu aceasta ispita de a te indoi, poti deveni cu adevarat asemanator lui Hristos si poti creste in credinta. Eliberarile miraculoase sunt superficiale. Ne lasa la fel de slabiti precum o musculatura irosita a unor picioare care nu mai sunt folosite la mers, pentru ca persoana respectica este purtata pe sus de catre altcineva. Indiferent cât de ingrozitoare este suferinta ta si cât de amarat si nelegiuit te face sa te simti, ea poate deveni o trambulina catre maretia spirituala.
Pe cât de sigur ca nu exista o modalitate rapida sau usoara de a deveni un campion olimpic, este nevoie de un efort enorm pentru a deveni un campion spiritual. S-ar putea sa-ti doresti pur si simplu o viata usoara si sa lâncezesti in mediocritate, dar esti extraordinar de iubit de Dumnezeu. El crede in tine si are planuri mult mai mari pentru tine decât indraznesti sa visezi. Te rog nu-i rupe inima. Viata usoara nu este pentru tine. Te-ai nascut sa conduci.
Deoarece drumul catre maretia spirituala este lung si greu, aveti nevoie de toata intelegerea, sprijinul si incurajarea pe care le puteti obtine. Despre asta sunt paginile mele web. Ca o expresie a imensitatii iubirii lui Dumnezeu pentru tine, am dedicat ani si ani si ani de rugaciune agonizanta, consiliere, studiu si lupta cu cuvintele; mi-am pus viata in a va oferi tot ce am putut gasi pentru a va ajuta. Sunt departe de a fi perfect, dar, dupa ce am facut tot posibilul, nu am de ales decât sa va las ultimul pas critic. Depinde de tine sa raspunzi, dedicând citirii acestor pagini un efort egal cu cel putin o fractiune din toata rugaciunea si efortul mental pe care le-am facut pentru a aduna acest sprijin pentru tine.
Ceea ce ofera aceste pagini web este atât de imens incât sa obtii echivalentul prin consiliere personala te-ar costa mii de dolari. In schimb, miscat de cât de pretios esti pentru Dumnezeu, am oferit totul gratuit. Chiar daca un antrenor de atletism si-ar oferi cu generozitate toate serviciile in mod gratuit, ar costa, totusi, un efort masiv pentru un campion aspirant. Aceasta este inevitabil. Trebuie sa fii dispus sa investesti un efort semnificativ in a citi, reciti si reciti cu rugaciune tot ceea ce ti-am oferit. Toti anii mei de rugaciune pasionala si cautare nu au gasit nicio alternativa la aceea de a fi nevoit sa continui sa citesti aceste pagini web.
In acest moment, s-ar putea sa-ti doresti sa citesti mai putin, dar când vei descoperi ca anxietatea te macina si mai departe, vei fi recunoscator ca am scris atât de mult. Am oferit toate aceste lecturi pentru a va mentine mintea fixata pe adevaruri si indrumari linistitoare, mai degraba decât sa alunece in panica. Sunt necesare mementouri constante pentru a ajuta la contrabalansarea anxietatii constante care tot pacaleste mintea sa presupuna ca exista un motiv real de alarma.
Daca paginile ar fi scurte, te-ai plictisi sa le citesti iar si iar si iar si nu pot garanta alte site-uri.
Paginile mele sunt ca si cum ai avea acces instantaneu la un consilier care este de garda in fiecare moment, din fiecare zi, a fiecarui an. Nu pot sa fac asta personal pentru miile de oameni care tânjesc, dar scrierile mele pot.
S-ar putea sa-mi actualizez paginile din când in când, dar poti sa printezi cel putin unele pagini, astfel incât sa le poti accesa chiar si in timpul unei caderi de curent sau in alte circumstante neprevazute.
Totusi, nu sunt un substituent pentru Dumnezeu. Cititi cu rugaciune si nu va diminuati partasia cu Dumnezeu, indiferent cât de ingrozitoare gânduri de blasfemie si câte imagini mentale va inunda rugaciunile si cât de multa condamnare falsa incearca sa va terorizeze.
Puterea misterioasa a anxietatii
Dupa cum s-a explicat, mai devreme in aceasta serie extinsa de pagini web (incepând cu Feeling Condemned? Exista speranta!) Am oferit cantitati enorme de informatii detaliate, explicând cu atentie toate motivele biblice, spirituale si rationale pentru care iertarea este pe deplin disponibila pentru absolut toti cei care isi pun credinta in iertarea lui Isus, indiferent cât de grav sau repetat este pacatul lor (inainte sau dupa mântuire, inclusiv cele mai josnice blasfemii) si oricât de bântuiti sunt de gânduri hule. Mai târziu in aceasta serie veti gasi multe marturii de la oameni ale caror blasfemii atroce si pacate hidoase dupa mântuire, confirma ca iertarea este disponibila tuturor. (Totusi, aproape ca imi este rusine sa includ aceste marturii, pentru ca sunt total inutile. Este ca si cum ai sugera ca Biblia nu este de incredere si ca Dumnezeu ar putea fi un mincinos egoist, daca oamenii nu au marturii care dovedesc contrariul). Pe lânga toate aceste dovezi, Cât de mult ma iubeste Dumnezeu? Primirea unei revelatii personale a iubirii lui Dumnezeu pentru tine, demonstreaza amploarea iubirii personale si nesfârsite a lui Dumnezeu pentru fiecare persoana.
Totusi, toate acestea ajuta doar oamenii normali. Sunt cei care au nevoie de o abordare atât de radical diferita, incât de obicei ii uimeste pe oameni când o aud pentru prima data. Pentru a usura socul, voi incerca sa va pregatesc usor. In primul rând, trebuie sa intelegi ce inseamna sa ai o tulburare de anxietate si ca este obisnuit ca oamenii sa nu aiba idee ca sufera de una.
Anxietatea actioneaza ca o alarma, avertizându-ne ca ceva necesita o atentie urgenta pentru a evita un dezastru. O alarma declansata de o defectiune tehnica suna exact ca in realitate si, pe buna dreptate, intram in panica atunci când apare si ne simtim obligati sa verificam daca suntem in pericol. Daca examinam cea mai evidenta sursa de pericol si nu gasim niciun motiv de ingrijorare, dar alarma continua, ne vom simti obligati sa verificam o alta posibila sursa si alta si alta. Daca in cele din urma ne convingem ca am eliminat orice posibila sursa de pericol, vom da un oftat de usurare si vom reseta alarma. In cazul in care alarma este defecta, este posibil sa se declanseze din nou intr-o zi sau cam asa ceva si, din nou, vom intra in panica si ne vom simti obligati sa investigam. Daca acest lucru se intâmpla zi de zi, va deveni foarte obositor,
O tulburare de anxietate supune o persoana la alarme false continue, fiecare dintre ele simtindu-se exact ca una reala – ingrozitor de mult – si, in ciuda faptului ca facem tot ce ne putem gândi pentru a ne odihni mintea, anxietatea sâcâitoare si profund ingrijoratoare va continua. De parca acest lucru nu ar fi suficient de deconcertant, anxietatea se simte ca o constiinta vinovata (care o face sa para spirituala), iar alarma interioara pe care o declanseaza este atât de coplesitoare incât ne inneaca capacitatea de a simti pacea sau bucuria sau prezenta lui Dumnezeu (ceea ce din nou adauga la ingrijorarea noastra ca ceva trebuie sa fie gresit din punct de vedere spiritual).
Crestinii care sufera de acest lucru vor presupune ca trebuie sa fie in pericol spiritual si vor sari la o concluzie despre o posibila cauza. Chiar si atunci când ajung in cele din urma la punctul de a fi siguri ca ceea ce au crezut initial ca ar putea sa-i saboteze spiritual nu este un motiv valid de ingrijorare, alarma va continua sa sune (anxietate) si, astfel, vor trece pur si simplu la presupunerea ca trebuie sa mai existe si un motiv spiritual valid de ingrijorare.
Mintea umana ajunge la extreme uluitoare cautând sa gaseasca un motiv inexistent pentru a crede ca o alarma falsa este ceva pentru care merita sa ne ingrijoram. Luati in considerare acest exemplu:
Un barbat mi-a scris in timp ce era chinuit pentru gândurile pe care le-a suferit. „Sunt ingrozitoare si hulitoare pentru Dumnezeu”, a spus el despre gândurile ingrozitoare care l-au urmarit. „Unele dintre ele tocmai mi-au fulgerat prin minte. Dar pentru altele ma simt responsabil. Nu le-am vrut, dar chiar simt ca le-as fi putut tine departe, dar nu am facut-o. . . . Unele dintre ele implicau exact ceea ce au spus fariseii in Matei 12:24. . . . Idei rele, oribile. . . . Ma simt atât de rau si de putred.”
L-am indreptat catre numeroasele mele pagini web care explica ca nu are niciun motiv rational sau biblic de ingrijorare. Câtiva ani mai târziu, el a scris: „Nu am fost afectat de gânduri oribile de ceva vreme. (Doar ocazional.)”
Asa ca a fost in cele din urma umplut de usurare si chiar de pace, nu? Cititi restul e-mail-ului sau: „. . . Daca nu mai am acele gânduri oribile pentru ca diavolul stie ca s-a terminat pentru mine, asa ca a trecut la altcineva? Ma simt atât de singur si atât de neajutorat.”
Te intrebi de ce oamenii au chef sa-si smulga parul atunci când cauta sa ajute astfel de persoane?
Alarma interioara falsa se simte atât de terifiant de reala, incât oamenii afectati de ea devin extrem de inventivi in a-si gasi scuze pentru a-si crede anxietatea nesfârsita, in loc sa creada realitatea ca Dumnezeu i-a iertat. Nu exista niciun motiv valid pentru care cineva care cauta iertarea prin Isus sa se indoiasca ca este curatat de orice pacat, dar iata câteva exemple de motive false pe care oamenii le aduc pentru a se indoi de mântuirea lor:
* Au hulit pe Duhul Sfant * Ei continua sa cada in pacat * Sunt mai pacatosi decât oricine altcineva de pe planeta * Nu simt niciodata prezenta lui Dumnezeu * Nu au suficienta credinta * Nu simt ca s-au pocait in mod adecvat * Au demonii * Si-au vândut sufletul diavolului * Nu sunt suficient de sinceri * Nu sunt alesi de Dumnezeu * L-au lepadat pe Isus * Ei cred ca au primit semnul fiarei * Ei cred ca au adaugat la cartea Apocalipsei *Ei nu se pot ruga fara a huli * Se simt suparati pe Dumnezeu * Se simt vinovati * Nu se simt vinovati * Au gasit vreun verset biblic sau autoritate care le confirma temerile * Se simt condamnati ori de câte ori citesc Biblia sau merg la biserica * Ei nu simt niciodata pace sau bucurie sau un martor interior ca sunt mântuiti * Ei continua sa aiba vise sau semne supranaturale ca nu sunt mântuiti.
Nici unul dintre aceste lucruri nu este un motiv valid pentru a te indoi de mântuirea ta. Niciunul dintre ele nu ne poate desparti de iubirea lui Dumnezeu. Niciunul dintre ele – si nici orice alt lucru pe care il visezi – nu este de neiertat. Daca ar fi sa refuzi cu incapatânare sa crezi ca Dumnezeu este suficient de iubitor sau suficient de puternic incât sa te ierte prin Isus, sau ai continua sa refuzi permisiunea lui Dumnezeu de a stapâni in viata ta si nu ai fost deloc dispus nici macar ca Dumnezeu sa te faca sa vrei, ai avea o problema pâna te vei razgândi. In momentul in care te razgândesti, totusi, iertarea totala si curatarea de orice pacat este a ta.
Ofer cu reticenta lista de mai sus, deoarece este ca si cum as enumera o mie de boli care nu au fost niciodata luate in considerare de un ipohondru care continua sa se teama inutil ca este bolnav. Concluzia este, totusi, ca oricine merge pe aceasta cale va continua sa fie afectat de anxietate, indiferent de ceea ce ar face, si cu cât isi da seama mai devreme de asta, cu atât mai repede va accepta nevoia lui de o abordare complet diferita.
Puterile spirituale rele nu pot atinge niciodata dragostea lui Dumnezeu pentru noi, nici puterea infinita a crucii. Tot ce pot face este sa se amestece in sentimentele noastre, in speranta ca vom incepe sa credem sentimentele noastre schimbatoare, mai degraba decât sa ramânem sa credem in iubirea si iertarea neschimbata a lui Dumnezeu. Asa ca oricine se uita la sentimentele lui pentru a confirma ca este in ordine cu Dumnezeu lasa usa larg deschis pentru indoiala privind mântuirea lui. De fapt, pâna când continuam sa tratam sentimentele ca pe un barometru spiritual, fiecare dintre noi este periculos de vulnerabil la inselaciune spirituala. In plus, daca cineva cu o tulburare de anxietate se uita la sentimentele sale pentru a confirma ca Dumnezeu il accepta, indoiala va invinge intotdeauna pentru ca, indiferent cât de aproape ar fi de Dumnezeu, anxietatea extrem de tulburatoare va continua sa-i domine sentimentele.
Având o jumatate de sansa, o tulburare de anxietate va transforma un crestin puternic si increzator intr-un ipohondru spiritual. Ramaneti in ea si va reduce un campion spiritual intr-un infrânt pesimist.
Anxietatea isi inseala victimele pentru a-si concentra atentia de pe gloriosul lor Salvator si pentru a se autoexamina. A deveni preocupat de sine – chiar daca este conditia spirituala a cuiva – este mortal din punct de vedere spiritual. Oricât de greu este, trebuie sa continuam sa ne smulgem ochii de la noi insine si sa ne indreptam spre Domnul nostru iubitor.
Va sugerez nu doar sa va rugati urmatoarea rugaciune, ci sa o tipariti, astfel incât sa puteti continua sa reveniti la ea:
In numele lui Isus, care si-a varsat sângele pentru ca eu sa am viata vesnica, mustru si refuz sa ma predau oricarei puteri rele care ar dori sa ma indoiesc de infinitatea iubirii si bunatatii lui Dumnezeu si sa ma indoiesc de puterea jertfei lui Isus pentru a ierta orice pacat. Prin aceasta, renunt la tot ceea ce nu este de la Dumnezeu si imi jur loialitatea fata de Domnul Isus Hristos, afirmându-l ca Domnul si Mântuitorul meu si declarând ca puterea de curatire a jertfei Sale este mai puternica decât orice pacat pe care l-as putea savârsi vreodata.
S-ar putea sa ma chinuie anxietatea, Doamne, dar te laud ca esti mai puternic decât orice sentiment nedorit, indoiala, ingrijorare, vinovatie, frica sau gânduri dezgustatoare. Mai mult, ai promis ca toate lucrurile lucreaza impreuna pentru binele celor care te iubesc. Te iubesc, asa ca aceasta este promisiunea ta pentru mine.
Iti multumesc ca aceasta anxietate persistenta care ma hartuieste si ma incurca este sansa mea de a deveni mai puternic din punct de vedere spiritual, la fel cum sa continui sa alerg in sus este o sansa de a deveni mai puternic fizic. Credinta este mai pretioasa decât aurul (1 Petru 1:7) si credinta se poate dezvolta doar in perioadele in care sentimentele si circumstantele se confrunta cu ceea ce vrei sa cred. Asa ca Te laud pentru aceasta oportunitate de a creste in credinta. Si iti multumesc ca, desi, din cauza naturii procesului, ma voi simti ca si cum m-ai parasit, de fapt esti alaturi de mine la fiecare pas. In ciuda a tot ceea ce ar putea sa ma chinuie si sa ma incurce, te-ai angajat sa nu ma lasi si nici sa nu ma parasesti (Evrei 13:5). Indiferent de ceea ce simt, ramâi fidel si adevarat.
Tu esti Adevarul si declari iar si iar lucruri precum:
1 Ioan 1:9 Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si ne curateasca de orice nelegiuire.
Spui pe buna dreptate ca, daca pretind ca nu am pacatuit niciodata, ma insel si Te fac mincinos. La fel, daca eu, care Ti-am marturisit pacatele mele si mi-am pus credinta in Isus, pretind ca nu sunt iertat, si eu ma insel si Te fac mincinos.
Anxietatea se simte ca o constiinta vinovata. Acest lucru ma ispiteste sa te dezonorez, ajungând la concluzia ca doar pentru ca ma simt vinovat, trebuie sa fi mintit atunci când ai facut aceasta promisiune de a curata pe toti cei care iti marturisesc pacatul. In ciuda acestor sentimente oribile, totusi, eu te fac din tine, nu din sentimentele mele, Dumnezeul meu – autoritatea mea spirituala si sursa adevarului. Deoarece tu, in Scriptura de mai sus, ma declari purificat de orice nedreptate, atunci sunt curatit de toata nedreptatea, indiferent de ceea ce experimentez si de cât de puternic as putea fi ispitit sa gândesc altfel. Asa ca ma agat de adevarul tau, refuzând sa te contrazic, indiferent de ce sentimente si indoieli se incurca in interior.
Nu pot opri sentimentele puternice care sunt contrare adevarului tau – chiar si Isus a fost ispitit – dar ma pot pocai ca am cedat ispitei de a accepta acele sentimente ca adevar. Ma pocaiesc ca sunt atât de carnal incât sa cred ca un simplu sentiment – mai degraba decât Cuvântul tau – indica adevarul spiritual. Am pacatuit gândindu-ma ca s-ar putea sa nu fii Dumnezeul iubirii infinite si ca, prin urmare, trebuie sa-ti dovedesti dragostea pentru mine dându-mi semne, sentimente sau asigurari. Te-am insultat dorind o astfel de „dovada”, de parca ai putea minti sau ai fii lipsit de iubire, daca ceea ce spui nu se potriveste cu sentimentele sau circumstantele mele. De acum inainte, refuz cu fermitate sa cred ca orice sentiment, oricât de puternic, persistent si convingator, este o sursa de adevar mai de incredere decât Tine.
„Cel drept va trai prin credinta” (KJV, citat de patru ori in Biblie – Habacuc 2:4. Romani 1:17; Galateni 3:11; Evrei 10:38) . Asa ca aleg sa traiesc prin credinta, nu prin sentimente. Renunt prin aceasta la sentimente, sau la orice altceva mai putin decât Tine, ca o sursa de incredere a adevarului spiritual.
Perfectiunea iubirii divine inseamna ca ii iubesti cu pasiune chiar si pe cei mai rai dusmani ai tai; tânjind mai fierbinte sa-i ierti decât orice fiinta umana ar fi capabila. Te dai inapoi de la gândul ca lasi in vreun fel sacrificiul chinuitor al Fiului tau iubit pentru pacatele lumii intregi sa fie in zadar. Tu vrei ca nimeni sa nu piara(1 Timotei 2:3-4; 2 Petru 3:9; Ezechiel 33:11) .
Ne spui sa iertam „de saptezeci de ori cate sapte” si totusi imi tot fac griji ca te vei satura sa ma ierti, de parca ai fi cumva ipocrit. Adevarul este ca ma iubesti mult, mult mai mult decât a reusit cineva vreodata sa se iubeasca pe sine sau pe oricine alt om. Mânat de iubire infinita, doresti cu pasiune sa continui sa ma ierti si sa ma bucur de mila ta pentru totdeauna. Intrucât aceasta este dorinta ta arzatoare, care te impinge pâna la extremitatea crucii, am gresit chiar implorand sa ma ierti, de parca ar fi existat in tine vreo reticenta de a ma curati. Esti dornic de iertare; reticenta ta consta in a da semne si sentimente, deoarece asta ma face vulnerabil din punct de vedere spiritual prin stimularea unei dependente de mijloace pe care Inselatorul le poate reproduce si manipula cu usurinta. Cuvântul tau declara ca credinta, nu semnele si sentimentele, este „dovada lucrurilor nevazute” (Evrei 11:1, KJV) . Ma pocaiesc ca am facut jocul diavolului cautând astfel de lucruri in loc sa accept pur si simplu iertarea Ta iubitoare. Recunosc ca semnele si sentimentele sunt jucariile Diavolului – modul lui de a ne ademeni sa ne luam ochii de pe cruce si de pe integritatea caracterului tau. El nu poate atinge adevarul spiritual, dar se poate juca cu semne si sentimente. Credinta este singurul nostru scut; singura noastra protectie impotriva vicleniei lui.
Asa ca ma angajez sa incep sa te onorez agatandu-ma cu incapatanre de Tine, indiferent câte indoieli, temeri, griji, sentimente de vinovatie si gânduri nedorite tipa in mine.
Incetez acum sa Te insult, dorind semne, sentimente sau asigurari ca dovada ca iubesti si ierti pe toti – inclusiv pe mine – care vin la tine in numele lui Isus Hristos. Renunt la toate incercarile de a obtine astfel de lucruri. Integritatea caracterului Tau este tot ce am nevoie. Ma hotarasc de acum sa traiesc asa cum i-ai chemat pe toti copiii Tai sa traiasca – prin credinta pura si nimic altceva.
Oricât de sigur ai nevoie sa-ti reincarci telefonul mobil, ma asteapt ca va trebui sa te intorci in continuare la aceasta rugaciune, nu pentru ca cineva trebuie sa se roage in continuare pentru mântuire, ci pentru ca acest angajament de a nu cauta semne, sentimente si asa mai departe este enorm de dificil de mentinut atunci când sunt afectati de anxietate necrutatoare, chinuitor de puternica si/sau de predicatori bine intentionati, care nu au idee despre ravagiile pe care le provoaca in vietile unora, vorbind ca si cum sentimentele ar conta.
Marea iluzie pentru oamenii anxiosi este ca in sfârsit isi vor gasi pacea daca rezolva o anumita problema. Adevarul este ca o tulburare de anxietate inseamna ca anxietatea va continua indiferent de câte probleme vor fi rezolvate. La fel ca o alarma defectuoasa care continua sa se declanseze, indiferent de cât de sigura este situatia, cei cu anxietate va continua sa simta ca trebuie sa existe un motiv real de ingrijorare si astfel mintea lor va ramâne in plina tensiune incercând sa gaseasca ceva motiv, mai degraba decât sa accepte faptul ca este o alarma falsa.
De obicei, este nevoie de luni sau chiar ani de munca grea pentru ca acesti oameni dragi, afectati de anxietate, sa se convinga ca doar unul dintre presupusele motive de ingrijorare enumerate mai sus nu este valabil, dar când ajung in sfârsit acolo, anxietatea va continua la fel de puternica si insistenta ca intotdeauna si asa, cu exceptia cazului in care ajung sa invete sa traiasca cu alarma falsa a anxietatii si nu o mai trateze ca fiind autentica, tot ce se va intâmpla este sa treaca obsesiv la un alt presupus motiv de indoiala.
Adesea dureaza ani de agonie pâna când in cele din urma isi dau seama, dar se dovedeste ca, pentru multi crestini devotati, nimic – cu exceptia posibila a ajutorului medical – nu este capabil sa le atenueze anxietatea (sursa indoielilor, a temerilor si a sentimentelor coplesitor de puternice de vinovatie). Asemenea unui om insetat care urmareste un miraj, acesti crestini autentici cred cu sinceritate ca trebuie sa existe o anumita asigurare care sa-i satisfaca in cele din urma. Se vor simti temporar mai bine dupa ce vor primi o explicatie completa a motivului pentru care temerile lor sunt lipsite de temei din punct de vedere spiritual, biblic si rational, dar ingrijorarea devastatoare ca sunt condamnati va reveni in curând. In ciuda faptului ca mirajul pare atât de real, adevarul este ca aceasta parte a raiului nu exista literalmente nicio experienta sau dovada, oricât de grozava sau spectaculoasa ar putea sa le potoleasca definitiv temerile. Pentru a ilustra, sa mergem la extreme.
Sa presupunem ca nu doar unul, ci sute de ingeri gigantici in orbitoare haine albe si slava supranaturala ti-au aparut si au declarat ca Dumnezeul Atotputernic este multumit de tine si te va rasplati pentru totdeauna. Daca esti unul dintre crestinii afectati de o tulburare de anxietate (si un numar mare de oameni nu isi dau seama), ai fi in al Noualea Cer, inundat de pace si bucurie. In cele din urma te-ai simti sigur ca esti mântuit si ca nu te vei mai indoi niciodata. In câteva zile insa, ai deveni din nou constient de anxietatea care te roade neincetat; inducând panica si provocându-ti mintea sa se intrebe in exces de ce nu poti scapa de acest sentiment puternic ca ceva nu este in regula. In loc sa accepti ca sentimentul in sine trebuie sa fie gresit, mintea cuiva cauta constincios asigurarea sigurantei, presupunând ca atâta timp cât anxietatea continua, o amenintare reala ar putea fi prezenta. Intr-o frenezie protectoare, continua sa caute orice cale in care ar putea exista pericol, in ciuda acelei confirmari supranaturale ca totul este bine. In curând, sub controlul necrutator al puterilor tale intelectuale, vor incepe sa apara posibilitati, cum ar fi: „Dar daca acea vizita divina a fost doar imaginatia mea sau un vis sau o iluzie sau o amintire falsa sau un episod psihotic? Ce-ar fi daca ceea ce am experimentat a fost o farsa inteligenta cu lasere si holograme? Daca ar fi o inselaciune demonica? Ce-ar fi daca acea declaratie ingereasca a fost adevarata la acea vreme, dar de atunci am pacatuit si acum sunt pierdut pentru totdeauna? Si daca . . . ?” In curând, toata acea usurare si siguranta pe care le aveai acum câteva zile vor fi disparut.
Cum interactioneaza naturalul si spiritualul
Inca ma indrept cu precautie catre partea care initial ii zguduie profund pe oamenii spirituali, deoarece la suprafata, pare nespiritual. Unii cititori ar putea dori sa trec inainte – si puteti sari peste aceasta sectiune daca insistati – dar majoritatea vor avea nevoie de aceasta introducere mai mult decât isi dau seama in prezent. De fapt, dupa ce parcurg aceasta pagina web si pe cele care urmeaza, multi dintre cei care au citit aceasta sectiune vor incepe sa descopere ca este mai valoroasa decât au crezut si vor dori sa revina sa o citeasca din nou cu un interes reinnoit.
Adesea naturalul si supranaturalul nu se opun. Intr-adevar, ei lucreaza adesea mâna in mâna. La urma urmei, amândoi au fost creati cu dragoste de acelasi Dumnezeu infinit de bun si ambele tarâmuri au fost atacate de aceleasi forte spirituale anti-Dumnezeu.
Nu numai ca nu este nespiritual sa luam in considerare naturalul, dar este adesea nespiritual sa ignoram naturalul. De exemplu, Iacov 2:15-16 ii ridiculizeaza pe cei care spun lucruri spirituale oamenilor care au o nevoie fizica, dar nu fac nimic pentru a-i ajuta intr-un mod practic (natural). La fel, Isus a subliniat importanta ingrijirii nevoilor fizice ale oamenilor, fie ca este vorba despre un pahar cu apa, hranirea si imbracamintea pentru cei saraci, primirea unui strain, ingrijirea bolnavilor sau vizitarea prizonierilor (Matei 10:42; 25:34-39 ) . Slujirea pamânteasca a lui Isus nu era in niciun caz concentrata exclusiv pe bunastarea spirituala a oamenilor; vindecarea trupurilor lor fizice era o prioritate pentru el. A fi atât de „spiritual” incât sa ignori fizicul inseamna a fi mai „spiritual” decât Dumnezeu!
Cred atât de mult in invatatura Bibliei despre demoni, incât sunt convins ca toti avem de-a face in mod regulat cu demonii. De exemplu, din moment ce diavolul nu are puterea divina de a fi peste tot deodata, de obicei nu Satana este cel care ne ispiteste personal, ci subordonatii lui.
De obicei, ispita este data de entitatile spirituale malefice care incearca sa exploateze orice slabiciune naturala pe care o pot gasi la o persoana. Ispita are o componenta spirituala, dar exista si o componenta naturala. Sa luam in considerare Sfântul Fiu al lui Dumnezeu. Când a fost tentat sa transforme pietrele in pâine, diavolul exploata un dezechilibru chimic natural al Domnului nostru. Nu mâncase de saptamâni intregi. Este firesc – inevitabil – ca orice om infometat sa se gândeasca in continuare la mâncare. Mai mult decât atât, multe dintre pietrele din aceasta pustie aveau forma unor pâini pe care Isus le mâncase toata viata. Din motive perfect naturale, corpul lui tânjea dupa mâncare, iar mintea ii tot amintea invariabil ca acele pietre aratau ca pâine. Oricine are capacitatea de a transforma pietrele in pâine ar continua sa se gândeasca cât de minunat ar fi sa faca asta. Astfel de gânduri ar chinui orice persoana, dar erau perfect normale, având in vedere dezechilibrul chimic din corpul lui Isus. Daca cineva si-ar face griji ca a avea astfel de gânduri normale ar face o persoana de neiertat, nu ar fi doar ridicol din punct de vedere teologic, ci o astfel de frica nefondata ar transforma o experienta deja neplacuta in ceva terifiant. A avea mintea inundata continuu de astfel de gânduri nu este insa pacat. Nu ar fi fost pacat decât daca Isus ar fi intrerupt postul.
In mod similar, dupa cum voi explica in curând, temerile, indoielile si gândurile tale nedorite sunt de fapt la fel de naturale si determinate fizic cum sunt cele ale unui om infometat si dornic de mâncare. Puterile malefice incearca sa insele oamenii care sufera de aceasta slabiciune naturala. Ei exploateaza slabiciunea umana nu incercând sa-i ademeneasca pe acesti oameni sa faca ceea ce se intâmpla in mod natural si este inevitabil – având indoieli, temeri si gânduri nedorite – ci acuzându-i in mod fals ca au aceste reactii naturale si incercând sa-i seduca pe acesti oameni dragi sa creada minciuna ca a fi supus acestei experiente conduse de natura anuleaza puterea lui Hristos de a-i iubi, de a-i curati, de a-i ierta si de a le acorda darul aprobarii divine.
Ispita lui Isus in pustie a fost atât de intensa doar pentru ca trupul lui era anormal de infometat. De asemenea, oricare dintre noi poate avea o anomalie in chimia noastra corporala care ne face vulnerabili la atacuri pe care altii pur si simplu nu le sufera. Cei eliberati de astfel de atacuri ar putea parea mai spirituali sau mai buni crestini, dar nu sunt. Oricât de incredibil ar parea initial, singura diferenta dintre cele doua grupuri de oameni este o deficienta usoara sau un dezechilibru chimic in corpul lor.
Am citat deja versete din Scriptura conform carora, fie ca este vorba de tarâmul ispitelor sau de modul in care aratam dragostea, ar trebui sa fim atenti nu doar la ceea ce este spiritual, ci si la natural. Pentru un ultim exemplu: 1 Corinteni 7:3-5 spune ca sotii si sotiile ar trebui sa satisfaca reciproc nevoile fizice „pentru ca Satana sa nu va ispiteasca”. Chiar si marele apostol Pavel, care s-a lepadat de casatorie, insista ca este spiritual si corect sa luam in considerare latura fizica a ispitei si sa atenuam o problema spirituala, satisfacând o nevoie fizica, daca exista o cale acceptabila din punct de vedere moral. De asemenea, daca, de exemplu, cercetatorii medicali ar descoperi o modalitate sanatoasa, neutra din punct de vedere moral, de a vindeca o anomalie fizica si de a ne face astfel mai putin vulnerabili la atacurile spirituale, atunci am avea obligatia spirituala de a ne folosi de ea.
Adevarul uluitor pentru care am incercat atât de precaut sa te pregatesc este ca multi oameni sunt chinuiti neincetat de ceea ce se simte exact ca o constiinta vinovata si incapacitatea de a simti dragostea lui Dumnezeu si, totusi, se dovedeste ca are la baza o cauza care nu este deloc spirituala. Pare initial de necrezut, dar pentru acesti oameni ceea ce provoaca sentimente intense care sunt atât de usor confundate cu judecata divina – si poate chiar genera si gânduri ingrozitor de blasfemiante – este o tulburare medicala usoara care provoaca anxietate in exces. Nici una din gama vasta de invataturi biblice oferite in alta parte a acestui site web nu va reduce preocuparile spirituale profunde care afecteaza milioanele de oameni a caror anxietate are o baza medicala. Asa cum dovada ca esti iertat nu va pune capat durerii unei boli fizice, nici dovada ca esti iertat nu va pune capat durerii interioare a tuturor indoielii, fricilor si grijilor generate de o boala fizica – o tulburare in chimia creierului cuiva.
Te inteleg perfect crezând ca sunt nebun , sau cel putin nespiritual, sa sugerez asa ceva. La urma urmei, timp de foarte multi ani de slujire completa fata de oameni chinuiti de indoieli sau gânduri nedorite, daca cineva ar fi sugerat ca ar putea exista o componenta medicala in aceasta chestiune spirituala, eu insumi as fi crezut ca sunt nebuni sau nelegiuiti.
Cu toate acestea, un numar mare de oameni au continuat sa-mi trimita e-mailuri pentru a cauta ajutor si, in ciuda tuturor dovezilor biblice pe care le-am oferit, care dovedesc ca nu aveau de ce sa se teama, se linisteau timp de câteva ore si apoi au cazut din nou in indoiala. In timp ce ma tot rugam cu ardoare pentru asta si imi turnam viata in incercarea de a-i ajuta pe acesti oameni dragi si chinuiti, am inceput sa observ ceva ciudat. Tulburarile de anxietate erau uimitor de frecvente la acesti oameni. De obicei, ei considerau tulburarea lor de anxietate ca fiind irelevanta pentru preocuparile lor spirituale, dar pe masura ce continuam sa vorbesc cu tot mai multi oameni, legatura a continuat sa apara mult prea des pentru a fi o simpla coincidenta. In cele din urma, am descoperit ca un numar imens de cercetari stiintifice confirmase deja legatura.
La fel ca mine, probabil ca vei avea nevoie de multa convingere. Este in regula. Sunt atât de pasionat sa ajut oamenii care sufera acest chin spiritual ingrozitor, incât am facut eforturi imense pentru a aduna si a explica cu atentie dovezile intr-o maniera logica, usor de inteles. Tot ce va cer este sa continuati sa cititi cu rugaciune.
Oamenii afectati de gânduri de blasfemie sau de indoieli continue se numara printre numarul surprinzator de mare de oameni care sunt perfect sanatosi – iar unii sunt foarte inteligenti – cu exceptia faptului ca mintea lor care le joaca feste intr-un domeniu ingust al vietii lor, este de cea mai mare importanta pentru ei. Nu pentru ca au mai putina credinta, cunostinte biblice, vointa sau devotament decât alti crestini. De fapt, ei sunt de obicei peste medie la astfel de masuri. Doar ca, in acest domeniu al vietii, anxietatea ii innebuneste aproape literal. Spre deosebire de ceea ce pare intuitive evident, temerile lor nu sunt conduse din punct de vedere spiritual sau rational, ci provin dintr-un dezechilibru chimic care ii face sa sufere de niveluri anormale de anxietate. Deoarece are o baza medicala, nu puteti opri aceasta anxietate (si sentimentele corespunzatoare de vinovatie, griji cu privire la mântuire, incapacitatea de a-ti controla gândurile etc.) citind mai mult Biblia, incercând sa-ti faci mai putine griji, muncind mai mult pentru a-ti construi credinta sau orice altceva. A suferi de anxietate cauzata din punct de vedere medical nu este mai mult un indiciu ca cineva este nespiritual, decât daca suferi du un picior rupt inseamna ca esti nespiritual.
Se refera la faptul ca cei care sufera de aceasta nefericita problema fizica se simt inutil vinovati, nu se simt in largul lor sau isi fac griji mult mai mult decât oamenii obisnuiti cu privire la cel putin un lucru (si de obicei se concentreaza asupra a ceea ce este cel mai important pentru ei). Si indiferent de ceea ce fac ei – câta partasie au cu Dumnezeu, câta credinta au, câte cunostinte teologice dobândesc – acel sentiment ingrozitor, tulburator, continua sa-i roada pentru ca motivul nu este spiritual sau rational, ci fizic. Indiferent ce cred sau gândesc ei si cât de mult ii aproba Dumnezeu si se bucura de ei, acel sentiment oribil continua sa revina. Creierul nostru este proiectat sa trateze acel sentiment – numit de obicei anxietate – ca pe o alarma care ne avertizeaza ca ceva este in neregula. Problema este ca atunci când un dezechilibru chimic declanseaza o alarma falsa, tocmai alarma pe care ne bazam pentru a ne avertiza asupra pericolului fizic sau spiritual a fost declansata. Dupa cum sa sugerat anterior, partea creierului nostru proiectata sa raspunda la alarma nu poate distinge o alarma falsa indusa chimic de cea reala. Pe masura ce alarma continua, creierul continua sa vâneze frenetic un pericol care a declansat alarma. Indiferent ce asigurari vin de la Dumnezeu, Scriptura, autoritati spirituale, experiente trecute sau orice altceva, alarma continua sa sune si asa ca continua si ingrijorarea ca trebuie sa existe un pericol spiritual autentic. Indiferent ce asigurari vin de la Dumnezeu, Scripturi, autoritati spirituale, experiente trecute sau orice altceva, alarma continua sa sune si continua si ingrijorarea ca trebuie sa existe un pericol spiritual authentic.
Ceea ce ii incurca pe acesti oameni este ca ceea ce unii numesc sentimentul lor instinctual – unii il numesc constiinta cuiva si unii chiar il confunda cu vocea lui Dumnezeu – a fost grav denaturat de o afectiune bine cunoscuta profesiei medicale. Din pacate, spre deosebire de experti, implicatiile sunt rareori intelese de populatia generala.
Cu aceasta alarma falsa profund tulburatoare, care nu se poate distinge de lucrul real care rasuna in interiorul unei persoane zi de zi, este suficient sa distorsioneze serios perceptia spirituala a oricui. Acest sentiment devastator continua sa sâcâie neincetat; alungarea aceste sentimente sâcâitoare ar fi o dovada mai mult decât suficienta a acceptarii lui Dumnezeu. Desi aceasta suferinta extrem de neplacuta si confuza tulbura o proportie relativ mica de oameni, cifrele se aduna la literalmente milioane de oameni din intreaga lume.
Multimi de oameni sufera de o tulburare de anxietate nediagnosticata. Ai putea fi unul dintre ei si daca se va dovedi ca esti, atâtea lucruri nu vor avea sens pentru tine. De exemplu:
* Daca esti afectat de gânduri oribile, cu cât incerci mai greu sa nu le gândesti, cu atât le vei avea mai mult.
* Daca tânjiti dupa asigurarea iertarii lui Dumnezeu, cu cât cautati mai multa asigurare, cu atât o veti avea mai putin.
Nu exista spatiu pentru o explicatie completa aici – care vine mai departe – dar odata ce procesul este explicat cu atentie, este usor de inteles de catre oamenii obisnuiti. Cei care sufera de aceasta suferinta le va fi, totusi, mult mai greu sa accepte adevarul, deoarece il considera atât de contrar cu ceea se simt intuitiv ca este corect si acel sentiment ingrozitor ca ceva este teribil de gresit continua la fel de neincetat ca intotdeauna. Tot ce este in interiorul unei persoane care sufera de anxietate excesiva va tipa impotriva adevarului. Deci, in ciuda incercarii pâna la epuizarea totala, cei care sufera in acest fel vor continua sa se simta mai rau, in loc sa se simta mai bine, daca nu isi schimba total intelegerea.
Am hiperventilat o data. Eram sigura ca nu primesc suficient aer si asa ca am respirat mai des, total incostient de faptul ca de fapt sufeream de prea mult aer si trebuia sa respir mai putin. La fel este si cu cei care sunt urmariti de gânduri nedorite sau tânjesc dupa asigurarea mântuirii. Se vor inrautati doar pâna când vor invata sa faca aproape exact opusul a ceea ce sunt siguri ca va ajuta. Ei sunt atât de convinsi ca trebuie sa faca opusul a ceea ce va ajuta de fapt, incât de obicei nici macar nu pot intelege ceea ce spun urmatoarele pagini web, dar continua sa le interpreteze gresit pentru a se alinia cu opiniile lor gresite.
Ce vrei cu adevarat?
Ce conteaza cel mai mult pentru tine? Ca chinul tau sa se sfârseasca si sa fii in pace, sau sa devii asemanator cu Hristos si sa-L faci pe Dumnezeu mândru? Iti doresti atât de mult pe acesta din urma, incât ai fi dispus sa induri o viata intreaga in care te simti condamnat si suferi gânduri nedorite, daca acesta ar fi pretul pe care ar trebui sa-l platesti?
Aminteste-ti cum Domnul tau a suferit ingrozitor si L-a rugat pe Dumnezeu sa nu treaca prin asta. Cu toate acestea, el s-a supus scopului lui Dumnezeu de a obtine lucruri de valoare vesnica, chiar daca asta insemna sa fie umilit si sa se simta atât de indepartat de Dumnezeu incât a strigat: „Dumnezeule, de ce m-ai parasit?” Isus, de asemenea, ne cere fiecaruia dintre noi sa ne lepadam de noi insine, sa ne luam crucea si sa-L urmam. Tânjiti sa va asigurati ca Dumnezeu va aproba, dar ati fi dispus sa sacrificati acea asigurare daca, facând acest lucru, il faceti pe Dumnezeu mândru de voi?
Ai fi dispus sa nu ai pace pentru tot restul vietii tale, daca indurarea acestei agonii ajunge sa te faca atât de puternic din punct de vedere spiritual incât, desi de-a lungul timpului tau pe pamânt te-ai vazut ca un esec spiritual, cerul te vede ca un erou si te va saluta ca atare pentru totdeauna? Vrei mângâierea ta sau ca Dumnezeu sa fie glorificat prin rabdarea ta? Ai prefera sa simti ca Dumnezeu este multumit de tine sau ca Dumnezeu sa fie cu adevarat multumit de tine, chiar daca costul este sa suporti o viata intreaga de a te simti condamnat si chinuit de atacurile asupra mintii tale?
Cred ca acestea sunt intrebari de importanta critica si ca vei fi teribil de tentat sa vrei sentimente de pace si normalitate mai degraba decât beneficiile spirituale pe care le aduc incercarile.
Gândeste-te cu rugaciune la acest incident:
2 Corinteni 12:7-10 . . . mi s-a dat un tepus in trup, un mesager al Satanei ca sa ma palmuiasca, ca sa ma impiedice sa ma ingâmf. Cu privire la acest lucru, l-am rugat pe Domnul de trei ori sa mi-l ia. El mi-a spus: „Harul Meu iti este de ajuns, caci puterea Mea se desavârseste in slabiciune”. Deci cu mare bucurie ma voi lauda cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa se odihneasca asupra mea.
De aceea imi face placere in slabiciuni, in rani, in nevoi, in persecutii, in necazuri, pentru Hristos. Caci când sunt slab, atunci sunt puternic . (Sublinierea mea.)
Pentru o intelegere mai profunda a motivului pentru care Dumnezeu permite incercarile si ce beneficii profunde aduc acestea, va rugam sa vedeti Bucuria surprinzatoare a incercarilor
Tânjesc sa va ajut, dar este imposibil, daca, nu numai ca cititi urmatoarele pagini web, ci le si studiati , rugându-va in mod regulat ca ochii sa fie deschisi la adevarurile din ele la care sunteti orbit in prezent. Chiar si dupa ce in sfârsit intelegi adevarul, te vei trezi in mod repetat, lasându-l sa scape si revenind la vechea ta gândire gresita, care se simte atât de intuitiv corecta. Asadar, pentru a fi pe drumul cel bun, va trebui sa reveniti in continuare la aceste pagini web.
Nu numai ca imi frânge mie inima, ci cu siguranta frânge si inima lui Dumnezeu, oamenii chinuiti inutil de o neintelegere fundamentala a rolului sentimentelor in viata crestina. Ei isi imagineaza in mod eronat ca sentimentele conteaza pentru Dumnezeu, dar adevarul se afla chiar in directia opusa. De fapt, nu Dumnezeu, ci diavolul (inselatorul), este cel care vrea ca noi sa ne examinam sentimentele si sa fim ghidati de ele. Ori de câte ori ne simtim vinovati sau cu inima impietrita, aproape intotdeauna in spate sta diavolul care spera sa ne pacaleasca ca sa ne concentram asupra noastra, astfel incât sa ne ingrijoram inutil si sa ne luam ochii de la Salvatorul nostru.
A-ti face griji ca ai inima impietrita, de exemplu, este la fel de ridicol ca si a-ti face griji ca nu te ingrijorezi suficient de mult. Daca va faceti griji pentru acest lucru, nu dovedeste ca va faceti griji prea putin, ci prea mult. A-ti face griji ca te simti cu inima impietrita inseamna ca ai devenit atât de dependent sa iti faci tot timpul griji, incât in momentul in care incetezi sa-ti faci griji, incepi sa-ti faci griji ca nu-ti mai faci griji.
Definitia lui Dumnezeu pentru dragoste, bucurie si pace
Daca crezi la fel ca majoritatea oamenilor ca dragostea, bucuria si pacea sunt sentimente, este pentru ca ai omis sensul Sfintei Scripturi pentru aceste cuvinte. Arata ca ceea ce vrei sa spui prin aceste cuvinte nu este ceea ce Dumnezeu spune, ci ceea ce oamenii lumesti inteleg când folosesc aceste cuvinte.
Biblia ne porunceste mereu sa iubim, sa ne bucuram si „Daca se poate, in masura in care depinde de tine, traieste in pace cu toata lumea (Romani 12:18), „Fa toate eforturile sa traiesti in pace cu toti oamenii. . .” (Evrei 12:14) si asa mai departe. A porunci cuiva sa simta ceva este ridicol. Oamenii pot asculta doar comenzile de a face lucruri, nu de a simti lucruri
Sentimentele sunt involuntare si sunt naturale, nu spirituale.
Cel mai usor sa vedem diferenta puternica dintre definitia lumeasca si definitia lui Dumnezeu a acestor cuvinte este analizând ceea ce spun romanele romantice ca inseamna iubire si apoi comparând-o cu ceea ce a vrut sa spuna Isus când ne-a spus sa ne iubim dusmanii. Biblia defineste iubirea nu prin ceea ce simte cineva, ci prin ceea ce face: „Iubeste-ti dusmanii, fa bine celor care te urasc, binecuvânteaza pe cei care te blestema, roaga-te pentru cei care te maltrateaza. . . Dar iubiti-va dusmanii, faceti-le bine si imprumutati-i fara sa va asteptati sa primiti ceva inapoi.” (Luca 6:27-28,35) . Din nou, când Iisus a fost rugat sa explice ce inseamna sa-ti iubesti aproapele, a dat pilda bunului samaritean in care iubirea nu este despre sentimente, ci despre ingrijirea unui calator ranit (Luca 10:27-37). Iacov 2:16 demonstreaza cât de inutile si lipsite de importanta sunt sentimentele când spune: „Daca unul dintre voi ii spune: „Duceti-va in pace, incalziti-va si saturati-va! Fara sa le dea cele terbuincioase trupului la ce i-ar folosi?”
De asemenea, bucuria si pacea se refera la ceea ce alegeti sa faceti si sa credeti, indiferent de ceea ce simtiti.
Cuvântul lui Dumnezeu plaseaza dragostea, bucuria si pacea cu rodul Duhului:
Galateni 5:22 Dar rodul Duhului este dragostea, bucuria, pacea, rabdarea, bunatatea, credinciosia, blândetea si stapânirea de sine. . .
Aceasta dovedeste ca atunci când Dumnezeu vorbeste despre iubire, bucurie si pace, el se refera la calitati spirituale, nu la emotii trupesti/carnale. Ele vin din inima Lui Dumnezeu, nu din inima omului. Toate roadele Duhului sunt virtuti, nu sentimente. Acest lucru se aplica la fel de mult pentru primele trei ca si pentru oricare dintre celelalte. Asa cum rabdarea si stapânirea de sine (de asemenea, roadele Duhului) se manifesta atunci când cineva simte o furie exploziva, dar refuza sa fie dominat de acel sentiment si, in schimb, il controleaza, tot asa dragostea, bucuria si pacea nu sunt sentimente, ci se manifesta atunci când cineva se ridica deasupra sentimentelor si alege sa actioneze virtuos.
Sentimentele nu sunt un indicator al relatiei noastre cu Dumnezeu
De asemenea, este o greseala comuna sa crezi ca ar trebui sa folosesti sentimentele ca un indicator al conducerii divine. Pentru a adapta usor ceea ce am scris in alta parte:
Dusmanul sufletelor noastre este maestrul inselator pentru ca asta este tot ce poate face. Diavolul nu poate schimba realitatea. El nu poate schimba faptul ca Dumnezeu te iubeste cu toata dragostea Sa nelimitata si ca Hristos a murit pentru pacatele lumii intregi, care trebuie sa includa fiecare pacat pe care l-ai comis vreodata. Asa ca tot ce poate face este sa-ti incurce sentimentele, sperând ca vei incepe sa le crezi mai degraba decât sa crezi in puterea de curatare si iertare a lui Hristos si iubirea lui Dumnezeu.
Chiar daca simti ca esti dincolo de iertarea lui Dumnezeu, acel sentiment este o minciuna din iad la fel de grava ca si a afirma ca Hristos nu a murit pentru pacatele lumii.
Pâna când nu realizezi ca sentimentele false vor continua, indiferent cât de devotat ai fi lui Hristos, vei fi atât de vulnerabil la sentimentele false, incât ispititorul va continua sa le ingramadeasca mai mult ca oricând. Niciunul dintre noi nu ajunge vreodata in punctul in care sa nu mai fim tentati. Gândurile si sentimentele nedorite s-ar diminua usor doar daca ispititorul a incercat atât de des, fara sa-ti zvâcneasca inima, incât incepe sa creada ca un astfel de atac nu va reusi niciodata cu tine si este o pierdere completa a timpului sa se joace in continuare cu sentimentele tale. Daca in trecut a avut mult succes facandu-te sa treiasti in confuzia sentimentelor false, va dura totusi mult timp pâna se va convinge ca aceasta abordare nu te va mai pacali.
Nu putem opri sentimentele puternice care sunt contrare adevarului lui Dumnezeu – chiar si Isus a fost ispitit – dar ne putem pocai de faptul ca am cedat ispitei de a accepta acele sentimente ca adevar. Ar trebui sa ne pocaim ca suntem atât de trupesti incât sa credem ca un simplu sentiment, mai degraba decât Cuvântul lui Dumnezeu, indica adevarul spiritual. De acum inainte, ar trebui sa refuzam cu fermitate sa credem ca orice sentiment, oricât de puternic, persistent si convingator, este o sursa de adevar mai sigura decât Biblia.
O alta mare greseala pe care oamenii o fac este sa atribuie puteri magice gândurilor. Tot felul de gânduri ciudate zboara prin creierul uman. Ele sunt doar o parte a fiintei umane si adesea sunt ispita, dar ceea ce conteaza nu este daca vin gândurile rele, ci daca actionam in functie de ele sau ne straduim sa le cultivam. Chiar daca ar fi sa actionam dupa gânduri rele, Isus este dornic sa ne ierte. El a murit tocmai pentru ca noi sa fim iertati de orice pacat.
Este o simpla superstitie sa credem ca gândurile noastre afecteaza alti oameni sau ca gândurile nedorite afecteaza relatia noastra cu Dumnezeu. O tulburare de anxietate este cel mai frecvent motiv pentru care oamenii cad intr-o astfel de frica superstitioasa. Anxietatea continua sa ne sâcâie, facându-ne sa ne ingrijoram cu privire la lucruri care par atât de reale si totusi, de fapt, nu ne preocupa. Nu este neobisnuit ca oamenii sa sufere de tulburari de anxietate fara sa-si dea seama. Trebuie sa cititi si alte articole de pe acest site web (care vor aparea in continuare) pentru a intelege lucrurile ciudate pe care le produc tulburarile de anxietate.
Pentru că nu trăim într-o lume perfecta, fiecare om de pe acest pământ o să fie uneori rănit de acţiunile, atitudinea sau cuvintele altor oameni. Şi orice om, din greşeală, din prostie, din nepasare, i-a rănit sau îi va răni cândva pe alţii. Răspunsul la astfel de lucruri poate fi iertarea sau, dimpotrivă, o atitudine plină de resentimente şi dorinţă de răzbunare, adică neiertarea. Nu toţi cei care cred că au iertat au şi făcut acest lucru. Există multă confuzie în ceea ce înseamnă sau nu înseamnă iertarea. Modelul creştin de iertare diferă foarte mult de cel necreştin. Un necreştin, dacă este suficient de matur emoţional, ştie că trebuie să ierte, în primul rând pentru propriul său interes, pentru pacea, liniştea şi eliberarea pe care o aduce iertarea. Dar un creştin, care se vrea un urmaş a lui Hristos, trebuie să ierte atât pentru binele său personal cât şi pentru binele celuilalt. A spune că ierţi pe cineva fără să îl confrunţi înseamnă de fapt condamnarea lui.
Confuziile legate de iertare
Din nefericire mulţi oameni, care se consideră creştini, spun că au iertat pentru că ştiu că aşa trebuie să facă. În sinea lor sunt supăraţi pe persoana care i-a rănit şi o evită, iar atitudinea lor, deşi nu ar recunoaşte-o este cea de comdamnare a aproapelui. Sfanta Scriptură ne vorbeşte de 4 paşi în practicarea iertarii, paşi explicaţi de însuşi Domnul Isus Hristos. (Un foarte bun aici) Scopul final al acestor 4 pasi este “câştigarea” fratelui tău care ţi-a greşit, salvarea sufletului său. Un creştin iubitor va urma întotdeauna recomandările Domnului Hristos.
Împăcarea fără iertare sau “a trece peste”
Unii se împacă fără a-şi ierta unii altora greşelile şi spun cu mândrie că „trec peste” sau că „nu sunt dintre cei care dezgroapă morţii”. În realitate ei judecă şi condamnă persoana care i-a rănit, presupunând că a făcut totul cu rea intenţie. Pe ei însă, se consideră oameni buni şi împăciuitori. Procedând în felul acesta ei se înşeală foarte tare, pentru că această „împăcare”, care, într-adevăr se realizează uneori, este un fel de a pansa o rană care puroiază şi căreia nu i se mai permite să se vindece. Numai aducerea în lumină a faptelor poate duce la acea extraordinară scenă de împăcare, de eliberare, în care persoana care a ofensat să îşi recunoască vina spunând: „Ai dreptate, eu am greşit”. Merită să ai curajul şi smerenia de a proceda aşa pentru a-i da celuilalt ocazia să se pocăiască, să exprime aceste minunate cuvinte de regret. Aceasta înseamnă că “l-ai câştigat pe fratele tău”. Aceasta înseamnă că ai încetat să îl condamni şi că i-ai oferit şansa de a se îndrepta. Acest lucru înseamnă a acţiona în dragoste şi în dorinţa de iertare. Doar acest lucru poate produce o schimbare reală a modului de gândire a celuilalt.
Se mai poate întâmpla, însă, ca într-o discuţie deschisă, de la suflet la suflet, în care asculţi şi eşti ascultat, să realizezi că de fapt tu l-ai judecat greşit pe celalalt şi el nu are nici o vină. Şi atunci devii tu cel smerit de situaţie. Să nu îţi fie teamă de acest lucru! Smereşte-te, recunoaşte şi cere-ţi iertare dacă că ai judecat greşit. Vei primi aşa de multă pace şi eliberare!
În concluzie, o discuţie de clarificare a situaţiei, cu scopul de a vindeca o relaţie, arată că îţi pasă de ceilalţi oameni, că actionam in iubirea lui Hristos care ne-a explicat atât de clar cum să procedăm. A spune că ierţi fără confruntare este greşit, este o autoînşelare, este de fapt condamnarea celuilalt.
Ce nu este iertarea:
–Scuzarea celuilalt nu înseamnă iertare. Putem şi este necesar să scuzăm greşelile neintenţionate, făcute de cineva fără să vrea fără să ştie, putem scuza micile jigniri, putem să acţionăm cu îndurare. Sigur că este de preferat ca cel care greşeşte să îşi ceară scuze. Dar nici o vină, nici o ofensă intenţionată nu poate fi scuzată. Ea poate fi doar iertată!
– Uitarea nu înseamnă iertare! Unii (ofensaţi sau ofensatori) lasă ca timpul să aducă uitarea peste tot. Dar uitarea nu înseamnă iertare. Uitarea nu face altceva decât să arunce rănile în subconştient şi de acolo ele produc suferinţă sufletească sau diverse boli trupeşti. Pentru a trata aceste răni ele trebuiesc aduse în conştient şi vindecate. Vindecate prin confruntare şi iertare. Numeroase boli, cum ar fi cele de inimă, de stomac, de intestin, durerile de cap, de încheieturi, depresiile şi multe altele, pot fi cauza unor conflicte împinse în „zona uitarii”, dar neuitate de suflet
-Iertarea nu îl schimbă pe celalalt. Nu îl face mai bun pe răufăcător. Iertarea te schimbă doar pe tine. Puterea iertării lucrează în cel ce iartă. Îţi dă linişte, pace sufletească, sănătate. Îţi dă putere să te rogi şi să îl iubeşti. Evident, uneori cel care a făcut răul se poate schimba. Dar puterea iertării se manifestă doar în cel ce iartă.
– Împăcarea nu înseamnă iertare. Iertarea poate duce însă la împăcare, dar nu obligatoriu. Dacă simţi că relaţia ta cu cel cu care te-ai împăcat nu va creşte în profunzime, nu va deveni mai bună şi mai semnificativă, este mai bine să renunţi la ea pentru păstrarea păcii sufleteşti. „Pacea şi iubirea de vrăjmaşi înseamnă să te rogi pentru celălalt, să nu te răzbuni și să nu doreşti să te răzbuni și nu presupune relații strânse, prietenie sau acord în opinii.”
Te simti ca intr-o sala de asteptare a lui Dumnezeu in care perdelele sunt trase. Desi este incantator sa poti privi inainte, credinta creste cel mai bine in intunericul incertitudinii. Viata in plin soare este atat de emotionanta incat rareori observam cum credinta noastra incepe sa scada. Dar atunci cand lucrurile sunt intunecate, viata spirituala poate triumfa.
Sfintii lui Dumnezeu realizeaza lucruri marete in timp ce se clatina in nedumerire si incertitudine. „Prin credinta”, spune Scriptura, „Avraam, . . . a iesit, nestiind unde se duce. (Evrei 11:8 – sublinierea mea) „Ma duc manat de Duhul la Ierusalim”, a spus Pavel, „ nestiind lucrurile care se vor intampla acolo”. (Faptele Apostolilor 20:22 – sublinierea mea). Ucenicii au fost adesea uimiti sau nedumeriti de cuvintele si comportamentul lui Hristos. Psalmistii intrebau mereu: „De ce?” (De exemplu, Psalmul 10:1; 22:1; 42:9; 43:2; 44:23; 74:1; 88:14) Si in mijlocul suferintei sale, Iov nu stia ce se intampla.
Misterele intunecate aduc mari binecuvantari. La sfarsitul anului in care a vazut moartea fiului sau nou-nascut, apoi moartea sotiei sale si mai apoi atacuri asupra sanatatii sale, Hudson Taylor a scris: „Acesta a fost cel mai trist si mai binecuvantat an din viata mea”. Cand este soare vrem sa fugim si sa ne jucam. Cand este cel mai intuneric, tinem cel mai strans mana Tatalui.
In intuneric, calitati precum credinta, seriozitatea si daruirea sunt intinse pana la limite pe care nu le-am atins niciodata pana acum. Cu toate acestea, viata pare atat de apasatoare incat nu tinem seama de triumfurile noastre.
Pe o vreme fara ceata ochii credintei pot vedea pana departe. Cand furtuna se apropie, este o sarcina uriasa pentru aceiasi ochi sa strapunga macar putin intunericul involburat. Nu tu, ci conditiile s-au deteriorat. Contrar oricarui sentiment, nu regresezi.
Desi oferite cu cele mai bune intentii, sunt rostite multe trancaneli sentimentale despre intoarcerea la „prima iubire” a cuiva, de parca credinta euforica a noilor convertiti ar fi mai mare decat adancurile mature ale unui crestin de varsta medie. Prostii! Cei mai multi dintre cei aflati in luna de miere spirituala sunt stralucitori in primul rand pentru ca cred ca au intrat intr-o lume fericita de crestini aproape perfecti, cu raspunsuri instantanee la rugaciunile egoiste si o viata lipsita pentru totdeauna de durere, dezamagiri si incercari. Aceasta se aseamana cel mai probabil cu o dragoste de catelus, in raport cu ardoarea care te determina sa mergi inainte in ciuda greutatilor.
Nu confunda niciodata devotamentul cu emotia! Cu titlu de ilustrare, luati in considerare pericolele inerente celei mai intime relatii umane. Desi intr-o poveste de dragoste, dragostea si dorinta fizica pot fi impletite, durerea si tragedia se profileaza pentru oricine nu reuseste sa le recunoasca ca entitati separate. Ce se intampla daca planurile de casatorie ale unei persoane sunt influentate de incapacitatea de a distinge intre dragoste si apetit sexual? Ce se intampla daca in casatorie o pierdere a functiei sexuale este privita ca un declin in dragoste? O astfel de conceptie gresita ar putea ameninta intreaga relatie. In mod similar, in domeniul spiritual, esecul de a face distinctia intre sentimente si dragoste pentru Dumnezeu are implicatii grave.
Desi sunt total pentru exuberanta emotionala, Biblia masoara dragostea, nu in furnicaturi pe secunda, ci in dispozitia de ati pune viata in joc. (1 Ioan 3:16-18) Durerea indurata in vale, nu sentimentele dulcege in stralucirea extazului din varful muntelui este cea care valideaza iubirea. Prin toate mijloacele, cautati cu pasiune chipul lui Dumnezeu, dar nu presupuneti ca moartea emotionala – o faza normala a vietii spirituale a oricui – implica moartea spirituala. Marsaluim prin credinta, nu prin emotii calde.
Un atlet, aflat in mijlocul unei alergari record, nu a fost niciodata in viata lui atat de in forma si de puternic. Cu toate acestea, corpul lui zdruncinat de dureri poate sa nu se fi simtit niciodata atat de slab. De asemenea, in mijlocul unei incercari spirituale, nu este neobisnuit sa fii mai puternic si totusi sa te simti mai slab decat oricand. Pentru tovarasii crestini ati putea parea fara speranta. Un campion de ultra-maraton care urca clatinandu-se pe panta finala pare jalnic. Un copil s-ar descurca mai bine. Oricine nu intelege prin ce a trecut acest om l-ar privi dezgustat. Doar cineva care cunoaste toate faptele ar fi uimit de rezistenta lui in timp ce se impiedica.
Sa ne gandim la Scott si echipa sa, care s-au luptat sa ajunga pana la Polul Sud doar pentru a descoperi ca onoarea lor de a fi primii care au ajuns acolo a fost pierduta pentru totdeauna. Amundsen ii intrecuse cu aproximativ o luna. Pentru a adauga la inutilitate, ei au indurat viscol, boli, degeraturi si foamete doar pentru a pieri; ultimii trei murind la doar cateva mile de locul unde puteau fi salvati. Cu toate acestea, astazi, infrangerea lor mizerabila care se incheie cu moartea intr-o izolare inghetata, la care nu a asistat nici un suflet viu, este salutata ca fiind una dintre cele mai mari epopee ale explorarii si rezistentei umane.
Fiecare fibra a fiintei mele este convinsa ca gloria lor este doar o umbra a ceea ce poti realiza. Desi suferi in izolare si aparenta inutilitate, iar adancurile incercarii tale nu sunt cunoscute de nimeni pe pamant, numele tau ar putea fi aprins in luminile cerului, onorat pentru totdeauna de multimile cerului pentru lupta ta eroica cu disperarea, boala, doliul sau orice altceva. Vine ziua cand ceea ce este indurat in ascuns va fi strigat de pe acoperisuri. Uita-te la Iov: nedumerit, calomniat, neinteles; lupta nu cu un dusman vizibil, ci cu lucruri esential comune – o inversare financiara, doliu, boala; – nu incurajat de fanii care sa il aclame, ci doar huiduit de cei care i-au fost o data prieteni. Daca chiar si pe aceasta planeta nebuna, Iov este astazi onorat, nu-mi pot imagina aclamatiile care te asteapta atunci cand totul va fi dezvaluit. Lupta ta cu mizeria vietii poate fi la fel de indrazneata ca si intalnirea lui David cu Goliat. Nu va faceti griji ca altii nu inteleg in present acest lucru. Intr-o zi o vor intelege. Si ziua aceea nu se va termina niciodata.
Viata pare fara speranta. In fiecare zi, simti ca ai coborat mai mult in negura. A mentine chiar si o licarire de credinta intr-un asemenea intuneric este o victorie spectaculoasa. S-ar putea sa-ti ia toata puterea doar ca sa te tii in picioare. Dar tine-te. Este oportunitatea ta de a creste in credinta
Daca floarea ta moare, este pentru ca fructele sa creasca. Adu-ti aminte de infirmul de la poarta templului: a sperat la pomana si a primit picioare. (Fapte 3:1-3) Dumnezeu Creator iubeste surprizele. Si el te iubeste.
Pamantul ne vede turtiti pe panza ringului de lupte in lupta credintei. Raiul ne vede formandu-ne pe panza Marelui Artist.
Operele de arta pe jumatate finalizate arata urat. Tot ceea ce conteaza, insa, este capodopera terminata. Uita de aparente. Cedeaza artistului. Rezultatul va fi uluitor.
A oferi ajutorul semenilor nostri aflati in nevoi este o atitudine nobila. Si instinctiv, cei mai multi dintre noi sarim in ajutor in orice nevoie acuta a oamenilor din jurul nostru.
Dar, cu toate acestea, daca nu esti rugat sa o faci, este gresit sa iti impui ajutorul in situatii serioase, de natura sa transforme ceva esential in viata altuia. In ceea ce ma priveste am facut aceste “greseli” (si desi trecerea anilor m-a invatat despre riscuri, mai cad in greseala de a o face).
Pe masura ce cresti in maturitate si dobandesti intelepciune realizezi ca toata aceasta treaba cu “a-ti oferi ajutorul” nu este ceea ce pare a fi. Si iata doar doua dintre motive:
1.Daca omul nu cere, a oferi ajutor inseamna a da buzna in viata lui/ei, evident, cu buna intentie din partea ta de a usura ceva si a schimba felul sau de a trai, de a fi. Si totusi, poate ca dificultatile i-au fost trimise de Dumnezeu, pentru posibilitatea cresterii personale prin autodepasire, iar tu cu banii tai, relatiile sau altruismul tau intervi in cursul firesc al evenimentelor vietii lui. Greutatile pe acest pamant reprezinta o metoda a slefuirii caracterului nostru, reprezinta o scoala necesara a maturizarii, a schimbarii pentru a deveni mai buni si tot mai asemanatori Mantuitorului noastru. Chiar daca pare ca imbunatatesti ceva in anumite aspecte ale vietii lui/ei (si este posibil), viata ii va da in schimb, alte incercari si necazuri, pentru ca viata pe Pamant nu este un scop in sine, ci este menita sa fie un “Laborator” pentru desavarsirea noastra si un “Mare examen” prin care ne este dat sa trecem, iar prin deciziile si alegerile noastre ajungem la TINTA pentru care am fost creati sau, prin decizii gresite, ne indepartam tot mai mult de ea.
2. Il pui pe omul ajutat in postura in care el se gandeste ca ar trebui sa iti fie recunoscator. Evident ca recunostinta este o virtutie minunata, dar in acelasi timp este o treaba mintala grea, pe care majoritatea oamenilor nu sunt pregatiti sa o faca, pentru ca ea necesita multa introspectie si smerenie. Daca omul este pus in fata nevoi de a-ti fi recunoscator pentru o binefacere pe care nu a cerut-o, acest lucru poate paraliza relatia dintre voi pana la o intrerupere completa. Si cel mai rau este ca el/ea poate deveni chiar dusmanul tau, vanandu-ti orice greseala sau inventand acuze si calomnii la adresa ta.
Cu totii avem momente în care descurajarea singuratatii ne loveste. Ca un cutit înfipt în stomac, sentimentele de goliciune, nesiguranta, respingere si izolare ne pot face sa ne zguduim de durere si chiar sa ne conduca într-o stare de neputinta.
„Sunt singura când scriu aceste cuvinte”, a scris partenera mea de slujire, Janice Kaat. Dar ea a continuat: „Lacrimile sunt în regula pentru a curata spiritul, dar exista mai multa viata dincolo de lacrimi. Exista o întreaga lume noua acolo. O lume frumoasa, chiar daca trebuie sa calatoresc singura prin ea.”
Câteva din sugestiile ei practice pentru a depasi singuratatea m-au inspirat sa scriu aceasta pagina web.
Afla ca singuratatea este o stare a mintii, nu o condamnare pe viata
Singuratatea are surprinzator de putin de-a face cu a fi singur. Ai putea fi la sute de mile de cel mai apropiat om si cu toate acestea sa te bucuri de linistea fericita a singuratatii sau ai putea fi proaspat casatorit cu draga ta în bratele tale si totusi sa fii chinuit de goliciune si singuratate.
Singuratatea este depresia rezultata din incapacitatea de a face fata faptului ca, în aceasta parte a cerului, fiecare dintre noi trecem prin momente în care dorinta de a fi auziti, întelesi si apreciati de catre un alt om nu sunt îndeplinite. Indiferent cât de iubiti si populari suntem, putem avea dureri si suferinte pe care nimeni altcineva nu le simte; temeri si opinii pe care cei apropiati nu le împartasesc sau nu le înteleg; si vremi în care suntem separati de cineva dupa care tânjim.
Nu trebuie sa reactionez gresit la acest fapt inevitabil, chiar daca singuratatea mea pare mai severa decât cea a majoritatii oamenilor.
Învata sa-ti placa de tine însuti
Daca nu îti place de tine, esti sortit sa nu-ti placa niciodata sa fii singur. Si vei trage în întunericul tau orice relatie viitoare.
Este obisnuit pentru oamenii care nu se plac pe ei însisi sa-si imagineze în mod gresit ca si altii îi vor displace. Asteptându-se sa fie antipatici si respinsi, ei tind sa se retraga de oameni, perpetuându-si astfel singuratatea. Unii abia îsi dau seama ca în mod deliberat, îsi saboteaza relatiile, condusi de prezumtia ca este mai putin dureros sa alungi pe cineva decât sa astepti ceea ce presupui în mod gresit ca va fi o respingere inevitabila. În consecinta, toti cei implicati ajung sa fie raniti inutil.
Daca nu ne place de noi însine, înseamna ca nu ne vedem prin ochii lui Dumnezeu. Ne închipuim ca si Dumnezeu ne subestimeaza. Dar, Isus a dat totul pentru noi. Niciun om nu a iubit vreodata pe cineva cu intensitatea cu care te iubeste Dumnezeu. Da, el vede ca este loc de îmbunatatire, dar fiind Dumnezeu, este suficient de puternic si de iubitor pentru a lucra chiar acum în viata ta, perfectionându-te. Când îl primesti pe Dumnezeul imposibilului în viata ta, permitându-i sa lucreze în felul Lui frumos cu tine, esti o capodopera divina în constructie. Daca te-ai nascut din nou, o transformare spirituala a explodat în tine, astfel încât o viata întreaga nu este suficienta pentru a prinde din urma tot ce ti s-a întâmplat. De exemplu, vinovatia fata de trecut este pur si simplu o iluzie pe care o poti ignora. Chiar daca în prezent te gasesti înrobit de obiceiuri pe care le dispretuiesti, ca si copil al lui Dumnezeu, esti menit sa descoperi cum sa gasesti biruinta prin Hristos.
Dupa cum este explicat în To God You are Special, (the link is listed below) ) a avea pe Dumnezeu în viata ta nu înseamna doar ca nu esti niciodata fara un tovaras care te iubeste si te întelege cu adevarat si care crede în tine, ci înseamna si ca ai puterea de a îmbogatii vietile altor oameni. Lasati-L pe Dumnezeu sa va conduca conversatiile si sa va directioneze viata si nu trebuie sa va ascundeti niciodata de oameni, crezând ca nu aveti nimic de oferit. Cu Atotputernicul în viata ta, nu poate exista un asemnea lucru ca inadecvarea. Adresati-va oamenilor si veti fi o sursa continua de binecuvântare.
Evita dependenta de un alt om pentru propria ta fericire
A pune responsabilitatea pentru fericirea ta în mâna altcuiva este un gând înfricosator… Mai multe in link-ul de mai jos:
Am vazut ca Dumnezeul Cel atotputernic poate fi atât de uimitor încât sa îi compenseze pe deplin pe cei care au suferit îngrozitor în viata aceasta, si mai mult, va face ca toata suferinta actuala sa fi meritat. Dar de ce, daca Dumnezeu este atât de iubitor, ar trebui ca cineva sa sufere durere pe acest pamânt? Raspunsul ar fi destul de simplu pentru cineva care ar avea un intelect supraomenesc, însotit de cunostinte care merg cu mult dincolo de granitele experientei umane. La aceasta adaugati sfintenie curata, o întelegere uimitor de cuprinzatoare a moralitatii si impartialitatea dezinteresata, amestecate cu dragoste arzatoare pentru fiecare persoana care a existat vreodata. Oricine care ar avea toate aceste calitati ar întelege. Ceilalti dintre noi suntem într-un grav dezavantaj. Cu toate acestea, putem arunca o privire prin ceata, suficienta, pentru a ne face o idee vaga a raspunsului.
Un raspuns complet are multe fatete, dintre care unele le abordez în alte pagini web, asa ca nu este scopul meu sa le expun aici, decât sa dedic câteva rânduri unei schite ridicol de scurta a câtorva motive pentru care, în ciuda dorintei arzatoare a Lui Dumnezeu pentru eradicarea totala a suferintei pamântesti, acest lucru este înca pe lista Lui de asteptare.
Pacatul – actionând contrar voii întelepte si iubitoare a Creatorului nostru – are ramificatii uimitoare. Alegerile noastre au facut ravagii în fondul genetic uman si în întregul ambient al planetei pe care traim. Miliarde de oameni s-au comportat fata de Dumnezeu ca niste copii mici care, fugind din casa lor iubitoare, sunt apoi surprinsi ca se simt înfrigurati si flamâni. Abuzând de libertatea încredintata cu bunavointa, oamenii L-au scos pe Dumnezeu din viata lor, ca apoi sa-l învinovateasca pe Dumnezeu pentru mizeria pe care ei au produs-o. Tânjim sa aratam cu degetul înspre altii, dar simplul adevar este ca fiecare ne-am petrecut timp fugind de caldura prezentei lui Dumnezeu.
Daca Dumnezeu este atât de iubitor, iar noi avem asa de mult nevoie de El, de ce nu Îsi impune forta asupra noastra, ca sa nu-L putem respinge si sa facem alegeri vatamatoare? Din acelasi motiv pentru care, oricât de mult iubeste un barbat pe o femeie, sigur fiind ca o poate face mai fericita decât si-a imaginat ea vreodata, ar fi gresit ca el sa o rapeasca si sa o siluiasca, nelasând-o sa decida daca vrea sa se casatoreasca cu el.
Atotputernicul Dumnezeu vrea binele nostru suprem. Cu o intensitate colosala, dincolo de conceptia umana, El tânjeste sa anihileze tot ceea ce îi raneste pe oameni. Doar un lucru îl retine. Dilema lui – si a noastra – este ca tu si cu mine ne numaram printre miliardele de dragi ai Lui care, prin egoism, i-au ranit pe altii. Cine dintre noi poate pretinde ca nu a mintit niciodata, nu a înselat, bârfit, furat sau ranit o alta persoana prin diverse alte moduri? În mod ipocrit, respingem propria noastra contributie la suferinta umana ca fiind nesemnificativa si scuzabila si asteptam ca judecata lui Dumnezeu sa vina asupra altora. Este imposibil sa distrugi orice cauza a suferintei umane fara sa-l distrugi pe fiecare om. Niciunul dintre noi nu ar putea intra într-o lume perfecta fara sa-i spulbere perfectiunea.
Cum ar putea fi Dumnezeu corect când unii primesc atatea binecuvantari, iar altii au parte de o viata asa de dificila?
Adevarul despre Dumnezeu
Voi începe cu o poveste. Voi mentiona sursa mai târziu, iar daca este adevarata sau fictiva, nu aceasta este problema. Întrebarea pe care trebuie sa ne-o punem este daca Dumnezeu vede realitatea în felul aceasta. Sa fie acesta modul în care lucreaza Dumnezeu sau este cu totul înafara modului Lui de lucru?
Angelo, un vagabond al strazii murdar si urât mirositoar, abia se misca pe strada. Un pisoi îi iese în cale. Cisma lui este aproape de a calca creatura, dar apoi se gândeste putin si brusc o împinge din drumul lui cu piciorul.
Într-un alt colt al lumii, un om cu inima arzânda pentru Dumnezeu, se adânceste în studierea Cuvântului Lui, Îl marturiseste pe Domnul si viziteaza fara încetare pe cei bolnavi. El Îl iubeste pe Dumnezeu cu ardoare si îi pasa cu adevarat de oameni. Evident, slujirea lui îl încânta pe Dumnezeu mai mult decât decizia lui Angelo de a nu-i da un picior pisicii, nu? Gresit! Pe cât de mult a aprobat Dumnezeu viata evlavioasa a acestui om, Domnul a fost si mai miscat de actiunea lui Angelo.
Omul care traia atat de frumos se nascuse într-o familie minunata, evlavioasa, crescuse într-o biserica înfloritoare si studiase la unul dintre cele mai bune colegii biblice. I se încredintasera o suta de parti din capacitatea de a iubi, dar folosea doar saptezeci si cinci. Angelo, pe de alta parte, se nascuse surd. A fost abuzat si tinut într-o mansarda întunecata si rece pâna când, la vârsta de opt ani, a fost gasit de autoritati. Apoi a fost transferat de la o institutie la alta unde abuzurile se tineau lant. În cele din urma, a fost scos în strada. Lui Angelo i se oferise doar trei portiuni din capacitatea de a iubi si furia lui era asa de mare, încât a trebuit sa foloseasca fiecare bucata din acele trei portii de iubire pentru a se abtine de la a rani pisicuta.
Angelo s-a dovedit atât de credincios cu putinul pe care i-l daduse Dumnezeu, încât Domnul i-a mai dat trei parti din capacitatea de a iubi. A folosit fiecare parte din ele pentru a nu mai fura. Aproape ca a murit de foame. A adunat sticle pentru a cumpara putina mâncare pe care o putea obtine în acest fel. Desi nu a putut sa auda, el a învatase sa citeasca, iar Domnul… mai departe in linkul de mai jos:
Fusese stripteuza, prostituata, dependenta de droguri si vrajitoare stapânita de demoni. Era greu de imaginat o perversiune sau o forma satanica de depravare în care ea nu se balacise. În urma cu doua mii de ani, Hristos a agonizat pe o cruce romana, varsându-si sângele chiar pentru acele pacate. Ea a continuat în degradarea ei extrema. În cele din urma ea a venit la Isus, schimbându-si, prin credinta, rautatea ei cu sfintenia lui Hristos. Într-o zi, Iisus i s-a aratat si i-a spus: „Esti o fecioara casta înaintea mea”.
Niciunul dintre noi nu are o constiinta infailibila. De fapt majoritatea dintre noi avem din cand in cand constiinte teribil de gresite.Daca doresti dovezi scripturale în acest sens, vei gasi destule.
Deci, atunci când te confrunti cu sentimente de vinovatie, cel mai important lucru este sa stabilesti daca vinovatia ta este reala sau imaginara. În mod tragic, majoritatea oamenilor sunt vinovati în fata lui Dumnezeu si cu greu îsi dau seama de asta. Ei îsi închipuie gresit ca, daca exista un rai, au sanse mari sa mearga acolo. Pe de alta parte, exista multe mii de oamnei pe care Dumnezeu îi considera ireprosabil de puri si inocenti si totusi sunt plini de sentimente de vinovatie
Trebuie sa facem o diferenta clara între sentimentele înselatoare si realitatea spirituala.
Ai tot dreptul sa te simti vinovat si cu frica în fata lui Dumnezeu daca:
1.Oricine nu se încrede în Isus pentru iertare sau nu îsi doreste o viata fara pacat, ramâne vinovat în fata Judecatorului Universului, pâna când el sau ea îsi schimba inima
Pensionarea este o etapă a vieţii care poate fi fericită, frumoasă, confortabilă financiar, plină de bucurie şi sens. Pentru aceasta însă, este nevoie pregătire. Merită să cugeţi la câteva aspecte legate de pensionare:
1.Pensionarea este o etapă care vine cu mai multe provocări. Acestea pot fi financiare, emoţionale, relaţionale, legate de sănătate, de locuinta, etc.
2.Pensionarea reprezintă un sfert din viaţă, uneori chiar o treime. Dacă omul se pregăteşte pentru o carieră, pentru căsătorie, învaţă despre creşterea şi educarea copiilor, merită să ia în considerare aspecte care pot îmbunătăţi şi înfrumuseţa această etapă a vieţii
3. Cu cât te pregăteşti mai bine financiar dar şi mental şi emoţional cu atât tranziţia la pensionare este mai uşoară. Întreabă-te ce îţi place să faci acum cât eşti angajat, ce ţi-ar place să faci pe viitor când vei fi liber, care sunt talentele tale, care sunt punctele slabe şi cele forte. Întreabă-te dacă doreşti să ieşi la pensie cât încă ai deplină forţă, intelectuală şi eşti sănătos (sănătoasă) sau dacă vrei să fi angajat până vezi că încep semne ale declinului.
4.Gândiţi-vă, în primul rând, dacă finanţele dumneavoastră sunt sub control, dacă aveţi un plan bugetar pentru proiectele şi visele pe care le aveţi pentru etapa pensionarii, cum ar fi diverse hobby-uri sau călătorii. Pentru că degeaba să ai planuri multe şi frumoase dacă banii nu vor ajunge. Gândiţi-vă dacă nu va fi mai bine să lucraţi câteva luni în plus, poate mai mult, pentru a avea banii necesari pentru proiectele viitoare. Sau faceţi-vă alte planuri mai puţin costisitoare.
5. Pe de altă parte unii se pregătesc pentru acestă perioadă numai financiar, dar este necesar să ne gândim şi la impactul emoţional pe care o schimbare atât de majoră îl poate avea asupra vieţii noastre. De aceea gândiţi-vă ce veţi face cu timpul liber după pensionare. Trecerea de la o viaţă ocupată profesional la o viaţă plină de timp liber este mai dificilă decât oamenii îşi pot închipui. Riscul depresiei imediat după pensionare este destul de ridicat.
6.Gândiţi-vă că nu vă retrageți din viață, ci că acum a sosit, în sfârşit, momentul pentru a vă reorienta, în libertate, spre ceva diferit, poate spre o activitate (sau activitaţi) la care toată viaţa aţi visat, dar nu a fost timp pentru ea. Sentimentul că acum vă puteţi exercita, în liberatate, pasiunea, vă poate aduce multă pacea şi bucurie.
7.Nu ar trebui să ne gandim la pensionare în sensul tradiţional, bătrânesc! Pensionarea nu este o destinaţie, ci o călătorie! Este un moment extraordinar pentru a dărui noi direcţii vieţii noastre, este un început care merită sărbătorit.
8.Pensionarea, deci, nu înseamnă a nu mai lucra, ci a lucra altceva; vei putea să iţi alimentezi pasiunea, abilitatea pentru anumite hobby-uri, lucrând după propriul program; sau pur şi simplu te poţi gândi să începi o nouă carieră.
9. Sunt atâtea lucruri frumoase pe care le poţi face la pensie, cum ar fi cititul, călătoritul, grădinăritul, activităţi sportive, îngrijirea şi educarea nepoţilor, învătarea unei limbi străine, un sport, etc. Dacă te gândeşti la un hobby pe care să îl practici după ieşirea la pensie este bine să îl începi încă din perioada de când eşti angajat. Pentru că se vorbeşte despre o “Teorie a discontinuităţii” care spune că dacă nu ai început ceva nou încă din perioada în care erai angajat sunt şanse mai slabe să îl începi după aceea.
10.Este foarte important, pentru a ne menţinea abilitatea şi sănătatea mintală, să învăţăm tot timpul câte ceva, să citim, să cugetăm, să notăm ideile bune şi folositoare pe care le descoperim. Mintea nu trebuie să iasă la pensie! Este nevoie să învăţăm tot timpul, atât în perioada activă şi apoi în fiecare zi, până în ultima zi a vieţii.
Alegerea sănătăţii poate începe cu mai multă mişcare, cu activităţi care te fac să îţi foloseşti picioarele, mâinile, muşchii, care te fac pur şi simplu să osteneşti fizic şi să transpiri. Odihna prea multă, chiar dacă ţi-o permiţi, nu te conduce înspre sănătate ci mai degrabă înspre boală. Aşa că alege mai degrabă să îţi faci singur/ singură curăţenie prin casă decât să chemi ajutoare.
Alegerea sănătăţii poate începe cu pacea sufletului, prin acceptarea vieţii aşa cum este, printr-o atitudine de înţelegere a celorlalţi, prin obişnuinţa de a ierta mereu.
Alegerea sănătăţii presupune a plăti preţul la început. De exemplu, mie mi-ar plăcea să pot mânca mai mult, în special mai multă ciocolată şi prăjituri, mi-ar plăcea să stau seara până târziu să citesc, mi-ar plăcea să evit efortul fizic. Ştiu că pentru aceste plăceri voi plăti mai târziu un preţ care va însemna obezitate, hiperlipidemie, insomii, boli de inimă (mai ales că am antecedente familiale, multe din rudele mele fiind cardiace). Aşa că mă lupt şi eu să mă disciplinez, pentru că mi se pare mai avantajos să plătesc preţul la început, şi chiar dacă greşesc adesea, încerc să revin la ceea ce ştiu că sunt principii sănătoase.
Sunt atâtea lucruri pe care nu le putem alege. Nu putem alege familia în care ne naştem şi părinţii pe care ni i-a dat Dumnezeu. Ei ne-au crescut aşa cum au ştiut, după principii mai sănătoase sau mai puţin sănătoase, dar acum, când suntem independenţi și informați, putem alege.
Majoritatea bolilor, în special cele moderne (bolile cardio-vasculare, obezitatea, diabetul, cancerul), sunt datorate stilului de viaţă. Iar stilul de viaţă este un lucru pe care avem posibilitatea să-l alegem. Unii merg înainte cu ceea ce au fost obişnuiţi în familiile din care provin, chiar dacă acolo se trăia nesănătos. Pe alţii nu-i interesează problema, spunând că sunt tineri şi au vreme sa se gâdească la aceste lucruri mai târziu, uitând că tinereţea nu este decât o etapă temporară şi scurtă a vieţii noastre.
Un lucru important ar fi de reţinut: Toţi oamenii ar alege corect dacă nu ar fi de plătit un preţ. Pentru sănătate preţul se plăteşte la început. Nu ne putem bucura de sănătate fără acest preţ.
Cei care nu vor să plătească preţul aleg boala. Iar dacă alegem boala este destul de injust să condamnăm toţi factorii externi: producătorii de alimente, medicii, spitalele, farmaciile, considerându-i răspunzători de bolile noastre sau să ne plângem prea mult către Dumnezeu şi către semeni. Ce putem face este să ne schimbăm atitudinea. Întotdeauna mai există o speranţă.
Cand totul parea perfect in viata lor, un accident vascular cerebral masiv, a lovit in mod fulgerator viata Cameliei, la varsta 47 de ani. Nimeni nu se astepta la asa ceva. Ea si Valer, erau inca, relativ tineri, sanatosi, frumosi, foarte activi, se iubeau. Cei doi copii pe care ii au, inteligenti si bine crescuti, incepusera sa isi ia soarta in mainile lor. Dar, in acea zi fatidica de iarna, in timp ce erau intr-o minunata vacanta la schii, in muntii Austriei, in viata celor 2 a inceput o drama, care a durat aproape 2 ani. Si totusi, in tot acest timp, noi nu am asistat la o drama, ci am asistat, practic, la o incredibila poveste de iubire. O poveste de iubire care nu este din lumea aceasta. Pentru ca nu o vei intalni in sistemul lumesc actual, condus de Satan, in epoca modei divorturilor, in care se traieste dupa deviza: “Ramai intr-o casnicie cat timp te simti bine si apoi fugi si creaza-ti o alta”.
Acest mod lumesc de a trai, bazat pe o ideologie toxica, propagata prin media, care te indeamna sa traiesti cum simti, ii face pe oameni sa cada prada egoismului, devenind centrati doar pe propria placere, fugind de responsabilitati, incalcand adesea juramantul casniciei. Iar atunci cand apare greul, dupa modelul idolilor de la TV, ei aleg optiuni usoare, adesea pe cea a divortului si recasatoriei, lucru care lasa in urma lacrimi, regrete, suferinta, copii nefericiti.
Trist este ca vedem cum spiritul lumesc este imbratisat de multe familii din biserici. Lor le-ar prinde bine sa cunoasca povestea Cameliei si a lui Valer
Povestea Camaliei si a lui Valer, vine ca sa arate deosebirea intre fii intunericului si cei ai luminii.
De ce? De ce?
Poate multi sau intrebat si se intreaba “De ce?” De ce s-au intamplat toate acestea cu Camelia? Cu ea, cea atat de plina de bucurie, de dragoste de viata, de bunavointa, cu inima deschisa pentru slujire, cu ea, care a facut din casa ei o oaza a ospitalitatii. A organizat atatea intalniri in casa ei, ajutand la consolidarea legaturilor dintre rude sau dintre membrii bisericii. A a fost un om intens folosit de Domnului, era de folos sa mai traiasca. Dar, poate ca noi gandim prea mult in termeni de utilitate…
Poate ca Dumnezeu a gandit in alti termeni. Cred ca Dumnezeu i-a gasit suficient de puternici in credinta,pe Camelia si pe Valer, pentru a le folosi vietile ca pilde despre sacrificiu si daruire in dragoste. In urma cu aproape 30 de ani s-a intamplat ca ei sa se intalneasca, sa se iubeasca, sa se casatoreasca. Pasiunea iubirii lor a fost incantatoare, dar apoi la floarea varstei, pe neastepate, a venit o grea proba de foc in casnicia lor. A fost un soc pentru toata lumea, sa afle ca s-a intamplat asa ceva, acum cand toate lucrurile erau asa de frumos aranjate in viata lor. Dar multumim Domnului ca am putut vedea in acesti 2 ani ce poate face puterea dragostei inspirata de Sus. Ii dam slava Domnului pentru devotamentul incarcat de iubire a lui Valer, pentru acea determinare a lui, de a face imposibilul posibil, si anume incercarea de a o readuce la viata, pe scumpa lui sotie.
O iubire mai tare ca moartea!
In faza in care medicii i-au pus diagnosticul de “Stare vegetativa”, Valer a refuzat categoric ideea ca sotia lui, comoara lui, Camelia, total paralizata, sa ajunga la un Centru medical de ingrijire. El stia, simtea ca, cu toate conditiile tehnico-medicale performante dintr-un centru de ingrijire bun, Camelia nu va supravetui fara iubire. Agatandu-se cu incapatanare de cel mai mic indiciu, ca lucrurile nu ar fi asa de grave, a hotarat un lucru ce parea imposibil: faptul de a o ingrji el, in casa lor. Si-a asumat sirul foarte lung de nopti nedormite, angajandu-se cu incapatanare sa ii ofere, cu toata dificultatea lor, o multime de ingrijiri grele si complicate, epuizante, permanente, ziua si noaptea.
Era atat de incurajator ca nu era disperare pe fata lui, ci doar zambet, incredere si calm. Era ca si cum ii transmitea Cameliei: “Iubirea pe care ti-o port si ajutorul Domnului te vor readuce la viata”. Pe grupul de whatsapp al familiei largite isi exprima bucuria pentru orice mic semn de revenire: miscarea unor degete, miscarea unei maini, a unui picior. A inceput o munca teribila cu terapeuti, kineto-terapeuti, maseuri, logopezi. Camelia, draga de ea, facea eforturi fizice grele si dureroase pentru starea ei, in speranta revenirii. Fiecare efort, fiecare participare a ei la acest proces dureros de refacere ii erau rasplatite cu sarutari si asigurari de iubire din partea lui Valer.
Dumnezeu le-a rasplatit efortul, dandu-le, peste un an, de uimitoare revenire a Cameliei. Revenire, care, desi partiala, a permis Cameliei, sa inceapa sa zambeasca, sa comunice cu cei din jur, sa cante. Iar in ultima vreme am vazut cu totii imaginea duioasa si impresionanta unui sot inalt, in floarea varstei, cu o sotie pe care o plimba in carucior. O sotie cu inca multe neputinte, dar cu ochii plini de zambet, de recunostinta, apreciere si dragoste pentru dedicatul ei sot. A unui sot care facut tot posibilul sa o mai aiba langa el, sa se mai bucure impreuna cu ea de creatia lui Dumnezeu, de frumusetea naturii, a ierbii, a florilor, a lacului, a padurii, in straiele lor de primavera, de vara si apoi de toamna.
Partiala ei revenire a fost ca un fel de raza de soare, care a oferit putina lumina familiei ei iubitoare, inainte de a se stinge definitiv. Apoi, din seara de Craciun, puterea ei a slabit accentuat si a doua zi se vedea cum pleca linistita spre ceruri, cu rasuflari din ce in ce mai slabe, pe fond de rugaciune, cantare si de mangaieri oferite pe fruntea si pe mainile ei de catre de sot, copii si parinti.
Acum ea se afla in bratele Domnului! Iar pentru Valer cred ca cerul a devenit un loc si mai drag!
“Atat somnul, cat si insomnia, atunci cand sunt in exces, sunt rele”- Hipocrate
Dependenta de somnifere este o problema destul de serioasa. Somniferele, aceste ajutatoare ale somnului, folosite de multa lume, prezinta destul de multe riscuri. Unul dintre riscuri este dependenta.
Exista multe tipuri de somnifere, cele naturale fiind destul de inofensive. Dintre somniferele de sinteza, sunt 2 clase de medicamente care reprezinta riscul cel mai mare, atunci cand sunt folosite mai mult de 3-4 saptamani. Una dintre aceste clase sunt benzodiazepinele, cu denumiri cum ar fi, Alprazolam (Xanax), Diazepam, Bromazepam, Anxiar, Clonazepam, iar cealalta clasa face parte din categoria Zopiclon, Zolpidem (cu denumirile comerciale de Imovane si Stilnox). Primul grup necesita reteta speciala (acea reteta verde) iar al doilea grup necesita reteta simpla. Dependenta se instaleaza, in general, dupa folosirea lor, mai mult de 4 saptamani. Spun, in general, deoarece dependenta, cel putin in cazul benzodiazepinelor, se poate instala si la cateva zile de utilizare.
Dependenta inseamna ca este nevoie de doze tot mai mari pentru a obtine acelasi efect, imposibilitatea de a mai dormi fara aceste pastile, iar la intreruperea lor brusca pot apare semne de sevraj: ameteli, anxietate, depresie, confuzie, transpiratii, palpitatii, etc.
Folosirea pe termen lung a benzodiazepinelor te predispun unor probleme destul de mari. Vezi aici:
Cum sa scapi de dependenta de somnifere
Daca folosesti de mai mult timp acest fel de tablete de dormit va fi o problema sa scapi de dependenta, dar, cu rabdare, se poate. Iata cateva lucruri pe care poti sa le faci, cu rezultate foarte bune:
-Cu 2 ore inainte de culcare, care nu trebuie sa fie mai tarziu de ora 22, nu mai urmari filme sau alte programe la televizor, pe tableta sau pe telefon. Ajuta insa sa citesti o carte, sa bei un ceai din plante linistitoare: tei, sunatoare, musetel, salvie, lavanda. Ceaiul poate fi dintr-o singura planta sau din mai multe, in combinatie. Indulceste-l cu miere de albine.
– Este foarte benefic, cand stingi lumina, sa iti pui pe telefon o muzica alfa, linistitoare, data la minim (in care sa nu existe reclame). Gasesti acest gen de muzica pe you tube. Lasa-te invaluit de acesta muzica, fara sa iti propui sa dormi. Vei avea surprinderea sa vezi ca aceasta muzica te va adormi.
-Lucreaza la reducerea treptata a dozelor de somnifere. Redu la inceput la 1/3, apoi la ½ din ceea ce ai luat pana acum
-Incearca schita: O seara Benzodiazepine, seara urmatoare Zopiclon sau Zolpidem, fa acest lucru in 3-4 zile, apoi incearca sa nu iei nimic, chiar daca ai o noapte in care nu dormi deloc. Nu iti spune ca trebuie sa dormi. Spune mai degraba: “Nu se intampla nimic daca nu dorm in noaptea aceasta.” Poti sa vezi ca se poate intampla miracolul, chiar sa adormi, tocmai pentru ca nu ai tinut neaparat sa dormi. Seara urmatoare, daca nu adormi pana la ora 24, poti lua, totusi, ½ tableta de Imovane sau Stilnox. Nu ar trebui mai tarziu, pentru ca dupa ce iei astfel de tablete ai nevoie de 6-8 ore de stat in pat. Daca iti propui ca nu vrei sa iei nimic si te prinde ora 3-4 dimineata, poti lua o doza mica dintr-o benzodiazepina. Mai mica decat obisnuiai sa iei pana acum.
– Incearca apoi 2-3 zile fara somnifere, intercalate de o seara cu somnifer. In functie de cum te simti mareste numarul serilor fara somnifer si ia somnifer doar ocazional.
Cred ca toată lumea a aflat cum sa reducă expunerea la coronavirus, prin distanţare socială, izolare, etc. Dar mai este un aspect deosebit de important la care trebuie sa ne gândim. Şi anume cum sa ne întărim imunitatea în asa fel încât dacă ne expunem sa nu ne imbolnavim sau sa facem forme usoare de boală.
Sistemul imunitar al omului este conceput ca un mecanism de apărare, care îi oferă protecţie, acţionând ca o bariereă faţă de bacterii, viruşi, paraziţi şi chiar toxine, astfel încât organismul să nu se îmbolnăvească de boala produsă de aceşti agenţi patogeni. Sistemul imunitar pune bazele sănătăţii şi longevităţii noastre. Stilul de viaţă modern, stresul, sedentarismul, consumul de toxice, înaintarea în vârstă ne pot afecta imunitatea. Şi totuşi există câteva căi prin care imunitatea noastră poate fi întărită. Le voi descrie pe scurt:
1.Gestionaţi stresul.
Stresul creşte susceptibilitatea faţă de diverse boli. În condiţii de stres se eliberează anumiţi hormoni (catecolamine) cu impact negativ asupra sistemului imunitar, scăzând posibilitatea organismului de a se apăra împotriva bacteriilor şi viruşilor. Împrejurările de acum aduc anxietate şi îngrijorare, uneori şi panică. Izolarea poate contribui şi ea la creşterea stresului. Pentru a reduce stresul este esenţial să gasim un echilibru între diverse sarcini profesionale şi cele casnice, încercând să fie distribuite echitabil între membrii de familie. Este important să faceţi pauze de relaxare şi să acordaţi mai mult sprijin celui mai slab şi vulnerabil. Acceptaţi de asemenea că este în regulă să existe un anumit nivel de temere, de frustrare şi îngrijoarare. Încearcaţi să menţineţi lucrurile sub control păstrând un nivel de comunicare cu persoane dragi şi prieteni, prin telefon, facebook, WhatApp. Evitaţi să vă calmaţi îngrijorarea prin consum de alcool, prin exces de fumat. Fiţi conştient de felul în care vă afectează ştirile. Uneori te ajută să ştii ce se întâmplă, dar dacă ştirile din media îţi sporesc anxietatea, nu le urmări prea des sau propune-ţi sa te uiţi doar o dată pe zi la ele. Sau renunţă de tot şi cere unui apropiat să te ţină la curent cu alertele majore.
2.Dormiţi suficient.
Somnul insuficient scade imunitatea. De aceea, în această perioadă dormiţi atât cât simţiţi nevoia. Dar cel puţin 7-8 ore de somn pe noapte! Cercetările au arătat că persoanele care dorm mai puţin de 7-8 ore de somn pe noapte sunt mai susceptibile să răcească. Dacă vă simţiţi obosit dormiţi şi pe la prânz, 15-20 de minute, dar nu mai mult, pentru că este posibil să vă stricaţi somnul de noapte. Aveţi grijă, dacă beţi tot timpul băuturi cofeinizante, e posibil să nu realizaţi cât de obosiţi sunteţi cu adevarat.
Sunt cercetări au arătat că persoanele care dorm 6 ore pe noapte sau mai puțin au de 4 ori mai mari șanse să prindă o răceala atunci când sunt expuse virusului, în comparație cu cei care dorm cel puţin 7 ore pe noapte. Despre somn si insomnii vedeti si aici
3.Consumaţi alimente care stimulează imunitatea.
Mananca o dieta cât mai diversificată, echilibrata, bogata in legume, fructe, cereale integrale. Nu face excese alimentare! Acum avem nevoie mai mult ca oricând de surse de vitamina C, Zinc, Vitamina D, fibre. Sistemul imunitar poate fi sprijinit prin includerea în meniul de fiecare zi a alimentelor care îl întăresc cum ar fi: citricile, merele, usturoiul, leurda, ceapa verde, spanacul, urzicile, ceaiul verde, iaurtul si alte lactate fermentate, legume fermentate, oul (bogat in antioxidante, precum vit. A si D şi în minerale minerale, fier, zinc, seleniu). În principiu orice fructe sau legume verzi sunt benefice.
Sistemul imunitar este reprezentat în principal de niste „bariere” mecanice și fiziologice, compuse din piele, mucoase, saliva, sucul gastric, enzimele intestinale şi “bariere” celulare din sânge și anumite țesuturi. Se pare ca 70% din functia imunitara se afla in intestin, reprezentată de Microbiom, format dintr- un număr impresionant (trilioane) de micororganisme benefice, adică flora intestinală saprofită. Microbiomului sau florei intestinale îi plac foarte mult fibrele, legumele și alimentele fermentate. Deci consumaţi fasole, mazăre, năut, paine integrala, malai, iaurt, in special chefir, varză murată, castraveti murati.
Zahărul, carnea procesată, uleiurile vegetale și alcoolul tind să fie alimente inflamatorii care slăbesc imunitatea. Aveţi grijă să nu vă îngraşaţi stând acasă! O persoană obeză are imuniteatea mai slabă.
4.Faceţi exerciţii fizice.
Se cunoaşte că cei mai afectaţi de infecţia cu coronavirus sunt persoanele vârstnice. Dar nu este întotdeauna aşa. De exemplu un studiu realizat de Universitatea din Birmingham și King’s College London a constatat că 125 de bicicliști amatori, nefumători cu vârste între 55 și 79 de ani aveau încă sistemele imunitare ale tinerilor.
Pe de altă parte un tânăr sedentar, obez sau care fumează este la un risc mai crescut decât o persoană vârstnică, activă fizic, normoponderală, fără boli cronice.
În condiţiile de izolare este un pic mai greu să faci exerciţii fizice, dar un minim de 15 minute zilnic de gimnastică, de aerobică, de bicicletă de cameră, de gradinărit dacă stai la curte, contribuie la întărirea imunităţii. Exerciţiul fizic mobilizează creşterea fluxului de sânge care permite celulelor şi substanţelor din sistemul imunitar să circule liber în organism şi să funcţioneze eficient.
Pe de altă parte nici sportul excesiv şi efortul fizic mare nu este recomandat. Sunt sportivii de elită care devin foarte susceptibili la infecții, deoarece eforturile prea mari, au la un moment dat, un impact negativ asupra sistemului imunitar”.
Unul dintre numeroasele efecte benefice ale exercițiului este că reduce stresul, contribuind şi în felul acesta la stimularea imunităţii.
5.Evitaţi substanţele toxice.
În primul rând evitaţi alcoolul şi fumatul. Stresul acestor zile combinat cu consumul de alcool epuizează organismul făcându-l mai vulnerabil la îmbolnăvire. S-a constatat că alcoolul reduce cantitatea de limfocite şi de macroface, factori importanţi ai ai imunitaţăţii.
Fumatul pe de altă parte scade capacitatea de funcţionare a plămânilor. Fumatorii sunt mai sensibili la infectii. In plus, aparatul respirator al fumătorului este continuu agresat din cauza fumului rezultat din arderea tutunului, prin urmare o persoană fumătoare poate fi mai grav afectată dacă contactează infecţia cu coronavirus. Mai multe studii printre care unul făcut de o echipa de cercetatori de la Universitatea California au arătat că fumul de ţigară scade imunitatea organismului.
Şi alte toxine pot afecta sistemul imunitar. De exemplu, micotoxinele din mucegai sunt notorii pentru distrugerea imunității. Apa potabilă prea clorurată, pesticidele, naftalina, poluarea aerului și aditivi alimentari. Evitaţi aditivii alimentari, cum monoglutamat de sodiu prezent în toate semipreparatele şi orientaţi-vă în această perioadă spre mâncarea simplă, preparată în casă.
“Omul chibzuit vede nenorocirea si se ascunde…” (Prov 22:3)
Este dureros, dar pentru o vreme, nu mai putem si nu mai avem dreptul de a trai ca inainte, adica in interactiune cu familia largita, cu rudele sau cu vecinii din jurul nostru. Ne obliga legea, dar mai intai ne obliga constiinta morala! Nu vrem sa fim raspunzatori pentru nici o imbolnavire sau deces a celor pe care ii iubim! Cu alte cuvinte acum este iresponsabil sa continuam sa traim NORMAL.
Necazurile se vor amplifica datorita faptului ca nu toata lumea considera necesar acest lucru. Pentru ca virusul nu se vede, nu se simte nu se miroase, unii vin cu argumente: “la noi in tara nu este asa de grav”, “nu trebuie exagerat”, “stim noi cum sa ne protejam chiar daca continuam sa ne intalnim”. Si in felul esta ei continua sa ii puna pe cei apropiati in pericol.
Noile ordine date ieri de Ordonanta militara pretind ca fiecare sa stea doar in locuinta lui, cu exceptia situatiei in care avem de ingrijit bolnavi sau persoane cu handicap.
Vorbesc regulat cu o familie de prieteni din Italia. Acolo, de 3-4 saptamani, oamenii care se comporta responsabil si cu intelepciune, si-au limitat viata sociala numai si numai la propria locuinta. Ne doare ca nu mai putem sa ne intalnim ca inainte cu cei dragi, dar pentru binele tuturor trebuie sa reducem la maximum orice interactiune.
Daca te intalnesti 3 oameni este risul ca, daca unul aduce virusul, toti 3 sa se imbonaveasca. Daca te intalnesti cu 5 oameni este riscul ca toti 5 sa se imbolnaveasca; daca continuati sa va intalniti 10-12 oameni este suficient doar unul singur sa fie purtator de virus, ca sa va imbolnaveasca pe toti. Acest unul singur poate luat virusul de la locul de munca, de la cabinetul medical, de la magazin. Iar la cel mai mare risc (desi poate fi oricine) sunt cei peste 60 ani cu boli asociate: de inima, hipertensiune, diabet, obezitate, etc.
In aceste zile sumbre dovada ta de iubire pentru parinti este sa nu mergi la ei in casa si sa nu ii chemi la tine in casa. Poti sa le faci cumparaturi, sa le lasi la usa. Poti sa vorbesti cu ei la telefon, pe WhatsApp, Fb, etc. Dar tu, daca esti un adult tanar (care poate nu vei fi asa afectat de boala) distanteaza-te de ei.
Este adevarat, viata noastra este in mana lui Dumnezeu, dar El ne-a dat intelepciune sa discernem pericolele si nu ar trebui sa Il ispitim comportandu-ne in mod periculos pentru noi si pentru altii.
Mai este adevarat ca la noi lucrurile nu sunt inca ca in Italia. Dar cand vor fi asa sau, Doamne fereste, mai rau, va fi prea tarziu pentru regrete. Ne vom cai atunci zadarnic, ca nu am facut aceste mici sacrificii care ni se cereau.
Stai in locuinta ta, citeste, mediteaza, roaga-te, joaca-te cu copiii tai (nu aduna si pe altii la tine in casa), povesteste cu partenerul de viata, revizuieste-ti viata, cere iertare lui Dumnezeu pentru pacatele care iti zgandara constiinta sau pentru cele pe care le-ai uitat. Pocainta fiecaruia dintre noi este calea prin care putem indupleca pe Dumnezeu sa puna capat acestei urgii.
Sa ne ajute Dumnezeu sa ne comportam intelept si responsabil! (Vezi si Proverbe 14:16)
Majoritatea părinţilor îşi iubesc copiii dar aceştia nu sunt întotdeauna siguri de iubirea părinţilor lor. Confortul, hrana bună, jucăriile frumoase nu reprezintă pentru copil o dovadă că este iubit. El are nevoie de altceva, sufletul lui tânjeşte după dovezi care nu se pot pipăi cu mâna, dar pe care orice părinte, fie bogat, fie sărac le poate oferi. Există câteva lucruri importante care îl face pe un copil să fie sigur că este iubit:
1.O atmosferă de iubire adevărată între cei doi părinţi. Când mama şi tatăl se iubesc, copilul este fericit, se simte în siguranţă, se simte iubit. Conflictele dintre părinţi creează în sufletul copilului sentimente de vinovăţie. Ca să nu mai vorbesc de efectul devastator al divorţurilor în care aproape întotdeauna copilul îşi atribuie lui vina, pe lângă sentimentul dureros de „rupere”, de un părinte sau de altul.
2.Timp petrecut împreună. Copilul nostru silabiseşte cuvântul iubire cu următoarele sunete: T I M P. Timp pentru atenţie concentrată, în care să îl privim, să îi zâmbim, să îi vorbim şi să îl mângâiem pe copil. Niciun cadou şi nicio distracţie nu are aceeaşi valoare pentru copil ca timpul petrecut cu părinţii săi. Timpul petrecut împreună în perioada primei copilării, în care îi vorbim, îi arătăm lucruri şi locuri interesante din jur şi din natură îi stimulează dezvoltarea inteligenţei.
De aceea fă-ţi timp pentru copii. La finalul vieţii nu vei regreta că nu ai petrecut mai mult timp la muncă, la birou, dar vei regreta cu siguranţă că nu ai petrecut mai mult timp cu copiii şi cu oamenii care contează în viaţa ta.
Peste 70% dintre părinţi afirmă că nu le este respectată autoritatea de către propriii copii ajunşi adolescenţi. Dar această autoritate se câştigă la vârsta când copiii tânjesc să petreacă timp cu părinţii. Dacă tu îţi faci timp pentru copil când are 5 sau 7 ani, şi el îşi va face timp pentru tine când va avea 15 sau 17 ani. Există o vârstă (5-7ani), când fereastra sufletului lor este deschisă înspre noi, părinţii, când ei doresc din tot sufletul să petrecem timp împreună. Este momentul de a-i forma pe copii aşa cum dorim noi, este timpul în care le putem transmite valoarile noastre, lucrurile în care credem. Este posibil să formăm copii buni, care să trăiască echilibrat şi sănătos, e posibil să modelăm caractere frumoase în copiii noştri dacă acţionăm la timp şi dacă ne facem timp. Dar pentru a forma copii buni, trebuie mai întâi noi, să devenim părinţi buni, dedicaţi misiunii de părinte. Primul model şi cel mai important pentru copii este părintele.
Ce poţi să faci atunci când petreci timp cu copilul? Iată câteva lucruri:
-Încurajază-l şi spune-i cuvinte de apreciere şi de laudă. Este însetat după ele ca şi deşertul după ploaie. În orice caz nu îl critica mai des decât îl lauzi.
-Citeşte-i poveşti frumoase, cu caracter educativ; ajută-l să iubească lumea cărţilor; desenaţi împreună; povestiţi împreună, vorbeşte-i despre valorile care contează în viaţă.
-Râde mai mult împreună cu el, râdeţi de fleacuri, de situaţii diverse, de mărunţişuri. Viaţa este adesea tristă sau dură, unerori cu probleme. Va veni şi timpul când vei plânge împreună cu el.
-Învaţă-l să lucreze, să facă lucruri practice. Faceţi împreună grădinărit, cusut, mâncare, curăţenie. Un copil fără îndemânări practice va suferi ca de un handicap.
-Redescoperiţi împreună frumuseţea obişnuitului, a lucrurilor mărunte. Un poet spunea: „Când văd importanţa lucrurilor mărunte îmi spun că nu există lucruri mărunte”
3. Iubirea necondiţionată. Acest lucru înseamnă să iubeşti copilul indiferent de aspectul său fizic, inteligenţa sa, handicapurile sale, performanţele sale, comportamnetul său, îndemânările sale.
Copilul nu se simte iubit dacă:
-Ne păstrăm afecţiunea şi căldura doar pentru momentele când excelează într-o direcţie
-Îl criticăm prea des
-Suntem rezervaţi în gesturi tandre pentru a nu-l „răsfăţa”
-Dacă nu petrecem timp cu el
-Dacă nu îi satisfacem nevoile emoţionale de mângâiere, atenţie concentrată, laudă
-Dacă este bătut la mânie
-Dacă îl ridiculizezi
4.O atmosferă de iertare. Iartă-l pe copil si lasă-l să ştie că este iertat. Copiii noştri greşesc adeseori. Fac acest lucru când sunt mici şi vor face ocazional întreaga viaţă. Dar noi trebuie să îi iertăm. Medicina şi psihologia au observat că există un tip de anxietate care apare la copiii a căror părinţi nu au practicat iertarea. Iar această anxietate stă la baza multor altor probleme: sentimente de vinovăţie, neîncredere în sine, depresie, rezultate scăzute la învăţătură.
De aceea, realizează un cămin plin de iertare. În actele tale de disciplină să existe totdeauna un element de iertare. Copiii tânjesc să fie eliberaţi de sentimentele de vinovăţie. Pentru că până la urmă care este scopul disciplinei dacă nu să restabilim prietenia şi dragostea dintre noi şi ei. Este important să spui copilului că este iertat şi să-l faci să simtă acest lucru.
În viaţă se întâmplă multe lucruri groaznice! Cu toţii trăim cu o sabie a lui Damocles deasupra capului. Nu stim în ce clipă ea se poate desprinde de firul subţire care o leagă producând accidente, boală sau moarte. Vulnerabili nu sunt doar bătrânii, în rândul cărora, într-adevăr, predomină necazurile produse de boli şi accidente, nu sunt doar „ceilalţi”, nouă neputându-ni-se întâmpla, ci suntem vulnerabili oricare dintre noi. In trecut (în unele locuri şi azi) au fost războaiele, lagărele de concentrare, închisorile politice, în zilele noastre sunt cancerele, accidente de circulaţie, bolile invalidante.
Înseamnă acest lucru să trăim cu teama primejdiilor care ne pândesc? Nu, nu este nevoie şi nici înţelept să trăim o viaţă plină de teamă. Poate fi o problemă, într-adevăr, pentru cei care contează doar pe viaţa de acum şi de aici, din lumea aceasta, pentru cei care au ca valori esenţiale ale existenţei tinereţea, frumuseţea, bogăţia şi sănătatea. Când aceste lucruri se pierd deznădejdea celui fără Dumnezeu nu poate fi lecuită. Dar pe un creştin, care a înţeles că viaţa pe pământ este timpul în care Dumnezeu îl formează pentru a trăi în Veşnicia cu El, nimic nu ar trebui să îl tulbure. Doar creştinul încrezător în Domnul Hristos poate avea pace în mijlocul necazurilor şi furtunilor vieţii. Viaţa poate fi adesea înfricoşătoare, adesea omul se dovedeşte o fiară pentru alt om, dar Sfânta Scriptura ne spune de sute de ori: „Nu te teme”.
Intr-o viata atat de fragila doar o familie iubitoare e cea mai mare mangaiere.
O mare mângâiere în vremuri grele, vremuri care se pot abate oricand peste oricine, este o familie iubitoare. Ce bine este să îţi întindă cineva mâna când eşti bolnav sau în alt necaz, să fii încurajat, să se roage cu tine, să plângă cu tine, să râdă cu tine. Da, se poate râde şi în necazuri, creştinul încrezător în Dumnezeu poate face acest lucru!
Pentru a te bucura de iubirea şi respectul în cadrul unei familii, nu uita că e necesar să cultivi această iubire şi acest respect, e necesar şi să le întreţii cu grijă. Pentru că este aşa de bine ca în momente grele să ne avem unii pe alţii! Este minunat să-ţi fie aproape în suferinţă, partenerul de viaţă, copilul, părintele, fratele sau sora cu care ai avut întotdeauna relaţii calde, bazate pe comunicare sinceră şi iertare, încredere şi susţinere reciprocă.
Şi în acest aspect există o mare diferenţă între o familie creştină şi una necreştină. Un soţ sau o soţie creştină va fi alături de tine şi atunci când vei fi bătrân(ă), bolnav(ă) sau obosit(ă). În vremurile noastre „moderne”, de relativizare a valorilor morale, soţia este schimbată când îmbâtrâneşte iar soţul ajuns bătrân este lăsat să zacă în neputinţele şi nefericirea lui de către o soţie prea tânără, care stricase casa altei femei. Iar copiii săracii, nemaiştiind câte mame vitrege sau taţi vitregi au, preiau acelaşi comportament egoist văzut la părinţii lor şi vor fi şi ei candidaţii la trăire în promiscuitate, nu se vor angaja la căsnicii pentru viaţă, ci vor intra într-un şir de căsnicii subrede, pline de lacrimi, resentimente, regrete, chiar dacă vor afişa de ochii lumii zâmbetul şi fericirea de faţadă.
Dacă eşti destul de în vârstă şi nu eşti încă bolnav, fă nişte schimbări
Poate că nu ţi se va întâmpla nimic grav şi vei ajunge relativ sănătos la pensie, apoi vei îmbătrâni tot mai mult. Şi acum aş vrea să dau oamenilor vârstnici sau, să zicem celor trecuţi de 50 de ani, nişte sfaturi născute din ceea ce am observat în familiile pe care le-am vizitat în lunga mea carieră de medic de familie.
-Încercaţi să nu aveţi multe pretenţii de la alţii, în sensul de a fi ajutaţi, de a vi se face diverse servicii. Ajutaţi voi cât de mult puteţi, faceţi cât de multe servicii celor pe care îi iubiţi, dar să nu vă aşteptaţi, nici nu aveţi pretenţia la vreo recunoştinţă şi nu fiţi trişti nici dacă nu primiţi acel simplu “Mulţumesc!”. Motivele le voi explica, poate, în alt articol.
-Nu vorbiţi mereu despre voi, necazurile voastre, bolile voastre, supărările voastre, nesomnul voastru, neajunsurile voastre, etc. Nimeni nu vrea să stea mult lângă un copil care plânge încontinuu sau lângă o persoană care se văicăreşte mereu. Orientarea excesivă înspre propria persoană îl îmbolnăveşte pe om. Am scris mai multe aici. Cu cât acesta vorbeşte mai mult despre el şi necazurile lui cu atât va ajunge să fie mai ocolit.
-Cât încă nu sunteţi prea în vârstă aranjaţi-vă în aşa fel lucrurile încât să deveniţi independent financiar la bătrâneţe. (Poţi găsi mai multe idei în noul meu blog aici). Este aşa de bine să nu te bazezi pe copii şi să îi laşi în pace, pentru că şi ei au planurile lor, problemele lor, cheltuielile lor. Independenţa financiară a părinţilor este cel mai mare cadou pe care părinţii îl pot face copiilor.
-Zâmbiţi mai mult, nu întristaţi pe alţii cu întristările voastre, mai ales când ei nu pot schimba situaţia. Când vă intră cineva în casă, trataţi-l ca cel mai important musafir, cu o inimă plină de bucurie, chiar dacă înlăuntrul vostru suferiţi. Îi veţi transmite dorinţa să mai vină. Şi aceste relaţii frumoase pot să aducă cea mai bună vindecare.
– Şi un ultim sfat (nu că nu ar mai fi) pe care aş vrea să îl dau tuturor celor care se încred în Dumnezeu, este să facă rugăciunea cea mai importantă pentru un vârstic: „Doamne ajută-mă să merg pe picioarele mele şi să am mintea întreagă până în ultima clipă a vieţii”. Cred că Dumnezeu ascultă această rugăciune.
Dacă vreţi haideţi să avem o discuţie, lăsând un comentariu mai jos
Societatea în care trăim ne-a indus nişte nevoi pe care nu le aveam, pe care nu le cunoşteam şi pentru care trebuie să muncim foarte mult. Şi atunci te întrebi, oare nu este mai bine să fii liber decât să munceşti în plus pentru a-ţi satisface o nevoie de care nu ai nevoie.
Este important de reţinut că:
-Nu avem nevoie decât de o mică parte din produsele alimentare expuse în magazine. Chiar nu este nevoie să cumpărăm din toate lucrurile, mai ales că o bună parte nu sunt sănătoase şi, în timp, îşi vor pune ampreta asupra organismului nostru.
-În general avem nevoie de mai puţine haine decât ne cumpărăm.
-Nu avem nevoie de mai multe cărţi şi reviste dacă cele cumpărate deja, căci nu au fost încă citite.
-Nu este nevoie să schimbăm maşina cu una mai scumpă, dacă cea veche este încă bună. Şi este o mare greşeală dacă acest lucru presupune să te împrumuţi, să lucrezi multe ore suplimentare.
-Dacă poţi să-ţi construieşti o casă este bine, dar este greşit să te împrumuţi pentru a te muta dintr-un apartament într-o casă. Nu avem neapărat nevoie de foarte mult spaţiu pentru a trăi fericiţi şi confortabil. Mulţumirea şi confortul vin din interior, din relaţiile bune cu ceilalţi, din preţuirea şi ordonarea locuinţei pe care o avem deja.
-Nu este nevoie să schimbi mobila numai pentru că în magazine au apărut noi modele. Şi nici într-un caz dacă acest lucru presupune un efort financiar prea mare.
-Nu este nevoie să avem toate felurile de electronice sau electrocasnice, pentru a ne uşura munca în casă, dacă noi trebuie să muncim multe ore în plus pentru a ni le permite.
-Nu este nevoie să cumpărăm toate lucrurile şi lucruşoarele care au umplut magazinele în ultimele decenii, toate ornamentele, toate ustensilele, hainele, cosmeticile, CD –urile, cărţile, iphonele, aglomerându-ne spaţiul vital cu atâtea lucruri inutile, care se vor umple de praf. Este mai sănătos să rămânem la mai puţin, la simplu, la esenţial, la clasic. Orice tip de agomeraţie din viaţa noastră este o sursă suplimentară de stres.
Meschinăria competiţiilor
Dacă avem ce mânca, ce îmbrăca şi dacă avem o locuinţă decentă ar fi îndeajuns. Şi totuşi, atât de mult muncim pe acest pamânt, pentru a-i impresiona pe ceilalţi. Se investeşte prea mult timp, energie şi bani, nu pentru nevoi reale, ci în competiţia cu cei din jur, pentru a face ca lucrurile pe care le posedăm să pară mai frumoase, mai de calitate, mai interesante ca la alţii.
-Bunăstarea nu stă în lucrurile materiale
-Este nefolositor să cheltuim pentru a impresiona pe alţii
-Când trăim ca să impresionăm pe alţii, trăim de fapt pentru alţii, nu pentru noi
Există un mare duşman al sănătăţii care atacă la vârste tot mai tinere. Acest duşman este pofta de mâncare exagerată, mâncatul în exces, mâncatul de alimente încărcate de calorii. Acest duşman învinge cu siguranţă dacă se asociază cu lipsa de mişcare, cu sedentarismul şi astfel transformă pe foarte multă lume în obezi. Numărul obezilor este într-o creştere fără precedent. Nu trebuie să uităm niciodată că obezitatea este rădăcina celor mai frecvente şi mai costisitoare boli. Tratamentul ei este adesea foarte greu (deşi nu imposibil). Tineri şi bătrâni sunt ameninţaţi de acest “necaz”. Cea mai importantă armă este prevenirea. Aici se află secretul, în a preveni.
Obezii nu mănâncă dimineaţa, ei mănâncă seara!
Cei mai mulţi obezi îţi vor spune (adesea ca o laudă) că ei nu mănâncă dimineaţa. Şi este adevărat, marii (sau mai micii) obezi nu prea mănâncă dimineaţa dar mănâncă tot mai mult cu cât se apropie de seară şi de noapte. Mănâncă de multe ori noaptea.
O metodă simplă de prevenţie este de a nu mânca seara, sau în orice caz de a nu mânca să te saturi. Necesită puţin efort, o să fie vreo 2-3 ore în care o să suferi puţin de foame, dar cu timpul te vei obişnui. Consolează-te cu gândul că mâine dimineaţă o să te saturi. Dimineaţa este masa la care ai voie să te saturi, şi, poate, la amiază. Dar începând de după masa, gata, nu mai ai voie să ai senzaţia de “burtă plină”.
Nu uita, caloriile (mâncarea) ingerate dimineata se consumă în proporţie de 80%. Caloriile ingerate seara se depun în proporţie de peste 50%.
Viaţa presupune înfrânare în multe privinţe. Nu putem face tot ce ne-am dori. Trebuie să acceptăm că este nevoie să fim uneori flămânzi. Aceasta este crucea omului modern care nu mai consumă calorii în activităţi fizice, care nu mai trăieşte cu “sudoarea frunţii”. Dacă nu avem parte de sudoarea frunţii va trebui să trăim fără să ne săturăm pe deplin, dar numai de la amiază încolo. Consolează-te că este vorba doar de o amânare, că te vei sătura mâine dimineaţă. Dacă îţi spui: ” Să mă satur totuşi în seara asta“. Trebuie să ai grijă însă că s-ar putea să nu te mai opreşti. Vei mânca dar tot nu te vei satura, poate te vei scula noaptea să mănânci, aşa cum fac mulţi obezi.
Aşa că mai bine fă-ţi o regulă: Voi mânca puţin sau deloc seara, şi în nici un caz nu voi mai mânca de la ora 18 incolo. Mă voi sătura mâne dimineaţă.
Dacă asociezi ceea ce am spus mai sus cu 15-20 de minute de gimnastică zilnică, sau 30 minute de plimbare pe jos, rezultatele vor fi excelente!
Pensionarea, poate fi sfertul de viaţă în care să te simţi liber şi relaxat, cu timp suficient pentru călătorii, activităţi şi hobby-uri dragi, timp petrecut alături de nepoţi sau alături de prieteni. Dacă în perioada activă, când ai avut statutul de angajat, nu ai avut timp pentru vacanţe şi călătorii acum va exista timp. Dar mai trebuie să existe si bani. În condiţiile pensiilor din ţara noastră doar puţin oameni se pot baza pe pensia de stat, pentru ca perioada de pensionare să fie aşa cum şi-o doresc. Şi totuşi o planificare din timp a pensionarii te poate ajuta să găseşti soluţii pentru a face ca această etapă a vieţii să poată fi trăită cât mai confortabil.
În ţările occidentale există posibilitatea de a face economii în vederea pensionarii, economii pe care să le plasezi la diversi asiguratori, pentru a le consuma apoi pe perioada de pensionare. La noi în ţară nu există astfel de asigurări pentru pensie suplimentară. Iar pensiile suplimentare, gen Pilonul II şi III, nu ştim cât de stabile şi sigure sunt. La acestea se mai adaugă instabilitatea economică generală şi inflaţia care iţi poate împuţina şi alte tipuri de economii.
Deocamdată, la noi în ţară, doar pensia de stat este garantată. Dar această pensie pentru majoritatea pensionarilor este prea mică, pentru a se baza numai pe ea. Ce ar fi de făcut atunci? Cum am putea avea un venit suplimentar pentru perioada de pensionare şi cum l-am putea obţine? Cred că în primul rând ar trebui să ne punem nişte întrebări, cum ar fi următoarele: citeste aici
1.Cumpără un cântar de baie ( investiţie ieftină şi foarte utilă). Cântăreşte-te regulat pentru a nu fi surprins de acumularea a prea multe kilograme în plus.
2.Dă jos rapid kilogramele când ele sunt numai 2-3 în plus. Câteva kilograme în plus se rezolvă mai uşor şi cu un efort minim. Când se vor acumula mai multe va fi mai greu să slăbeşti.
3.Dacă ai tendinţa de a te îngrăşa, hotărăşte-te să faci mici schimbări în obiceiurile culinare: mănîncă un fruct în locul unei prăjituri, un iaurt gol în locul unui sandviş, un suc de roşi sau de morcovi în locul tocănii cu smântână de la cină. Nu înghiţi mâncarea rămasă în cratiţă sau în farfuriile copiilor tăi, pentru a face economie. Nu ai şansa de a te îmbogăţi în acest fel, ci doar pe cea de a te îngrăsa. Nu face excese in nici o ocazie! Încearcă să mănânci puţin, sau deloc, seara.
4.Nu trebuie să te ridici de la masă cu senzaţia că am “burta plina”, ci cu o uşoară senzaţie de foame, senzaţie care va dispare în scurt timp. Făcând acest lucru regulat, se va elimina greutatea suplimentară fără prea mari suferinţe.
5. Este recomandat să ne obişnuim să mâncăm puţin, eliminînd pâinea, grăsimile şi dulciurile. Regimurile de foame nu sunt indicate pentru a slăbi. Nu reduceţi numărul meselor ci reduceţi cantitatea de alimente la fiecare masă. Majoritatea persoanelor cu ulcere şi gastrite se recrutează din rândul celor care mănâncă doar o masă, două pe zi. Pentru un adult cel mai raţional, este regimul de 3 mese pe zi.
6.Mănâncă doar atunci când simţi foamea. Între o masă şi alta trebuie lăsate cel puţin 4 ore. Un adult nu ar trebui să mănânce mai mult de 3 mese pe zi şi de la masa de seară până la ora culcării sunt necesare cel puţin 4 ore. Dacă te prinde foamea înainte de culcare, rezistă, amintindu-ţi că te vei sătura mâine dimineaţă. Încetineşte ritmul atunci când mănânci, mănâncă încet, simte gustul alimentelor. Dacă mănânci prea repede există riscul să mănânci mai mult fără să îţi dai seama. Pe de altă parte organismul are nevoie de 15-30 de minute pentru ca senzaţia de saţietate să se transmită de la stomac la creier prin nişte enzime eliberate după începerea mesei. Deci cel care nu se grăbeşte la masă poate simţi mai uşor semnalul de saţietate.
7. Evita „bombele calorice”. Prăjiturile, îngheţata, pizza, mezelurile, şunca, muşchiul file şi alte semipreparate sunt adevărate „bombe calorice” care în volume mici aduc foarte multe calorii. Avem impresia că mâncăm puţin şi totuşi ne îngrăşăm. „Bombele calorice” sunt alimente în care se încorporează zaharuri şi grăsimi în exces şi astfel devin foarte bogate în calorii. Astfel produsele de patiserie abundă în grăsimi şi zahăr iar mezelurile sunt impregnate cu amidon, slanină, sorici, amelioratori de gust. Astfel alimente simple, sănătoase, cu calorii relativ puţine, se transformă în alimente hipercalorice, care consumate regulat îngraşă într-un timp foarte scurt. De exemplu 100 g de carne proaspătă are aproximativ 130 calorii. Prin transformarea ei salam, cârnaţ, parizel poate ajunge la 500 calorii.
8.Pentru cei care pot, este recomandat ca, o zi pe săptămână, sa facă o cură de legume şi fructe sau o zi de post (negru). Este o metodă eficientă pentru a prevenii sau a înlătura supragreutatea.
9.Evita sedentarismul, una dintre cauzele cele mai frecvente ale obezităţii. Dacă aveţi o muncă sedentară mergeţi cât mai mult pe jos sau cu bicicleta. Programaţi-vă zilnic un regim de exerciţii fizice de cel puţin 10 –15 minute iar o dată de două ori pe săptămână alergaţi.
10.Nu insistaţi să vă vedeţi copiii graşi. Le veţi determina acea obezitate hiperplazică (prin creşterea numărului de celule grase) având mari necazuri cu menţinerea greutăţii în perioada de adult.
Ştiam că trebuie să plece. Călătoria vieţii ei, aşa cum este în firea lucrurilor pe acest pământ, era cel mai aproape de capătul drumului. Şi totuşi am trăit de parcă ea ar fi fost întotdeauna acolo pentru a-i împărtăşi gânduri, pentru a-i cere un sfat, o aprobare pentru vreo acţiune de care nu eram sigură, pentru a-i împărtăşi bucuriile sau durerile noastre.
În drumeţie la Valea Verde. Mama, Ghiţă şi eu. În spate ceilalţi din grup
Era atât de dispusă să asculte, iar eu (povestitoare din fire) atât de dispusă să vorbesc şi să îi împărtăşesc preocupările, visele, îndoielile, temerile, eşecurile, speranţele. Lângă ea sufletul meu se afla în siguranţă. Nu era nici o teamă că m-ar judeca sau că m-ar povesti la altcineva. Mă asculta cu bucurie şi încântare şi culmea, după ce îmi descărcam sufletul de gânduri şi poveri (temându-mă să nu o fi împovorat pe ea prea tare) chiar îmi mulţumea de toate câte i-am povestit. Şi îmi spunea:
-Mă simt aşa de bine că mai aflu şi eu despre voi, despre copii, despre ceea ce se întâmplă pe la Cluj…
A plecat brusc şi definitiv, într-o seară tărzie din primavara trecută, când un accident vascular cerebral i-a inundat masiv şi ireversibil creierul.
Câteva zile am putut să îi mai observăm doar imaginea, într-un salon de spital. O imagine cu care nu mai puteam interacţiona… resimţeam totul ca pe o pierdere a ceva foarte preţios, trăiam regretul acela dureros, dat de constienţa absenţei definitive a unei persoane dragi, persoană cu care mai erau atatea de vorbit, atâtea de împărtăsit… Aveam aşa de multă încredere în poveţele mamei…
De la spital am plecat la casa ei de la Jac. Am intrat si am privit curtea, casa, gradina. Era o minunată atmosferă primavăratică… dar…ce folos… lipsea mama. Ea nu va mai fi vreodată aici ca să ne arate cu bucurie lumea ei linistită şi frumoasă, cu florile, arbuştii ornamentali, iedera şi alte plante verzi, pe care le iubea, de care se înconjurase tot mai mult in ultimii ani, plante pe care le aranja şi le înmulţea ca să poata dărui din ele şi altora. (De fapt, întotdeauna mama avea câte ceva de dat altora). Era atât de proaspat totul, de parcă în acel moment terminase de săpat şi aranjat.
Mama din Jac
Doamne, am crezut intr-un fel ca ea va fi întotdeauna acolo. Şi totuşi… Împreună cu ea a plecat un univers întreg, a căzut un blând şi statornic stejar al credinţei, care ne ocrotea cu întelepciunea ei, care a fost o sursă de putere pentru sufletul meu.
Stiu ca a plecat împăcată cu rostul acestei vieţi deşarte si ca acum se odihneşte în braţele Domnului, care a poftit-o cu cuvintele: ‚Intră rob bun!’
În sufletele noastre a rămas o uriaşă moştenire, este amintirea ei care ne însoţeşte şi ne inspiră pentru a trăi cu mai multă recunoştinţă pentru toate binecuvântările primite şi cu mai multă răbdare în toate încercările vieţii.
La 60 ani de casatorie mama si tata, alaturi de familia lărgită
Credinţa că “timpul le va rezolva pe toate” este foarte greşită şi înşeală pe mulţi oameni. Timpul nu face nimic şi nu rezolvă nimic, el doar trece şi îşi lasă rugina şi praful peste vieţile noastre! Numai oamenii sunt aceia care pot schimba totul! Trebuie doar să aleagă să facă acest lucru, pentru că, contrar unor concepţii fataliste, întreaga noastră viaţă, clipă de clipă, se bazează pe alegerile pe care le facem.
Amăgirea că timpul va rezolva lucrurile se referă adesea la relaţiile dintre oameni. Conflictele şi neînţelegerile pe care le-ai avut cu cineva nu vor fi niciodată rezolvate de timp. Timpul doar va deteriora relaţia. Timpul ucide, timpul înstrăinează şi îndepărtează oamenii. De aceea , nu te lăsa purtat de iluzia că timpul va face ceva pentru tine, ci decide singur să alegi maturitatea emoţională şi smerenia necesară, pentru a purta acea conversaţie pe care ai amânat-o mereu, dar singura care poate duce la rezolvarea lucrurilor şi la vindecarea rănilor.
Timpul nu îmbunătăţeşte relaţii, timpul produce doar indiferenţă, răcire, uitare şi apoi…nimic. Nu lăsa timpul să decidă pentru tine, pentru că el nu va decide nimic.
Am văzut oameni care, lăsâdu-se purtaţi de vrerea timpului, s-au aflat la un moment dat la ani lumină îndepărtaţi unii de alţii, aşa încât, în timpul vieţii ce le-a mai rămas, o călătorie de întoarcere a unuia înspre altul nu a mai fost posibilă. Pentru că în timp, oamenii se pot schimba uneori aşa de mult, încât este posibil să nu se mai regăsească.
Afla aici mai multe despre cum poti sa vindeci o relatie.
S-a estimat că un număr de 4-6% dintre oameni suferă de nevroza anxioasă (frică) şi că aproape ficare individ a experimentat un atac de frică sau panică. În zilele noastre frica este foarte mult accentuată de mass-media. Boli foarte rare sunt prezentate ca şi cum ar fi ceva comun, sunt prezentate calamităţi, accidente, hoţii, violenţe, crize economice, şomajul în creştere, probleme financiare etc. Cu tot progresul economic al vremurilor actuale, viitorul pare atât de nesigur pentru multă lume. Multora le este frică de viitor şi le este frică de diverse boli. Deşi nu au bolile de care se tem ei suferă ca şi cum le-ar avea. Sunt foarte preocupaţi de bolile lor închipuite, fac multe controale, fără rost, cheltuie bani prin multe cabinete, uneori li se spune că ar avea ceva şi până la urmă chiar fac boala/bolile respective. Este aşa numita somatizare.
Un creştin nu ar trebui să se teamă. Adevăratele nenorociri apar ca urmare a abdicării de la învăţăturile Sfintei Scripturi. Frică ar trebui să ne fie de un stil de viaţă imoral, de ură, de mândrie, de autocompătimire, de dorinţa de răzbunare, de o inimă răutăcioasă şi insensibilă, de abuzul de alcool, de promiscuitate sexuală, de abuz alimemtar, de tutun, de droguri, de sedentarism, de lene. În rest, să folosim iubirea ca antidot împotriva fricii. După cum spune apostolul Pavel, « în dragoste nu este frică ». Abdicarea de la legea iubirii la care ne îndeamnă credinţa creştină este cauza celor mai multe dezordini în viaţă.
Ca medic de familie, văd mereu oameni îngrijoraţi, trişti şi depresivi, oameni care nu pot să doarmă, care se tem de o mulţime de rele, de boli grave şi de cancer, care se tem de ziua de mâine în general. Aceşti oameni ar trebui să ştie că nu trupul, ci sufletul lor este bolnav. Tabletele care se vând în farmacii nu pot oferi pacea spune Dr. S. I. McMillen, autorul cărţii « Boli evitabile ». Aceşti oameni au nevoie de mai mult decât de somnifere. Ei au nevoie de regăsirea păcii lângă Dumnezeu. Există medici români care descriu în mod magistral vindecarea sufletului prin credinţă. Unul dintre aceşti medici este prof. Adrian Restian cel care a pus bazele medicinii de familie în România. Principiile terapiei prin credinţă sunt: credinţa, nădejdea, iubirea, milostenia, rugăciunea, meditaţia, mărturisirea şi postul. Fiecare din aceste principii este aprofundat şi descris pe larg în « Bazele medicinii de familie ». În acest fel de terapie conlucrarea dintre medic şi preot este deosebit de benefică.
Ne facem urări de fericire pentru Noul An. Toată lumea îşi doreşte fericirea, caută fericirea. Unii oameni ajung să o trăiască, alţii sunt mereu în aşteptarea ei, iar alţii, cu sufletul nefericit, încearcă să mimeze fericirea.
Secretul este că fericirea nu vine atunci când o cauți, când îți propui să fi fericit sau când ți se urează să fi fericit. „Be happy” este un îndemn absurd. Fericirea nu vine la comandă, ea este consecința schimbării omului, a schimbării naturii noastre egoiste, golirea de noi înșine, dăruirea înspre alții și transformarea cu fiecare zi în persoana pe care a intenționat-o Dumnezeu să fim.
Unii cred că bunăstarea socială, cum ar fi casa, masina, profesia, ar putea aduce fericirea. Dar vedem aşa de multe feţe triste, pline de nefericire, atâta ruină în viaţa de familie şi atât de mult vid existenţial la oameni care au toate aceste lucruri. Pentru că fericirea nu vine din împlinea nevoilor trupeşti, nici din satisfacerea orgolilului că posezi mai mult ca alţii, nici că eşti o persoană cu faimă.
Dovadă că fericirea are cu totul altă sursă, ne-o aduc oamenii care posedă foarte puţine lucruri şi care sunt totuşi fericiţi. Există oameni care nu au nici măcar sănătate, dimpotrivă suferă de boli cumplite şi totuşi se bucură de fericirea adevărată. Au fost oameni care au trăit în închisori şi au fost fericiţi. N. Steinhardt şi-a numit experienţa din temniţa de la Jilava „Jurnalul fericirii“. Aleksandr Soljeniţîn, după anii chinuiţi din Gulag, spune: „Binecuvântată fii, închisoare…, binecuvântat fie rolul pe care l-ai jucat în existenţa mea!
Care să fie secretul adevăratei fericiri? „Fericirea mea este să mă apropiu de Dumnezeu”, ne spune Sfânta Scriptura. Nimeni nu poate să fie fericit fără El.
Fericirea vine din faptele noastre, din felul în care trăim și ne construim viața, luminaţi de Cuvântul Sfânt al Scripturii. Am extras din acest Cuvânt doar câteva citate, perle de înţelepciune duhovnicească, care ne spun cum putem fi fericiţi:
Ferice de omul care se teme de Domnul
Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac
Ferice de omul care găseşte înţelepciunea
Ferice de cel ce rabdă ispita
Ferice de cine citeşte…
Ferice de cel cu fărădelegea iertată
Ferice de cei cu inima curată
Ferice va fi de voi când din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră
Dacă sunteţi în căutarea fericirii, citiţi Sfânta Scriptură pentru a-L cunoaşte pe Dătărorul fericirii şi al sensului vieţii.
Cel mai fericit, este acel om, care face pe alţii fericiţi. Blaise Pascal spune: „Fericirea este un lucru minunat: cu cât o dai mai mult cu atât mai mult îţi rămâne”
Este o mare problemă dacă crezi că fericirea ta depinde de ceea ce face altcineva pentru tine.
Dacă vrei să găseşti fericirea în anul care vine, aminteşte-ţi că „Cine, în adevăr, poate să se bucure (şi să fie fericit) fără El?”
Pe feţele celor ce se apropie de Dumnezeu şi Îl cunosc şi Îl urmează se va putea citi fericirea din tinereţe până la bătrâneţe, indiferent de circumstanţele vieţii
1.Înainte de a te îngrijora despre ceea ce ar putea să se întâmple, propune-ţi să aştepţi să vezi dacă o să fie aşa, şi, îngrijorează-te după aceea. „Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine, ajunge zilei necazul ei” ne spune Domnul Isus Cristos. El ne cere să trăim pentru astăzi, să ne ordonăm viaţa, astăzi. El ne oferă şansa de a trăi astăzi în aşa fel încât să fim mântuiţi pentru veşnicie. Şi apoi un alt astăzi şi un alt astăzi… pănă la întâlnirea cu El. Cât de minunată este această şansă a zilei de „astăzi.” „Oricine îşi poate purta povara, cât ar fi de grea până la căderea nopţii. Oricine îşi poate îndeplini munca oricât de dificilă, timp de o zi. Oricine poate trăi dulce, răbdător, afectuos, pur, până la apusul soarelui. Şi asta este tot ce înseamnă de fapt viaţa” scrie atât de plastic R.L. Stevenson.
2.Gândeşte-te care ar fi răul cel mai mare care s-ar putea întâmpla. Pregăteşte-te să accepţi situaţia în caz de nevoie. Încearcă apoi, cu calm, să îmbunătăţeşti lucrurile, pornind de la răul cel mai rău. Vei vedea că aproape întodeauna există o soluţie.
Fericit omul, şi fericit doar
Cel ce poate spune că ziua de azi îi aparţine;
Cel ce, sigur în sinea lui, poate spune:
„Mâine fie ce-o fi, fiindcă am trăit astăzi”.
În concluzie, acceptă faptele bune sau rele care survin fără voia ta. Fă ceva în legătură cu ceea ce poţi schimba. Iar ziua de mâine şi ceea ce nu poţi schimba lasă-le în mâna Domnului. Şi astfel grijile nu îţi vor mai afecta viaţa şi sănătatea.
Deşi constipaţia provoacă adesea mult stres părinţilor, nişte mici schimbări în alimentaţie, plus mai multă activitate fizică, cum ar fi mersul pe jos, pot vindeca aceste probleme.Trei lucruri esenţiale trebuiesc reţinute. Şi anume că o constipaţie rebelă nu se vindecă fără:
Lichide suficiente
Alimente bogate in fibre
Activitate fizică
Ca regulă generală, trebuie reţinut, că alimentele rafinate sau procesate industrial au foarte puţine fibre şi multe calorii, ele favorizând constipaţia la copiii mici, iar la adulţi favorizează creşterea în greutate.
Prima schimbare ar fi trecerea, cel puţin pentru o perioadă, de la o alimentaţie prea săţioasă, bazată pe carne, la o alimentaţie preponderent vegetariană, cu supe şi ciorbe în fiecare zi, la care adăugăm aproximativ 500 grame lapte/iaurturi şi o cantitate redusă de carne albă. Pentru a vindeca o constipaţie rebelă a copilului mic, ar trebui ca, pentru o perioadă, să se renunţe la carnea roşie (adică carnea de porc, vită, miel, oaie, iepure)
Redau mai jos 12 dintre cele mai utile alimente în constipaţia copilului:
Apa, supele, ciorbele
Prunele
Fasolea
Mazărea
Cartofii dulci
Ovazul
Brocolii şi conopida
Pâinea integrală
Spanacul
Perele, portocalele, caisele, piersicile, kiwi
Fructele de pădure, cum ar fi afinele, zmeura, cocazea, căpşunii
Varza murată
Semintele de in
Să luăm pe rând aceste alimente. Voi lăsa apa la urmă, pentru că doresc să insist despre importanţa ei.
1.Prunele sunt considerate a fi pe primul loc în tratarea constipaţiei, putând face minuni în acest sens, deoarece au multe fibre care ajută la formarea şi la progresia bolului fecal prin intestine. Au şi un efect laxativ uşor. Prunele mai sunt şi o bogată sursă de multivitamine şi minerale. Se pot consuma crude sau uscate. Cele uscate se lasă la înmuiat peste noapte şi dimineaţa se zdrobesc cu blenderul, facându-se un suc care se dă copilului.
2.Fasolea este un aliment preţios. Pe lângă că este foarte bogată în antioxidanţi, conţine multe fibre atât solubile cât şi insolubile (care contribuie la formarea bolului fecal), preum şi cantităţi însemnate de potasiu şi magneziu, minerale care ajută digestia.
3.Mazăre verde sau congelată este la fel ca şi fasoalea, foarte bogată în fibre. Se poate prepara simplu doar fiartă și condimentată. Sau se poate face un pireu de mazăre.
4. Cartofii dulci, spre deosebire de ceilalți cartofi, conţine multe fibre şi previne constipaţia. Mai conţine multă vitamina C calciu, fier şi proteine, deci favorizează o bună creştere a copilului.
5.Ovăzul sub formă de făină sau fulgi este o hrană comună este un aliment excelent pentru copiii cu episoade recurente de constipație. Ovăzul furnizează fibrele foarte necesare pentru împiedicarea întăririi scaunului.
6.Broccoli şi conopida reprezintă o hrană minunată pentru copii deoarece pe lângă fibre conţin şi multe proteine care favorizează creştera şi dezvoltarea copiilor.
7.Pâinea integrală. Spre deosebire de pâinea albă, este mult mai bogată în fibre şi astfel previne constipaţia.
8.Spanacul, consumat proaspat sau gătit, previne sau tratează constipaţia
9.Perele, portocalele, caisele, piersicile, kiwi, sunt bogate în fibre și vitamina C . Ajută la digestia adecvată și atenuarea constipației.
10.Fructele de padure: afinele, zmeura, cocazea, căpşunii sunt bogate în fibre şi sărace în calorii, deci nu produc repede saţietate şi astfel nu detremină copilul să refuze mâncarea gătită.
11. Semintele de in conţin un aport important de fibre. Seminţele de in conţin o substanţă numită mucilagiu. Mucilagiul provine din fibre solubile. Imediat ce o sămânță de in ia contact cu apa, acest mucilagiu este eliberat. Lichidul se îngroașă, devenind vâscos. O lingură cu seminţe de in se lasă la înmuia seara, înainte de culare, iar dimineaţa bea apa în care au stat acestea împreună cu seminţele. Seminţele vor elibera mucilagiul imediat ce ajung în zona apoasă a intestinului.
12. Varza murată, combate constipatia și restabileste microflora intestinală şi reglează tractul digestiv, ajutand la eliminarea rezidurilor, ajutând la digestie mai ales atunci când se consumă alimente grele. Pe lângă aceasta varza murată combate oboseala, menține sănătatea părului și a unghiilor, datorită conținutului de vitamina B12, încetinește procesul de îmbătrănire, protejează sistemul nervos și împiedică pierderile de memorie.
13. Apa. În afara acestor alimente bogate în fibre, în alimentația copilului mic apa este de o importanţă vitală. Apa in organismul adultilor constituie 60% din totalul greutatii, iar in cazul copiilor mici 75% din masa corporala. Copiii mici se pot deshidrata foarte uşor, ei pot uita să bea apă, iar deshidratatrea se poate manifesta prin oboseală, ameţeli, subfebrilitate, constipaţie şi infecţii urinare. Copilul trebuie să fie învăţat să bea apă, iar exemplul părinţilor este foarte important. Nu îl obişnui cu sucuri şi băuturi de fructe îmbuteliate, ele sunt foarte dăunătoare, deoarece sunt bogate in calorii nesănătoase, conţin aditivi, conservaţi, cofeină şi în plus pot crea dependenţă.
Dacă copilul refuză să bea suficienă apă atunci suplimentează apa cu supe de carne, suc de fructe proaspăt stoarse, legume si fructe bogate in apa (castraveti, rosii, pepene) sau lapte.
Conform Institutului American de Medicina, copiii cu varsta cuprinsa intre 1 si 3 ani au nevoie de 1.3l apa zilnic.
Orezul şi morcovul fiert, merele, bananele, branza proaspătă de vacă sunt alimente folosite ca remediu în diaree. Este deci, logic, că aceste alimente sunt contraindicate în constipaţie. Explic în continuare de ce:
1.Orezul fiert sub forma de terci sau pilaf este mai geu de digerat de catre unii copii. Ajută la formarea unui scaun mai dur şi deci nu este recomandat în constipaţie, dar este un remediu în caz de diaree
2.Morcovii fierţi solidifică bolul fecal şi deci sunt contraindicaţi în constipaţie. În schimb morcovul crud, răzuit sau sub formă de suc ajută pe un copil cu constipaţie. La fel ca şi orezul fiert, morcovul fiert în supă este un alimet care se dă în diaree.
3.Bananele pot produce de asemnea constipaţie. Doar în ţările în care bananele sunt cultivate şi unde sunt recoltate coapte pot fi folosite fără probleme în constipaţie
4.Merele sunt fructe care întăresc scaunul si pentru aceasta ele sunt utile în diaree. La unii copii favorizează constipaţia
5.Brânza, o sursă excelentă pentru vitamine şi minerale are un conţinut scazut în fibre şi pentru perioadele de constipaţie mai rebelă, ar trebui redusă cantitativ
6.Carnea sub orice forma, prajită sau fiartă, sub formă de cârnaţi sau suncă este bogată în grăsimi şi nu conţine fibre. Bogăţia de calorii conţinută de carne îl face pe copil să se sature repede şi să refuze alte alimente, mai sănătoase. De aceea în perioadele de constipaţie aceasta trebuie redusă la minim şi înlocuită cu alimente pe bază de legume şi fructe. Acelaşi lucru este valabil şi pentru ouă.
8.Fursecurile, bomboanele, ciocolata, ingheţata, au mult zahăr şi multe calorii, produc uşor o senzaţie de saţietate şi determină copilul să refuze alte alimente sănătoase. În schimb nu au fibre şi nu ajută deloc la formarea şi progresia bolului fecal şi deci la eliminarea scaunului
7.Pâinea albă. Prin prelucrare şi rafinare cea mai mare parte a fibrelor sunt îndepărtate din făina albă, ceea ce predispune la constipaţie
9.Cartofii sunt legume săţioase datorită bogăţiei în amidon. Dar pentru că nu conţin decât foarte puţine fibre (cu excepţia cartofilor dulci) stânjenesc eliminarea scaunului. O combinaţie ce favorizează constipaţia este cea compusă din cartofi-carne-pâine albă
10.Excesul de lapte ar trebui evitat, deoarece laptele conține nişte proteine numite pectine cu efect de întărire a scaunului.
Citeşte aici despre alimentele care previn constipaţia
Trăim cu toţii într-o lume dură şi nebună, cu pericole reale printre multe altele imaginare. Fiecare dintre noi ne temem uneori, ne gândim la boală, la suferinţă, la moarte.
Ce leac alinător este atunci mângâierea, încurajarea şi speranţa venită din partea altora. Înţelegerea şi emptia faţă de oamenii din jur aflaţi în diverse necazuri şi dificultăţi are o puternică forţă vindecătoare. Această atitudine vindecă atât pe cel mângâiat şi consolat cât şi pe cel care oferă această mângâiere.
Cei mai fericiţi oameni sunt cei care îi iubesc şi îi ajută pe alţii. Întotdeauna vor fi în jur oameni mai necăjiţi decât tine. Opreşte-te lângă ei, oferă-le mângâiere, arată-le bunătate şi milă. Ascultă-i, vorbeşte-le alinător, oferă-le speranţă!
O minte şi un spirit pline de empatie, de bucuria de a fi fost de folos unui alt om, se vindecă de o mulţime de boli. Există o uriaşă forţă de autovindecare care vine din dăruirea înspre alţii. Spun adesea bolnavilor care vorbesc foarte mult şi colorat despre o mie de necazuri proprii, că rezolvarea poate veni dacă vor încerca să uite de ei înşişi şi de bolile proprii şi să se implice în ajutorarea celor mai necăjiţi decât ei.
(Fragment dintr-o carte la care lucrez şi care se află în curs de finalizare)
Credinţa că “timpul le va rezolva pe toate” este foarte greşită şi înşeală pe mulţi oameni. Timpul nu face nimic şi nu rezolvă nimic, el doar trece şi îşi lasă rugina şi praful peste vieţile noastre! Numai oamenii sunt aceia care pot schimba totul! Trebuie doar să aleagă să facă acest lucru, pentru că, contrar unor concepţii fataliste, întreaga noastră viaţă, clipă de clipă, se bazează pe alegerile pe care le facem.
Amăgirea că timpul va rezolva lucrurile se referă adesea la relaţiile dintre oameni. Conflictele şi neînţelegerile pe care le-ai avut cu cineva nu vor fi niciodată rezolvate de timp. Timpul doar va deteriora relaţia. Timpul ucide, timpul înstrăinează şi îndepărtează oamenii. De aceea , nu te lăsa purtat de iluzia că timpul va face ceva pentru tine, ci decide singur să alegi maturitatea emoţională şi smerenia necesară, pentru a purta acea conversaţie pe care ai amânat-o mereu, dar singura care poate duce la rezolvarea lucrurilor şi la vindecarea rănilor.
Timpul nu îmbunătăţeşte relaţii, timpul produce doar indiferenţă, răcire, uitare şi apoi…nimic. Nu lăsa timpul să decidă pentru tine, pentru că el nu va decide nimic.
Am văzut oameni care, lăsâdu-se purtaţi de vrerea timpului, s-au aflat la un moment dat la ani lumină îndepărtaţi unii de alţii, aşa încât, în timpul vieţii ce le-a mai rămas, o călătorie de întoarcere a unuia înspre altul nu a mai fost posibilă. Pentru că în timp, oamenii se pot schimba uneori aşa de mult, încât este posibil să nu se mai regăsească.
Afla aici mai multe despre cum poti sa vindeci o relatie.
Coşul de alimente al oamenilor normoponderali diferă mult de cel al obezilor. De aceea, este interesant şi instructiv să arunci câteodată privirea la aceste coşuri şi la aparţinătorii lor.
Privind un coş de cumpărături cam poţi ghici cine este în spatele lui, poţi să faci legatura, daca este un obez sau un normoponderal, un om bolnav sau unul sănătos. Pentru că alegerea sănătăţii sau a bolii începe de la coşul de cumpărături. Merită să priveşti şi să înveţi!
Priveşte coşurile cu alimente rafinate, procesate industrial, încărcate cu multe calorii şi multă grăsime, cu dulciuri, produse de patiserie, sucuri, chipsuri, sosuri, băuturi alcoolice şi semipreparate nesănătoase. Priveşte-le şi gândeşte-te dacă ţi-ar convenii să suporţi consecinţele acestor alegeri.
Apoi priveşte-i pe cei care au coşurile umplute alimente de bază, simple, sănătoase şi naturale, cu zarzavaturi, fructe şi lactate, cu puţină carne şi adesea mai ieftine ca cele încărcate cu alimente nesănătose. Putem învaţa multe privind la oameni şi la coşurile lor de cumpărături.
Din păcate, deşi există o mare diversitate de alimente sănătoase, mulţi oameni le aleg pe acelea nesănătoase. Şi nu preţul este cel care dictează alegerea, ci un alt lucru şi anume gustul. Gustul este un zeu la care se închină multă lume. Este o ispită şi o cursă în care sunt prinşi mulţi. Se insistă atât de mult pe satisfacerea simţurilor gustative, de parcă omul nu ar mânca şi aşa prea mult. Industria chimică a creat o mulţime de aditivi care dau un gust bun şi un aspect apetisant.
Dar riscul mare este că aceşti aditivi creează dependenţă şi organismul îţi va cere tot mai mult şi mai mult din aceste alimente care în general au multe calorii şi îngraşă. În plus, mulţi aditivi (E-uri), au efecte nocive asupra sănătăţii. De aceea, este bine să fim atenţi, să alegem ceea ce este natural. Alimentul natural nu creează dependenţă. Ne putem reeduca gusturile şi să ne reobişnuim cu ceea ce este natural şi sănătos.
Cred că dintre toate cuvintele rostite vreodată în lume, două dintre ele încântă, emoţionează şi înduioşează cel mai mult. Aceste cuvinte sunt Mama si Tata. Sunt cele mai sublime şi mai magice cuvinte. Unii ar spune că nu contează cum ți se adesează copilul, ci cum te vede şi te simte. Şi se întreabă că de ce nu ar fi O.K. să ţi se adreseze pe numele mic. Că este modern să te strige pe nume, că astfel îi oferi mai multă libertate, că îl ajută să îţi devină un fel de prieten. Şi apoi în familiile în care copiii îşi strigă părinţii pe nume, acest lucru pare “cool”.
Se pune însă întrebarea, dacă este mai benefic pentru copil, să se raporteze la tine ca la un prieten sau ca la un părinte. Cred că a-l lăsa pe copil să îţi spună Giulia şi Gigel în loc de mamă şi tată înseamnă a-l priva (a vă priva reciproc) de una dintre cele mai duioase forme de adresare umană. De când există lumea nu a fost vreun cuvânt mai încărcat de sens ca şi cuvântul MAMĂ! Cuvântul mamă și tată cuprinde o lume de sentimente şi trăiri, de emoţii, frumoase şi nostalgice, care fac mult bine pentru sufletul copilului şi părintelui. Aceste expresii ne imbogățesc viaţa cu trăiri pline de sens, care peste ani se vor transforma în cele mai frumoase amintiri. Mamă și tată înseamna autoritate, respect, duioșie, protecție, zonă de refugiu, iubire. Cuvintele Mamă și Tată sunt ceva unic, evocă dragoste însoțită de autoritate și respect.
In zilele de azi ideea de autoritate începe să se dilueze, mulți având un sentiment neplăcut de răzvrătire la cuvântul autoritate. Și totuși, copilul, va trebui să se supună diverselor tipuri de autoritate. Nu se poate trăi în lume altfel. De aceea el are nevoie să învețe respectul pentru autoritate în cadrul familiei, acolo unde autoritatea se va manifesta însoţită de dragoste. Autoritatea părintească exercitată în dragoste îl ajută pe copil să îşi formeze caracterul şi o conduită corectă, îl conştientizează de valoarea disciplinei în oricare aspect al vieţii, îl ajută să înţeleagă că în viață există limite care trebuiesc respectate. Aceste limite sau bariere au un rol de protecţie împotriva răului pe care oamenii ar putea să şi-l facă unii altora.
Cred că pentru un copil, a-şi striga părintele Giulia sau Gigel, adică prietene, este oarecum deruntant. Pentru că prieteni înseamnă un grup de oameni, care au aceleași noțiuni și idei despre viață, acelaşi drept de decizie în lucrurile importante, un grup în care fiecare se poate confesa celuilalt.
Prieteni sau părinţi?
Chiar dacă în timp, între părinte şi copil se ajunge şi la un fel de prietenie, chiar dacă uneori îţi spune pe nume, din alint sau tachinare, această “prietenie” are multe limite pentru el. Dacă prietenul îl lasă pe copil să decidă, un părinte responsabil ştie că în multe aspecte din viaţa copilului nu îl poate trata ca pe un prieten:
-Nu îţi poţi folosi copilul ca şi confident, ca suport emoţional în secretele, problemele intime şi supărările tale, chiar şi atunci când crezi că este suficient de mare (adolescent sau tânăr). Îl încarci cu o povară pe care nu trebuie să o poarte. Cu un prieten poţi să faci acest lucru, dar nu cu un copil.
-Este greşit să îl laşi “liber”să facă ce vrea, să vorbească neîngrijit sau urât, să mintă, să fie dezordonat sau leneş, să bârfească, să mănânce nesănătos.
-Necesită îndrumare şi disciplină în folosirea corectă a timpului, pentru a nu-l risipi la televizor, internet sau pe telefon, dacă vrem să îşi dezvolte întreg potenţialul cu care s-a născut şi să ajungă un tânăr realizat în viaţă.
-Necesită îndrumăre spre citit! Dragostea pentru cărţi şi pentru citit se poate insufla de către părinţi de la o vârstă foarte mică.
-Este necesar să controlăm influenţele din viaţa lui: ce fel de prieteni are, unde pleacă, ce muzică ascultă, ce cărţi citeşte.
-Este necesară disciplinarea financiară! Un copil trebuie să ştie clar ce lucruri vă permiteţi ca familie şi ce nu. Banii înseamnă munca părinţilor. Iar copilul va respecta munca părinţilor doar dacă este învăţat despre acest lucru.
-Valorile morale, credinţa şi lucurile în care credem se transmit copiilor în timpul celor “7 ani de acasă”
Lucrurile enumerate, pe scurt, mai sus (şi multe altele asemănătoare), transmise (alteori impuse) copiilor, cred că evocă mai bine lumea mamei si a tatălui, cu autoritatea lor plină de dragoste, decât cea pe impersonală a părinţilor/prieteni Giulia şi Gigel.
În caz de insomnii mai rebele şi de durată, dacă nu obtineţi rezultate prin schimbari în obiceiuri şi în stilul de viaţă (vezi aici), puteţi apela şi la somnifere. Este recomandat să se inceapă cu somnifere mai puţin agresive pentru sistemul nervos. Feriţi-vă pe cât puteţi de benzodiazepine. Ele se dau oricum numai cu reţetă specială, dar folosite mai mult de 3 luni pot cauza probleme ale creierului Dar exista si somnifere fara prescriptie medicala sau somnifere fara reteta. Următoarele somnifere le puteti cumpara de la farmacii fără reţetă. Iată mai jos câteva dintre aceste somnifere:
1.SEDATIF PC (homeopat) Indicatii: Stări de anxietate şi de emotivitate, iritabilititate; Tulburări de somn, in special la pacienţii surmenaţi, copii agitaţi şi persoane vârstnice. Datorita compozitiei sale homeopatice se poate administra atat copiilor cat si adultilor. Nu prezinta efecte secundare, nu influenteaza vigilenta, deci se poate folosi si de catre conducatorii auto.
2.VALERIANA capsule. (Valeriana officinalis). Are efect sedativ, antistres si anxiolitic. Ea este cunoscuta pentru obtinerea unui somn linistit si odihnitor si reduce starea anxioasa.
Ne fereste de visele urate.
Administrare: 3 x 1 capsula pe zi pentru efect anxiolitic si antistres. Pentru efect somnifer 1 capsula seara la culcare
Extract de radacina de valeriana (Valeriana Oficinalis standardizata 6% acid valerinic),
3.MELATONINA (complex cu extract de valeriana)
Indicatii: Reglarea ritmului somn-veghe; in insomnii rebele, insomnii prin schimbarea fusului orar (calatorii cu avionul), oboseala cumulativa, stari depresive tranzitorii, indispozitii pasagere.
Mod de administrare:Adulti: seara, o capsula cu aproximativ 30 de minute inainte de culcare.
Are in compozitie:
Melatonina pura-300mcg, extract de valeriana 130mcg, vitamina B6 5 mg, ulei de soia 364 mg, oxid de magneziu 350 mg, carbonat de calciu 250 mg, lecitina 30 mg, calciu glicerofpsfat 2 mg, magneziu citrat 2 mg, pudra de hamei 2 mg, extract de musetel 2 mg, extract de Kava Kava 2 mg, ulei de lamaie 2 mg, pudra floare deportocal 2 mg, extract de Passiflora 2 mg, pudra de mac de California
DESPRE MELATONINA: Melatonina, principiu activ natural secretat de glanda pineala, este un inductor natural al somnului, imbunatatind calitatea lui, fara efecte neplacute la trezire. Regleaza ritmul circadian si prin el intreg organismul, fapt pentru care este numita si „ceasul corpului”. Melatonina, fiind si un puternic imunostimulant si antioxidant, protejeaza organismul impotriva stresului, a noxelor externe; previne cancerul, infarctul miocardic, accidentele vasculare cerebrale. Opreste evolutia bolilor degenerative, amelioreaza depresiile si indispozitiile pasagere. Asocierea melatoninei cu extractul de valeriana si celelalte componente naturale cu actiune sinergica asigura efect maxim, utilizand doza minima. Pyridoxina (vitamina B6) asigura o buna functionare a sistemului nervos.
4.BIEN DORMIR Produce relaxarea necesara instalarii somnului si imbunatateste calitatea acestuia.
Contine urmatoarele incrediente active, naturale:75 mg extract de Passiflora (conţine 3,5% flavone exprimate în vitexină), 50 mg extract de Muşeţel (conţine 0,3% apigenol), 10 mg extract de Busuioc, 10 mg extract de Tei /capsulă.
Mai exista doua forme de BIEN DORMIR cu efect petentat prin MELATONINA si VALERIANA
5.BIEN DORMIR plus MELATONINA
6.BIEN DORMIR plus VALERIANA
7.IMOVANE. Acest somnifer necesita reteta, dar una simpla. Este un hipnotic cu actiune rapida; are efecte hipnotice, sedative, anxiolitice, miorelaxante; actioneaza asupra diversilor parametri ai somnului prelungindu-i durata si imbunatatindu-i calitatea; reduce numarul trezirilor nocturne si a celor precoce. Doza este de 1 comprimat seara la culcare.
DORMOLIN si DORMOLIN FORTE ajuta la ameliorarea somnului in mod natural. Este indicat pentru cei care sunt stresati, au probleme cu somnul si implicit anxietatea. Este o alternativa naturala pentru a scapa de insomnie, mai ales daca nu vreti sa apelati la alte medicamente care dau dependenta.
Acest vis şi acest ideal, adică succesul Referendumului, pe care l-am vrut un dar pentru urmaşii noştri, s-ar putea să se năruiască sau să se înfăptuiască peste 2 zile. Nu voi jubila în caz de reuşită nici nu voi plânge dacă se va nărui.
Oricare dintre cele 2 rezultate vor fi trecătoare. Rezultatul bun nu va ţine mult, pentru că istoria umană îşi va urma cursul, în drumul ei spre decadenţă morală. Nici rezultatul prost nu va ţine mult pentru că va permite mai repede păcatului să ajungă la culme. Iar păcatul ajuns la culme nu produce decât distrugere. Societatea vestică s-a ridicat prin moralitatea creştină şi va cădea răpusă de imoralitate.
Perioada pre Referendum, a fost o perioada extraordinară! Am cunoscut oameni minunaţi! Tineri şi bătrâni, oameni simpli şi oameni cu vastă cultură, oameni cu profesii diverse, muncitori, doctori, actori, profesori universitari, scriitori, oameni de radio şi televiziune, politicieni, europarlamentari au fost înfrăţiţi de un ideal comun, de un vis comun. A fost visul de a fi putut păstra şi lăsa urmaşilor noştri moştenirea celei mai frumoase, nobile, curate şi sfânte avuţii. Adică să le lăsăm FAMILIA, această instituţie divină „brevetată” de Dumnezeu. Pentru că FAMILIA are ceva sfânt şi dumnezeiesc în natura ei. Nici o imagine de pe lumea asta nu ar putea înlocui chipul blând al mamei, duioşia ei, sacrificiul ei. Nimic pe lume nu poate fi mai preţios decât siguranţa braţelor tatălui, vocea lui caldă şi îmbrăţişarea lui.
Atâţia oameni frumoşi am cunoscut şi atâtea gânduri frumoase am auzit în această perioadă. Şi am văzut atât de mult curaj de a spune adevărul într-o vreme în care răul este numit bine şi binele rău. Am văzut curajul celor ce demască ideologii perverse, precum este aceea de încălcare a dreptului copiilor de a rămâne ceea ce i-a creat Dumnezeu, adică băieţi şi fete. Ni s-au adus dovezi din alte ţări despre ideologii lgbt, care au pătruns deja în universul pur al copilăriei copiilor, prin şcoală, ca să îi deruteze, să îi îndoctrineze, spunându-le că îşi pot alege genul, făcându-i să alunece în derută şi nefericire, în patimi nefireşti. Şi acest lucru contrar voinţei părinţilor.
Apoi, cu strângere de inimă, am mai văzut ura nestăpânită, revărsată asupra tot ceea ne-a definit ca neam creştin. Maşinăria de propagandă şi minciună a neo-bolşevismului marxist, a noi revoluţii culturale, a aruncat în permanenţă cu noroi în Biserică, în preoţii, în pastorii, în creştini, în famila normală, pentru simplul motiv că nu sunt de acord cu îndoctrinarea ateistă şi cu educaţia sexuală a copiilor mici. Apărătorii familiei au fost atacaţi cu injurii cum ar fi: fanatici, homofobi, tradiţionalişti, ultranaţionalişti, fascişti, haters, etc. toate cuvinte ale unui limbaj de lemn produs parcă de “nouavorbă” din lumea totalitară a lui Orwell.
Acei oameni care au căzut în capcana manipulării, se amăgesc amarnic dacă îşi închipuie că fără Biserică, fără preoţi sau familie creştină (aşa cu păcate cum sunt) vor fi mai fericiţi. Îndepărtaţi toate acestea din societate şi veţi vedea ce mai rămâne. Îndepărtaţi teama de Dumnezeu şi veţi rămâne doar cu Statul şi Partidul să vă ocrotească. Abia atunci veţi înţelege ce înseamnă răutate, războaie, boli, corupţie şi sărăcie. Imaginaţi-vă scena sumbră de a nu mai rămâne nimic deasupra noastră, nici Dumnezeu, nici vreo altă autoritate lăsată de El, ci să rămână doar omul să stăpânească peste om. Gandiţi-vă dacă există vreo fiară mai crudă pentru om, decât omul fără teama de Dumnezeu!
Nu Referendumul vrea sa redefineasca familia, ci homosexualii vor sa duca in derizoriu ideea de casatorie. „Ei vor sa aiba dreptul la casatorie nu ca mijloc de aderare la codurile morale ale societatii ci mai curand pentru a demitiza si a schimba radical o institutie arhaica. Cea mai subersiva actiune pe care femeile lezbiene si barbatii gay o fac, este sa transforme cu totul notiunea de familie” (Virgiliu Gheorghe). “Mintim cand spunem ca institutia casatoriei nu se va schimba. Parerea mea este ca aceasta nici nu ar trebui sa existe” citez pe activita lezbiana Masha Gessen. Iar “absența la Referendum este o capitulare în fața manipulării grosiere exercitate de grupările neo-marxiste” spune deputatul Daniel Gheorghe.
Am avut o şansă, prima şi ultima, să lăsăm urmaşilor noştri cel mai preţios lucru de pe Pământ. Este adevarat că m-am luptat în aceste zile pentru reuşita REFERENDUMULUI. Pentru că aş vrea, din toată inima, ca toţi copiii să aibă parte de o copilărie lungă şi frumoasă, în care să poată rămâne inocenţi, în care ochii lor să rămână limpezi şi curaţi, să citească cărţi de poveşti în care Feţi Frumoşi se îndrăgostesc doar de Ilene Cosânzene şi fac sacrificii ca să le câştige inima; să citească cărţi care să le dezvolte simţul moral şi credinţa. Iar apoi cu o minte sănătoasă să-şi desăvârşească o personalitate tot mai plăcută înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu.
Aş dori tuturor copiilor din lume să aibă parte de o mamă şi un tată şi dacă se poate şi de bunici. Aş dori ca toţi copiii din lume să fie înconjuraţi de iubire şi protejaţi prin rugăciune de către familiile lor naturale. Nimeni nu te poate iubi aşa cum te iubeşte o mamă!
Dar, cu sau fără referendumul câstigat, lumea va merge pe drumul ei, acela de îndepărtare de Dumnezeu. Iar creştinii vor fi urâţi de către cei care Îl neagă pe El. Aşa a fost întotdeauna, de la persecuţiile primilor creştini, din vrema lui Nero şi până la sfârşitul vremurilor. Indiferent ce va urma, ne rugăm Domnului să ne dea putere să îi rămânm credincioşi, până la final. Doar aceasta contează.
SOVATA BĂI, O OAZĂ PENTRU SUFLET!
Sovata Băi este o zonă fermecătoare, un loc superb pentru acei care îşi doresc o vacanţă cu adevărat odihnitoare, departe de zarva vieţii cotidiene. Este imposibil ca această staţiune să nu te cucerească, dacă eşti dispus să priveşti, să vezi, să simţi şi să înţelegi frumuseţea locului. Sovata Băi este o minune de staţiune, o adevărată oază de refugiu pentru sufletul şi mintea obosite de informaţie, de zgomot, de lucruri, de competiţie… Cunoscută pentru tratamentul diverselor boli ale trupului, prin scăldatul în apa heliotermală, Sovata Bai este mai mult de atât. Combinând parca, aerul de mare cu cel de munte, staţiunea este plină cu peisaje superbe, în care se armonizează, uimitor de firesc, frumuseţea naturală a locurilor cu intervenţia de bun gust a unor administratori responsabili. Sovata Băi este un întins şi încântător parc la margine de pădure şi prin pădure, care adăposteşte câteva lacuri sărate, cel mai mare şi mai renumit dintre ele fiind Lacul Ursu. Lacurile sunt străjuite de păduri umbroase, întreaga staţiune fiind presărată cu pâlcuri de brazi sau stejari seculari, care creează o atmosferă plină de pace şi de calm, din care parcă nu ai mai vrea să pleci. Drumurile principale ale staţiunii sunt încadrate de borduri bogate de flori; straturi de flori , vase de piatră sau lemn umplute cu flori, stâlpi înalţi cu braţe de flori, se întâlnesc peste tot; aleele pavate, scările pietruite care şerpuiesc pe colina ce duce înspre locurile de cazare şi cărăruile sunt de asemenea mărginite de borduri de flori, arbori sau arbuşti ornamentali.
Rate salbatice pe Lacul Paraschiva
Lacurile din Sovata. Lacurile sunt înconjurate de pădure, parţial sau total, iar cele principale (Lacul Ursu, Lacul Alunis, Lacul Paraschiva) sunt mărginite de alei din piatră sau pavaj, podeţe din lemn, terase de lemn , toate cuprinse între pădure şi vegetaţia luxuriantă de la marginea lacului, formată din arbori, trestie, plante iubitoare de apă şi diverşi arbuşti. Pe alocuri aleele si podeţele de lemn se largesc considerabil, şi, într-un mod armonios, formează locuri de popas umbroase, pe care sunt aşezate banci, uneori şi mese. Adesea apare câte o bancă singuratică, care parcă te îmbie să te aşezi, să priveşti, să meditezi, în special dacă este înspre seară.
O multime de răţuşte sălbatice alunecă fericite pe apele părăsite de turişti, spre a-şi căuta locul de odihnă de peste noapte în ierburile înalte, ce coboră până la marginea apei. Dimineaţa devreme sau seara târziu, atunci cand sunt puţini turişti, atmosfera de pe aleile din jurul lacurilor este superbă, răcoroasă şi odihnitoare, sănătoasă pentru minte şi spirit, minunat de prielnică pentru nişte momente de solitudine, petrecute pe o bancă ce priveşte înspre lac, bancă ce stă ascunsă după un bătrân stejar. Atmosfera încântătoare a serilor din zona lacurilor, te fac să devii, fără să vrei, mai ganditor, poate mai tăcut, dar cu siguranţă mai nostalgic. Susurul pâraielor, foşnetul frunzelor, fâlfâitul de aripi a păsărilor de apă, lumina felinarelor ce străjuiesc aleile, alunecând pe luciul întunecos al apelor, strecurându-se printe arborii seculari, crează imagini feerice, misterioase. Lumina hotelurilor de pe coline se oglindeşte şi ea în apa neagră a nopţii. Cerul înalt, cu miliardele de stele formează o cupola fascinantă peste întinderea lacurilor, aleilor şi a pădurii. Se aud ecouri din muzica live, care se cântă în localurile din Sovata. Este atât de bine că în Sovata nu auzi muzică zgomotoasă! Sper să rămână obiceiul peste ani! Parcă retrăieşti aici vremile când lumea era mai frumoasă, mai bună şi mai civilizată. Prin staţiune În fiecare zi, înspre seară, în parcul central al staţiunii, pe o scenă amplasată în aer liber este câte un eveniment artistic sau cultural, la care se opresc doritorii aflaţi în trecere. Trăsuri cu aer medieval, cu nişte cai superbi sau trenuleţe viu colorate pot să te poarte, dacă doreşti, printr-un tur al staţiunii. Aproape peste tot, la restaurant şi pe terase se cântă muzică live. Soava Băi este staţiunea iubită de toate vârstele. Vezi peste tot un număr aproximativ egal de tineri, de adulţi, de bătrâni şi de copii. Cred că sunt atraşi de această minunată staţiune iubitorii de natură, nostalgicii, romanticii, gânditorii şi toţi acei care vor să fugă de zarva şi de superficialul cotidian voind să să regăsească pe ei înşişi.
Pentru a rămâne sănătoşi este absolut necesar să ne folosim picioarele, mâinile şi muşchii, este nevoie pur şi simplu să ostenim fizic şi să transpirăm. Odihna prea multă, chiar dacă ţi-o permiţi, nu te conduce înspre sănătate ci mai degrabă înspre boală. Aşa că alege să îţi faci singur/ singură curăţenie prin casă decât să chemi ajutoare. Alege să mergi pe jos, să lucrezi în grădină (dacă ai), să faci drumeţii. Orice mişcare naturală înseamnă sănătate. Mişcarea care te menţine sănătos nu are nevoie de o sala de fitness.
Alegerea sănătăţii presupune să ai pacea sufletului,
Sănătatea este acceptarea vieţii aşa cum este, printr-o atitudine de înţelegere a celorlalţi, prin obişnuinţa de a ierta mereu.
Mâniile, certurile, supărările, îngrijorările, nerăbdarea, auto-îndreptăţirea, plictiseala, nemulţumirile, invidia, resentimentele, neiertarea şi multe alte sentimente negative sunt răspunzătoare de marea majoritate a bolilor noastre. Se estimează că aceste emoţii negative pot produce peste 60% din bolile de care suferim. Aşa că încearcă să alegi întotdeauna pacea sufletească. Pacea sufletului este o alegere care presupune cel mai adesea o schimbare de atitudine din partea ta. Alegerea sănătăţii presupune a plăti preţul la început.
Să vezi pe copiii copiilor tăi! Este o binecuvântare şi una dintre bucuriile reale ale vieţii noastre atât de scurte. Mai ieri eram noi copii, apoi tineri, apoi părinţi si acum bunici şi… în curând sfârşitul! Iar copilul aceasta, primul meu nepot, căruia i-am auzit primul ţipăt şi prima tânguire când a intrat în lumea aceasta a durerii, va repeta şi el etapele, sfârşind aşa cum a intrat in lume: cu plânsul. Aceasta să fie viaţa? Doar atât? Nu , nu este aceasta! Ceea ce trăim aici este doar semănarea noastră în putrezire, pentru ca asemenea unei seminţe de crin, care cade în pamânt şi pare că moare, să ne prefacem, să ne desăvârşim şi să renaştem ca făpturi noi pentru Viaţa Eternă. Metamorfoza omului muritor într-un om născut pentru Viaţă, nu se face de la sine, ci doar dacă murim şi înviem împreună cu Hristos, Mântuitorul nostru.
Dragul meu nepot, viaţa pământească, pe care ai început-o nu va fi uşoară. Suferinţa şi moartea au fost aduse pe pământul acesta de potrivnicul lui Dumnezeu, de Satana. La început El a fost un înger însemnat, strălucitor şi frumos ca un luceafăr. Dar el s-a îngâmfat până acolo că s-a ridicat împotriva Creatorului, voind să fie el centru, să fie el dumnezeu. Acesta a fost păcatul lui Satan şi acest lucru l-a strecurat el in minţile strămoşilor noştri, că ar putea exista în mod independent, că s-ar fi creat ei înşişi, că ar putea fi stăpâni pe soarta lor, că ar putea fi fericiţi fără Dumnezeu.
Rezultatul acestei amăgiri îl vedem în toată stricăciunea care a afectează lumea noastră: răutate, războaie, boli, corupţie, sărăcie.
Te-ai născut in vremea atacului împotriva familiei şi împotriva inocenţei copilăriei!
Dragul meu nepot, te-ai născut într-o vreme în care Forţa Răului invadează, murdăreşte şi perverteşte arii tot mai largi ale existenţei noastre. Este vremea pacatului ajuns la culme care vrea să se instaleze în cele mai sfinte sanctuare ale omului! Este o vreme în care Familia, această instituţie divină „brevetată” de Dumnezeu este crunt atacată. Familia are ceva sfânt şi dumnezeiesc în natura ei. Nici o imagine de pe lumea asta nu ar putea înlocui chipul blând al mamei tale, duioşia ei, sacrificiul ei. Nimic pe lume nu poate fi mai preţios decât siguranţa braţelor tatălui tău, vocea lui caldă şi îmbrăţişarea lui. Şi totuşi o imagine pervertită de pseodofamilie are pretenţia să fie egală cu tabloul sfânt al familiei creată de Domnul. Are pretenţia să educe copilaşi ca tine!
Nepotul meu, tu te-ai născut bărbat şi aşa vei fi întotdeauna! Creatorul a scris în fiecare celulă a fiinţei tale acest lucru. Într-o zi te vei îndrăgosti de o fată. Visez cum vei trăi o frumoasă şi romantică poveste de iubire, fiind atras de un chipul drăgălaş şi delicat al unei minunate domnişoare.
Îmi pare rău că lumea confuză în care te-ai născut, va ataca dreptul unor copii ca tine de a rămâne ceea ce i-a creat Dumnezeu, adică băieţi şi fete. Forţe întunecate îi vor minţi că îşi pot alege genul, făcându-i să alunece în derută şi nefericire, în patimi nefireşti, însemnaţi fiind în cugetul lor.
Aş dori tuturor copiilor ca tine să aibă parte de o copilărie lungă şi frumoasă, în care să poată rămâne inocenţi, în care ochii lor să rămână limpezi şi curaţi, să citească cărţi de poveşti în care Feţi Frumoşi se îndrăgostesc doar de Ilene Cosânzene şi fac sacrificii ca să le câştige inima; să citească cărţi care să le dezvolte simţul moral şi credinţa. Iar apoi cu o minte sănătoasă să-şi desăvârşească o personalitate tot mai plăcută înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu.
Aş dori tuturor copiilor din lume să aibă parte de o mamă şi un tată şi dacă se poate şi de bunici. Aş dori ca toţi copiii din lume să fie înconjuraţi de iubire şi protejaţi prin rugăciune de către familiile lor. Noi toţi te-am încredinţat în mâinile Domnului, am cerut binecuvânatrea şi protecţia Lui peste tine şi suntem încredinţaţi că Îngerii Lui te vor veghea întotdeauna.
Cu iubire!
Bunica ta,
care a copilărit în vremea când lumea copiilor era minunată, plină de cărţi şi de poveşti frumoase, a copilărit în vremea când nimănui nu-i trecea prin cap, nu ar fi indrăznit să pângăreasca inocenţa copiilor aşa cum se întâmplă astăzi.
Refuză să te enervezi şi vei evita boala şi durerea
Dr. Paul Hauck, într-o cartea How to love and be loved (tradusă în româneşte), analizează într-un mod deosebit de convingător motivele pentru care oamenii devin frustraţi, plini de resentimente, mânioşi, furioşi sau depresivi şi oferă sugestii foarte rezonabile pentru a nu ne enerva niciodată, evitând astfel durerea şi bolice psiho-somatice ce decurg de aici. El descrie 12 idei iraţionale cu care adesea ne chinuim singuri şi care ne împiedică să tolerăm frustrările fără a avea resentimente. Citiţi-le, recitiţi-le şi analizaţi-le atent. Cele mai multe dintre problemele emoţionale cauzatoare de boli îşi au la bază una, două sau mai multe combinaţii din astfel de idei iraţionale şi nesănătoase: Ideea iraţională nr.1 : Este absolut necesar ca noi, adulţii, să fim iubiţi şi acceptaţi de către cei pe care îi considerăm a fi oameni importanţi în viaţa noastră, dacă dorim să ne socotim pe noi înşine valoroşi. Ideea iraţională nr. 2 :Dacă nu suntem importanţi, desăvârşiţi şi realizaţi înseamnă că suntem mai puţin valoroşi decât cei care au asemenea calităţi Ideea iraţională nr. 3 :Cei răi, răutăcioşi, sau ticăloşi trebuie blamaţi şi aspru pedepsiţi pentru viciile lor. Ideea iraţională nr.4 :Este îngrozitor, chiar insuportabil când împrejurările nu sunt aşa cum le-am dori noi. Ideea iraţională nr.5 :Nefericirea omenească este cauzată de factori extrinseci, aşa încât nu suntem în stare (sau suntem în prea mică măsură) să ne controlăm suferinţele şi tulburările. Ideea iraţională nr.6 :Dacă ceva reprezintă pentru noi un pericol sau o ameninţare, trebuie să ne concentrăm atenţia asupra lui şi să ne gândim la posibilitatea de a avea loc aşa ceva. Ideea iraţională nr.7 :Este mai uşor să eviţi anumite greutăţi ale vieţii sau răspunderi propri decât să le înfrunţi. Ideea iraţională nr.8 :Este rezonabil şi sănătos să depinzi de alţii, mai puternici pe care să te poţi baza. Ideea iraţională nr.9 : Trecutul nostru ne determină fundamental comportamentul actual ; dacă ceva ne-a afectat cândva, situaţia se va repata la infinit. Ideea iraţională nr.10 : Trebuie să ne frământe problemele şi tulburările altora. Ieea iraţională nr.11 : Problemele umane, au fiecare, o anumită soluţie precisă şi perfectă, şi este mai înţelept să aştepţi până dai de această soluţie. Ideea iraţională nr.12 : Aprecierile personalităţilor respectabile sau ale societăţii sunt întotdeauna corecte şi nu trebuie puse la îndoială.
Maturitatea emoţională ne oferă protecţie faţă de bolile psihosomatice.
Este greşit a ne plânge mereu de problemele şi necazurile de care ne lovim în viaţă, de nedreptăţile care ni s-au făcut, de nedreptăţile pe care le vedem în societate. Dacă dăm frâu liber supărărilor şi frustrărilor ne vom face mult « sânge rău », şi până la urmă şi sănătatea fizică ne va fi afectată.
Necazurile pe care le avem de-a lungul vieţii sunt educatorii noştri cei mai buni. Ele sunt menite să lucreze la dezvoltarea caracterului, la şlefuirea personalităţii într-o asemănare tot mai mare cu Domnul Isus. Nici o fiinţă omenească nu este ferită de necazuri, fiecare are o cruce de dus, chiar dacă crucea celorlalţi nu este vizibilă ochilor noştri. Necazurile pot lucra cel puţin în două direcţii, la unii producând maturitate emoţională iar la alţii boli devastatoare. Maturitatea se învaţă, se exersează. Atunci când suntem contrariaţi, frustraţi, nedreptăţiţi, cel mai greşit este să reacţionăm imediat, cu mânie. Omul care reacţionează aşa cu siguranţă se va alege în timp cu boli grave. Şi nici o pastilă, oricât de scumpă, nu va putea înlătura răul pe care aceşti oameni şi-l autoproduc. Omul matur însă, se va comporta altfel: nu va reacţiona imediat ci va lăsa minţii sale un timp de gândire pentru a alege calea de răspuns cea mai potrivită, şi va răspunde într-un fel care să potolească conflictul.
Să nu uităm însă, ca aşa cum îi plăcea lui Richard Wurmbrand să spună, mintea minte adeseori. Mintea ta poate să îţi justifice un răspuns mânios şi nepotrivit. Noi avem nevoie în lupta zilnică a vieţii de rugăciune, de puterea Duhului Sfânt. Unii oameni sunt calmi prin temperamentul lor şi au în fire posibilitatea de a răspunde în mod raţional frustrărilor. Dar mulţi, printre care mă număr şi eu, avem nevoie la orice pas de o putere de autostăpânire pe care nu o găsim în mod natural în firea noastră. Puterea Domnului în slăbiciuni, însă, poate face minuni şi ne poate ajuta!
„Blestemul epocii de astăzi este superficialitatea”. Trăim atât de puţin pe pământ şi suntem în aşa mare primejdie să ne pierdem sufletele, în aşa mare primejdie să pierdem lucruri de o importanţă eternă! Duhul Veacului s-a perfecţionat în ruperea legăturilor trainice dintre oameni, în ruperea legăturilor inimii. Dar ne crează iluzia că suntem împreună prin prietenii virtuale, în care devenim şi mai superficiali şi mai singuri. Iar dacă se întâmplă ca oamenii să ajungă totuşi împreună îi pune să râdă, să moară de râs: să râdă de fleacuri, de comedii, de situaţii penibile, de glume puerile, să râdă de dramele altora. Dar sub acest râs, sub aceste hohote care amorţesc simţirea se află ascunsă multă alienare şi însingurare. Iar în această lume a sufletelor însingurate, oamenii vor să dea celor din jur impresia că sunt fericiţi şi atunci trebuie să râdă mereu. Dar acest lucru cred că este foarte plictisitor.
„Numai din pricina uşurătăţii inimii noastre şi a nepăsării faţă de greşelile noastre, nu simţim durerile sufletului nostru, ci râdem adeseori ca nerozii, când mai degrabă ar trebui să plângem” (Imitatio Cristi).
Mă plictisesc să râd! Nu sunt atrasă de viaţa cu caracter de circ. Încerc să o evit. Dar îmi este dor să mă bucur, să zâmbesc. Mă bucur să am aproape oameni dragi, mă bucur de bucuriile lor, de credinţa lor, de reuşitele lor, de speranţele lor. Îmi place să mă bucur de oameni cu idealuri frumoase şi caracter frumos.
Societatea de consum ne oferă şi ne îndeamnă la multă distraţie artificială, sclipicioasă, zgomotoasă, promovată prin reclame scumpe, distracţie la care poţi să mori de râs.
Prefer să aleg zâmbetul. Vreau să fug cât mai departe de zarva lumii şi să caut BUCURIA în locul de distracţiei. Atunci când am timp îmi place să mă duc în locuri unde să cuprind puţin în inima mea din gradniosul spectacol oferit de Dumnezeu. Crâmpeie din marele spectacol al naturii, îţi aduce în suflet bucuria, pe faţă zâmbetul, în inimă putere de a gândi şi a medita la ceea ce eşti, la ceea ce trebuie să devii. În fiecare zi avem ocazia să zâmbim din inimă şi să mulţumim Domnului pentru o nouă zi senină, pentru răsărituri şi apusuri, pentru susur de izoare, câmpuri cu flori, valuri de mare, dealuri , munţi şi păduri umbroase.
Cred că esenţa unei vieţi împlinite nu este cât te distrezi ci cât te bucuri!
Fiecare dintre noi stim ca atunci cand nu folosim un anumit muschi prea mult timp, acesta devine mai slab.
De exemplu, atunci cand cineva se raneste la picior si foloseste scaunul cu rotile pentru o perioada mai lunga de timp, piciorul sau va deveni din ce in ce mai slabit. Acelasi proces are loc si in cazul muschilor globului ocular.
In cazul in care porti ochelari si nu practici exercitii pentru ochi, vederea ta va slabi treptat din ce in ce mai mult. Muschii ochilor necesita exercitii ca orice alt muschi al corpului tau.
In procesul de vindecare a vederii, va trebui sa urmezi mai multe reguli:
#1. Va trebui sa eviti presiunea la nivelul ochilor si se recomanda sa-ti odihnesti ochii timp de cateva minute la fiecare 2-3 ore.
#2. Este necesar sa pui in aplicare rutina de gimnastica oculara, care contine 16 exercitii – urmeaza liniile cu ochii tai.
#3. Pune in aplicare masajul punctelor specifice.
Aplica o presiune usoara in punctele specifice cu varful degetului aratator.
#4. Este necesar sa privesti in departare atunci cand te plimbi pe afara.
#5. Bea suc de morcovi cu cateva picaturi de ulei de masline in mod constant.
#6. Clateste-ti ochii cu apa calduta.
#7. Nu utiliza PC, laptop-ul, telefonul sau televizorul cu cel putin 2 ore inainte de a merge la culcare.
Copiii amish nu experimentează autismul sau alte probleme de învățare care sunt ciuma societăţii noastre tehnologizate.
Cumunitaţile medicale sunt confuze în a gasi o explicaţie. Amish trăiesc într-o societate creştină care respectă vechile idealuri paşnice de viaţă şi de muncă, refuzând agresivitatea stilului contemporan de viaţă şi a excesului tehnologic. Dieta lor constă din produse organice proaspete, cultivate local și, bineînțeles, nu urmează rutina de vaccinare stabilită de stat. Spre disperarea mainstream media și a autorităţilor medicale, acest lucru a avut ca rezultat un popor sanatos, lipsit de toate bolile noastre cronice. Bolile de inima, cancerul, diabetul sunt practic inexistente în satele Amish. La fel de inexistente sunt medicamentele moderne, obţinute prin inginerie chimică, alimentele modificate genetic şi bineînțeles, vaccinurile. Cum se face ca cei care trăiesc fără “minunile” medicinii moderne sunt mai sănătoși? Adevărul despre sănătate şi medicină și felul în care ambele se refletă în viaţa oamenilor Amish devine stânjenitor şi ruşinos pentru anumiţi oameni puternici.
Au fost 3 (da trei) cazuri verificate de autism în populaţia Amish și cel puțin două dintre cazuri au fost printre copiii vaccinați. Nu sunt disponibile informații pentru al treilea caz. Corelația strânsă dintre vaccinări și autism este absolut de netăgăduit, cu excepția cazului în care lucrați pentru industria medicală, guvern sau mass-media. Apărătorii medicinii occidentale spun că Amish au, evident, o genă super-specială care îi face imuni la autism. Cu alte cuvinte autismul este un anumit tip de eșec genetic (adică vina lui Dumnezeu), care atacă creierul la cei care nu au afilierea religioasă a Amish. Ne așteptăm, ca pe viitor într-un mod similar să apară o teorie cu extraterestrii care atacă pe cei care cred într-un Creator. Aceasta este ştiinţa F.D.A. și A.M.A. în toată strălucirea sa. Susținătorii vaccinului sunt dispuși să îmbrățișeze chiar şi o explicație ridicolă, atât timp cât nu trebuie să recunoască că industria lor de vaccinări este cauza bolii cronice, lăsând cu diverse forme autism 1 din 100 de copii.
Atât timp cât Amish sunt pur și simplu lăsați în pace , liberi să trăiască fără toxinele chimice găsite în medicamente si alimentele noastre , ei nu sunt afectaţi de boli , dizabilități, autism sau tulburări de învățare. Copiii amish sunt categoric mai inteligenţi , exceptând anumite dificultăţi de scriere cand ajung la colegiu , explicabile prin faptul că engleza nu este limba lor principală. Inteligenţa lor ar putea fi explicată prin aceeaşi „super genă amish”? Societatea noastră ar putea învăța foarte mult din exemplul lor, oprindu-ne de la rutina de a ne otrăvi pe noi înşine şi pe copii noştri.
Ce este tartrul dentar? Tartrul este un depozit organo-mineral de culoare galben-brună, care se formează pe suprafața dinților. Cantitatea tartrului crește și, dacă nu este îndepărtat, acesta poate provoca parodontoză. Prima variantă de curățare a dinților este intervenția dentistului, iar cealaltă este eliminarea tartrului în condiții casnice.
Pentru aceasta este nevoie de următoarele componente:
Bicarbonat de sodiu
Chiurete
Sare
Apă oxigenată
Apă
Periuță de dinți
Cană
Apă de gură antiseptică
Cea mai eficientă soluție de curățare a tartrului este bicarbonatul de sodiu.
Pasul 1
Se amestecă într-o cană o lingură de bicarbonat de sodiu cu ½ linguriță de sare. Apoi periuța de dinți se clătește cu apă caldă și se înmoaie în amestec. Cu acest amestec se periază dinții, după care conținutul se scuipă. Întregul proces ar trebui să dureze cinci minute.
În ziua de azi nu mai ştim cum să trăim simplu, avem prea multe lucruri materiale, prea multe variante, prea multe tentaţii, prea multe dorinţe, prea multă hrană. Abundenţa nu aduce cu sine nici graţie nici eleganţă. Distruge sufletul şi îl întemniţează. Simplitatea înseamnă să deţii puţine, lăsând cale liberă pentru ceea ce e esenţial şi pentru chitesenţa lucrurilor.
Multe lucruri sunt de prisos, dar nu pricepem asta decât în momentul în care suntem privaţi de ele. Le folosim pentru că le avem nu pentru că ne sunt necesare. Câte obiecte nu cumpărăm pentru că le-am văzut la alţii!
A arunca presupune efort. Cel mai greu nu este să scapi de lucruri, ci să decizi ce e util şi ce e inutil. Este o provocare să te desprinzi de anumite obiecte, dar ce satisfacţie ai după aceea!
(Spicuiri din “Arta simplităţii” de Dominique Loreau)
Creierul poate îmbatrâni mai repede sau mai încet decât trupul. Stilul de viaţă este cel mai important! Un studiu efectuat in SUA (studiul Framingham) a scos în evidenţă acest lucru. Un exemplu este o femeie de 96 ani, Ruth Halloran, din Boston (SUA), care are un creier care arată şi funcţionează ca unul cu aproximativ 20 de ani mai tânăr, potrivit rezultatelor investigaţiilor imagistice. De altfel, Ruth este independentă, se mişcă şi gândeşte ca o persoană mult mai tânără, nu pentru că ar fi avut un regim special de viaţă sau pentru că ar fi apelat la vreun tratament revoluţionar. „Pur şi simplu, am dus un stil de viaţă sănătos, fără excese de niciun fel“, spune femeia pentru „The Boston Channel“.
Burta mare este o cauză de îmbătrânire a creierului
„În cele mai multe cazuri, creierul îmbătrâneşte prematur, pe fondul hipertensiunii arteriale, al diabetului, al fumatului şi al excesului ponderal. Exceul ponderal este una dintre cele mai importante cauze ale îmbătrânirii creierului. Cel mai important este să controlăm toate aceste probleme la vârsta mijlocie, critică în ceea ce priveşte îmbătrânirea accelerată a creierului“, explică medicul Philip A. Wolf, profesor de neurologie la Şcoala de Medicină a Universităţii Boston şi investigator principal în studiul Framingham. În caz contrar, spune specialistul, la 50 de ani, creierul poate fi cu zece ani mai bătrân decât vârsta din buletin.
Mănâncă simplu pentru a avea creierul tânăr
O alimentaţie bogată în legume şi fructe şi săracă în carne, grăsimi animale, alimente procesate industrial, fără tutun şi alcool, ne menţin creierul sănătos şi tânăr.
Legătura dintre grăsimea în exces, mai ales la nivelul abdomenului (oameni cu burta mare) şi deteriorarea creierului a fost reconfirmată de un nou studiu. Oamenii de ştiinţă de la Centrul Medical Rush din Chicago au descoperit că dacă ficatul este prea ocupat să „ardă“ grăsimile abdominale, acesta „fură“ din resursele creierului. „Creierul suferă din cauza unei nutriţii inadecvate la fel de mult ca ficatul, numai că simptomele sunt diferite. Problema nu este ce mâncăm într-o anume zi, ci care sunt obiceiurile noastre alimentare de-a lungul anilor. Se ştie foarte bine că aportul crescut de grăsimi de origine animală, de carbohidraţi şi de băuturi alcoolice se asociază cu un risc crescut de accident vascular cerebral. Pe când aportul crescut de fructe, de legume şi de peşte este asociat unui risc scăzut de a suferi de astfel de probleme“,
Bolile inimii şi creierului au cea mai mare frecvenţă în Europa Centrală şi de Est, precum şi în Orientul Mijlociu.
Un european din trei suferă, la un moment dat, de afecţiuni neurologice sau psihiatrice, categorie în care intră de la insomnie, anxietate şi depresie, până la accidente vasculare cerebrale şi maladii degenerative, cum sunt Alzheimer şi Parkinson“, subliniază prof. dr. Mureşanu, organizatorul celui de-al IX-lea Congres al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN).
Păstrează creierul tânăr prin somn suficient!
Dacă nu dormim destul, adică aproximativ şapte ore şi jumătate pe noapte, cel mai mult au de suferit memoria şi puterea de concentrare. Reducerea perioadei de odihnă pe termen lung se asociază, în primul rând, cu incapacitatea de autoreparare a celulelor cerebrale. Mielina, stratul care înveleşte axonii („picioarele“) neuronilor, se reface în timpul somnului, a demonstrat o cercetare a oamenilor de ştiinţă americani de la Universitatea din Wisconsin.
Păstrează-ţi mintea tânără prin lectura şi limitarea privitului la TV
Lectura cărţilor reale, nu digitale, scrisul cu pixul sau cu creionul pe hârtie şi limitarea privitului la un ecran (fie el de computer sau de televizor), toate acestea asigură longevitatea funcţiilor cerebrale, crede prof. dr. Dafin Mureşanu. Putem stimula creierul la ori ce vârstă prin deprinderea unei noi activităţi (mersul pe bicicletă, utilizarea unei camere foto digitale) sau învăţarea unei limbi străine şi rezolvarea unor teste de inteligenţă cum er fi estul Mensa: http://mensa-romania.ro/testari-mensa/test-online/ . „Există o vorbă care spune că «dacă nu foloseşti un lucru, se pierde». Deci, dacă vrem să ne menţinem creierul în formă, trebuie să-l folosim“.
Povestea mea si a lui Ghita la 30 de ani petrecuti împreună
15 septembrie 1985
S-au dus 30 de ani ca şi un sunet, lasînd în urmă doar ecoul amintirilor. Sunt atât de multe amintiri ale călătoriei noastre efemere prin această lume. Am petrecut clipe frumoase şi binecuvântate împreună, deşi uneori a fost de luptat cu valuri şi probleme mai mari sau mai mici.
Temperamentele noastre sunt diferite şi acomodarea noastra unul cu altul nu a fost foarte lină, dar Dumnezeu care ne-a adus împreună, prin aceasta ne-a şlefuit, ne-a maturizt, ne-a învăţat să comunicăm, să ne ascultăm, să ne iertăm, să ne schimbăm în unele privinţe, să ne acceptăm aşa cum suntem în multe altele. De-a lungul anilor am devenit tot mai buni prieteni, ne-a fost tot mai drag să petrecem timp împreună, să discutăm, să râdem, să visăm, să ne plimbăm şi să călătorim împreună, să facem planuri împreună, să-L căutăm pe Domnul împreună, să citim şi să vorbim mereu despre credinţa noastră. Această apropiere şi comunicare ne-a ajutat să ne cunoaştem tot mai bine şi să ne iubim cu acea iubire matură şi statornică care vine din înţelegerea sufletului şi a universului de simţiri a celuilalt.
Privind în urmă îl văd pe Ghită ca pe un soţ iubitor, generos, înţelept, calm, calculat, un om în care am găsit întodeauna refugiu emoţional în clipe de tristeţe. Întotdeauna a ştiut să îmi mângâie sufletul şi să mă ocrotească. Dacă ar fi să aleg pe cel mai important om de pe lume, cu care să petrec o oră de conversaţie, acesta ar fi el. El este cel mai bun prieten al meu. Niciodată nu ne ajunge timpul de discuţie.
Acum 30 de ani
Gândind la anii ce au trecut
Ghiţă a fost în toţi anii un tată minunat, care şi-a făcut o prioritate din a petrece timp cu fetele noastre. Împreună am încercat să le transmitem valorile credinţei şi ale unui comportament decent şi plin de înţelegere pentru cei din jur. Ne-a plăcut la amândoi să ne rugăm pentru ele, să luptăm pentru ele, să discutăm cu ele şi să ne gândim la diverse aspecte concrete ale viitorului lor încă de când erau foarte mici. Încă de când erau destul de mici ne rugam şi imploram binecuvântare de la Dumnezeu pentru viitoarea lor căsătorie.
În concluzie, sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că mi l-a dat pe Ghiţă, idealul de bărbat la care visam în anii tinereţii, pentru care m-am rugat şi pe care l-am aşteptat cu încăpătânare. Am petrecut 30 de ani frumoşi împreună, ani în care ne-am bucurat unul de iubirea celuilalt, în care ne-am bucurat de familia noastră, o familie plină de afecţiune reciprocă, în care a domnit pacea şi bucuria dată de Domnul.
Din acest an am rămas doar noi doi, pentru că şi a doua fiică s-a căsătorit. Am trăit ( şi mai trăiesc un pic) un sentiment de gol, de despărţire, de schimbare definitivă, care a smuls lacrimi din ochii mei. Dar aşa cum le-am dat drumul din mâini şi din casa noastră, le dau drumul treptat şi din chinga emoţională în care le-am cuprins pe amândouă. Sunt recunoscătoare şi mulţumitoare că ele sunt în mânile Domnului şi alături de nişte soţi buni şi credincioşi.
După 30 de ani, cu ajutorul Lui Dumnezeu, călătoria mea cu Ghiţă continuă să fie frumoasă, este aşa de bine să fiu cu el, să ne ţinem de mână până la final, încurajându-ne reciproc să rămânem treji şi veghiatori, cu ochii aţintiţi la ţinta călătoriei noastre şi atât cât putem să ajutăm şi pe alţi călători să audă şi să urmeze chemarea Domnului. Ne rugăm ca Dumnezeu să ne păstreze sănătatea, să ne mărească înţelepciunea, să ne ajute să fim cumpătaţi în toate lucrurile până în ultima zi a vieţii. Şi să ne dea privilegiul de a ne aduce în continuare aportul în lumea în care trăim.
Fiecare dintre noi stim ca atunci cand nu folosim un anumit muschi prea mult timp, acesta devine mai slab.
De exemplu, atunci cand cineva se raneste la picior si foloseste scaunul cu rotile pentru o perioada mai lunga de timp, piciorul sau va deveni din ce in ce mai slabit. Acelasi proces are loc si in cazul muschilor globului ocular.
In cazul in care porti ochelari si nu practici exercitii pentru ochi, vederea ta va slabi treptat din ce in ce mai mult. Muschii ochilor necesita exercitii ca orice alt muschi al corpului tau.
In procesul de vindecare a vederii, va trebui sa urmezi mai multe reguli:
#1. Va trebui sa eviti presiunea la nivelul ochilor si se recomanda sa-ti odihnesti ochii timp de cateva minute la fiecare 2-3 ore.
#2. Este necesar sa pui in aplicare rutina de gimnastica oculara, care contine 16 exercitii – urmeaza liniile cu ochii…
Aseara comunitatea gay-lor din America şi de pretutindeni jubila! În sfârşit, relaţia homosexuală este pusă la nivel de egalitate cu cea dintre un bărbat şi o femeie! Dar ceea ce mi s-a părut aseară mai uimitor, era faptul că miile de comentariile la diverse articole americane despre acest teribil dezastru, erau favorabile homosexualilor.
Exemplu aici: http://www.huffingtonpost.com/2015/06/26/supreme-court-gay-marriage_n_7470036.html?ncid=fcbklnkushpmg0000001
Am citit in tinereţe despre istoria Sodomei şi Gomorei, parcă îndoindu-mă. Mi se părea o grozăvie de neimaginat. Mintea copiilor şi tinerilor protejată în acea vreme de familia tradiţională, de credinţă şi de societate, nu îşi putea imaginea relaţia intimă decât între un bărbat şi o femeie. O relaţie sexuală între doi bărbaţi era ceva atât de hidos şi perves, încât mintea nu o putea accepta şi mai ales nu putea accepta ca o întreagă cetate să consimtă la aşa ceva.
Cine ar fi bănuit că doar într-o generaţie barierele de moralitate, de credinţă, de bun simţ, de ordine, or să fie înlăturate cu atâta brutalitate.
Totalitarism orwellian în America!
Este atât de trist şi de înfricoşător totodată, ceea ce se întâmplă în America! America frumoasă, America creştină, America decentă a coborât cu viteză uimitoare, doar în câteva decenii, ajungând în hăul cel mai de jos al decadenţei. Ieri, toată lumea gay-lor şi simpatizanţii lor celebrau cu bucurie moartea Americii normale, a Americii creştine. S-a inagurat intrarea în noua America orwelliană, în care totalitarismul dictaturii drepturilor homosexuale s-a instaurat legal. La fel ca în romanul de groază a lui Orwell, „poliţia gandirii”, formată din activişti homosexuali va veghea ca societatea tradiţională, normală sau creştină să nu mai gîndească, să nu mai acţioneze, să nu se mai exprime ca înainte. În numele „corectitudinii politice” nu ai dreptul să gândeşti şi să îţi educi copiii şi tinerii, spunându-le că există bine şi rău, comportamente normale şi comportamente deviate, că există sex normal, lăsat de Dumnezeu şi că pot exista aberaţii sexuale aducătoare de suferinţă, mizerie şi boli. Ba mai mult „poliţia gandirii” homosexuale, va intra şi mai agresiv în şcoli inoculând toată minciuna în minţile tinere, distrugând ideea de familie tradiţională Ori ce exprimare a crezului religios sau creştin va fi „crima gandit”, „crimă vorbit”, „ crima acţionat”. Un timp de încercare pentru creştinii din America!
Va urma o probă de foc pentru cei care vor să rămână pe calea credinţei. Perioada „creştinismului liniştit şi cofortabil” a apus. Pastorii vor fi obligaţi să îi cunune pe homosexuali dacă vor să rămână în funcţie, Biblia va trebui modificată pentru că are capitole care ii discriminază pe homosexuali, se vor ivi preoţi şi pastori homosexuali care vor avea pretenţia să candideze pe posturile vacante din biserici, şcolile vor fi şi mai mult invadate de activiştii homosexuali care vor semăna confuzia şi vor intina sufletul şi mintea copiilor încă din grădiniţe, prezentând relaţia lor ca normală şi fără a mai ţine cont de credinţa şi voinţa părinţilor.
Mă întreb ce vor face creştinii din America. Vor sta nepăsători, se vor mobiliza, se vor opune, vor accepta compromisul? Vom vedea, pentru că Duhul Veacului acţionează cu putere pe multiple căi. Există o amorţire a gândirii, o mare spălare a creierului prin mass-media, prin exces de Internet şi Facebook şi o confuzie fără precedent chiar şi în mintea celor ce se cred creştini, care valorizează tot mai mult ceea ce valorizează lumea. Doar rugăciunea şi postul va da putere şi înţelepciune duhovnicească creştinilor americani pentru a ştii ce au de făcut în haosul acesta.
Oricum, dezastrul trâmbiţat aseară, cheamă creştinii americani să se trezească din amorţeală şi să-şi unească forţele în lupta spirituală. Pentru că în spatele mişcării pro gay stă Duhul Celui Rău, cel care a determinat distrugerea Sodomei şi care vrea să distrugă şi lumea noastră. Legalizarea activităţii homosexuale nu este „progres cultural” ci este reîntoarcerea la vechi orgii satanice, la aceeaşi destrăbălare, inspirată de acelaşi vechi şi netrebnic Duh Rău. Satana răcneşte cu putere ştiind că mai are foarte puţin timp, voind să înghită chiar şi pe cei aleşi. Dar puterea Domnului este mai mare decât puterea Satanei şi Domnul dă biruinţă copiilor Săi.
Privesc la anii ce s-au scurs. S-au dus ca un sunet. Sau ca un vis…Aievea sau vis, nu mai are nici o importanţă…Ştiu doar că acum trăiesc o minunată şi înmiresmată vreme de april al cărui farmec îl simt cu toată fiinţa mea, şi totuşi eu sărbătoresc un început de toamnă, cu suflul ei rece…poate vor fi vânturi îngheţate, vor urma furtuni… Aş putea să fiu tristă, dar nu sunt. Nu mă încearcă nici tristeţe, nici regrete… Văd doar, cum pe oceanul vieţii, corabia a trecut dincolo de mijlocul drumului şi privind departe ,în zare, îmi apare mai luminoasă ţinta spre care navighez. Mă umplu de bucurie pentru harul ce mi s-a dat, ca din fragedă copilărie, să cunosc clar scopul anilor dăruiţi nouă pe acest pământ: să Îl cunosc pe Dumnezeu şi pe Domnul Isus pe care la trimis El. Deşi m-am poticnit adesea şi am făcut o mulţime de greşeli, gândind uneori că fericirea poate fi găsită într-o realizare omenească, mereu am ştiut, în adâncul sufletului, că toate sunt trecătoare şi deşarte şi că eu nu voi găsi adevărata bucurie şi sens decât în Domnul.
Mă uit în urmă şi recunosc că toate eşecurile s-au datorat neglijării scopului de a-L căuta şi a mă ţine strâns de Dumnezeu. Eşecurile au fost, cred, în lucruri nu neapărat importante, au fost în cele în care credeam că mă descurc singură, pentru că majoritatea lucrurilor esenţiale le-am adus prin rugăciune stăruitoare înaintea Lui şi El a lucrat aşa de minunat în multe aspecte ale vieţii mele pământeşti.
La bilanţul unui moment semnificativ al trecerii mele prin lume, am uitat anii în care mi-a fost greu, foarte greu, am uitat cât de dureroase au fost ranile, cât de adânci decepţiile, cât de frumoase izbânzile. Am iertat pe toată lumea şi pe toţi, nu mă urmăreşte nici un resentiment şi nici o ranchiună. Şi din fericire nu am duşmani.
Îmi este mai greu să uit de dăţile în care am greşit şi să mă iert, dar învăţ să mă iert şi pe mine însumi pentru că ştiu că Domul m-a iertat.
Mă uit cu recunoştinţă la oamenii din viaţa mea, cărora le pot oferi iubirea şi ataşamentul şi care îmi răspund la rândul lor cu bunătate şi iubire. Ei îmi mângâie sufletul şi îmi îmbogăţesc atât de mult existenţa.
Sunt recunoscătoare şi acelora care m-au respins, care m-au pus la punct, m-au judecat greşit şi m-au bârfit. Aceste lucruri au fost de natură să mă şlefuiască, să îmi formeze caracterul. Omului îi este dat să se desăvârşească prin suferinţă. Rănile produse de oamenii care s-au simţit deranjaţi de mine sunt de preferat altor necazuri.
Dar cel mai recunoscătoare îi sunt Domnului care mi-a copleşit viaţa cu îndurarea Lui, mi-a dat sănătate şi putere, mi-a pus pe inimă să Îl caut. Sunt recunoscătoare pentru oamenii sfinţi pe care mi i-a scos în cale, oameni reali care trăiesc printre noi sau oameni care îmi vorbesc prin cărţile scrise de ei. Mă simt atrasă din ce în ce mai mult de compania oamenilor evlavioşi dar îmi doresc tot mai mult şi momente de solitudine. Am bucuria să văd pe zi ce trece frumuseţea lucrurilor care nu se vad dar pe care nădăjduiesc să le văd într-o zi.
Am învăţat să-mi fie frică să risipesc comori de clipe în conversaţii fără rost, în distracţii stupide sau în cărţi care nu zidesc sufletul. De aceea selectez cu grijă cărţile pe care le citesc, alegându-le pe cele care oferă înţelepciune. Acestea sunt cele ce îmi întăresc credinţa şi mă îndeamnă la o viaţă evlavioasă.
În concluzie, atâtea lucruri frumoase se întâmplă odată cu înaintrea înspre şi în toamna vieţii… pentru că acum am mai multă abilitate să deosebesc aurul de noroi. Aurul sunt cărţile şi oamenii care mă ajută să mă apropiu de Dumnezeu. Care mă ajută să zăresc tot mai desluşit portul minunat şi strălucitor de care sunt tot mai aproape. Noroiul este zarva lumii, lume care se îmbată în „distracţie” idioată, oferită de TV, cărţi şi reviste nefolositoare. Îmi pare rău pentru cei care nu au nici o perspectivă dincolo de viaţa aceasta, care nu citesc, nu cercetează, nu se roagă şi nu îşi pun nici o întrebare despre sensul existenţei, amorţindu-şi conştiinţa că totul va fi O.K. Cât aş vrea să îi avertizez ce cumplit se înşală!
Nu ştiu câte greutăţi se vor ivi, nu ştiu dacă vor veni boli sau alte necazuri dar toamna mea va fi o biruinţă şi va fi plină de pace. Pentru că va fi cu Domnul Isus.
De ce oare m-am îngrăşat? Nu mănânc prea mult, în ori ce caz nu mănânc mai mult ca alţii. Chiar fac foame uneori. Cred că am probleme cu „glanda”.
Astfel de afirmaţii şi justificări le fac tot mai mulţi şi mai mulţi oameni, femei şi bărbaţi, copii şi tineri. Aspectul şi dimensiunea oamenilor pe care îi vedem azi pe străzi diferă foarte mult de cel pe care îl vedeai în urmă cu 30 de ani. În vremea tinereţii mele obezitatea era un lucru foarte rar. Diferenţele dintre atunci şi acum nu se pot justifica, dând vina pe o anumită „glandă” care în zilele noastre ar fi mai dereglată decât în deceniile trecute. Fenomenul trebuie căutat în atitudinea oamenilor, care se lasă manipulaţi să cumpere, să guste, să consume tot ceea ce oferă cu multă insistenţă societatea de consum a zilelor noastre. Fie că este vorba de mâncare, băutură, distracţie, internet, TV, oamenii încearcă să apuce cât mai mult din toate, crezând că în felul acesta vor fi mai fericiţi. Şi mulţi sunt aşa de ocupaţi încercând să apuce din tot ceea ce oferă uriaşul bâlci al deşărtăciunilor încât nu mai au timp sau energie să se gândească la ei înşişi, să arunce o privire înspre interiorul lor, şi să înţeleagă că viaţa este mai presus decât mâncare şi băutură iar sensul vieţii şi adevărata fericire nu vine de la ele.
Obezitatea este o chestiune de atitudine. Atitudinea creştină ne îndeamnă la cumpătare şi înfrânare. Dumnezeu nu ne-a creat ca să trăim pentru a mânca, ci ne oferă hrană pentru a trăi, pentru a o consuma cu chibzuinţă, fără lăcomie şi fără abuz.
Astăzi foarte multă lume are acces la mâncăruri la care în secolele trecute aveau acces doar împăraţii: tot felul de delicatese, de produse de patiserie, sucuri, sosuri, preparate din carne. Şi totuşi, încă din veacurile străvechi Dumnezeu ne-a avertizat, că astfel de hrană este o hrană înşelătoare: „Dacă stai la masă cu unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte: pune-ţi un cuţit în gât dacă eşti prea lacom. Nu pofti mâncarurile lui alese că sunt o hrană înşelătoare”(Prov. 23: 1-3)
Sunt o mulţime de alimente înşelătoare, de care organismul nostru nu are nevoie, dar pe care le consumăm şi devenim obezi cum ar fi zahărul şi grăsimea animală. Dacă le-am scoate doar pe acestea 2 definitiv, din hrana zilnică, numărul obezilor ar scădea drastic.
Obezitatea nu este doar o problemă de estetică. Omul obez are parte de multă suferinţă, obezitatea fiind rădăcina celor mai frecvente, mai costisitoare si mai invalidante boli: HTA, bolile de inimă, diabetul, artroze, boli digestive, diverse cancere, etc.
Fugi de obezitate si alege simplitatea în alimentaţia ta. Contrar convingerii populare, alimentele care te menţin slab nu sunt scumpe, sunt chiar alimente pe care şi le permite si omul sărac.
Pentru a pierde mai usor din kilogramele in exces este bine de stiut cate calorii se pot arde in diverse activitati fizice. Pe langa alimente mai putine si mai sarace in calorii, activitatea fizica, zilnica, este obligatorie. Cauta sa lucrezi fizic, cel putin 30-60 de minute in fiecare zi, incearca acele activitati in care se pierd cel putin 3,4- 5,0 calorii pe kgcorp si pe ora. Vezi in tabelul de mai jos:
Deşi se cred neconformişti, tinerii sunt într-un pericol foarte mare de a se conforma în totul obiceiurilor grupului din care fac parte, chiar dacă aceste obiceiuri sunt foarte dăunătoare.
Există un cuvânt pe care, adesea, tinerii nu au curajul să îl spună. Acest cuvânt simplu este NU! Nu obiceiurilor proaste, NU presiunii grupului, Nu comportamentelor iresponsabiele. Dorinţa tânărului este aceea de a fi acceptat cu orice preţ de către grup sau “ gaşcă” şi de aceea îi vine foarte greu să spună NU!
Pentru a spune DA nu este nevoie de curaj, pe când pentru NU este nevoie de mult curaj. Dar cu cât copiii devin mai curajoşi din punct de vedere etic, cu cât gândesc mai limpede, cu cât sunt mai integrii moral cu atât viaţa lor va avea mai mult sens, şi vor fi capabili să exercite o influenţă pozitivă asupra lumii în care trăiesc, vor reuşi mai bine în viaţă.
Dacă tinerii noştri vor fi înconjuraţi de iubirea părinţilor, iubire care nu tolerează indiciplina ci povăţuieşte în dragoste ei se vor înarma mai uşor cu valori puternice şi sănătoase şi vor avea curajul de a spune NU, atunci când trebuie.
Si reversul este valabil: Cu cât sunt mai puţin integrii şi gândesc mai puţin cu atât vor putea fi mai puternic influenţaţi de elemente proaste care abia aşteaptă să devoreze suflete şi minţi tinere. Şi acest lucru este foarte valabil în zilele noastre.
Ca părinte fii alături de copilul tău, petrece timp cu el şi ascultă-l ce vrea să îţi spună, învaţă-l despre valorile morale creştine. Dacă îl vei asculta când are 5, 7 sau 8 ani si el te va asculta când va avea 15, 16 sau 18 ani.
Până în anul 2020 depresia va fi a doua cauză de disabilitate în ţările dezvoltate
Până în anul 2020 depresia va fi a doua cauză de disabilitate în ţările dezvoltate, susţin specialiştii în psihatrie. Caracterizată prin tristeţe, oboseală fizică şi psihică, lipsă de chef de viaţă, tulburări a vieţii intelectuale, insomnie, anxietate şi o dureroasă lipsă de sens, DEPRESIA, reprezintă un complex de simptome caracteristice societăţii moderne. Cu îngijorare am observat şi eu, în cei peste 30 de ani de practică medicală, cum oamenii, indiferent de statutul lor social, de succesul lor, de bunurile pe care le posedă, au devenit din ce în ce mai trişti dar şi mai centraţi pe ei înşişi, mai nemulţumiţi, mai revendicativi, mai plini de reproşuri, mai bolnavi.
Explicaţia o găsesc în înstrăinarea omulul faţă de Dumnezeu, înstrăinare produsă de lumea noastră aşa zisă modernă, dar de fapt o lume nebună. Unii l-au înlocuit pe Dumnezeu cu satisfacţia pe care credeau că o pot oferi lucrurile, mâncarea, distracţia, competiţia. Alţii, mai puţin norocişi sunt amărâţi şi frustraţi că nu au parte de lucrurile, posiblitaţile şi şansele altora. Dar şi unii şi alţii sunt pe o pistă greşită a căutării fericirii. Bogăţia prin ea însăşi nu te face fericit. Nici sărăcia prin ea însăşi nu te poate face nefericit. Sfântul Apostol Pavel spune că: “Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte” .
Cei ce sunt a lui Hristos fac mult mai uşor faţă lumii moderne, agitată, aglomerată şi în care sunt valorizate atâtea lucruri fără valoare. Ei ştiu că sunt doar nişte străini şi călători pe acest pământ. Ei sunt imuni la depresie. Pe feţele lor se vede bucuria mântuirii.
Cei ce exagerează cu interesul pentru propria persoană devin oameni bolnavi. Prea multe analize, prea multă “căutare” la doctori, prea multe discuţii despre sănătatea ta cu cei din jur nu sunt sănătoase. În plus prea multe discuţii despre sănătatea sau boala ta îi va îndeparta pe oameni de tine, iar această respingere îţi va accentua impresia că eşti bolnav. Trăieşte decent, simplu, iubitor, fă mişcare şi mănâncă sănătos, uită de tine şi dăruieşte-te înspre alţii şi în rest lasă sănătatea în mâna Domnului. Este greşit să-ţi cauţi boli închipuite prin laboratoare sau prin multe vizite la doctor.
Când cineva nu poate crede, atunci de fapt nu poate trai!
Dumnezeu nu este un concept teologic, un gând, o forţă a naturii sau aşa ceva. Dumnezeu este o persoana, care trăieşte cu adevărat şi care ni s-a revelat prin Domnul Isus Hristos. El este o realitate de netăgăduit care umple sufletul credincioşilor de un minunat sens al existenţei, de bucurie şi de o pace adâncă “care întrece orice pricepere”. Dumnezeu dăruieşte celor evlavioşi o credinţă în existenţa lui mai întemeiată decât orice demonstraţie.
Dacă trăiesc ca şi când Dumnezeu nu ar exista, dispreţuindu-i poruncile, nesfinţind duminica, comiţând adulter, minţind, necinstind pe părinţi, necinstind pe Dumnezeu, atunci trăiesc pe lângă realitate. Şi atunci îmi este cu neputinţă să o scot la capăt cu viaţa. Privţi în jurul vostru! Oamenii nu mai ajung s-o scoată la capăt, nici chiar cei care câştigă mulţi bani. În lăuntrul lor sunt profund neliniştiţi, iar în viaţa personală şi în familie sunt atâtea lucruri care dor.
Cum să ieşi la liman când nu mai poţi crede? Nu o vei putea scoate la capăt nici în viaţă, nici în moarte, nici în veşnicie. Moartea, care poate fi chiar în această noapte, ne te va lăsa să iei cu tine în veşnicie decât sufletul tău încărcat de vinovăţie. Vinovăţie care putea fi ştearsă dacă l-ai fi căutat şi l-ai fi găsit pe Mântuitorul nostru Isus Hristos.
Iar dacă obiectezi: În realitate oamenii o s-o scoată la capăt destul de bine!”, atunci trebuie să îţi răspund: ” Se va vedea!”. Iată un om ca Goethe. Era frumos, era bogat, era ministru, era inteligent: pe scurt, avea totul. Dar la sfârşitul vieţii a spus lui Eckermann ca dacă ar aduna ceasurile lui de fericire, n-ar ajunge la un total de trei zile. El nu avea pace! Nu, un om n-o poate soate la capăt dacă nu are credinţă!
Cine se cunoaşte pe sine nu se socoteşte om însemnat, ci este mic în ochii săi şi nu are plăcere să îl laude alţii…Smerita cunoaştere de sine este calea care te duce la Dumnezeu mai sigur decât cea mai adâncă străbatere în ştiinţă (Imitatio Christi)
Astăzi se consumă în mod exagerat somnifere şi tranchilizante.
Pentru că tot mai mulţi oameni sunt victimele vieţii moderne, o viaţă plină de aglomeraţie, de zgomot, de stres intelectual pentru unii, de frustrare, insucces sau sărăcie pentru alţii. Viaţa “modernă” a adus şi multă nefericire în cămine prin erodarea valorilor familiei, cu creşterea numărului de divorţuri, adulter, certuri şi multă suferinţă pentru copii. Iar foştii soţi, foştii părinţi, vor rămâne pentru totdeauna nemulţumiţi şi în veşnică căutare a unei fericiri iluzorii.
Pentru nemulţumire, frustrare, îngrijorare, depresie, teama, insomnie, oamenii aleargă la farmacii, după pilula care să îi facă să uite sau să adoarmă. Însă pacea sufletului şi liniştea după care tânjesc nu se află în tabletele care se vând în farmacii.
Pastilele pot amorţi puţin neliniştile sufletului, pot produce un somn forţat (după care te scoli buimăcit) dar nu rezolvă problemele de fond. În plus ele pot produce dependenţă psihică sau/ fizică. Mai nou se consideră ca demenţa Alzheimer are ca şi cauză excesul de somnifere şi tranchilizante din clasa benzodiazepinelor, după cum anunţă rezultatele unui studiu recent, publicat în British Medical Journal.
Studiul a fost efectuat de cercetători canadieni şi francezi pe un esantion de 1796 de persoane diagnosticate cu demenţa Alzheimer, cărora le-au fost analizate dosarele medicale. După ce au comparat dosarele pacienţilor cu cele ale unor persoane sănătoase, savanţii au descoperit că aceste tranchilizante minore cresc cu până la 51% riscul de Alzheimer dupa doar trei luni de la prima administrare.
Tranchilzante şi somnifere din clasa benzodiazepinelor care te pot face nebun la bătrîneţe: Diazepam, Nitrazepam, Alprazolam (cu denumirea comerciala de Xanax sau Frontin) , Medazepam (cu denumirea comercială de Rudotel), Clonazepamul (cu denumirea comercială de Rivotril), Clordiazepoxid (cu denumira comercială de Napoton), Bromazepam (cu denumirea comercială de Calmepam)
Dacă vreţi totuşi să apelaţi la somnifere folosiţi alternativa unor somnifere care nu afectează creierul. Vezi aici: somnifere fără reţetă
Omul are nevoie de Dumnezeu aşa cum are nevoie de oxigen.”- Dr. Alexis Carrel
Cunoscut pentru descoperirile sale în domeniul vaselor de sânge şi al transplantului de organe, descoperiri pentru care a primit premiul Nobel, marele chirurg şi biolog francez Alexis Carrel (1873-1944) a fost şi un om profund religios.
De-a lungul carierei sale a constatat influenţa covârşitoare pe care credinţa o are asupra sănătăţii sufleteşti şi trupeşti şi a ajuns să creadă în miraculoasa putere de vindecare a rugăciunii. Despre acest subiect a scris un eseu devenit celebru.
Acest studiu asupra rugăciunii este inspirat din observaţiile sale culese în decursul unei lungi cariere printre oameni din cele mai diferite zone ale lumii, de toate profesiunile şi din toate clasele sociale, bolnavi sau sănătoşi, credincioşi sau necredincioşi. Pe de altă parte, experienţa sa ştiinţifică, studiile de laborator cărora li s-a dedicat ani în şir i-au permis să observe efectele curative ale rugăciunii.
Vă prezentăm în continuare eseul pe care Alexis Carrel l-a scris despre rugăciune.
Introducere
Nouă, apusenilor, raţiunea ni se pare a fi mult superioară intuiţiei. Preferinţa noastră se îndreaptă mai mult către inteligenţă decât către sentiment. Ştiinţa înfloreşte, în timp ce religia stagnează. Îl urmăm pe Descartes şi-l părăsim pe Pascal.
În acest sens, căutăm îndeosebi să ne dezvoltăm inteligenţa. Cât despre activităţile spirituale, morale, etice, acestea sunt neglijate aproape complet. Slăbirea acestor activităţi fundamentale face din omul modern o fiinţă oarbă din punct de vedere spiritual. Această infirmitate nu-i permite să fie un bun element constitutiv al societăţii. Putem atribui prăbuşirea civilizaţiei noastre slabei calităţi a individului. De fapt, domeniul spiritual se arată tot atât de necesar reuşitei vieţii ca şi cel intelectual şi cel material.
Este deci necesar să ne stimulăm activităţile intelectuale, care conferă puterea personalităţii noastre. Cel mai ignorat dintre ele este simţul spiritual. Simţul religios se exprimă mai cu seamă prin rugăciune. Rugăciunea este în mod evident un fenomen spiritual. Ori, lumea spirituală nu poate fi investigată prin mijloace ştiinţifice. Cum să dobândim deci o înţelegere reală a rugăciunii? Ştiinţa cuprinde, din fericire, totalitatea lumii materiale. Aceasta poate, prin intermediul psihologiei, să fie extinsă până la manifestările spirituale. Vom învăţa deci în ce constă fenomenul rugăciunii, tehnica practicării acesteia şi efectele ei, prin observarea sistematică a omului care se roagă.
Definiţia rugăciunii
În esenţă, rugăciunea pare să fie o tensiune a spiritului către substratul imaterial al lumii. În general, ea constă într-o plângere, într-un strigăt de nelinişte, într-o cerere de ajutor. Uneori ea devine o contemplare senină a principiului imanent şi transcendent al tuturor lucrurilor. O putem defini, de asemenea, ca fiind o înălţare a sufletului către Dumnezeu, asemenea unui act de dragoste şi de adorare către cel care este izvorul minunii numită viaţă. Rugăciunea reprezintă, de fapt, efortul omului de a intra în comuniune cu o fiinţă nevăzută, creatoare a tot ce există – înţelepciune supremă, forţă şi frumuseţe, Tată şi Mântuitor al fiecăruia dintre noi. Departe de a fi o simplă recitare de formule, adevărata rugăciune este o stare mistică în care conştiinţa se absoarbe în Dumnezeu. Această stare nu este de natură intelectuală. Oamenii simpli îl simt pe Dumnezeu în mod tot atât de natural cum simt căldura soarelui sau parfumul unei flori. Dar Dumnezeu, care este atât de accesibil celui care ştie să iubească, rămâne ascuns celui care nu reuşeşte să-L înţeleagă. Gândirea şi cuvântul nu sunt suficiente atunci când e vorba de a-L descrie. Iată motivul pentru care rugăciunea îşi găseşte cea mai înaltă expresie într-un avânt al dragostei prin labirintul inteligenţei.
Tehnica rugăciunii. Cum să ne rugăm
Cum trebuie să ne rugăm? Tehnica rugăciunii am învăţat-o de la misticii creştini, începând cu Sfântul Pavel până la Sfântul Benedict, precum şi de la mulţimea apostolilor necunoscuţi, care de douăzeci de veacuri au iniţiat popoarele Apusului în tainele trăirii vieţii religioase. Dumnezeul lui Platon era inaccesibil în măreţia lui. Cel al lui Epictet se confunda cu sufletul lucrurilor. Iehova era un despot oriental care inspira teroarea şi nicidecum dragostea. Dimpotrivă, creştinismul L-a apropiat pe Dumnezeu omului; I-a dat o înfăţişare. A făcut din El tatăl nostru, fratele nostru, Mântuitorul nostru. Pentru a ajunge la Dumnezeu nu mai sunt necesare ceremoniale şi sacrificii sângeroase. Tehnica rugăciunii s-a simplificat.
Pentru a ne ruga trebuie doar să facem efortul de a tinde către Dumnezeu. Acest efort trebuie să fie afectiv, nu intelectual. De exemplu, o meditaţie asupra măreţiei lui Dumnezeu este o rugăciune numai dacă ea este în acelaşi timp o expresie a dragostei şi a credinţei. Astfel, rugăciunea făcută după metoda Sfântului La Salle pleacă de la o consideraţie intelectuală pentru a deveni, de îndată, afectivă. Fie rugăciunea scurtă sau lungă, rostită sau numai gândită, ea trebuie să fie asemenea conversaţiei unui copil cu tatăl său. „Ne prezentăm aşa cum suntem”, spunea într-o zi o Soră a Milei, care de treizeci de ani îşi pusese viaţa în slujba săracilor. De fapt ne rugăm în acelaşi fel în care iubim, adică cu toată fiinţa noastră.
Cât despre forma rugăciunii, aceasta diferă de la scurta aspiraţie către Dumnezeu până la contemplare, de la cuvintele simple, pronunţate de ţăranca oprită înaintea Calvarului aflat la răscrucea drumurilor şi până la măreţia cântecului gregorian ce răsună sub bolţile catedralelor. Solemnitatea, măreţia şi frumuseţea nu sunt obligatorii pentru eficienţa rugăciunilor. Puţini oameni au ştiut să se roage ca Sfântul Bernard de Clairvaux. Dar nu trebuie să fii convingător pentru a fi mântuit. Când judecăm valoarea rugăciunii după rezultatele ei, cele mai umile cuvinte de cerere şi de preamărire par la fel de acceptabile Stăpânului tuturor fiinţelor ca şi cele mai frumoase invocări. Unele formule care sunt recitate mecanic sunt într-un anumit fel rugăciuni, la fel ca flacăra unei lumânări. Ajunge ca formulele acestea neînsufleţite şi această flacără materială să simbolizeze aspiraţia unei fiinţe omeneşti către Dumnezeu. Ne rugăm de asemenea prin acţiunile noastre. Sfântul Ludovic de Gonzaga spunea că îndeplinirea datoriei este echivalentă rugăciunii. Modalitatea cea mai bună de a se pune în comuniune cu Dumnezeu este, fără îndoială, aceea de a-I îndeplini în totalitate voinţa. „Tatăl nostru, fie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, aşa şi pe pământ… ” A face voia lui Dumnezeu constă, neîndoielnic în a asculta de legile vieţii, aşa cum sunt ele înscrise în fiinţa şi în spiritul nostru.
Rugăciunile care se înalţă de la suprafaţa pământului, ca un nor imens, se deosebesc unele de altele la fel cum se deosebesc între ele personalităţile celor care se roagă. Ele constau însă în variaţiuni pe două teme, care sunt mereu aceleaşi – necazul şi dragostea. Este în întregime legitim să implorăm ajutorul lui Dumnezeu pentru a obţine ceea ce ne este necesar. Cu toate acestea, ar fi absurd să cerem satisfacerea unui capriciu sau obţinerea unui lucru care poate fi dobândit prin propriul nostru efort. Cererea inoportună, insistentă, agresivă dă rezultate. Un orb aşezat la marginea drumului îşi striga păsurile din ce în ce mai tare, cu toate că oamenii încercau să-l facă să tacă. „Credinţa ta te-a mântuit”, îi spuse Isus care trecea pe acolo. În forma sa cea mai înaltă, rugăciunea încetează să fie o cerere. Omul îi spune Stăpânului tuturor lucrurilor că îl iubeşte, că îi mulţumeşte de darurile Sale, că este gata să-I îndeplinească voinţa. Rugăciunea devine contemplaţie. Un ţăran bătrân stătea în ultima bancă a unei biserici goale. „Ce aştepţi?”, îl întrebă cineva. „Îl privesc – răspunse el – şi El mă priveşte.”
Valoarea tehnică a unei ştiinţe se măsoară prin rezultatele sale. Orice tehnică a rugăciunii e bună atunci când reuşeşte să facă legătura între om şi Dumnezeu.
Unde şi cum să ne rugăm
Unde şi cum să ne rugăm? Ne putem ruga oriunde: pe stradă, în automobil, în vagonul unui tren, la birou, la şcoală, în uzină. Dar ne putem ruga mai bine pe câmp, în munţi, în păduri sau în singurătatea camerei noastre. Există de asemenea rugăciunile liturgice, care se fac în biserică. Dar, oricare ar fi locul rugăciunii, Dumnezeu nu vorbeşte omului decât dacă acesta face linişte în sine însuşi. Liniştea interioară depinde în acelaşi timp de starea fizică şi psihică a omului, precum şi de mediul în care acesta se află. Pacea trupului şi a spiritului sunt greu de obţinut într-un mediu confuz, zgomotos al marilor oraşe moderne. Astăzi este nevoie de locuri de rugăciune, de preferinţă biserici, unde locuitorii oraşelor să poată găsi, măcar pentru o clipă, condiţiile necesare liniştii lor interioare. N-ar fi nici greu şi nici costisitor să fie create insule de pace, primitoare şi frumoase, în tumultul oraşelor. În tăcerea acestor refugii oamenii ar putea, înălţându-şi gândurile către Dumnezeu, să-şi odihnească trupul şi să-şi destindă spiritul, să-şi liniştească judecata şi să dobândească forţa de a suporta viaţa aspră cu care-i copleşeşte civilizaţia noastră.
Prin faptul că devine obişnuinţă, rugăciunea influenţează caracterul. Trebuie deci să ne rugăm mereu. „Gândeşte-te la Dumnezeu mai des decât respiri”, spunea Epictet. E absurd să te rogi dimineaţa, iar în restul zilei să te comporţi ca un barbar. Gânduri sau invocări mentale îl pot menţine pe om în prezenţa lui Dumnezeu. Tot comportamentul va fi în acest caz inspirat de rugăciune. Înţeleasă în felul acesta, rugăciunea devine un mod de a trăi.
Efectele rugăciunii
Rugăciunea este urmată întotdeauna de un rezultat, dacă ea este făcută în mod corect. „Niciun om nu s-a rugat vreodată fără a învăţa ceva”, scrie Emerson. Cu toate acestea, rugăciunea este considerată de oamenii moderni ca fiind un obicei desuet, barbar, o superstiţie zadarnică. În realitate nu cunoaştem aproape deloc efectele ei.
Care sunt cauzele ignoranţei noastre? În primul rând, ne rugăm prea rar. Simţul sfinţeniei este pe cale de dispariţie la oamenii contemporani. Este probabil ca numărul francezilor care se roagă cu regularitate să nu depăşească 4 sau 5 la sută din populaţie. Apoi rugăciunea este adesea ineficientă deoarece cea mai mare parte dintre cei care se roagă sunt egoişti, mincinoşi, orgolioşi, farisei incapabili de credinţă şi de dragoste. În sfârşit, efectele ei, atunci când se produc, ne scapă foarte adesea. Răspunsul la cererile şi la dragostea noastră este dat de obicei lent, insensibil, aproape imperceptibil. Vocea stinsă care murmură acest răspuns în interiorul nostru este uşor înăbuşită de zgomotele lumii. Rezultatele materiale ale rugăciunii sunt şi ele obscure. Ele se confundă în general cu alte fenomene. Puţini oameni, chiar şi dintre preoţi, au avut ocazia să le observe în mod exact. Iar medicii, din lipsă de interes, lasă deseori nestudiate cazurile care se află la îndemâna lor. Dealtfel, observatorii sunt adesea derutaţi de faptul că răspunsul la rugăciune este departe de a fi întotdeauna cel aşteptat. De exemplu, cineva care cere să fie vindecat de o boală organică rămâne în continuare bolnav, dar suferă o inexplicabilă transformare morală. Totuşi, obişnuinţa rugăciunii, deşi are un caracter de excepţie în ansamblul populaţiei, este relativ frecventă în grupurile rămase credincioase religiei strămoşeşti. În aceste grupuri se mai poate încă studia influenţa rugăciunii. Printre nenumăratele ei efecte, medicul are mai cu seamă ocazia să le observe pe acelea pe care le numim efecte psiho-fiziologice şi curative.
Efectele psihofiziologice
Rugăciunea acţionează asupra spiritului şi asupra trupului într-un fel care pare să depindă de calitatea, de intensitatea şi de frecvenţa ei. E uşor de recunoscut care este frecvenţa rugăciunii şi, într-o anumită măsură, intensitatea acesteia. Calitatea ei rămâne însă necunoscută, căci noi nu avem mijloace de măsurare a credinţei şi a capacităţii de dragoste a aproapelui nostru. Cu toate acestea, felul în care trăieşte cel ce se roagă poate să ne lămurească asupra calităţii invocaţiilor pe care le adresează lui Dumnezeu. Chiar şi atunci când constă mai cu seamă în recitarea automată a unor formule, ea exercită un efect asupra comportamentului, întăreşte în acelaşi timp simţul spiritual şi moral. Mediile în care rugăciunea este practicată se caracterizează printr-o persistenţă a sentimentului datoriei şi a răspunderii, printr-un nivel mai scăzut al egoismului şi al urii, prin mai marea bunătate arătată celorlalţi. Pare să fie demonstrat faptul că, la indivizi cu o dezvoltare intelectuală egală, caracterul şi valoarea morală sunt superioare în rândul celor care se roagă spre deosebire de cei care nu se roagă.
Atunci când rugăciunea este rostită cu regularitate, influenţa ei devine evidentă şi este comparabilă cu influenţa binefăcătoare a unor glande cu o funcţionalitate normală. Ea determină un fel de transformare mentală şi organică, care se produce progresiv. S-ar putea spune că în conştiinţă se aprinde o flacără. Omul îşi vede adevăratul chip. El îşi descoperă egoismul, lăcomia, greşelile de judecată şi orgoliul. El se supune îndatoririlor morale, încearcă să dobândească umilinţa intelectuală; astfel se deschide în faţa lui Împărăţia Milei. Încetul cu încetul se instalează o linişte interioară, o armonie morală şi spirituală, o mai mare putere de a îndura sărăcia, calomnia, grijile, de a suporta mai uşor prierderea celor dragi, de a suporta mai uşor durerea, boala şi moartea. Astfel, faptul că medicul vede un bolnav rugându-se, poate constitui un motiv de bucurie. Liniştea generată de rugăciune devine un puternic ajutor terapeutic.
Cu toate acestea, rugăciunea nu trebuie să fie asemuită morfinei, căci ea influenţează în acelaşi timp cu starea de calm o integrare a activităţilor mentale, un fel de regenerare a personalităţii. Uneori ea generează curajul, imprimă asupra credincioşilor o influenţă deosebită. Seninătatea privirii, liniştea atitudinii, seninătatea comportamentului şi, când este necesar, acceptarea cu seninătate a morţii, pun în evidenţă prezenţa comorii ascunse în adâncul trupului şi al sufletului. Sub această influenţă până şi ignoranţii, retardaţii îşi folosesc mai bine forţele intelectuale şi morale. Rugăciunea îi ridică pe oameni deasupra nivelului lor intelectual dobândit prin ereditate şi prin educaţie.
Această legătură spirituală cu Dumnezeu îi umple de pace sufletească care iradiază din ei şi le însoţeşte paşii peste tot. Din păcate, în prezent numărul celor care se roagă corect este foarte redus.
Efectele curative
În toate timpurile, ceea ce a atras mai cu seamă atenţia oamenilor a fost aspectul efectului curativ al rugăciunii.
În mediile în care se practică rugăciunea se vorbeşte şi astăzi destul de frecvent despre vindecările obţinute ca efect al cererilor îndreptate către Dumnezeu sau către sfinţii Săi. Dar atunci când este vorba despre boli care pot fi vindecate spontan sau cu ajutorul unei medicaţii obişnuite, este greu de ştiut care a fost adevăratul agent al vindecării. Numai în cazurile în care orice terapie este ineficientă, sau unde aceasta a dat greş, vindecarea se poate atribui rugăciunii. Biroul medical de la Lourdes a adus ştiinţei un mare serviciu demonstrând veridicitatea acestor vindecări. Unii bolnavi au fost vindecaţi aproape instantaneu de afecţiuni cum ar fi lupusul feţei, cancerul, infecţiile renale, ulcerul, tuberculoza pulmonară şi osoasă. Fenomenul se produce aproape întotdeauna în acelaşi fel – o durere puternică, apoi senzaţia de vindecare. Într-un timp relativ scurt simptomele şi leziunile anatomice dispar. Fenomenul se explică printr-o accelerare extremă a proceselor normale de vindecare. O asemenea accelerare n-a fost obsevată demonstrată până în prezent de către chirurgi şi fiziologi în decursul practicii lor medicale.
Pentru ca aceste fenomene să se producă nu e necesar ca bolnavul să se roage. La Lourdes s-au vindecat şi copii mici, care nu ştiau încă să vorbească, şi chiar oameni necredincioşi. În preajma lor, însă, acolo, cineva se ruga. Rugăciunea pe care o face altcineva este întotdeauna mai eficientă decât cea făcută pentru sine. Efectul rugăciunii pare să depindă de intensitatea şi calitatea ei. La Lourdes minunile sunt mai puţin frecvente acum decât cu 40-50 de ani în urmă. Aceasta pentru că bolnavii nu mai află acolo atmosfera de adâncă reculegere care domnea odinioară. Pelerinii au devenit turişti, iar rugăciunile lor au devenit ineficiente.
Acestea sunt rezultatele rugăciunii despre care am dobândit o cunoaştere sigură. Pe lângă acestea mai sunt însă multe altele. Vieţile sfinţilor, chiar ale celor din zilele noastre, relatează multe fapte minunate. Este incontestabil faptul că cele mai multe dintre minunile atribuite preotului din Ars, de exemplu, sunt adevărate. Ansamblul acestor fenomene ne introduce într-o lume a cărei explorare n-a fost încă începută şi care va fi bogată în surprize. Ceea ce ştim deja în mod cert este că rugăciunea produce efecte vizibile. Oricât de ciudat poate părea acest lucru, noi trebuie să acceptăm ca fiind adevărat faptul că oricine cere primeşte şi că celui ce bate la uşă i se va deschide.
Semnificaţia rugăciunii
În rezumat, totul se petrece ca un dialog între Dumnezeu şi om. Efectele rugăciunii nu sunt o amăgire. Nu putem să reducem sentimentul sfinţeniei la spaima pe care omul o încearcă în faţa pericolelor ce-l înconjoară şi-n faţa tainelor universului. Nu trebuie, însă, să considerăm rugăciunea un medicament, un remediu împotriva fricii de suferinţă, de boală şi de moarte. Care este deci semnificaţia sentimentului sfinţeniei şi ce loc ocupă natura rugăciunii în viaţa noastră? Acest loc este foarte important. Aproape în toate epocile oamenii din Apus s-au rugat, în antichitate oraşul era în primul rând o instituţie religioasă. Romanii ridicau temple pretutindeni. Strămoşii noştri din Evul Mediu au presărat pământul creştinătăţii cu catedrale şi cu capele gotice. Chiar şi în zilele noastre, în fiecare sat se înalţă câte o clopotniţă. Pelerinii veniţi din Europa au instaurat civilizaţia Apuseană în lumea nouă prin intermediul bisericilor, al universităţilor, al uzinelor. În decursul istoriei noastre, rugăciunea a devenit o nevoie tot atât de frecventă ca şi aceea de a progresa, de a munci, de a construi sau de a iubi. Sentimentul sfinţeniei pare a fi un impuls venit din intimitatea naturii noastre, pare a constitui o activitate de bază. Diversităţile sale într-un grup de indivizi sunt aproape întotdeauna legate de diversitatea celorlalte activităţi de bază, de simţul moral şi de caracterul esteticului. Noi am acceptat diminuarea şi, uneori, chiar dispariţia din noi a acestui simţ atât de important.
Trebuie să ştim că omul nu poate să se comporte după bunul plac al fanteziei sale, fără a risca. Pentru o reuşită în viaţă el trebuie să se conformeze regulilor neschimbătoare care depind de însăşi structura ei. Ne asumăm un mare risc atunci când lăsăm să moară în noi o activitate fundamentală, fie ea de ordin fiziologic, fie intelectual sau spiritual. De exemplu, dezvoltarea nearmonioasă a corpului şi a activităţilor curente ale unor intelectuali este tot atât de dăunătoare ca şi degenerarea inteligenţei şi a simţului moral la unii atleţi. Există nenumărate exemple de familii care nu au dat decât copii degeneraţi, ori s-au stins după dispariţia credinţelor ancestrale şi a cultului onoarei. Noi am învăţat, dintr-o aspră experienţă, că dacă majoritatea elementelor active ale unei societăţi îşi pierd simţul moral şi cel spiritual, aceasta conduce la decăderea acelei naţiuni. Căderea Greciei antice, de pildă, a fost precedată de un fenomen analog. Renunţarea la activitatea intelectuală este incompatibilă cu reuşita vieţii.
În practică, activităţile morale şi religioase sunt legate între ele. Simţul moral dispare inevitabil după dispariţia simţului sfinţeniei. Omul nu a reuşit să construiască – aşa cum vroia Socrate – un sistem de morală independent de orice doctrină religioasă. Societăţile în care dispare nevoia de rugăciune sunt sortite degenerării. Iată de ce toţi oamenii civilizaţi – credincioşi şi necredincioşi – trebuie să manifeste interes pentru această importantă problemă a dezvoltării fiecărei activităţi de bază, de care fiinţa omenească este capabilă.
Care este motivul pentru care simţul sfinţeniei joacă un rol atât de important în reuşita vieţii? Prin ce mecanism acţionează rugăciunea asupra noastră? Aici, părăsim domeniul observaţiei şi intrăm în cel al ipotezei. Ipoteza, chiar cea întâmplătoare, este necesară pentru progresul cunoaşterii. Trebuie să ne amintim, în primul rând, că omul este un tot indivizibil, alcătuit din materie şi din conştiinţă. El se crede independent de mediul său material, adică de universul cosmic, dar în realitate el nu poate trăi rupt de acesta. Omul este legat de mediu prin nevoia neîncetată de a respira şi de a se nutri. Pe de altă parte, fiinţa umană nu constă numai din trup ci şi din spirit, iar spiritul, cu toate că îşi are originea în corpul nostru, se extinde dincolo de cele patru dimensiuni ale spaţiului şi timpului. Ne este îngăduit să credem că locuim în acelaşi timp în lumea cosmică şi într-un mediu intangibil, invizibil, imaterial, având o natură asemănătoare celei ce alcătuieşte conştiinţa, şi de care nu reuşim să ne dispensăm fără daune, tot aşa cum nu reuşim să ne despărţim, fără daune, de universul material şi uman.
Acest mediu nu ar fi altul decât fiinţa imanentă tuturor fiinţelor, care le transcende pe toate – numită Dumnezeu. Am putea deci să comparăm simţul sfinţeniei cu nevoia de oxigen, iar rugăciunea ar prezenta o oarecare asemănare cu funcţia respiratorie. Ea ar trebui considerată ca agent al legăturilor naturale între conştiinţă şi mediu, ca o activitate biologică ce depinde de structura noastră. Altfel spus, ca o funcţie normală a trupului şi a spiritului nostru.
Concluzii
În concluzie, simţul sfinţeniei are, în raport cu alte activităţi ale spiritului, o importanţă deosebită, căci el ne pune în legătură cu imensul mister al lumii spirituale. Prin rugăciune omul se îndreaptă spre Dumnezeu, iar Dumnezeu intră în om. Rugăciunea devine indispensabilă dezvoltării noastre optime. Nu trebuie să considerăm rugăciunea ca fiind un act căruia i se dăruiesc cei slabi cu duhul, cerşetorii, sau cei laşi. „Este ruşinos să te rogi” scria Nietzsche. De fapt, nu este mai ruşinos să te rogi decât să te hrăneşti, decât să bei apă sau decât să respiri. Omul are nevoie de Dumnezeu tot aşa cum are nevoie de apă şi de oxigen. Adăugat la intuiţie, la simţul moral, la simţul frumosului şi la lumina inteligenţei, simţul sfinţeniei dă personalităţii deplina sa dezvoltare. Este neîndoielnic că reuşita vieţii cere dezvoltarea integrală a fiecăreia dintre activităţile noastre fiziologice, intelectuale, afective şi spirituale. Spiritul este în acelaşi timp raţiune şi sentiment. Trebuie să iubim deci frumuseţea ştiinţei şi de asemenea frumuseţea lui Dumnezeu. Trebuie să-l ascultăm pe Pascal cu aceeaşi fervoare cu care-l ascultăm pe Descartes.
Cuvinte care vindecă o relaţie: “ Hai să discutăm”, “Îmi pare rău”, “Te iert”,
Toţi oamenii se rănesc sau se jignesc unii pe alţii. O fac din greşeală, din egoism, din lipsă de sensibilitate sau pur şi simplu din neatenţie sau din prostie.
Uneori, aceste răni, pot distruge definitiv o relaţie. Se întâmplă acest lucru dacă nu se clarifică situaţia, adică:
-Cel ofensat nu îl confruntă pe ofensator cu fapta lui; ofensatorul poate nici nu şi-a dat seama că l-a supărat sau rănit pe celălalt
-Părţile implicate nu cer şi nu oferă iertare
-Se readuc în discuţie, conflicte vechi ce au fost o dată analizate şi rezolvate
Alege clarificarea! Supărările trec repede când oamenii discută
Nu există speranţă pentru o relaţie dacă atunci când apar conflicte sau ofense ele nu se discută. „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta , du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă ai câştigat pe fratele tău”. (Matei 18:15)
Dacă cineva ţi-a greşit, nu întârzia să îi spui că te-a jignit, dar fără supărare şi fără mânie. În acelaşi timp:
-Permite-i să se justifice.
-Lasă-l mai întâi pe el (ea) să vorbească
-Ascultă-l ca să vezi de ce s-a comportat sau a vorbit într-un anumit fel.
-Oferă-i prezumţia de nevinovăţie. În foarte multe cazuri (mai ales când este vorba de familie sau prieteni) atunci când discuţi, vezi că de fapt nu există motive de supărare
Nu întotdeauna ne vine uşor să îl confruntăm pe celălalt cu faptele sale (o persoana imatură nici nu doreşte acest lucru). Este mai uşor să acuzăm, să ne supărăm sau să ne enervăm. Este mai simplu, mai ispititor şi mai răzbunător să îl bârfeşti la alte persoane. Dar Dumnezeu ne îndeamnă: Du-te şi vorbeşte cu cel ce te-a lezat! Clarifică situaţia! Nu judeca, până nu vorbeşti cu el (ea). Atitudinea aceasta cere mai mult curaj decât iertarea. Şi mai multă smerenie. Oricum este greşit să spui că ai iertat, dacă nu te-ai confruntat cu cel ce te-a rănit. Niciodată nu va fi o iertare cu inima şi mici sau mari resentimentele vor rămâne acolo să roadă, să puroieze şi să răbufneacă din când în când afară. Curajul de a asculta părerea celui care te-a lezat ajută la maturizarea fiecăruia, ajută chiar la adâncirea relaţiei, ajută la o mai bună cunoaştere şi înţelegere reciprocă. Şi cel mai adesea se va vedea că ceea ce te-a supărat nu are nici un suport, că totul a fost o simplă neînţelegere. Adesea prietenia între cele două părţi devine mai intimă, după o discuţie calmă de clarificare a neînţelegerilor, această prietenie capătă noi nuanţe şi noi profunzimi.
Aşa a lăsat Dumnezeu, ca noi să ne formăm şi să ne maturizăm prin ciocnirea noastră reciprocă, prin şlefuirea reciprocă a părţilor colţoase a temperamentului nostru. De aceea „Du-te si spune-i”. Ai curajul de a proceda corect!
Mândria care împiedică clarificarea lucrurilor
Conflictele, jignirile şi rănirile pot apărea peste tot: în familie, între rude, între prieteni, in comunitatea bisericească, la locul de muncă. Pentru că noi suntem oameni diferiţi, cu temperamente, preferinţe, scopuri şi viziuni diferite. Modul în care un creştin se comportă într-o situaţie conflictuală arată cât de matur este. În acelaşi timp rezolvarea conflictului după modelul arătat de domnul Iisus Hristos ajută la dezvoltarea şi maturizarea noastră, la mai buna înţelegere de sine şi mai bună înţelegere a celorlalţi.
Atunci când neînţelegerile se discută, când motivaţiile sunt scoase la lumină, cel mai adesea conflictele se sting, vina poate fi iertată, rănile pot fi vindecate. Aşa ne îndeamnă Cuvântul Scripturii: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta , du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă ai câştigat pe fratele tău”. (Matei 18:15)
Există însă o mândrie (imaturitate spirituală), confundată cu o atitudine de smerenie, de cumsecădenie care spune: „Lasă că vei trece şi peste asta, vei uita.” Problema este că nu se trece, nu se uită, ci se acumulează resentimente. Iar resentimentele produc răceală, duşmănie şi ură şi îl încarcă pe cel pe care îl consideri vinovat cu şi mai multe păcate, adesea închipuite. Nu poţi să uiţi şi readuci în lumină întregul istori al greşelilor celui vinovat. Când nu discuţi cu cel care ţi-a greşit, discuţi cu alţii, iar aceasta înseamnă bârfă.
Bârfa, adică împărtăşirea supărărilor cu altcineva decât cel ce ţi-a greşit, ţi se pare dulce iniţial, crezi că te răzbună, dar la urmă nu lasă decât otravă şi anhilează posibilităţile de clarificare, împăcare şi refacere a relaţiei. Bârfa este cel mai imatur mod de reacţie într-un conflict.
Rolul bârfei şi bârfitorilor în conflicte Un rău foarte mare în conflictele a două părţi, îl fac cei ce ascultă şi încurajează bârfe. Aceştia de obicei „pun paie pe foc”, aprind şi mai tare conflictul, luîndu-i adesea posibilitatea de a se mai stinge vreodată. Nu este deloc cinstit, ca cel neimplicat, să asculte şi să încurajeze astfel de bârfe. Unui creştin adevărat nu îi plac bârfele şi el te va îndemna să procedezi conform Sfintei Scripturii, adică îţi va spune să ai curajul de a-l confrunta pe semenul tău (fratele tău).
Cere, oferă şi acceptă iertarea
Poate că ţi s-a greşit din neştiinţă şi ţi se cere iertare. Iartă! Nu este întotdeauna uşor să ierţi. A ierta coastă şi doare mai ales atunci când cel ce a greşit nu merită sau când există frica că nu va aprecia gestul sau că îl va înţelege greşit. Căci a ierta este pe lângă un act de generozitate şi un act de curaj. Dar a trăi cu povara resentimentelor şi a gândurilor de răzbunare este şi mai greu. Şi în ori ce caz nu îl vei schimba pe celălalt încăpăţânându-te să nu-l ierţi.
Dacă ceva în lumea aceasta are putere de a ne schimba vieţile, aceasta este iertarea. Ea ne vindecă sufletul, ea înseamnă libertate şi eliberare pentru două persoane: a celui ce ţi-a greşit de pedeapsa greşelii, şi a ta, de povara neiertării.
De aceea oferă iertarea imediat, ofer-o gratuit, ştiind că şi ţie ţi se iartă mereu. Ai putea spune: „Ceea ce ai făcut m-a rănit. Dar te-am iertat. Nu îţi voi aminti de acest lucru şi în cel mai scurt timp posibil voi uita ce ai făcut”. Pentru că iertarea presupune şi uitare. Aceasta este adevărata iertare!
De aproximativ o lună am avut un timp infernal de aglomerat. Periculos de aglomerat! Aşa sunt unele perioade din viata noastră. Consolarea este că aceste perioade sunt scurte. Aseară, după o zi de alergătură, m-am aşezat pe leagăn sub terasă. Am ridicat privirea şi am rămas fermecată de splendoarea trandafirilor alb-roz, pe care nu îmi făcusem timp să îi văd până în acel moment, trandafiri care au înflorit anul acesta mai devreme decât mă aşteptam.
I-am plantat cu atâta bucurie în urmă cu 3-4 ani, au crescut repede şi mă răsplătesc cu culoare şi parfum pe toată perioada verii. Dar niciodată nu mai au farmecul, gingăşia, delicateţea şi minunăţia pe care o au la prima înflorire, în luna mai .
Nu mai vreau să fiu vreodată aşa de aglomerată ca în această primăvară. Doresc să am timp să privesc frumuseţea trandafirilor din luna mai! Pentru că ei trec aşa de repede, la fel cum trece viaţa noastră! Parcă mai ieri eram în primăvara vieţii…şi acum toamna este aşa de aproape…
FLORILE, aceste semne din veşnicie, simboluri ale Raiului lăsate de Creator printre noi, ne vorbesc şi ne dau îndemnuri doar dacă ne facem timp să le privim şi să medităm…
“Dacă ai făcut cuiva vreun bine, ocoleşte-l ca pe un câine turbat. Te va muşca.” Este un proverb turcesc pe care l-am găsit într-o altă istorioară scrisă de Richard Wurmbrand. Autorul continuă cu remarca:„Secole de experientă sunt concentrate în aceste cuvinte simple”. Deci comportamentul oamenilor este acelaşi de secole şi totuşi rămâi descumpănit când te loveşti de el.
Nu am nici un duşman ( aşa cred), nu duşmănesc pe nimeni, nu m-a “muşcat” (în mod semnificativ) nimeni. Dar am fost “încolţită” de persoane cărora le-am făcut într-un fel sau altul vreun bine (material, timp investit, sfaturi ce au schimbat lucrurile in bine…)
A fost o implicare în vieţile celor ce au contat pentru mine, dar mâna întinsă pentru ajutor şi implicarea nu au fost niciodată pentru vreo recunoştinţă. Nu mă interesa nici într-un fel recunoştinţa, motivaţia acţiunilor mele fiind cu totul alta decât recunştinţa, care, oricum, stiam că nu există. Acelaşi Richard Wurmbrad ilustrează grăitor:Se spune că odată Dumnezeu a invitat toate virtuţile la o petrecere. Acestea s-au salutat şi s-au îmbrăţişat, căci erau foarte bune prietene unele cu altele. Doar două nu vorbeau între ele. Dumnezeu le întrebă: „Nu vă cunoaşteţi?” Ele spuseră: „ Nu ne-am întâlnit niciodată.” Numele lor erau BINEFACERE şi RECUNOŞTINŢĂ.
Nu te aştepţi niciodată la recunoştinţă când faci vreun bine, dar când eşti muşcat, când pe nedrept eşti învinuit că aştepţi recunoştinţa te întrebi: „De ce atâta înverşunare?” Istorioara lui Wurmbrand mi-a dat un răspuns: „Aşa a fost de secole…”
Când Corintul a fost asediat de Filip Macedonianul, fiecare cetăţean a fost mobilizat în lupta de apărare a cetăţii. Unii reparau zidurile, alţii aruncau lănci sau trăgeau cu arcul în inamic.
Diogene, filozoful, s-a pus şi el în mişcare. Îşi rostogolea vestitu-i butoi, fără vreo noimă, pe străzi. Întrebat de ce, el răspunse: “Păi n-aş vrea să fiu singurul leneş între atâţia care lucrează”.
“Dar ceilalţi fac ceva util pentru cetate, ceea ce nu e cazul tău” i se răspune.
Solemn, Diogene continua să-şi rostogolească butoiul. Considera activitatea celorlalţi la fel de lipsita de sens ca a lui. Corintul şi Imperiul Macedonian vor trece, indiferent cine va învinge în această bătălie. Soldaţii ambelor tabere, învingători sau învinşi, vor muri curând.
După câteva secole cui îi va mai păsa de amănuntele acestei bătălii? Există azi cineva care să îşi mai amintească numele luptătorilor? Locuitorii cetăţii erau foarte ocupaţi cu lucruri care în perspectiva eternităţii, s-au dovedit la fel de deşarte ca rostogolirea unui butoi.
În lumea aceasta în care toate lucrurile trec, există un singur lucru care rămâne: este ceea ce a făcut pentru noi, pe Golgota, Hristos cel veşnic. Celelate lucruri nu vor fi în cele din urmă de nici un folos…
Nu dispreţui pe cei care îşi petrec timpul cu distracţii dacă munca cinstită cu care te lauzi nu va aduce rezultate mai bune pentru veşnicie. Slujeşte-L pe Hristos cel crucificat şi înviat. Aceasta este singura munca ne-deşatră.
Autor: Richard Wurmbrand ( Din “Drumul spre culmi“, volumul II)
Din toate dar puţin! Şi farfuriile mici pot îngrăşa!
Evident că dacă mănânci farfurii foarte pline, în fiecare zi, te îngraşi. Dar şi farfuriile cu mai puţină mâncare pot îngrăşa atunci când alimentele pe care le conţin au multe calorii. Te poţi îngrăşa şi făra farfurie doar „ciugulind” toată ziua gustări, biscuiţi, ciocolată, bauturi răcoaritoare, cafea, gogoşi, sărăţele, etc. Dacă unii oameni, care spun că „nu mănâncă nimic şi totuşi se îngraşă”, şi-ar aduna caloriile din aceste gustari ar rămânea uluiţi. Cantitatea de calorii consumată doar prin „ciuguleală” poate depăşi uşor numărul de calorii de care persoana respectivă are nevoie pentru o zi. Se întâmplă acest lucru deoarece multe gustări din ziua de azi sunt adevărate „bombe calorice”. De exemplu 100 grame de ciocoltă sau 100 grame de prajitura, de papanaşi, sau 100 grame pitza pot avea în jur de 700 calorii, deci cât jumatate din necesarul caloric pentru o 24 ore al unei femei de înalţime medie cu o activitate sedentară. Iar un pahar din anumite sucuri poate avea mai multe calorii decât un pahar de lapte.
Să învăţăm cu ce să umplem farfuria
Este important să ştim, iar dacă nu ştim să învăţăm, cu ce să ne umplem farfuria. Există farfurii bine umplute cu alimente şi ele nu îngraşă. Aceste sunt farfurii în care predomină vegetalele (din cele făra amidon poţi consuma practic ori ce cantitate: varză, ardei, roşii, dovleci, castraveţi, morcov crud, conopidă). Farfuriile care nu îngraşă au mai puţină carne şi semipreparate din carne, au mai puţine sosuri şi dresinguri îmbogăţite cu ou, ulei, unt, smântână, caşcaval, mai puţine delicatese de patiserie.
Farfuriile care îngraşă, chiar dacă nu sunt foarte pline, sunt cele în care predomină alimentele bogate în calorii: carne roşie, şuncă, caşcaval, unt, smântână, mezeluri, sosuri, maioneze, prăjituri, papanaşi, îngheţată, urmate de sucuri răcoritoare pline de calorii. Este deci, important de reţinut, că nu numai mărimea farfuriei contează ci şi cantitatea de calorii care nu este întotdeauna proporţională cu volumul ei. Ar trebui să se acorde mare atenţie sosurilor şi dresingurilor, care desi sunt gustoase şi par inofensive ne pot încărca farfuria cu sute de calorii. Sosurile, in general, au la bază incrediente grăsoase cu 9 calorii pe fiecare gram.
Nimic nu este interzis!
Nici un aliment din care se poate pune în farfurie nu ne este interzis. Ceea ce contează este cantitatea şi raportul dintre alimentele bogate în calorii şi cele sărace în calorii. De cele mai multe ori bunul simţ ne avertizează atunci când întrecem măsura şi mâncăm în exces alimente hipercalorice. Dar a mânca sănătos şi cu măsura este o adevărată disciplină. Ea cere mai ales înfrânare dar cere si anumite cunoştinţe şi informaţii despre alimentaţie. Industria modernă a produs multe alimente „noi”, procesate, rafinate, foarte bogate caloric şi este greşit de a mânca din toate fără a te informa despre consecinţe.
-Chiar dacă nu suntem nevoiţi să muncim fizic şi să transpirăm, suntem obligaţi să „ne muncim” muşchii, încheieturile, oasele, mâinile şi picioarele dacă vrem să ne păstrăm sănătatea. Numai aşa prevenim depunerile de grăsime, prevenim osteoporoza, ne antrenăm inima.
-Este mai comod să nu ne mişcăm dar este bolnăvicios să fim tot timpul sedentari, tolăniţi pe fotoliu, pe scaunul maşinii sau să dormim după-mesele.
-Am fost înzestraţi cu mâini, picioare , coloană vertebrală, oase şi muşchi pentru a le folosi. Orice organ nefolosit (creier, oase, muşchi, ect) se atrofiază, se incarcă de grăsime, se îmbolnăveşte, îşi pierde funcţia şi crează probleme întregului organism.
DRUMETIE
Fă pur şi simplu mişcare
Mişcare nu înseamnă exerciţii fizice conduse de un instructor. Nu aştepta să mergi la sală. Poţi face pur şi simplu multă mişcare in felul următor:
– mergi mai bine pe jos decât cu maşina
– urcă scările pe jos în loc să foloseşti scara rulantă sau liftul
– aleargă cât de des poţi
– ieşi la plimbare
– practică un sport
– fă grădinărit
– mergi cu bicicleta
– foloseşte-ţi mâinile să faci ordine în jurul
– joacă-te cu copiii
– sări coarda
– spală baia, şterge praful, aspiră
– plimbă-te când vorbeşti la telefon,
– apleacă-te, ridică-te, răsuceşte-te, foieşte-te.
Redu la minim timpul petrecut pe scaun, fotoliu şi canapea. Stând prea mult să ne odihnim ne consumăm viaţa. În special stând la televizor. Acţionând, făcând ceva cu mâinile noastre ne trăim viaţa, o înţelegem, o schimbăm, ne bucurăm de ea. În plus caloriile se vor topi, osteoporoza va fi ţinută departe, tonusul şi starea de bine se vor intensifica.
Mişcarea este mai bună decât vitaminele, suplimentele alimentare sau nu ştiu ce practici de înfrumuseţare:
menţine tonusul general al organismului
ajută la menţinerea sau reducerea greutaţii
îmbunătăţeşte activitatea inimii, prevenind bolile cardio-vasculare
îmbunătăţeşte starea articulaţiilor
ajută la menţinerea flexibilităţii, pe masura ce îmbătrânim
menţine densitatea masei osoase,
previne osteoporoza
îmbunătăţeşte starea de spirit
previne anxietatea şi depresia
reduce stresul
înviorează organismul în general, îmbunatateste memoria
Pentru a vedea de ce, dă clik peimaginea alaturata: urmăreşte un videoclip care te înveseli, te va face să râzi cu lacrimi, vei revedea actori minunaţi de altădată şi vei înţelege poate, de ce oamenii se îngraşă “fără să mănânce”!
Alimentele ce se consumă seara ( mai ales după ora 20), se depun sub formă de grăsime în proporţie de 80%. Alimentele ce se consumă dimineaţa se ard în proporţie de 80%. Marii obezi nu mănâncă dimineaţa! Ei pot sta o dimineaţă întreagă fără să mănânce, pentru că ei au rezerve de calorii din seara precedentă.
Pentru a evita obezitatea, evită obiceiul de a mânca seara după ora 18-19. Sau mănâncă ceva uşor: carne slabă cu legume fără amidon, sau 1-2 ouă fierte cu ceva legume fără amidon. Oul are calorii puţine şi ţine bine de foame. Dacă vrei să slăbeşti poţi, o seară-două pe săptămână, să te rezumi doar la un pahar de bulion sau un pahar de iaurt alături de un fruct sau câteodată poţi chiar sări peste această masă. Nu este indicat a sari peste masa de dimineaţă, masă care se recomnadă a fi consistentă, masă la care trebuie să te saturi. Ai nevoie de caloriile de la această masă, calorii ce se vor consuma în activităţile din timpul zilei. Şi dacă mănânci dimineaţa nu vei mai simţi aşa acut foamea mai târziu. Dacă vrei să sari peste vreo masă, aceasta poate fi masa de seară. Dacă crezi că nu poţi dormi de foame dacă mănânci puţin seara, mai bine ia un somnifer până te obişnuieşti cu obiceiul de a reduce caloriile din mâncarea de seară. După un timp te vei obişnui şi nu vei mai fi deranjat de foame seara sau noaptea.
Este un mit ideea că trebuie să mânânci puţin şi des. Mai bine puţin şi rar. Adică trei mese rezonabile pe zi. Dintre care cea mai săracă să fie cea de seară. Stomacul are nevoie de pauza de noapte de 12-14 ore, şi apoi, în timpul zilei, de 5-6 ore între mese pentru a se reface şi a se odihni. De obicei cine mănâncă des, ajunge să mănânce şi mult şi îşi măreşte stomacul, care va cere tot mai mult şi mai mult. Chirurgia obezitătii înseamnă tăierea din stomac pentru a-l micşora, pentru a-l determina pe om să mănânce puţin. De ce să nu ţinem stomacul mic sau să îl micşorăm în mod natural obişnuindu-ne să mâncăm mai puţin? Totul ţine de obişnuinţă, atât mâncatul în cantităţi mari şi mâncatul în cantităţi mici. Evident, este nevoie de ceva voinţă, la început, pentru a mânca mese rezonabile.
După vârsta de 30 ani arderile organismului de reduc cu 10-20% (lipsa de mişcare contribuind în mod semnificativ la acest lucru). Deci avem nevoie de o cantitate de mâncare mai mică cu 10-20%.
Hipotiroidismul acea “problemă de glandă” atât de des invocată de obezi poate şi ea să reducă arderile organismului cu 10 % şi să crescă riscul de a acumula greutate în plus. Dar noi putem contracara, putem creşte aceste arderi prin diverse activităţi fizice.
Cea mai bună armă împotriva răcelilor este spălarea frecventă pe mâini.
Nici un vaccin nu ne poate ajuta aşa cum ne ajută spălatul pe mâini. Până la 80% dintre răceli şi alte boli infecţioase, cum ar fi diarea, conjunctivitele, rinitele, otitele, se transmit prin intermediul mânilor nespălate.
Prin mâini luăm şi transportăm o cantitate impresionanţă viruşi şi bacterii: prin atingerea persoanelor din jur, a clanţelor uşilor, a suprafeţelor, a mobilierului, a banilor, prin datul mâinii, etc.
Dacă nu ne spălăm mânile, degeaba ne vaccinăm. De altfel vaccinul antigripal nu potejează deloc împotriva răcelilor comune şi încă nu există un vaccin pentru CORONAVIRUS. Vaccinul actual protejează doar împotriva unei forme restrânse de gripă (produsă de 1-3 tulpini de virusuri gripale), ce se presupune că ar fi posibil să apară în anul în care se face vaccinarea. Pentru restul virusurilor şi bacterilor din mediu (care sunt cu sutele şi miile de tipuri) nu există vaccinuri. Aici ne ajută cel mai mult mâinile curate.
Este foarte important să spălăm mânile:
-Când intrăm în casă de afară
-Înainte de a pregăti mâncare
-Înainte de fiecare masă
-După utzilizarea transportului în comun
-După suflatul nasului
-După folosirea toaletei
-După schimbarea scutecelor la copii
-După ce ne-am jucat cu animalele de companie
-După vizitarea unui bolnav
-După ce faci curăţenie sau manipulezi gunoiul
-După ce ai dat mâna cu un bolnav
-Întotdeauna când sunt mâinile murdare
Spălatul pe mâni se poate face cu ori ce fel de săpun şi apă din abundenţă. Când nu avem acces la apă se pot folosi serveţele dezinfectante cu alcool (minim 60% alcool)
Important! -Nu tuşi in pumni, ci doar într-o batistă, pe care apoi o arunci. Foloseşte batiste de hârtie şi schimbă-le des. Încearcă să nu îi îmbolnăveşti şi pe alţii! Dacă eşti răcit şi îi vorbeşti unei alte persoane, în faţă, la distanţa mai mică de 1 metru îi transmiţi şi ei răceala
La această dată pieţele sunt pur şi simplu invadate de mulţimea superbelor crizanteme pe care oamenii le cumpără pentru cei morţi. Cred că cele mai multe flori sunt dăruite celor morti! La moartea unei persoane mormântul i se umple de flori. Mai multe flori decât a primit in toată viaţa lui (ei). De ziua morţilor pieţele gem de flori. Ce multe flori se dau morţilor. Dar celor vii? Câte flori le dăm si cât de des? Aceste gânduri m-au inspirat să scriu poezia de mai jos:
Buchetul acela de flori,
Ce-ai vrea într-o zi
Să mi-l pui pe mormânt,
Oferă-mi-l azi.
Fă-mă astăzi să simt
Parfumul acestui gest de tandreţe.
Oferă-mi azi flori,
Cât nu-i prea târziu
Să le miros, să le văd, să le simt,
Să mă bucur de-a lor frumuseţe.
Am nevoie de flori, uneori,
Cât mai sunt călător pe pământ.
Presară-mi viaţa cu flori, uneori,
Nu după, ci înainte de-a fi în mormânt
Nu aştepta ocazii ce greu se ivesc
Ci dă-mi flori acum
Când ele nu spun
Decât: Te iubesc!
Am nevoie de flori, uneori.
Nu spune: E-un fleac
Sau că eşti prea grăbit
A da flori e un gest preţuit.
Am nevoie de flori, uneori,
La fel ca de zâmbet şi de îmbrăţişare
Dacă ai şti cât de mult
Poţi să-mi spui printr-o floare.
Mormane de flori se pun pe mormânt prea târziu
Dar cui îi mai pasă, în adânc e tăcere…
Tu dămi-le azi, cât am sufletul viu
Cât nu-i prea târziu să mai simt mângâiere
La văzul acestor flori efemere.
Imi iubesc socrii! Pentru că sunt socrii buni. Anul acesta ei au împlinit 60 ani de căsnicie şi peste 50-60 de rude s-au adunat să îi sărbătorească! Am intrat în familia lor acum 27 ani şi mă consider o noră foarte norocoasă. Socrii mei mi-au facut mult bine şi am învăţat atâtea de la ei. Mi-au oferit siguranţă, reper, refugiu, statornicie, iubire, iertare şi încurajare. De ziua lor le-am scris următoarea scrisoare:
SOCRII MEI CU NEPOTII LOR
SOCRII MEI AU TINUT FAMILIA LARGITA IMPREUNA
Aveţi 60 de ani de căsnicie! O viaţă de om trăită împreună! La această minunată aniversare mă uit în urmă şi îmi vin în minte atâtea amintiri şi imagini de viaţă în care voi v-aţi dovedit a fi pentru mine părinţi şi nu socrii. Vă scriu această scrisoare pentru a vă arăta ce mult însemnaţi şi aţi însemnat pentru mine şi pentru noi toţi. Nu vor putea fi spuse toate gândurile şi nu vor putea fi aduse la iveală toate simţămintele de recunoştinţă care le am pentru voi dar încerc să punctez câteva:
1.Apreciez felul în care voi m-aţi înţeles şi acceptat. Nu am fost o noră comodă. La început eram susceptibilă şi suspicioasă. Dar voi m-aţi înţeles, acceptat şi iertat şi prin această atitudine aţi adus mult echilibru în viaţa mea. M-am simţit binecuvântată că am intrat în familia voastră. Să ştii, mamă că m-am lăudat adesea cu tine, pentru că la puţine femei le este dat să aibă o soacră aşa cum am avut eu. Mi-ai fost ca o mamă adevărată: bună , înţeleaptă, iertătoare, disponibilă pentru ajutor. Sfaturile tale mi-au influenţat mult viaţa şi fără ele aş fi avut mai multe necazuri.
2.Am văzut la voi doi o înţelepciune care vine de Sus şi atât de multă destoinicie în tot ce făceaţi. V-aţi îngrijit să păstraţi relaţii bune cu toţi oamenii, chiar dacă acest lucru a presupus uneori pierderi pentru voi. Am învăţat atâtea lucruri de la tine mamă. Am vrut să îţi imit hărnicia, calmul, spiritul de dăruire pentru alţii, pentru copii, am vrut să devin şi eu înţeleaptă, înţelegătoare şi binevoitoare ca tine, să devin o bună gospodină ca tine, să fac mîncăruri gustoase ca tine, să cultiv zarzavaturi ca tine ( nu aşa de multe, evident). Nu am reuşit decât parţial, iar în unele lucruri am reuşit destul de puţin.
3. Mamă tu ştii mângâia extraordinar de mult. Mereu ai fost o sursă de mângâiere pentru mine.Temperamentul meu prea sensibil mă predispune uneori la tristeţi, la temeri nejustificate, alteori la perioade de depresii şi anxietăţi. Într-o astfel de stare, în urmă cu ceva ani, am ajuns într-o seară de toamnă la Jac. Pe geam am văzut lumina aprinsă în camera voastră de jos. Înăuntru erai doar tu cu tăticul şi citeaţi Biblia. În casă era cald şi bine, voi eraţi zâmbitori, plini de pace şi atmosfera era atât de senină. Şi mi-am spus atunci în sufletul meu că nu am de ce mă teme, pentru că existaţi voi, pentru că există rugăciunea voastră, pentru că fetele noastre au prin voi nişte rădăcini solide şi nişte repere statornice, pentru că îl avem cu toţii pe Dumnezeu şi pentru că ne iubim unii pe alţii. Dacă aţi şti ce echilibru mi-aţi oferit în acea seară. Pe drum la întoarcere zbuciumul meu lăuntric se calmase sub influenţa binefăcătoare a timpului petrecut împreună.
4. Tăticule, tu ai fost un om foarte practic şi cu o inimă sensibilă în ciuda durităţii aparante. Ai ştiut să ne educi copiii. Ai ştiut ce importantă este munca în educaţia lor. Ştiu că ţi-ai pus pe nepoţii tăi să smulgă buruieni şi să culeagă gândaci de Colorado, nu atât pentru ajutor, cât pentru a-i forma pe ei în spiritul muncii. Îţi sunt recunoascătoare pentru că mi-ai învăţat fetele să atingă pământul şi verdeaţa de pe el, pentru că le-ai învăţat despre binecuvântarea de a muncii şi îngriji cu propriile mâini o grădină, pentru a vedea şi a lua aminte la miracolul prin care pământul cenuşiu izbucneşte în viaţă şi ne oferă hrana sub binecuvântrarea Domnului. Bunicii care îşi învaţă copiii să muncească merită o preţuire deosebită. Vă suntem recunoscători că îi iubiţi pe toţi nepoţii în mod egal, că îi iubiţi ca pe propri voştri copii.
5. Nu aţi permis niciodată ca cineva din familie să fie supărat pe altcineva. Încă de la cele mai mici suspiciuni de posibil conflict aţi determinat ca lucurile să fie discutate, analizate şi îndreptate. Atunci când neînţelegerile se discută, când motivaţiile sunt scoase la lumină, cel mai adesea conflictele se sting, vina poate fi iertată, rănile pot fi vindecate. Aţi ştiut că oamenii se pot răni unii pe alţii din greşeală, din neatenţie, din prostie. Dar nu acest lucru este important, ci felul în care ei trebuie să se împace. Eşti supărat că cineva ţi-a greşit. Du-te şi spune-i, vorbeşte cu fratele tău (Matei 18: 15).
6.Mamă şi tăticule aţi fost liantul care a menţinut legătura şi iubirea între toţi cei din familie, copii, nepoţi şi alte rude. Ştiu că nu va fost uşor cu atâţia nepoţi, mai ales atunci când au fost mici, dar întotdeauna aţi primit cu bucurie să vă ocupaţi de ei. Doamne, ce sprijin am avut în voi atunci când concediul de îngrijire al copilului era de doar 3-4 luni. Ştiu că îţi era greu mamă, dar nu mai refuzat niciodată când am avut nevoie de ajutor cu copiii. Copiii copiilor voştri au crescut împreună şi de aceea se iubesc ca fraţii. Aţi căutat ocazii ca să aduceţi familia lărgită împreună. Îmi dau seama ce efort însemna să faceţi întâlniri cu mese de zeci de persoane, dar pentru voi, familia era mai importantă decât efortul depus. Am apreciat ce bine te organizai, mamă, cum făceai o bună parte din mâncare cu o zi, două, înainte de năvălirea tuturor acasă la Jac. Şi cu aceste ocazii învăţam mereu din exemplul tău de bună organizatoare.
7. Cu voi ca reper, cu voi generaţia care încă trăiţi simplu şi cu puţin, mi s-a părut mai uşor să mă opun lucrurilor de care nu am nevoie, pe care le oferă mulţimea de bâlciuri ale deşertăciunii din ziua de azi. Privind înspre voi îmi este mai uşor să încerc să mă limitez doar la: simplu, practic şi curat, fără sofisticăriile care complică inutil viaţa, fură timpul şi rodul muncii noastre. Felul vostru de a trăi, punând accentul doar pe ceea ce este esenţial şi cu adevărat valoros, este o înţelepciune care sper să nu dispară o dată cu voi.
8. Sunteţi părinţii care şi-au tratat în mod egal şi impartial pe toţi 4 copiii. Am fost uimită de marele sprijin material pe care l-am primit încă de la începutul căsniciei. Am aflat că acelaşi sprijit l-au primit şi îl primesc toţi copiii voştri. Ştiu că ajutorul pe care ni l-aţi dat a presupus sacrificii din partea voastră dar mai ştiu că aţi făcut totul cu bucurie. (O singură dată mamă, ai vrut să favorizezi pe cineva, nu ştiu dacă ai şi reuşit. Într-o iarnă când făceam cârnaţi te-ai gîndit să îi faci la Nelu o porţie specială, pe motiv că lui îi plac foarte mult cârnaţii. Nu am avut curajul atunci să îţi spun că şi la alţii le plac cârnaţii tot aşa de mult).
Părinţilor noştri vă considerăm o comoară scumpă! Trăind în cea mai mare simplitate, toată viaţa voastră aţi dăruit şi v-aţi dăruit înspre alţii. Ştiu cât de mult vă pasă de noi. Orice întâlnire cu voi ne înviorează, pentru că reprezentaţi o resursă de putere pentru sufletul nostru, văzându-vă bucuria şi mulţumirea cu care trăiţi
Evoluţioniştilor le place să credă că omul a evoluat din animalele junglei, prin selectie naturală animalele transformându-se unele în altele, si la urmă, maimuţa transformându-se în om. Creştinii cred altfel, că omul a fost creat in Rai, după chipul lui Dumnezeu, liber să aleagă dacă să asculte de Domnul sau de Marele înşelător-Satana. Luând calea răzvrătirii şi ascultând de Înşelător oamenii au avut de atunci încoace, de mii de ani parte de viaţă de junglă, de lupte şi de distrugere. Iar azi se pare că asistăm mai degrabă o involuţie a omului ca în imaginea de mai jos:
O VESTE BUNĂ : SĂNĂTATEA NOASTRĂ NU DEPINDE DE MEDICI, PASTILE ŞI ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE.
În lume există multă durere. O parte din această durere este dată de diverse îmbolnăviri şi accidente producătoare de boală. Medicii, farmaciile, laboratoarele, asigurările de sănătate pot ajuta când se întâmplă aceste lucruri. Se pot da şi sfaturi utile de prevenire a bolilor. Dar sănătatea noastră, în esenţă, nu depinde de toţi aceşti factori. Sunt persoane care nu au niciodată nevoie de medici, pastile şi asigurări de sănătate, deşi în lumea de azi aceste persoane sunt tot mai rare. Pentru că există astăzi un ciudat paradox: Mai multe medicamente, mai mulţi medici, mai multă ştiinţă medicală, mai multă cheltuială pentru sănătate, dar mai mulţi bolnavi. Înseamnă că pe undeva, în stilul de viaţă, oamenii comit mari greşeli, comparativ cu înaintaşii noştri. Oamenii au progresat în anumite domenii, dar pe de altă parte, oamenii devin şi victime ale unor boli produse de acest progres, de civilizaţie. Progresul tehnic nu presupune neapărat progres în toate domeniile existenţei umane şi nici progres în protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor. Progresul tehnic presupune într-adevăr posibilităţi de a te trata mai bine, cu mai multe medicamente, de a face mai multe analize ca în urmă cu câteva decenii. Dar reducerea numărului de îmbolnăviri? Aici se observă mult regres. Ba din contră au apărut o mulţime de boli noi. Cresc îngrijorător numărul de cancere, boli psihice, bolile cardio-vasculare, diabetul, bolile cu transmitere sexuală.
Mai mulţi bani pe medicamente decât pe mâncare
Farmaciile înghit tot atâţea bani cât magazinele alimentare. Iar pentru o seamă de pensionari statul cheltuie chiar mai mult pe medicamente decât cheltuie ei înşişi pentru mâncare. În rândul pensionarilor dar uneori şi în rândul celor mai tineri, ucigaşul nr. 1, boala cardio-vasculară face ravagii. Firmele de medicamente profită, întrecându-se unele pe altele în oferte. Se cheltuie enorm pentru reclamă, fiecare firmă oferindu-ne medicamentul cel mai nou, mai bun (şi mai scump).
Sumele mari de bani cheltuiţi cu medicamentele nu curmă suferinţa, numărul îmbolnăvirilor, incapacitatea de muncă şi pensionările de boală. Oamenii zilelor noastre se bazează pe tehnică, nădăjduiesc în medici buni, se bizuiesc pe pastile. Dar nu aceştia sunt cei mai importanţi factori ai sănătăţii. Aceştia pot doar „cârpi” după ce răul s-a produs. Sănătatea depinde de alţi factori, mult mai simpli şi foarte la îndemâna noastră. Voi descrie în această carte pe câţiva dintre ei:
1.Sănătatea depinde de alegerile pe care le facem
Date ştiinţifice confirmă că alegerile pe care le facem şi deciizile pe care le luăm oră de oră, zi de zi, an de an, determină în mare măsură starea sănătăţii noastre, bolile de care suferim şi deseori chiar momentul în care vom muri. Atunci cand alegem să actionăm într-un fel nesănătos, ar trebui să ne gândim că pentru acest lucru o să plătim neapărat un preţ. Sănătatea presupune întotdeauna un preţ. Dacă plătim la început, preţul este mai mic, dar după aceea el poate ajunge enorm de costisitor. Dacă eşti dispus să spui NU, de la început, comportamentelor dăunătoare, exceselor, indiferenţei, lenei, lipsei de informare, aceasta înseamnă că plăteşti preţul la început şi apoi să te bucuri de o viaţă sănătoasă şi armonioasă. Dar numărul tot mai crescut al bolnavilor din ziua de azi arată că oamenii nu sunt dispuşi să plătească preţul timpuriu al unor alegeri corecte, dar îl plătesc mai apoi cu vârf şi îndesat prin povara unor suferinţe ce puteau fi evitate, îl plătesc adesea prin curmarea prematură a vieţii lor.
2.Sănătatea depinde de pacea sufletului
Mâniile, certurile, supărările, îngrijorările, nemulţumirile, invidia, resentimentele, neiertarea şi multe alte sentimente negative sunt răspunzătoare de marea majoritate a bolilor noastre. Se estimează că aceste emoţii negative pot produce peste 60% din bolile de care suferim. Voi dezvolta în carte şi aceste probleme.
Toţi oamenii, mai ales după o anumită vârstă tânjesc după confort, armonie şi linişte sufletească. Oameni epuizaţi de alergări, agitaţie şi stres, îmbolnăviţi de supărări şi nemulţumiri îşi dau seama de deşărtăciunea tuturor ambiţiilor omeneşti şi nu mai găsesc sens în nimic. Aceşti oameni trebuie să ştie ca „Sufletul nostru nu îşi poate găsi adevărata linişte decât în Dumnezeu”. Dumnezeu produce adevarata vindecare, dacă avem smerenia să recunoaştem vina firii noastre păcătoase şi nevoia noastră de Dumnezeu. Pe măsură ce Îl vom cunoşte vom avea tot mai multă pace în mijlocul necazurilor şi frustrărilor inerente, acestea fiind menite să slefuiască caracterul credincioşilor pentru petrecerea Eternităţii cu Dumnezeu. În ce mă priveşte consider viaţa aceastaca un test pentru intrarea noastră în Veşnicie.
3.Sănătatea depinde de moraliate
Există nişte valori sau standarde morale promovate de credinţa iudeo-creştină, esenţa lor fiind cele 10 porunci. Rolul lor este acela de „barieră” împotriva răului pe care oamenii ar putea să şi-l facă unii altora. Dar în ziua de azi se promovează „eliberarea” de Dumnezeu şi de sub principii creştine, curentul cel mai periculos fiind umanismul, ideologie care susţine că omul provine din animal, şi în consecinţă nu există adevăr absolut, stadndarde morale şi sisteme de referinţă absolute. Ei promovează o înfricoşătoare nouă toleranţă, în care fapte păcătoase cum ar fi homosexualitatea, adulterul, avortul, şi alte asemenea comportamente sunt perfect acceptabile. „Evadarea” însă, înspre stiluri de viaţă lipsite de Dumnezeu, poate fi comparată cu „evadarea” unui tren din „limitele” şinelor sale. Înafară, nu este libertatea, ci mai degrabă dezastrul cu toate bolile, dezamăgirile, depresiile, chinul fizic şi moral.
Nu insist aici pe importanţa principiilor şi standardelor creştine din perspectivă moralizatoare ci din perspectiva sănătăţii noastre fizice, morale şi emoţionale. Ca medic vad adesea suferinţa şi mizeria care rezultă din încălcarea acestor standarde.
4.Sănătatea depinde de cumpătare
Nu este uşor de răzbătut într-o lume ca a noastră. Suntem înconjuraţi de atât de multe lucruri deşi practic avem nevoie de atât de puţine în existenţa noastră efemeră. Există supraproducţie în toate domeniile. Prea multă informaţie, prea multe haine, prea multă mâncare, prea multă distracţie şi chiar prea multe medicamente. Există o ciudată creştere a numărului de bolnavi, proporţional parcă, cu invenţia a tot mai multe medicamente. Se întîmplă acest lucru deoarece omul crede că pastilele ar putea rezolva consecinţele unor alegeri greşite şi a unui stil de viaţă greşit. Este greu de străbătut lumea aceasta aglomerată dar secretul stă în a ştii să alegi. A ştii să alegi şi să ai tăria să refuzi. Să refuzi mereu excesele, comportamentele la risc, să alegi întotdeauna simplitatea, decenţa şi cumpătarea. Până nu demult oamenii se luptau să ajungă la diverse lucruri materiale. Astăzi un om cumpătat trebuie să se lupte să renunţe la multe şi să se limiteze la puţin.
5.Sănătatea depinde de mişcare şi o viaţă activă până în ultima zi a vieţii
Dumnezeu ne-a creat cu mâini, picioare, un sistem osos, muşchi, inimă şi minte pe care să le folosim activ. Organele care nu sunt folosite se atrofiază, se înţepenesc, se înconjoară de ţesut grăsos şi ajung să ne creeze multe probleme. Pentru o viaţă armonioasă este nevoie să trăim responsabil şi activ, să transpirăm adeseori, chiar dacă ne-am permite să ducem o viaţă de plină de odihnă. Nici un om, care vrea să trăiască sănătos, nu este scutit de efort fizic şi adesea de sudoarea frunţii. El poate să aleagă să nu transpire, să mănânce cât vrea, să se odihnească în permanenţă, dar consecinţele, obezitatea şi bolile ce decurg de aici nu întârzie să apară .
6.Sănătatea depinde de ce şi cât mâncăm
Există foarte mulţi bolnavi astăzi, comparativ două-trei decenii în urmă. Ca medic care am profesat atât înainte cât şi după schimbările din 1989 sunt uimită de numărul uriaş de bolnavi care există acum faţă de ceea ce era atunci. Sunt atâţia oameni dependenţi de reţeta compensată, dependenţi de Casa se Asigurări de Sănătate! Ce schimbare a produs acest număr crescut de îmbolnăviri? Schimbarea majoră în viaţa oamenilor şi pe care o consider cauza numarul 1 a îmbolnăvirilor crescute este supraalimentaţia şi alimentaţia nesănătoasă ( urmate de sedentarism şi stres). Oamenii trebuie să reînveţe să mănânce mai puţin, sănătos şi mai simplu. Stilul greşit de alimentaţie afectează şi va afecta grav sănătatea copiilor noştri. „Cu durere afirm că generaţia mea este generaţia celor ai căror copii sunt mai bolnavi decât însăşi părinţii. Şi nu numai atât…din păcate copiii au început să moară înaintea părinţilor” (Prof. Dr. Gheorghe Mecinicopschi)
7.Sănătatea depinde de credinţă
Credinţa în Dumnezeu şi învătătura creştină trăită în mod autentic ar trebui să ne conducă către o viaţă simplă, un trai decent, multă cumpătare, o viaţă activă, hărnicie, pace, iubire, înfrânarea poftelor ( se include şi pofta de a mânca prea mult).
Dr. William Sadler in cartea Practice of Pszchiatrydescrie într-un mod magistral legătura dintre sănătate şi credinţa în Domnul Isus Hristos:
„Nimeni nu poate să aprecieze aşa de bine ca un medic procentajul uimitor de mare al bolilor şi suferinţelor omeneşti care sunt o urmare directă a supărării, fricii, conflictelor, imoralităţii, vieţii dezordonate, ignoranţei, gândirii nesănătoase şi vieţii îndoielnice. Acceptarea sinceră a principiilor şi învăţăturilor lui Hristos în ceea ce priveşte realizarea păcii şi bucuriei sufleteşti, realizarea gândirii altruiste şi a vieţii curate, ar şterge deodată mai mult de jumătate din bolile, grijile şi dificultăţile rasei umane. Cu alte cuvinte mai mult de jumătate din actualele nenorociri ale omenirii ar putea fi real prevenite prin puterea profilactică extraordinară a trăirii personale şi practice în spiritul învătăturilor adevărare ale lui Hristos. Invăţăturile lui Hristos aplicate la civilizaţia noastră modernă, aplicate înţelept, nu acceptate doar de formă, ne-ar purifica, ne-ar înălţa şi ne-ar vitaliza încât rasa omenească s-ar afirma imediat ca înnoită, posedând putere sufletească superioară şi forţe morale nebănuite. Făcând abstracţie de recompensele vieţii viitoare, oricare bărbat sau femeie ar merita să trăiască viaţa lui Hristos numai pentru răsplata morală şi sufletească care li se oferă aici în această lume. Într-o zi oamenii ar putea să descopere că învăţăturile lui Hristos sunt extrem de eficace în prevenirea şi tratarea bolilor. Într-o zi ştiinţa noastră dezvoltată s-ar putea să preţuiască cu respect şi să prea cu adevărat îmbunătăţirile morale şi spirituale ale acestui bărbat din Galilea”.
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…
Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
Autoarea a murit la 28 de ani. Si-a recitit versurile cu 10 minute inainte de a muri. Dar “Printr-o extraordinarã putere, izvorâtã din marea ei generozitate, a fost în stare sã-i facã pe ceilalti sã râdã chiar si atunci când înãbusitoarea boalã de inimã ajunsese aproape de culme. Râdea pentru a-i scuti pe cei din jur de tristete, ori, cel putin, pentru a le atenua disperarea…”
APROAPE DE CEL DRAG
De JohannWolfgangVonGoethe
La tine mă gândesc când valu-n soare,
Pe mări sclipeşte,
Când licărul de lună, din izvoare
Se oglindeşte.
Te văd pe tine când în drum, sub zare
Colb se ridică.
În bezne, când drumeţul pe cărare
E prins de frică.
Te-aud pe tine-n vâjâirea-adâncă
De val, în ropot
Adesea merg s-ascult când, stins, în luncă,
E orice şopot.
Cu tine sunt; de-ai fi cât de departe,
Sunt lângă tine.
Apune; stelele-n curând vor arde.
De-ai fi la mine!
În româneşte de Maria Banuş. Din volumul Goethe – Poezii, Editura Tineretului, 1957
Toamna- de Rainer Maria Rilke
Cad frunzele,cad de departe, parca
S-ar vesteji in ceruri
gradini indepartate…
Cu gesturi de negare
cad mereu;
Si cade-n nopti, pamantul greu,
De langa stele-in singuratate.
Noi toti cadem:
mana de colo cade
Si altele,si toate,
rand pe rand…
Dar este Unul care
tine-n mana
Caderea asta-nesfarsit de bland!
2. Agar – este un gel extras dintr-o algă sub formă de pulbere. Ajuns în organism, absoarbe lichidele şi îşi măreşte volumul, captând grăsimile şi zaharurile. Nu e digerat de organism, ci eliminat cu tot cu grăsimi şi zaharuri. Cantitatea optimă este de 3 g pe zi. Se poate
folosi la supe şi sosuri.
3. Alge marine – conţin multe fibre.
4. Ananas – conţine enzime care dizolvă grăsimile.
5. Anason – degresează organismul.
6. Andive – au calorii negative, stimulează secreţia biliară.
7. Anghinare – diuretic, scade colesterolul.
8. Ardei iute – intensifică metabolismul.
9. Avocado- are proteine vegetale, uşor digerabile.
10. Broccoli – are calorii negative.
11. Busuioc – degresează organismul, are calorii negative.
12. Caise – laxative, ajută digestia.
13. Cardamonul – este un condiment tradiţional arab numit şi “hell”. Câteva seminţe luate înainte de masă cu 10 minute, stimulează digestia, iar puse în cafea neutralizează toxicitatea ei.
14. Carne de curcan – are puţine calorii şi puţine grăsimi.
15. Cartofi – se consumă fără grăsimi şi doar cu alte legume.
16. Castane – ard grăsimile.
17. Castravete – are calorii negative, elimină toxinele.
18. Căpşuni – elimină toxinele din organism, au calorii negative.
19. Ceapă – degresează organismul, are calorii negative.
20. Chimen – reglează secreţia de enzime.
21. Cicoare – stimulează digestia.
22. Cimbru – degresează organismul.
23. Cireşe – sunt depurative.
24. Coacaze negre – reechilibrează metabolismul.
25. Coada-calului – măreşte procesele de eliminare a toxinelor
26. Conopida – are calorii negative.
27. Coriandru – reduce balonarea.
28. Cresonul – se poate consuma ca salată, suc, supă sau pentru condimentarea cărnii şi a legumelor. Are efect antibiotic fără a afecta flora stomacală, întăreşte sistemul imunitar, e un bun diuretic şi detoxifiant şi ajută la eliminarea grăsimii. Ceaiul e bun şi contra
tusei.
Atenţie, planta uscată îşi pierde puterile curative!
29. Cuişoare – au calorii negative.
30. Dafinul – are marea proprietate de a dizolva şi elimina grăsimile, iar pentru asta nu trebuie consumat în cantităţi mari, câteva frunze puse în mâncare sunt suficiente, însă trebuie folosite frecvent pentru
ca efectul să fie vizibil.
31. Dovlecel – are calorii negative.
32. Fasole pătată – este purgativă.
33. Fasole verde – are calorii negative.
34. Ghimbir – intensifică metabolismul.
35. Ginseng – elimină toxinele.
36. Graham – are multe fibre.
37. Grapefruit – contine enzime care dizolvă grăsimile.
38. Gulie – reglează nivelul glucozei.
39. Hrean – degresează organismul.
40. Kiwi – este puternic antioxidant.
41. Lămâie – degresează organismul, are calorii negative.
42. Lemn dulce – stimulează ficatul şi secreţia vezicii biliare şi îmbunătăţeşte digestia. Se foloseşte rădăcina şi se consumă ca ceai,
infuzie: 2 linguriţe la o cană. Se bea după masă. Atenţie, măreşte fertilitatea, iar consumul pe o perioadă mai mare de câteva săptămâni poate duce la hipertensiune sau edeme!
43. Izma – are efect răcoritor.
44. Mandarine – reduce indigestia.
45. Mango – are calorii negative
46. Măceşe – alungă oboseala.
47. Măcriş – este detoxifiant.
48. Mărar – degresează organismul, are calorii negative.
49. Mei – are multe fibre.
50. Mentă – are calorii negative, este diuretică.
51. Mere – au calorii negative.
52. Miere – scade pofta de mâncare.
53. Migdale – scad colesterolul.
54. Morcovi – au calorii negative.
55. Mure – sunt laxative.
56. Muşeţel – uşurează digestia.
57. Napi – diuretic, purifică sângele.
58. Nectarine – au puţine calorii.
59. Oregano – intensifică funcţiile hepatice.
60. Orez basmati – intensifică digestia, răcoritor.
61. Orez brun – intensifică digestia.
62. Orz – intensifică funcţiile hepatice.
63. Papaya – reglează glicemia.
64. Păducel – reduce aciditatea gastrică.
65. Păpădia – intensifică arderile.
66. Păstârnac – este diuretic.
67. Pătrunjel – are calorii negative, elimină grăsimea.
68. Pepene roşu – este diuretic.
69. Peşte – reduce colesterolul, are grăsimi bune.
70. Piper – degresează organismul.
71. Portocale – au calorii negative.
72. Ridichi – au calorii negative.
73. Rodii – scad colesterolul.
74. Rosmarin – este diuretic.
75. Roşii – degresează organismul
76. Salata verde – stimulează metabolismul.
77. Salvia – are calorii negative.
78. Schinduf – se consumă seminţele sau frunzele, pisate şi amestecate cu mâncare. Ajută la digestie şi scade nivelul colesterolului.
Sub formă de ceai: 2 linguriţe la o cană cu apă; are efect antitusiv şi laxativ, se bea călduţ după 3 ore de infuzare.
79. Scoici – reglează funcţia tiroidiană.
80. Scorţişoară – degresează organismul.
81. Secară – grăbeşte digestia intestinală.
82. Seminţe de dovleac – au efect de purificator intestinal.
83. Seminţe de floarea-soarelui – au grăsimi bune, nu îngraşă.
84. Seminţe de in – drenează intestinul.
85. Seminţe de susan – previn osteoporoza.
86. Sfecla – are calorii negative.
87. Şovârf – este tonic gastric.
88. Spanac – are calorii negative şi multe fibre.
89. Sparanghel – are calorii negative.
90. Şofran – accelerează metabolismul.
91. Tapioca – este un fel de făină obţinută din tuberculii maniocului, care ajută la scăderea colesterolului şi la reducerea stratului adipos.
92. Tarhon – dizolvă grăsimile.
93. Tofu – conţine fibre.
94. Ţelină – are calorii negative.
95. Urzica – e detoxifiantă şi laxativă
96. Usturoi – degresează organismul, are calorii negative.
97. Varză – este diuretică şi purgativă.
98. Varză chinezească – are calorii negative, este foarte săţioasă.
99. Varza de Bruxelles – are calorii negative.
100. Vinete – conţin multe fibre
Nu mai puteti spune ca n-ati stiut!
“Nu pot fi digerate de tubul digestiv, decât în zece ani. Efectul imediat este apariţia gastritelor şi a ulcerelor, dar şi a celei mai urâte forme de cancer – cel colonorectal”, spune Mencinicopschi.
Secretele industriei cărnii: chimicalele din salamuri
Aditivii sintetici din semipreparatele din carne rămân în organism chiar şi zece ani, pentru că tubul digestiv nu le poate digera.
Consumul anual de mezeluri în România este de aproximativ zece kilograme pe cap de locuitor, ceea ce înseamnă că, în fiecare zi, un român mănâncă cam 28-30 de grame de produse din carne.
Anul trecut, media ţărilor europene mergea către aproape 100 de grame consumate zilnic. Totuşi, diferenţa este dată de calitatea semipreparatelor româneşti din carne, care este printre cele mai slabe
din Europa, asta şi pentru că românii nu se arată preocupaţi de ce pun în farfurie.
Slănină multă şi injecţii cu apă
În unităţile de producţie mari şi în abatoarele tehnologizate, sacrificările de animale sunt rare. După tranşare, 80% din carne se foloseşte pentru specialităţi, iar restul intră în producţia salamurilor, a cârnaţilor, parizerului şi a cremvurştilor.
Cantităţile sunt ajustate cu multă slănină tare, dar şi cu soia sau alte grăsimi hidrogenate. Malaxarea se face într-un recipient mare de metal, în care se pun la tocat carnea, apoi slănina şi şoriciul. Din saci de rafie, se adaugă făina de soia şi – potrivit fiecărui reţetar –
se adaugă aditivi sintetici şi coloranţi. Omogenizarea se face în câteva minute, iar pasta prinde gust şi aspect de carne. Ambalarea se face în membrane de plastic, care, uneori, ajung să coste mai mult decât compoziţia produsului.
De cealaltă parte, produsele “premium”, ca pastrama, muşchiul sau cotletul, sunt injectate cu saramură şi fosfaţi, compuşii care reţin cea mai mare cantitate de apă.
Injectarea se face cu o maşină specială cu ac, iar vidarea maschează că produsul e umplut cu apă. Saramura, care trage foarte mult din greutatea produsului, are ca efecte secundare hipertensiunea arterială şi diabetul.
E-urile sunt importate şi în cele mai multe cazuri, condimentele precum ceapa sau usturoiul sunt prafuri obţinute prin deshidratare.
Departe de “mâncatul sănătos”
Gheorghe Mencinicopschi, directorul Insitutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti, spune că absolut toate produsele din magazine, mai puţin cele “eco”, sunt pline de chimicale.
Cel mai mult, însă, atrage atenţia asupra intoxicării cu reclame:
“Mezelurile şi sănătatea n-au nimic în comun. Copiii n-ar trebui să consume niciun gram. De aceea, publicitatea este agresivă pe segmentul celor mici”.
Chiar dacă au fost siliţi de legi să treacă pe etichete toate componentele reţetei, producătorii din România se feresc să dezvăluie cantităţile adevărate de carne dintr-un produs.
Dintr-o listă de aproximativ 20 de ingrediente, doar unul singur este carne. Restul sunt fosfaţi, nitriţi, nitraţi, arome sintetice şi coloranţi, multă sare şi multă apă.
Efectele acestor aditivi nu apar de pe o zi pe alta. În schimb, pe timp îndelungat, efectele sunt dezastruoase. “Românii s-au obişnuit să cumpere apă la preţ de carne. În ultima vreme, au apărut tot soiul de aditivi care n-au fost testaţi toxicologic, dar pe care producătorii au început să-i folosească intens. Dintre cei mai periculoşi sunt fosfaţii, care, în exces, împiedică fixarea calciului în oase. Imaginaţi-vă ce înseamnă asta pentru copii”, spune Gheorghe
Mencinicopschi.
SCUMP
80% din carnea tranşată merge pentru specialităţi, ca pastrama şi cotlet.
Etichetelefără valoare
Specialistul în sănătate alimentară atrage atenţia că potenţiatorii de aromă, care se regăsesc chiar şi în specialităţile mai scumpe din carne, provoacă un apetit ridicat şi dau dependenţă: “Glutamatul monosodic dă un gust foarte bun. Stimulează pofta şi te face să
mănânci în continuu. Efectul nu-i imediat, dar mâncând şi mâncând, duce la obezitate”.
Din lista lungă de compuşi chimici alimentari, coloranţii sunt bombe pentru organism. “Roşul carmin se extrage dintr-o insectă. În procesul chimic de extracţie, se foloseşte aluminiul. Consumul distruge
celulele nervoase şi riscul cel mai mare îl reprezintă Alzheimer-ul”, explică Gheorghe Mencinicopschi.
Aspectul “delicios” al mezelurilor este dat, în mare parte, de făina de soia sau de amidonul de cartofi, care au chiar 40% din compoziţia unui parizer ieftin sau a unui salam.
“Soia în stare pură, nemodificată genetic, a ajuns să fie cel mai sănătos ingredient dintr-un salam. Amidonul, în schimb, chiar n-are ce căuta într-un produs din carne. Pentru că nu vor să fie scrupuloşi, producătorii promit să-l treacă pe lista ingredientelor”, spune
Mencinicopschi.
AMENINŢĂRI
Bolile care ne urmăresc
Fosfaţii din mezeluri împiedică fixarea calciului în oase. Afectează creşterea copiilor, iar în 20 de ani, femeile vor suferi de osteoporoză. Bărbaţii vor scădea la bătrâneţe mai repede în înălţime şi în multe cazuri, vor fi obezi.
Semipreparatele mai conţin gume de omogenizare, care, pe lângă faptul că reţin apă, au rolul de a omogeniza.
44% CARNE
Cârnaţi Cabanos
Conţinut: carne de porc inferoară – cu slănină şi şorici – 44%, carne de vită – 16%, faină de soia – 40%. Se adaugă usturoi, condiment universal, coriandru şi agent de afumare.
Aditivi: stabilizatori: (polifosfat de potasiu, caragenan), antioxidant (acid ascorbic), potenţiator de gust, glutamat monosodic (aditiv care provoacă apetit mare şi dependenţă), zaharuri – dextroză, lactoză, colorant natural: carmin, conservant – nitrit de sodiu si nitrat de potasiu.
Pentru omogenizare se mai folosesc grăsimile vegetale. Se ambalează în intestine subţiri de oaie. Se lasă la fiert 20 de minute, la 75 de grade C. Zvântarea se face într-o cameră frigorifică, timp de 2-3 ore.
60% CARNE
Cârnaţi de porc
Conţinut: carne de porc 60%, cu slănină şi şorici, proteină vegetală din soia nemodificată genetic, apă 20%, sare, condimente şi arome naturale, stabilizatori (di-polifosfat de sodiu şi potasiu), antioxidanţi (acid ascorbic, izoascorbat de sodiu), nitrit de sodiu, potenţiator de gust (glutamat monosodic), zaharuri (lactoză, dextroză), colorant natural – carmin, conservanţi: nitrit de sodiu şi nitrat de potasiu.
Nitritul de sodiu previne creşterea bacteriei ce cauzează botulismul (asta suna destul de… pozitiv, cine vrea botulism?; de fapt, s-ar putea sa favorizeze…), măreşte timpul de valabilitate al produsului, stabilizează culoarea roşie a cărnurilor procesate şi dă o aromă specifică.
60% CARNE
Cotlet de porc
Conţinut: cotlet de porc, un strat de slănină de 0,5-1 centimetri.
Carnea, tăiată şuviţe, se injectează cu saramură 20%- 40%. Injectarea se face manual sau cu o maşină specială cu ac.
Se pune apoi într-un sos condimentat cu usturoi, boia de ardei, piper şi coriandru, unde se lasă timp de mai multe ore. În sos, se mai adaugă antioxidanţi, potenţiatori de gust.
Se lasă şase zile la rece, apoi se afumă industrial. 14 porţii de mezeluri pe lună cresc cu 78% riscul apariţiei unei forme de boală pulmonară obstructivă cronică, care este foarte gravă.
Afecţiunea reprezintă una dintre primele cinci cauze de deces în Vest.
Se manifestă prin scăderea capacităţii organismului de a menţine o concentraţie normală de oxigen în sânge.
62% CARNE
Lebarwurst
Conţine: carnea capului de porc în proporţie de 62%, slănină tare 7%, organe – inimă, rinichi, splină 15%, ficat 16%. Se adaugă supa de la fierberea capului, mixul de condimente, ceapă fiartă, zahăr şi sare.
În malaxor se adaugă aditivii – colorantul alimentar – carmin, antioxidanţi, amidon de cartofi.
Compoziţia se ambalează în membrane sintetice şi se fierbe la 75 de grade C.
Un lebărwurst “tradiţional” trebuie să conţină mai puţin de şase grame de sare la 100 de grame de produs şi, în principiu, să aibă cel mult trei aiditivi sintetici, iar termenul de valabilitate să nu depăşească zece zile.
Un produs mai puţin conservat îşi schimbă culoarea la deschiderea ambalajului.
80% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI
Parizer de porc
Conţine: 80% slănină şi şorici de porc, 10% carne de pasăre dezosată mecanic (în care intră oase măcinate), faină de soia, proteină vegetală, amidon, condimente – sare, usturoi, coriandru, boia de ardei, potenţiatori de gust, coloranţi (carmin).
După amestecare, compoziţia se fierbe timp de 20 de minute în apă, la 75 de grade C. Din cauza amidonului şi a fibrelor din soia, conferă starea de saţietate. În schimb, este greu de digerat. Carnea dezosată mecanic este pasta rezultată din dezosarea carcaselor de pasăre, care este prelucrată cu
utilaje speciale. Această pastă conţine şi resturi de piele, chiar şi oase.
60% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI
Salam de vară
Conţine: 60% slănină şi şorici, 17% carne de calitate inferioară – adică ceea ce se poate prelucra din picioare, gât – mix de condimente – sare, boia, piper sau extract de condimente – aditivi care imită
gusturile condimentelor, făină de soia 20%, antioxidanţi, colorant – carmin, glutamat de sodiu (E 261), nitriţi, nitraţi, pastă de usturoi, zahăr.
Toate acestea se amestecă în malaxoare, apoi se ambalează în membrane artificiale (de plastic), se zvântă şi se afumă industrial într-o cameră unde, teoretic, ar trebui să stea cel puţin patru-cinci zile.
În alte cazuri, se adaugă agent de afumare.
40% SARAMURĂ
Pastramă
Conţine: carne dezosată de la pulpă, spată şi muşchiul de pe spate.
Se taie în şuviţe, se sărează, după care se trece printr-un sos condimentat cu praf de ceapă şi de usturoi, antioxidanţi, coloranţi, agenţi de afumare şi potenţiatori de gust.
Carnea stă în sos timp de trei până la cinci zile, apoi se scoate şi se leagă cu sfoară. Se injectează cu o soluţie de saramură de 20-40%, apoi se ambalează în pungi de plastic, în vid.
Afumarea se face cu fum lichid, care conţine cele mai cancerigene hidrocarburi – cele policiclice aromate.
70% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI
Şuncă de porc
Proporţiile de carne diferă în funcţie de reţetă. Şunca ţărănească conţine: 70% carne procesată mecanic (are în compoziţie slănină, urme de oase, şorici) – proteine din soia, toată gama de antioxidanţi, colorant – carmin.
Carnea se injectează cu o soluţie de saramură, apoi trece în malaxoare de trei ori.
Prima malaxare se face la o oră după injectarea cu saramură, a doua – la 24 de ore după depozitarea la frig şi încă o dată – la 48 de ore după maturare.
Apoi, compoziţia se pune în forme metalice care se ţin la un tratament termic de 75 de grade Celsius. După răcire, formele se ambalează în pungi de plastic, în vid.
(Articol primit prin e-mail de la o colega de breasla)
Mă simt adesea obosită. Aşa cum se simte multă lume în ziua de azi. Adevărul este că doresc să fac lucrurile cât mai rapid, pentru a ajunge în final la relaxare şi odihnă. Problema e că timpul de relaxare a devenit parcă tot mai puţin cu trecerea anilor. Şi totusi măresc ritmul, pentru că, îmi spun, trebuie să ajung şi la odihnă. Mi-am spus acest lucru până am citit de curând în minunata carte IMITATIO CRISTI următoarul lucru: “De ce cauţi odihna când tu ai fost creat pentru trudă?” A fost pentru mine ca o revelaţie. Da, poate că pe acest pământ ideea de odihnă este doar o himeră.
-“Cum va simţiţi în seara aceasta?”, am întrebat, după o zi de muncă, pe o trupă de voluntari care veniseră să acorde ajutor medical, la Târlişua, o comună distrusă după o furtună cu “rupere de nori”.
-” Epuizaţi şi fericiţi” au răspuns ei
Da, cred că merită să ne simţim din când în când epuizaţi şi fericiţi, ştiind că am făcut ceva folositor pentru alţi oameni. Societatea actuală ne oferă iluzia că adevăratul sens stă în noi înşine –în respectul de sine, în îmbogăţirea de sine, în cât eşti de popular –şi că e important „ce vreau eu”, „treaba pe care o fac eu”, „cum gândesc eu”. Dar înţelepciunea de veacuri şi Domnul Iisus Hristos ne învaţă că cea mai mare îmbogăţire a sinelui, vine din puterea de a face ceva pentru cei din jur. Calitatea vieţii stă în această deschidere către ceilalţi. Sensul stă în aport, în a trăi pentru ceva care este mai presus de sine.
Poate nu vom avea parte pe acest pământ de multă odihnă şi relaxare fizică. Dar fericirea nu este dată de o viaţă fără trudă sau de huzur, ci fericirea adevărată o simţim atunci când chiar obosiţi fiind, ştim că am fost de folos pentru cineva din jurul nostru, pentru cineva în nevoie şi mai ales când ştim că am lucrat călăuziţi de Domnul Nostru Iisus.
În majoritatea cazurilor direcţia înspre sănătate sau boală este alegerea fiecăruia. Ar fi logic, deci, ca oamenii să aleagă sănătatea. Şi totuşi numărulul în creştere cu fiecare an a diverselor îmbolnăviri arată că oamenii aleg direcţia bolii. Te-ai întreba de ce? Răspunsul ar fi că orice alegere presupune un preţ. Foarte mulţi amână să plătească preţul, adică disciplină, renunţare, simplitate, decizii bazate pe informaţii corecte. Pentru sănătate preţul trebuie plătit acum iar rezultatele se văd abia peste ani. Pentru calea bolii nu este de plătit nici un preţ, se poate trăi cum îţi place, şi, pentru că nu se văd imediat consecinţele dezastruoase, oamenii se complac în alegeri greşite, aleg calea bolii.
Cea mai mare greşeală în domeniul sănătăţii este să credem că putem trăi cum ne place, pentru că stiinţa medicală, calitatea aparaturii din spitale şi calificarea medicilor au crescut şi ne vor salva de orice neplăceri. Dumnezeu când a creat omul i-a stabilit şi nişte legi de „funcţionare” sănătoasă şi corectă. Ignorarea acestor legi nu poate aduce decât stricăciune în viaţa oamenilor „…aşa că nu puteţi face tot ce voiţi” (Galateni 5-17)
Pentru toate alegerile greşite, pentru toată indiferenţa, ignoranţa, pentru toate abuzurile se plăteşte un preţ. Adesea preţul este foarte mare şi poate fi plătit destul de timpuriu în viaţă.
Alegerile greşite te pot transforma într-un asistat social
Iată mai jos un exemplu din miile de suferinzi ce puteau foarte bine rămâne sănătoşi doar dacă alegeau corect:
C.M. este un bărbat de 49 de ani, 1,70m şi 105 kg, fost fumător pe o perioadă de 20 ani, sedentar şi a prestat o muncă destul de solicitantă psihic. Diagnosticul este relativ acelaşi pentru persoane cu astfel de caracteristici: Hipertensiune arteriala, Obezitate, Hiperlipidemie, Diabet zaharat tip II, Cardiopatie hipertensivă, Infarct miocardic în antecedente, Stent pe un vas coronarian. Este pensionar de boală şi aproape toata pensia merge pe medicamente. Are o listă cu 8 medicamente, 7 compensate. Cu toată compensarea el mai are mulţi bani de dat la farmacie. Două dintre medicamentele foarte scumpe, compensate jumătate, sunt pentru scăderea grăsimilor din sânge.
Prognosticul pentru aceste boli nu este prea bun. Se ştie că toate scurtează semnificativ numărul de ani pe care pacientul îi mai are de trăit, plus este scăzută calitatea vieţii. Dar omul putea să nu ajungă aici. El a trăit cum a simţit, a trăit ca să spun aşa, cum i-a plăcut. Adică: 1. A fumat pentru că probabil aşa făceau cei din anturajul său deşi în privinţa fumatului toată lumea este de acord că e foarte nesănătos. 2. S-a simţit (şi se simte încă) bine să mânânce mult, adică cât îi place şi ceea ce îi place, deşi simţea adesea, că ar trebui să reducă porţia sau să pună tacâmurile mai repede jos. 3. S-a simţit confortabil, să umble tot timpul cu maşina, să nu îşi obosească picioarele, să stea tolănit mult timp în faţa televizorului, deşi ştia că ar trebui să mai umble şi pe jos, că ar trebui să îşi scoată soţia la plimbare, să sape gradina lui sau a părinţilor, să alerge cu copiii în parc, lucru care ar fi ars caloriile pe care le-a ingerat în exces. 4. La servicu era adesea nemulţumit, se supăra pe şef, se contrazicea cu colegii, uneori îi invidia pe alţii, deşi conştiinţa lui îi spunea că multe situaţii tensionate puteau fi evitate, că depindea doar de el să trăiască în armonie cu ceilalţi.
Simt un mare regret pentru aceşti oameni. Acum, la vârsta la care alţii sunt la apogeul carierei şi implicării lor în viaţă, ei au ajuns nişte asistaţi social, neproductivi, trăindu-şi viaţa între cabinetul medical, farmacie, spital şi sanatorii.
I-am spus acestui om: „ Să ştii că dumneata poţi face cel mai mult pentru sănătatea dumneatale? Medicul, medicamentele, laboratoarele, spitalele te pot ajuta destul de puţin. Dumneata poţi cheltui şi statul poate cheltui mulţi bani pentru tratamente, rezultatul va fi foarte neînsemnat. Dar dacă dumneata ţi-ai schimba modul în care trăieşti ai putea face minuni. „ Ce să fac?” m-a întrebat. „Ceea ce îţi spun de fiecare dată: mişcare, mâncare mai puţină şi mai simplă, gândire pozitivă”. Dar în sinea mea ştiam că este nevoie de mai mult, lucruri pe care nu puteam sau nu aveam timp să le spun în cabinet. De exemplu gândirea pozitivă aş fi înlocuit-o cu gândire sănătoasă, aş fi vrut să îi vorbesc de importanţa dăruiri în slujirea semenilor, de impotanţa celorlalte alegeri corecte, pentru că o parte din aceste boli, legate fiind de alegeri greşite, pot fi în oarecare măsură reversibile. Era mult de discutat de felul în care să facă mişcarea, de felul în care să mănânce.
Cazul de mai sus este un caz în care omul a făcut destul de multe alegeri greşite în ceea ce priveşte sănătatea lui. Sunt mulţi care aleg greşit doar în 2-3 direcţii importante, cum ar fi de exemplu să mănânce mult şi să fie sedentari. Aceste lucruri duc la obezitate. Problema este că obezitatea se poate complica cu celelalte boli, cu bolile de inimă, diabetul, bolile articulare, şi aşa mai departe. Sau un altul poate avea doar un singur viciu, fumatul. Ştie că fumatul poate fi rău pentru plămâni. Dar nu ştie că fumatul poate aduce după sine mult mai multe rele care înşiruite pe scurt pot fi: Impotenţă, Sindrom tabacic fetal, Fragilitate imunitară, Infertilitate, Bronşită, Gripă, Riduri, Emfizem pulmonar, Carii, Declinul inteligenţei, Ateroscleroză, Gingivită, Cancer, Infarct, Halenă, Cancer bronho-pulmonar, Cancer de piele, Alte cancere. Multe din bolile enunţate mai sus se complică una pe alta. Şi fecare combinată cu persistenţa într-un stil de viaţă greşit complică şi mai mult lucrurile. Fiecare viciu, patimă, alegere greşită deschide drumul spre ceva rău, iar răul respectiv spre alte rele.
Cad fulgii mari încet zburând,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe lânga mama stând
De mult uitaram jocul.
De mult si patul ne-astepta,
Dar cine sa se culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce
Cum sta pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea saraca,
Si boul cum sufla milos
Caldura ca sa-i faca,
Dragut un miel cum i-au adus
Pastorii de la stâna
Si îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de mar în mâna.
Si-auzi! Rasar cântari acum,
Frânturi dintr-o colinda,
Si vin mereu, s-opresc în drum;
S-aud acum în tinda
Noi stam cu ochii pironiti
Si fara de suflare;
Sunt îngerii din cer veniti
Cu Ler, oi Domnul mare!
Ei cânta naltator si rar
Cântari de biruinta,
Apoi se-ntorc si plâng amar
De-a Iudei necredinta,
De spini, de-ostasi, si c-a murit…
Dar s-a deschis mormântul
Si El acum e-n cer suit
Si judeca pamântul.
Si pâna nu taceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sarac ne-a fost, dar cald si drag
În casa-ne Craciunul.
Si când târziu ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Si-n fase mic pe Domnul.
Nunta este un eveniment simbolic, cu o conotaţie romantică, o sărbătoare a începutului de căsnicie alături de cei dragi. Ea poate să lase o amintire superbă sau să aducă după consumarea ei un gust amar al falimentului.
Nunta s-a făcut întotdeauna şi cu scopul ca familia şi apropiaţii să ofere un ajutor viitorilor soţi la început de drum.
Dar în ultimii ani, pentru mulţi tineri, nunta nu este decât un început păgubos şi pe cât de reuşită s-a dorit a fi, pe atât de amar este gustul lăsat în următoarele luni. Atunci, când romanticul rămâne în urmă, tinerii se lovesc de realitatea crudă că nu îşi pot plăti cheltuielile sau că au rămas datori după nuntă sau că urmează să rămână datori în scurt timp prin participarea, din „datorie”, la cei care le-au fost la nuntă.
Problema este că în ziua de azi, cel puţin în România, nunta a devenit o adevărată piatră de încercare pentru viitorii soţi. Nunta poate fi un eveniment frumos, romantic şi simplu, fără cheltuieli inutile, un eveniment în care sărbătoarea să se axeze pe o frumoasă petrecere a timpului cu oamenii care contează şi care vor conta în viaţa mirilor. Dar nunta poate fi şi un început plin de dificultăţi, datorită faptului că, depăşindu-şi posibilităţile materiale reale mirii cheltuiesc inutil, începându-şi viaţa de căsnicie cu datorii făcute de: restaurante de lux, meniuri exagerate, „flecuşteţe” scumpe, muzică, fotografi şi cameramani profesionişti, etc. Comercianţii de nunţi fac oferte dintre cele mai ciudate şi mai costisitoare care depăşesc bugetul multora.
O grămadă de profitori se învârt în jurul viitorilor miri. Se oferă o grămadă de accesorii inutile: rochiţe cu fundiţe pe scaune, abţibilduri pe masă, invitaţii cu zorzoane, flori exotice… Tinerii cad în greşeala de a-şi închipui că toate acestea îi fac să pară în ochii invitaţilor mai cu dare de mână. Problema este că foarte puţini tineri (sau părinţii lor) sunt cu dare de mână.
Mirii ar trebui să ştie că:
1.Frumuseţea vieţii de căsnicie şi fericirea în relaţia dintre soţi nu depinde de somptuozitatea nunţii. Chiar dacă nunţile sunt acum mai sofisticate şi mai costisitoare numărul divorţurilor creşte vertiginos. Amintirile frumoase de la nuntă nu sunt date de un exces de decoraţiuni ci de aerul romantic creat de iubirea celor doi, romantism care învăluie participanţii.
2. Nunta costisitoare (peste posibilităţile reale) nu crează o impresie prea bună invitaţilor. Dimpotrivă, rudele şi prietenii cărora le pasă de cei doi, vor fi supăraţi că banii cu care voiesc să ajute mirii sunt risipiţi fără rost.
Florile de nuntă
O lecţie dată snobilor de către famila regală a Marii Britanii
Nu este nevoie de toată mulţimea aceloraşi flori din Olanda pentru ca decorul să fie reuşit. Adesea tinerii cred că cu cât florile sunt mai scumpe ei vor fi percepuţi mai bogaţi. Sunt foarte potrivite şi florile de sezon, adesea mai frumoase, mai simbolice. Orice flori aranjate cu măiestrie pot realiza un decor de vis.
Mi-a plăcut lecţia dată snobilor de către familia regală, la recenta nuntă a prinţului William cu Kate. Ei au ales pentru nuntă doar flori culese din grădinile familiei. Unii n-au priceput şi îi criticau întrebându-se dacă este zgârcenie sau sentimentalism. Nu toţi au prins mesajul.
Era acolo sentimentalism, bun gust, modestie, şi mai presus de toate, şi un fel de a vorbi mulţimii despre lucrurile importante. Iar mireasa a avut un buchet de flori de lacrimioare. Cât de frumos, de simbolic! Am admirat modestia şi frumuseţea atitudinii. Şi apoi lăcrimioarele sunt florile care mi se par cele mai frumoase pentru un buchet de mireasă, dacă nunta este în sezonul lor.
În România un cuplu de miri cu venituri modeste este în stare să facă împrumuturi în bancă doar ca mireasa să aibă un buchet de trandafiri de Olanda.
(Apropo, daca locuiesti in Cluj-Napoca sau in apropiere poti sa dai un click aici sau pe poza de mai jos, vei gasi un producator de bujori, cu preturi en gros, bujori cu care puteti sa va faceti singuri aranjamentele pentru nunta)
Implică-te şi tu în propria-ţi nuntă
În funcţie de posibilităţi, de gust, de stil, de imaginaţie poţi tu, ca mire şi mireasă, să te implici, să creezi ambientul în biserică, în cort sau la restaurant.
-Dacă nu ai bani (sau chiar daca ai) poţi să îţi faci singură ( cu ajutorul unor prietene îndemânatice) buchetul de mireasă şi aranjamentele florale.
-Dacă nu ai bani(sau chiar de ai), cheamă nişte prieteni să-ţi facă fotografiile şi să filmeze. Cu tehnica actuală o grămadă de aparate scot poze şi filme foarte bune. Pozele „prelucrate” nu te vor impresiona peste ani. Atunci vei dori să vezi cum ai arătat în mod natural.
-Dacă nu ai bani (sau chiar de ai) poţi renunţa la restaurant, poti închiria o sală de cantină, sala de la biserică sau un cort şi să aduci mâncare de la catering. Un ambient plăcut ţine doar de implicare şi creativitate.
-Indiferent câţi bani ai avea, poate fi o provocare în a-ţi folosi la maxim abilitatea pentru a realiza o nuntă de vis cheltuind mai mult creativitate decât bani.
-Nu merită să inviţi prea multă lume la nuntă, persoane cu care nu ai legături deosebite. Cheamă oameni care vor exista şi vor conta în viaţa voastră mulţi ani de acum încolo.
-A cheltui peste posibilităţi este dovadă de prostie şi snobism. Şi va fi o mare problemă să începeţi viaţa în doi în dificultăţi financiare. Pe de altă parte dacă voi sau părinţi voştri îşi permit, nu este o problemă să cheltuiţi cât doriţi. Este greşit doar să aştepţi ca invitaţii să plătească toate extravaganţele. Pe de altă parte extravaganţa nu este o garanţie a unei nunţi reuşite. Dimpotrivă.
Muzica tare la nuntă
Muzica dată tare, la nuntă, sporeşte sentimentul de dezordine, de gălăgie şi face să dispară frumuseţea şi poezia zilei. E păcat ca acest eveniment să fie unul strident şi obositor cu aer de discotecă. Mai degrabă evenimentul ar trebui să fie romantic, nostalgic, o ocazie în care persoanele cele mai importante din viaţa voastră să poată comunica, să îşi întărească legăturile de familie. Decât să ascultaţi muzică tare mai bine faceţi-vă cunoscută povestea voastră de dragoste prin comunicare cu cei iubiţi, prin proiecţii fragmentate din acestă poveste. Viaţa este oricum trepidantă şi stresantă şi oferă puţine oportunităţi pentru întâlniri cu familia lărgită, cu rudele şi cu toţi prietenii.
O nuntă de vis este creaţia celor doi miri! Creaţia lor poate fi plină de viaţă. Firmele de ceremonii vin doar cu partea artificială. Dacă cei doi nu se implică rămâne doar artificialul.
Iata o noua dezinformare producatoare de isterie generala. Se vorbeste despre aceasta bacterie amarata ca si despre nu stiu ce monstru, cand de fapt este bacteria cea mai prezenta in tubul digestiv si scaun, uneori in urina sau vagin. Bacteria, sub forma ei saprofita se gaseste in tubul digestiv al fiecarui om de pe pamant, chiar si la nou-nascut dupa 40 ore de viata. Bacteria este in majoritatea cazurilor nepatogena, dar intotdeauna au existat si forme care au produs diaree infectioasa sau diaree cu sange, diaree care aproape intotdeauna s-a vindecat. Dar in anumite cazuri de imunitate scazuta, boala poate fi fatala. Intodeauna la anumite persoane a fost. Orice bacterie poate produce moarte la un organism tarat, fara imunitate. Si mult mai multi oameni mor contaminati de alte bacterii decat de Escherichia Coli.
Dar ceea ce s-a mediatizat in ultimile zile arata ca traim vremuri cu adevarat nebune! Un zvon aiurea este de natura sa destabilizeze economia si mai ales agricultura multor tari. Ma ingrijoreaza faptul ca oamenii pot fi atat de usor manipulati.
Ca au murit 20 de oameni! Este o cifra mai mult decat nesemnificativa. In aceeasi perioada au murit sute de mii si milioane prin alte infectii: TBC, penumonii, meningite, SIDA, infectii urinare cronice, infectii hepatice, otite, amigdalite si lista poate continua. Intotdeauna oamenii mor cu un diagnostic. Dar cand este vorba de o boala infectioasa in special cu transmitere fecal-orala cauza principala este LIPSA IGIENEI si nu bacteria.
Cine are interesul sa ingenuncheze pe agricultori?
Eu cred, ca toata aceasta treaba nu este decat un exercitiu despre cum pot fi manipulate masele de oameni, despre cum poate fi ingenunchiata agricultura si independenta agricultorului prin dezinformare mass-media. Chiar iti vine sa crezi ca sunt la mijloc interese oculte. Auzi, sa induci ideea ca poti muri din castraveti care au pe ei E. Coli. Este ridicol. Este cea mai stupida idee si te minunezi ca a prins asa de bine la mase largi de oameni.
Ce nu se spune la stiri:
La stiri nu se spune ca aceasta bacterie se transmite pe cale fecal orala. Adica de la fund la maini si apoi la gura. Sau de la fund pe diverse alimente si de acolo in gura. Nu se spune ca aceasta bacterie este in majoritatea cazurilor saprofita, ca traieste in tubul digestiv al fiecarei persoane, ca sunt multe tipuri, dintre care unele producatoare de boala, ca se dezvolta doar in tubul digestiv, in materiile fecale sau/si urina infectata, de unde poate ajunge pe legume, in lapte sau pe orice aliment daca omul neglijeaza regulile elementare de igiena, daca nu se spala dupa ce foloseste WC -ul.
Nu se spune decat vag despre importanta igienei obisnuite, spalarea legumelor si fructelor sub jet de apa inainte de a fi folosite. Evident daca bagi cutitul in castravete, inainte de al spala, poti introduce ori ce microb in pulpa legumei, nu numai E. Coli.
Nu se spune ca prin tuberculoza mor anul 3 milioane de oameni, prin SIDA 2 milioane anual, pneumonia si meningita fac 1 milion de victime anual, infectia digestiva prin rotavirus 1/2 milioane de decese anual. Ce inseamna acest lucru comparativ cu desesul a 20 de persoane in 10 zile printr-o infectie digestiva? Nu vi se pare ca este manipulare grosolana si ca cineva vrea sa ne imbolnaveasca prin neconsumul de castraveti si alte legume.
Deci spalati-va bine pe maini, spalati bine castravetii ( ca de altfel orice legume si fructe) si puteti manca cate un Kg de castraveti pe zi. Nu ingrasa si sunt plini de vitamine. Puteti face chiar cure de slabire consumand salate de legume, cu multi castraveti.
Eu ador castravetii. Si profit din plin de ei in acest sezon.
Nu se moare din castraveti. Se moare daca nu ne intarim si nu ne vitaminizam organismul prin castraveti, rosii si alte legume care se gasesc din plin in piete la aceasta data.
Inteligenta fara dragoste te face pervers
Justitia fara dragoste te face implacabil
Diplomatia fara dragoste te face ipocrit
Succesul fara dragoste te face arogant
Bogatia fara dragoste te face avar
Supunerea fara dragoste te face servil
Saracia fara dragoste te face orgolios
Frumusetea fara dragoste te face ridicol
Autoritatea fara dragoste te face tiran
Munca fara dragoste te face sclav
Simplitatea fara dragoste isi pierde valoarea
Vorbele fara dragoste te fac introvertit
Legea fara dragoste te supune
Politica fara dragoste te face egoist
Credinta fara dragoste te face fanatic
Crucea fara dragoste reprezinta tortura
Toţi oamenii doresc să trăiască mult şi să fie fericiţi. Se recomandă anumite regimuri alimentare, antioxidante, fitnees, etc. Alţii îşi petrec bună parte a vieţii prin cabinete medicale, laboratoare, farmacii, căutând să contracareze efectele sedentarismului, abuzului alimentar, vieţii agitate şi pline de nemulţumire. Dar toate aceste practici nu prelungesc în mod semnificativ viaţa. Dimpotrivă, medicalizarea excesivă a vieţii şi medicamentele luate cu pumnul pot avea efectul contrar. Iată, însă, câteva lucruri extrem de sigure în prelungirea vieţii:
1.Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să şi se lungească zilele… Viaţa ne arată că persoanele care şi-au respectat şi preţuit părinţii, care au trăi în pace cu ei trăiesc mai mult. Gândiţi-vă la longevivii pe care îi cunoaşteţi şi aduceţi-vă aminte de relaţiile dintre ei şi părinţii lor. Apoi gândiţi-vă la familii în care membrii lor se hărţuiesc unii pe alţii, se rănesc, se poartă într-un mod egoist. Viaţa ne arată în mod categoric că oamenii care şi-au respectat părinţii trăiesc mai mult şi mai bine. Evident, sunt şi excepţii, şi, oameni care şi-au batjocorit părinţii pot trăi mult (poate pentru a simţi şi ei durerea lipsei de consideraţie din partea familiei)
2.Înţelepciunea înmulţeşte numărul anilor (Prov 4: 10). Este esenţial să ne rugăm Domnului pentru înţelepciune şi pricepere. Vedem cum mulţi oameni îşi împuţinează zilele trăind iresponsabil, imoral şi în diverse îmbuibări, fără frică de Domnul. “Începutul înţelepciunii este frica de Domnul…Prin înţelepciune ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale” (Prov 9:10-11)
3. Umblarea după lucrurile Duhului este viaţă. O viaţă plină de înţelegere pentru ceilalţi oameni, o inimă plină de bunătate, răbdare, dragoste, iertare, blândeţe şi înfrânare a poftelor ne garantează sănătate şi o viaţă lungă. Dimpotrivă, faptele firii pământeşti, cum ar fi imoralitatea, mâniile şi certurile, invidia şi egoismul, beţiile şi îmbuibarea de mâncare ne îmbolnăvesc şi ne scurtează viaţa.
Aşa numitele boli ale civilizaţiei cauzate de STRES, SEDENTARISM şi SUPRAALIMENTAŢIE ( Hipertensiune arterială, Cardiopatia ischemică, Diabetul) care scurtează viaţa, sunt date de aceste fapte ale firii pământeşti. Inlocuiţi cuvântul STRES cu nemulţumire, supărare, mânie, ceartă, egoism, invidie; înlocuiţi cuvântul SEDENTARISM cu lâncezeala şi lenea (foarte condamntată de Scriptură) iar cuvântul SUPRAALIMENTAŢIE cu lipsa de înfrânare a poftelor şi veţi vedea rolul faptelor firii în producerea bolilor şi scurtarea vieţii.
4. Caută să-L cunoşti şi să-L iubeşti pe Dumnezeu.” Fiindcă Mă iubeşte zice Domnul… il voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea” (Ps 91: 14-16). “Dacă vei umba în căile mele păzind legile şi poruncile mele … iţi voi lungi zilele”
Îmi apar adesea în ochii minţii bătrânii oamenii sfinţi, care au suferit pentru credinţă, adesea au fost în închisori, apoi au ajuns la bătrâneţe slăbuţi şi uscăţivi, trăind totuşi o viaţă lungă. Cu ochii aţintiţi spre Domnul ei au fost înafara maşinaţiilor de politică religioasă, au trăit simplu, iubitor şi fără îmbuibări. Şi Dumnezei i-a săturat cu viaţă lungă.
În fotografia de mai sus este Richard Wurmbrand, probabil la ieşirea din una dintre închisori pentru că i se vede suferinţa întipărită pe chip. Puţini oameni au suferit atât de mult ca el: închisoare, tortură, batjocură, foame, singurătate. Şi totuşi, pentru că a iertat şi a iubit oamenii, Richard Wurmbrand a trăit 92 ani
Deşi a suferit închisoare şi persecuţii Niculiţă Moldoveanu a trăit 85 de ani
Billy Graham a scris si a vorbit cu nespus respect despre părinţii săi. A ajuns la vârsta 92 de ani.
De cativa ani incoace, in fiecare vara, impreuna cu familia largita (din partea sotului) facem cate o cura de aer curat, de drumetie si de sanatate in Muntii Apuseni, la Valea Verde. Acest loc este o zonă muntoasă de un pitoresc îndrăzneţ, învăluită într-o formă de frumuseţe care pare a se ascunde vizitatorului grăbit şi ochiului superficial. Adevărata spelendoare a locului se cere descoperită cu ochii, mintea şi mai ales cu inima.
Te simti mai aproape de cer
Îţi trebuie calm şi atenţie pentru a observa şi a simţi pe deplin farmecul acestui loc care te duce cu gândul departe la începutul creaţiei, îmbiindu-te să te minunezi de măreţia Domnului, de bogăţia modalităţii de expresie a Creatorului. Poţi descoperi aici imaginaţia fără margini a Dumnezeului nostru atunci când lucra la Grădina Edenului. Când simţi tăcerea tainică a munţilor, când priveşti legănarea unduioasă, neobosită şi graţioasă a ramurilor de fag , cand auzi abia perceptibil sunetul fermecător dat de dansul zglobiu şi tremurat al frunzelor unui bătrân mesteacăn ce-şi înmoaie rădăcinile la marginea pârâului, simţi că toate acestea au o semnificaţie foarte importantă, că ele îţi spun ceva despre alte vremuri pe care trebuie să le căutăm, spre care trebuie să ne întoarcem.
Povârnişuri abrupte
Întinderi nesfârşite…
Te copleşesc prin splendoarea lor văile adânci, cu pereţii abrupţi din care pe alocuri iese la iveală albul pur al pietrelor de marmură presărate cu sclipiri de argint, mărginite de arbori umbroşi ce te îmbie la odihnă şi la meditaţie. Îţi încântă privirea povârnişurile line, presărate cu flori multicolore şi iarbă moale legănată de vânt, arborii singuratici ce străjuiesc nostalgic colinele fermecătoare. Mirosul florilor de câmp, cântul păsărelelor, luciul izvoarelor de cristal, cerul clar al muntelui care te lasă să vezi aici noaptea miliardele de stele, iarba înmiresmată încărcată de rouă, din răcoarea dimineţilor, sunt tot atâtea imagini care ne vorbesc, care ne cheamă să ne oprim, să medităm, să ne punem întrebări şi să găsim răspunsuri la lucruri care contează cu adevărat.
Locul de cazare oferit de familia Joldes C-tin. Cladirea principala a taberei
Există ici colo, ca nişte vestigii ale altor timpuri, câte un şopron sau câte o căsuţă răzleaţă, mică şi modestă. Atât de curat şi pur pare totul în jurul lor, cu clăi şi căpiţe de fân aranjate ordonat, cu prispe micuţe pe care în serile de vară oamenii sporovăiau despre ziua care a trecut. A fost cânda aici viaţă, simplă, sănătoasă, înfrăţită cu natura. Ai zice că a fost viaţă grea, oamenii lipsiţi fiind de ceea ce noi numim confort al centrelor urbane. Dar ei aveau aerul pur, iarba curată, acea atmosferă calmă, plină de simplitate, de curăţenie pe care o mai zărim şi o simţim în jurul căsuţelor rămase peste ani.
Prin curte
E adevărat, noi avem confortul pe de o parte, dar pe de altă parte ne-am încărcat călătoria vieţii cu multe bagaje inutile, am devenit obosiţi de atâta informaţie, de atâta zgomot, de atâtea lucruri, de atâta competiţie. Noi persoanele mature, am trăit tranziţia de la viaţa simplă, îngemănată cu pământul, cu ierburile, cu râurile, cu vânturile, cu ciripitul păsărelelor, la viaţa citadină. Această tranziţie s-a făcut brusc şi unii am rămas nostalgici. Putem încă face comparaţia şi apoi să tragem concluzia că totul este vremelnic. Cu diferenţa că viaţa noastră a orăşenilor parcă se trece mai repede, pentru că este mai încărcată cu multe elemente superficiale, neesenţiale.
Potalindu-ne setea la izvor pur de munte
La masa cu familia largită (de mai bine de 40 persoane)Drum pe varf de munte
Avem nevoie să revenim uneori în locuri ca acestea, poate pentru a reînvăţa simplitatea, sau pentru a ne regăsi rădăcinile care merg până departe într-o grădină mult mai superbă unde omul a fost la început. Oricum, uitând pentru câteva zile de tabieturile cotidiene, merita ca din cand in cand să facem câţiva paşi pe cărări de munte, să păşim dimineaţa pe roua ierbii, să ascultăm susurul unui izvor, să gustăm din apa lui, apoi stând la o umbră deasă si contemplând farmecul zărilor întinse, cu atât de multe alte frumuseţi, să mulţumim Domnului pentru că ne-a pus la dispoziţie această carte vie, un colţ de natură pură, numit Valea Verde în care îl putem descoperi mai bine pe El.
“Numai cei pregătiţi să moară sunt într-adevăr pregătiţi să trăiască”
Oamenii se tem foarte mult de moarte. Şi totuşi, nu de moarte ar trebui să se teamă ci de o viaţă fără Dumnezeu. Ar trebui să se teamă ca nu cumva să uite că mai curând decât îşi închipuie vor muri.
Ferice de…morţii care mor in Domnul!
Citesc şi recitesc minunatele, folositoarele învăţături din cartea Imitatio Christi şi câteva din aceste învăţături, referitoare la moarte vreau să le împărtăşesc cu voi. Merită să medităm asupra lor:
1. Ce folos să trăieşti mult când aşa de puţin te îndrepţi? Viaţa lungă nu face întotdeauna pe om mai bun, ci de cele mai multe ori înmulţeşte numărul păcatelor şi fărădelegilor.
2.Dimineaţa, gândeşte-te că poate n-ai să ajungi seara; iar seara să nu-ţi făgăduieşti că ai să vezi dimineaţa. Fii deci gata în tot ceasul şi trăieşte în aşa fel încât moartea, oricând ar veni, să nu te găsească nepregătit.
3. Ce fericit şi înţelept este omul care se sileşte să trăiască în viaţă aşa cum ar dori să fie găsit în ceasul morţii!
4. Nu amâna mântuirea ta într-un viitor nesigur! Este mai bine acum, până ai vreme. “Iată că acum este vremea potrivită, iată că acum este ziua mântuirii”. Va veni vremea când vei dori să ai numai o zi, numai un ceas, pentru a-ţi mântui sufletul, şi nu ştiu de ţi se va da acel timp.
5. Vezi de ce primejdie, de ce groază ai putea să scapi, dacă ai fi mereu pregătit de moarte?
6. Tu, om nesocotit, pe ce te întemeiezi? Că vei trăi multă vreme pe pământ, când în puterea ta nu stă nici măcar o zi? Câţi s-au înşelat şi au murit fără veste!
7. Trăieşte pe pământ ca un călător, ca un străin, care nu se amestecă în treburile lumii acesteia. Ţine-ţi inima slobodă şi înălţată spre Dumnezeu, căci nu ai aici cetate stătătoare. Rugăciunile, suspinele şi lacrimile tale să se îndrepte în fiecare zi spre cer, pentru ca, după moarte, sufletul tău să se învrednicească a se muta liniştit la Domnul. Amin!
“Dacă vrem să profităm la maximum de viaţă trebuie să facem faţă realităţii că se va sfârşi”.
Nu o dorim, şi totuşi, ea moartea, este ultima certitudine. Ea înseamnă întâlnirea cu Domnul, pentru copiii Săi.
Ignorând un mod de viaţă cumpătat mulţi oameni trăiesc ca persoane bolnave, căutând salvare iluzorie în medicament. Există adevăraţi închinători în faţa medicamentului. Ei sunt manipulaţi de “inventatorii de boli” . Sunt manipulaţi să devină bolnavi. Vedeţi mai jos de ce.
Cu treizeci de ani în urmă, părea o glumă.
În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic “Merck”, se confesa revistei “Fortune”, arătându- şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca “Merck” să devină un fel de “Wrigley” şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, să “vândă la toată lumea”. Inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate.
Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste, altminteri dintre cele mai obişnuite, sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali ajung bolnavi peste noapte.
Într-o carte din 2005, “Selling Sickness. (Vânzând boli) How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients”, Alain Cassels (cercetător în politica medicamentelor, la Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (journalist specializat în sănătate) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente.Cei doi cercetători dezvăluie cum, prin campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o cifră de vânzări de circa 500 miliarde dolari anual,exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului: de moarte, de şubrezire fizică, de boală etc.
Pe măsură ce, în ţările dezvoltate, majoritatea locuitorilor se bucură de o viaţămai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi transformă pe cei grijulii cu sănătatea l! or, în panicaţi pur şi simplu. Probleme minore sunt descrise ca
tulburări extrem de grave, care necesită îngrijiri grabnice. Astfel, timiditatea se transformă în “anxietate socială“, iar tensiunea premenstruală devine “tulburare disforică premenstruală“. Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine patologie în sine.
Epicentrul acestui tip de comerţ sunt Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii şase ani, din cauză că preţurile la
medicamente cresc dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult. Aceeaşi maladie cu altă pălărie
Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat uluitor “Arta de a cataloga starea de sănătate” (The Art of Branding a Condition – în Medical Marketing & Media, Londra, mai 2003), Parry explică metodele prin care firmele sale “favorizează crearea” tulburărilor medicale:
. reevaluarea stării de sănătate;
. redefinirea unor boli cunoscute de mult şi rebotezarea lor;
. crearea unor disfuncţii din nimic; (preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual).
Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc condiţiile pentru crearea pieţei pentru produse precum Viagra sau Prozac.
Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşază la aceeaşi masă pentru a descoperi “idei noi despre boli şi stări de sănătate”.
Totul este ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră nouă, inedită. Un raport al Business Insights, destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar: Capacitatea de “a crea pieţe pentru boli noi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cele mai performante, potrivit raportului, este de a sch! imba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie “convinşi” că “probleme acceptate până acum ca uşoare disconforturi” necesită “intervenţia medicului”. Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice: “Anii care vor veni vor fi martorii creării bolilor năşite de firme”.
Este evident dificil să trasezi o linie între omul sănătos şi omul bolnav. Dar este la fel de evident că, cu cât se extinde aria de definire a unei patologii, cu atât ea va atinge mai mulţi bolnavi potenţiali. Şi cu atât mai mult vor creşte vânzările de medicamente.
Deseori, afirmă Cassels şi Moynihan, experţii medicali care redactează protocoalele de tratament (acestea cuprind suma tehnicilor ce trebuie aplicate în funcţie de cazul aflat sub îngrijire) sunt în acelaşi timp plătiţi de industria farmaceutică. Iar
industria prosperă dacă protocoalele le favorizează vânzările. Potrivit acestor experţi, 90% dintre americani suferă de o tulburare numită… “hipertensiune arterială”; aproape jumătate dintre americance suferă de disfuncţia botezată FSD (disfuncţie
sexuală feminină); iar 40 de milioane de americani ar trebui urmăriţi atent din cauza nivelului ridicat al colesterolului. Bineînţeles, toate aceste maladii sunt vindecabile cu medicamente. Iar metodele de prevenţie sunt trecute în plan secundar. Racolarea medicilor agenţi publicitari
Medicul generalist Des Spence povesteşte în “British Medical Journal” din iulie 2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o maladie născocită de imaginaţia industriei. Universitatea la care
preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care scria: ” căutăm lideri de opinie (…) a căror muncă va trebui să influenţeze gestionarea şi terapia viitoare ale disfuncţiei sexuale feminine (…) prin dorinţă hipoactivă.”
Firmele care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă ! de marketing cu scopuri stabilite dinainte şi în care slujitorii lui Hipocrate nu au nici un fel de libertate de mişcare.
Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, notorietăţii, pecare o asemenea campanie o aduce.
Dar, “partea cea mai neplăcută în toată această poveste”, continuă Spencer, “este lipsa oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale feminine prin dorinţă hipoactivă. (…) Industria trebuie să transforme această disfuncţie bănuită, în boală gravă. Iar pentru aceasta e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităţilor, dar mai ales sacrosancţi experţi medicali care legitimează totul. ,Experţii’ estimează că 40% dintre femei ,suferă’ de această ,boală’. Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot!
Uneori această ,problemă’ este prezentată ca un aspect al luptei feministe, când, de fapt, e vorba doar de manipulare cinică. Deşeurile pe care le produce acest tip de activitate farmaceutică otrăvesc viaţa prin mesajul pe care-l vehiculează:slăbiciunea dvs. (tristeţe, calviţie, libido în scădere etc) este automat simptom de boală”, conchide medicul din Glasgow. Epidemia de marketing
În best-seller-ul “Die Krankheitserfinder” (Inventatorii de boli), Jorg Blech, biochimist german, stabilit în America şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică în ce mod industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului pentru ca indivizi perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi; explică de ce de vreo două decenii femeile la menopauză sunt terorizate cu spectrul osteoporozei pentru a
favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile; explică tehnicile de manipulare a opiniei publice cu scopul de a crea o piaţă impresionantă a pilulelor care tratează impotenţa.
Între 1984 şi 1987, “Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder” (DSM 4), care este biblia psihiatrilor ame! ricani, a introdus 77 de noi boli mentale, scrie Jean-Claude St-Onge în “Reversul pilulei”, publicată la Montreal, Ecosocietes, în 2004. Pentru a introduce aceste noi boli a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, comentează maliţios St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament. Iată câteva
exemple de “boli noi”: . timiditatea este reciclată sub numele de “anxietate socială” . naturala regurgitare la bebeluşi devine “reflux esofagian patologic” . omeneasca senescenţă se transformă în “insuficienţă circulatorie cerebrală” . până şi stresul de la loterie este legat de “traumatismul biletului necâştigător”
În aprilie 2004, o anchetă extrem de bine documentată şi aprofundată, realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la University of Masachussets Boston, şi publicată în prestigioasa revistă “Psycho-Therapy and Psychosomatics”, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiţi de firmele care fabrică exact medicamentele care tratează aşa-zisele boli noi introduse în manual. Impresia de depresie
Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite numărul de consultaţii în urma cărora sau prescris antidepresive s-a dublat între 1980 şi 1989. O tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate. Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele sunt prescrise
masiv. Două sunt motivele pentru care medicii o fac totuşi:
1. În 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să permită medicilor să pună un diagnostic într-un timp scurt, pornind de la ghidurile clinice. Permisiunea acordată, astfel, medicilor general! işti de a trata depresia a dus la multiplicarea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive.
2. Societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii, acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuciderilor este vina lor, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive.
Lobby-ştii au lansat chiar ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate. Potrivit lui Jean-Claude St-Onge, femeile sunt în mod deosebit vizate de eforturile de “medicalizarea” a vieţii. Altădată, ele mergeau la medic când erau gravide, acum îl consultă în chestiuni de contracepţie şi de menopauză. De altfel, se vorbeşte deja şi de “perimenopauză” (perioada de dinainte de instalare a menopauzei şi până la instalarea ei propriu-zisă), o nouă afecţiune care se încearcă a fi popularizată. Ca urmare, femeile devin mari consumatoare de pastile pe perioade mari de timp. Cherchez la femme malade!
Hormonoterapia substitutivă este un un pas uriaş pentru “medicalizarea” vieţii femeii. Cu toate că 75% dintre femei nu manifestă nici un simptom deranjant când ajung la menopauză, producătorii farmaceutici şi experţii lor de marketing apelează la frica de îmbătrânire a femeilor pentru a-şi vinde produsele. Şi asta în ciuda deselor efectesecundare ale tratamentului: dureri de cap, greţuri, infecţii genito-urinare, varice la picioare, sensibilitate mamară etc. Cu atât mai mult cu cât comunitatea medicală nu aajuns la un consens privind eficienţa hormonoterapiei substitutive, mulţi avertizând asupra utilizării iresponsabile a tratamentului.
Osteoporoza, procesul normal de scădere a densităţii osoase odată cu vârsta, face şi el o ţintă de marketing din femeia de vârsta a doua. Dar probabil cel mai sfruntat tertip al firmelor de farmaceutice este deja pomenita disfuncţie sexuală la femei (DSF). Peste 40% dintre femeile între 18 şi 59 de ani ar suferi de ea. De unde această cifră? St-Onge ne lămureşte. Un studiu făcut în Statele Unite cerea unui număr de 1500 de femei să răspundă cu da sau nu la 7 întrebări. Dacă! răspundeau cu da fie şi numai la una dintre întrebări, erau catalogate ca suferind de DSF. Printre ele, se numărau cele care declarau că vreme de mai mult de două luni în ultimul an nu au simţit dorinţă sexuală, au simţit anxietate faţă de propria performanţă sexuală sau au avut probleme de lubrifiere. (Journal of the American Medical Association, 1991) Farmacoterapia fricii
Cea mai eficientă strategie de marketing pentru “vânzarea”bolilor” este frica.Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criza cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor
scontate. În noul limbaj de marketing se vorbeste deja de “farmacoterapia fricii”. Alături de “mongering disease”, negoţul cu boli. “Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, negustorii de sănătate, astăzi, mai mult ca niciodată, par să vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat”, constată medicul Martin Winkler în postafaţa lucrării lui Jorg Blech, “Inventatorii de boli”.
“Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet, încet normele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc) pentru a obţine astfel creşterea numărului pacienţilor susceptibili a fi trataţi”.
Căci, conchide Winkler, “a-i face pe nişte oameni perfect sănătoşi să creadă că trebuie să se îngrijescă pe viaţă, reprezintă pentru fabricanţi o veritabilă rentă viageră“.
În primăvara asta nouă/ Şi trecătoare ca un nor/ E un crâmpei de tinereţe/ A celei mai frumoase feţe/ E Dumnezeu netrectăor
Cât de minunată eşti lună aprilie!
Atâta frumuseţe izbucneşte din cenuşiul rece al pământului, în fiecare zi alte şi alte delicate rămurele îşi arată frumuseţea pură, gingaşă şi trecătoare. Din nimic apare frumuseţea. Dar îţi trebuie ochi să o vezi.
Nimic nu este mai încântător decât să lucrezi o grădină şi să urmăreşti cum îşi fac apariţia superbele primule, narcise, zambile, lăcrimioare… Dumnezeu l-a pus pe om în rai să lucreze şi să păzească Grădina. Chiar dacă omul a căzut din Raiul de altădată ne-au rămas totuşi fragmente de frumuseţe, culoare şi farmec, ca să ne reamintească de Raiul pierdut, să ne îndemne să trăim în aşa fel încât să îl regăsim. Iată câteva minuni pe care le am în grădină:
Urzicile sunt un miracol al naturii, prin mulţimea de elemente chimice dătătoare de sănătate pe care această plantă le conţine. Ele sunt un dar al primăverii la care poate avea oricine acces. După o iarnă cu alimentaţie monotonă, urzicile vin să revitalizeze organismul. Conţinutul în substanţe benefice sănătăţii este uimitor. Astfel urzicile conţin compelxe vitaminice (A, B, C, K), minerale (Ca. Mg, Fe, Si, K), proteine, glucide, ulei volatil, substanţe grase, amine, steroli şi altele. Puţine plante au atât de multe prorietăţi terapeutice ca urzicile. Dacă nu s-ar găsi din abundenţă în natură ar merita să le cultivăm pentru a putea beneficia de darul lor pentru sănătate. Ele pot fi utilizate în următoarele afecţiuni: Anemie feriprivă, Gută, Infecţii urinare, Afecţinuni ale pielii, Diabet (fiind hipoglicemiante), Bronşite, Tuse, Adenomul de prostată şi prostatită (ca adjuvant), Litiază renală, Hemoragii, Afecţuini reumatismale, Artroze, Diaree, Dizenterie, Viermi intestinali. Apoi stimulează secreţia glandelor mamare la femeile lăuze, stimulează eliminarea bilei, secreţia gastrică, pancreatică şi intestinală, deplasează acidul uric din ţesuturi şi îl elimină, împiedică înmulţirea bacteriilor (combătând diverse infecţii), tonifică părul, combate mătreaţa.
Urzicile pot fi consumate sub formă de supă, ciorbă, piure, sosuri, ceai şi alte preparate. Pot fi consumate ca salată delicioasă asezonată cu ulei, sare, oţet, lămâie.
Urzica este un tonic general, vitaminizează în mod natural organismul după o iarnă cu hrană mai săracă în vitamine
Profitaţi de sezonul când ele pot fi consumate, adică luna martie si aprilie
Tulburările de somn sunt una dintre cele mai frecvente probleme cu care se confruntă medicul. Se estimează că o treime dintre adulţi au experimentat o astfel de tulburare ocazional sau în mod constant. Insomnia ar putea fi definită ca o tulburare a instalării sau menţinerii somnului; senzaţia de somn insuficient, de somn neodihnitor. Poate reprezenta o problemă temporară sau de durată.
Cauzele care duc la insomnie
Poate fi vorba de o boală, o cauză fizică, cum ar fi virozele, alteori anxietatea, grijile, depresiile.
Dar şi persoanele sănătoase care duc o viaţă sedentară, care lucrează în spaţii închise, care au activităţi ce le solicită foarte mult intelectual şi care fac puţină mişcare. Stresurile psihice şi emoţionale, pierderea unei persoane dragi, atmosfera tensionată, conflictuală, de acasă sau de la locul de muncă.
O altă cauză ar fi apelarea la stimulente de genul: cafea, ceai negru, coca cola. Cofeina care este un stimulent al sistemului nervos central reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale insomniei.
De ce medicamentele pentru somn nu rezolva problema insomniilor
În timpul somnului normal organismul trece în mod repetat şi alternativ, prin 2 perioade de somn: Somnul profund şi somnul superficial. Somnul superficial se mai numeşte şi somn paradoxal, deoarece deşi este superficial, deşi în această fază se formează visele, este tipul de somn cel mai odihnitor deoarece permite descărcarea naturală a presiunilor şi tensiunilor acumulate în timpul zilei. Somnul produs de medicamente deşi produce o stare binevenită de inconştienţă, suprimă această fază de somn superficial sau paradoxal. Şi deşi oamenii dorm buştean nu se simt suficienţi de proaspeţi şi de energici în ziua următoare.
De ce odihna şi somnul sunt atât de importante
Somnul din timpul nopţii dă organismului răgazul să se refacă. În timpul somnului au loc:
-refacerea rezervelor energetice
-înlăturarea rezidurilor şi toxinelor din organism
-vindecarea rănilor, infecţiilor şi a altor asalturi de acest fel asupra organismului
-refacerea şi întărirea sistemul imunitar şi astfel contribuie la creşterea rezistenţei la îmbolnăvire
Odihna adecvată ajută la prelungirea duratei vieţii
De câte ore de somn avem nevoie
Potrivit unor studii referitoare la deprinderile sănătoase şi la stilul de viaţă s-a constatat că persoanele care dorm regulat 7-8 ore de somn pe noapte au un indice de mortalitate mai scăzut decât cei care dorm fie mai puţin de 7 ore, fie mai mult de 8 ore pe noapte. Deci echilibrul şi moderaţia sunt cele mai importante.
Cum am putea să dormim mai bine fără a fi nevoiţi să recurgem la somnifere
Ar fi câteva sugestii:
-La cei care lucrează o muncă sedentară o plimbare zilnică sau exerciţiu fizic de cel puţin 30 minute ajută la combaterea depresiei şi a tensiunii nervoase.
-Este bine să adoptăm un program regulat de culcare şi sculare, de servire a meselor şi de practicare a exerciţiului fizic. Organismul funcţionează mai bine în condiţiile respectării principilului regularităţii.
-Servirea ultimei mese să fie la cel puţin 4 ore înainte de culcare. Să-i permitem şi stomacului să se odihnească , acest lucru asigură un somn mai bun.
-O baie călduţă
Să nu uităm însă, că pacea sufletului, este cea care ne garantează cel mai bun somn, dar această pace nu se vinde în tablete. Emoţiile negative ( frica, supărarea, invidia, ranchiuna, duşmănia), apoi imoralitatea, viaţa dezordonată, ignoranţa, gândirea nesănătoasă şi viaţa îndoielnică sunt cauzatoare a peste 50% dintre bolile noastre, printre care şi insomnia. Acceptarea sinceră a principiilor şi învăţăturilor Domnului Cristos în ceea ce priveşte realizarea păcii şi bucuriei sufleteşti, realizarea gândirii altruiste şi a vieţii curate ar şterge deodată mai mult de jumătate din bolile, grijurile şi dificultăţile rasei umane şi ne-ar ajuta pe toţi să dormim un somn sănătos.
Somnifere fara reteta
În caz de insomnii mai rebele şi de durată, dacă nu obtineţi rezultate prin schimbari în obiceiuri şi în stilul de viaţă puteţi apela şi la somnifere. Este recomandat să se inceapă cu somnifere mai puţin agresive pentru sistemul nervos. Feriţi-vă pe cât puteţi de benzodiazepine. Ele se dau oricum numai cu reţetă specială, dar folosite mai mult de 3 luni pot cauza probleme ale creierului Următoarele somnifere le puteti cumpara de la farmacii fără reţetă. Iată mai jos câteva dintre aceste somnifere fara reteta sau somnifere fara prescriptie medicala:
1.SEDATIF PC (homeopat) Indicatii: Stări de anxietate şi de emotivitate, iritabilititate; Tulburări de somn, in special la pacienţii surmenaţi, copii agitaţi şi persoane vârstnice. Datorita compozitiei sale homeopatice se poate administra atat copiilor cat si adultilor. Nu prezinta efecte secundare, nu influenteaza vigilenta, deci se poate folosi si de catre conducatorii auto.
2.VALERIANA capsule. (Valeriana officinalis). Are efect sedativ, antistres si anxiolitic. Ea este cunoscuta pentru obtinerea unui somn linistit si odihnitor si reduce starea anxioasa.
Ne fereste de visele urate.
Administrare: 3 x 1 capsula pe zi pentru efect anxiolitic si antistres. Pentru efect somnifer 1 capsula seara la culcare
Extract de radacina de valeriana (Valeriana Oficinalis standardizata 6% acid valerinic),
3.MELATONINA (complex cu extract de valeriana)
Indicatii: Reglarea ritmului somn-veghe; in insomnii rebele, insomnii prin schimbarea fusului orar (calatorii cu avionul), oboseala cumulativa, stari depresive tranzitorii, indispozitii pasagere.
Mod de administrare:Adulti: seara, o capsula cu aproximativ 30 de minute inainte de culcare.
Are in compozitie:
Melatonina pura-300mcg, extract de valeriana 130mcg, vitamina B6 5 mg, ulei de soia 364 mg, oxid de magneziu 350 mg, carbonat de calciu 250 mg, lecitina 30 mg, calciu glicerofpsfat 2 mg, magneziu citrat 2 mg, pudra de hamei 2 mg, extract de musetel 2 mg, extract de Kava Kava 2 mg, ulei de lamaie 2 mg, pudra floare deportocal 2 mg, extract de Passiflora 2 mg, pudra de mac de California
DESPRE MELATONINA: Melatonina, principiu activ natural secretat de glanda pineala, este un inductor natural al somnului, imbunatatind calitatea lui, fara efecte neplacute la trezire. Regleaza ritmul circadian si prin el intreg organismul, fapt pentru care este numita si „ceasul corpului”. Melatonina, fiind si un puternic imunostimulant si antioxidant, protejeaza organismul impotriva stresului, a noxelor externe; previne cancerul, infarctul miocardic, accidentele vasculare cerebrale. Opreste evolutia bolilor degenerative, amelioreaza depresiile si indispozitiile pasagere. Asocierea melatoninei cu extractul de valeriana si celelalte componente naturale cu actiune sinergica asigura efect maxim, utilizand doza minima. Pyridoxina (vitamina B6) asigura o buna functionare a sistemului nervos.
4.BIEN DORMIR Produce relaxarea necesara instalarii somnului si imbunatateste calitatea acestuia.
Contine urmatoarele incrediente active, naturale:75 mg extract de Passiflora (conţine 3,5% flavone exprimate în vitexină), 50 mg extract de Muşeţel (conţine 0,3% apigenol), 10 mg extract de Busuioc, 10 mg extract de Tei /capsulă.
Mai exista doua forme de BIEN DORMIR cu efect petentat prin MELATONINA si VALERIANA
5.BIEN DORMIR plus MELATONINA
6.BIEN DORMIR plus VALERIANA
7.IMOVANE. Acest somnifer necesita reteta, dar una simpla. Este un hipnotic cu actiune rapida; are efecte hipnotice, sedative, anxiolitice, miorelaxante; actioneaza asupra diversilor parametri ai somnului prelungindu-i durata si imbunatatindu-i calitatea; reduce numarul trezirilor nocturne si a celor precoce. Doza este de 1 comprimat seara la culcare.
DORMOLIN si DORMOLIN FORTE ajuta la ameliorarea somnului in mod natural. Este indicat pentru cei care sunt stresati, au probleme cu somnul si implicit anxietatea. Este o alternativa naturala pentru a scapa de insomnie, mai ales daca nu vreti sa apelati la alte medicamente care dau dependenta.
Mă întreb de ce femeile doresc să-şi îndepărteze ridurile.
Pentru că ridurile apar la o etapă a vieţii când este normal, ba chiar frumos să le vedem acolo. Ridurile arată că ai trăit, ai simţit, ai iubit, ai visat, ai dăruit, ai sperat. O lume plină de simţire şi de sentimente se descifrează în caligrafia ridurilor. Faţa unei femei care a trăit viaţa cu calm, cu înţelegere pentru semenii săi, care a fost bună şi lipsită de egoism se menţine frumoasă chiar şi atunci când apar ridurile.
Decât intervenţii estetice mai bine prevenirea ridurilor
Este adevărat că la unele femei ridurile apar prematur. Iată care sunt principalii factori:
Fumatul. O femeie fumătoare nu va avea o faţă frumoasă, nici o voce frumoasă, nici dinţi frumoşi. Nicotina impregnează inestetic faţa, înegreşte dinţii, îngroaşă vocea. Opreraţiile estetice pot întinde faţa, pot albi dinţii dar naturaleţa nu mai poate fi redată cu nimic.
Supărările şi neacceptarea realităţilor vieţii, învinuirea celorlalţii pentru nereuşitele proprii, invidia, egoismul, vor brăzda pe feţele femeilor nemulţumite făgaşuri premature, faţa lor îşi va pierde bunătatea, ridurile nu vor mai fi frumoase.
Contează ce mâncăm şi cât mâncăm. O hrană simplă bazată pe vegetale, cu carne puţină şi slabă, cu ceva lactate, bine hidratată prin consum suficient de apă, va întârzia apariţia ridurilor. Carnea bogată în grăsimi, mezelurile, sucurile, produsele de patiserie, sosurile, condimentele în exces şi alte alimete hipercalorice au următorul efect: La început te îngraşi, faţa este întinsă şi nu se văd ridurile. Spui că este O.K. Dar apoi apare faţa buhăită, faţa nesănătoasă, pungi sub ochi şi alte semne inestetice.
Bunătatea. Bunătatea oferă farmec unei femei. Faţa de porţelan, bine întreţinută şi perfectă nu este neapărat frumoasă dacă nu este şi o faţă bună. Farmecul adevărat vine din interior, din acea scânteie lăuntrică de bunătate şi înţelegere care dă viaţă şi lumină feţei.
O faţă estetică şi rea produce indispoziţie celorlalţi. Şi cui îi foloseşte această frumuseţe?
Mişcarea în aer liber. Este nevoie de exerciţiu şi mişcare în aer liber pentru buna oxigenare a pielii şi a organismului în general. Lipsa de oxigen, petrecerea timpului în spaţii închise, îmbâcsite de fum îmbătrâneşte prematur.
Soarele. Există moda bronzării, a înnegririi voite a tenului. Eu cred că este o prostie să-ţi înnegreşti voit tenul pentru că este ştiut că o faţă ţinută direct în soare îmbătrâneşte mai repede. Ţărăncile, care erau nevoite să stea în soare, purtau pălării cu boruri largi, dar tinerele emancipate de azi îşi expun faţa excesiv la soare fără a fi obligate să facă acest lucru. Pe lîngă riduri premature există şi pericolul cancerelor de piele care au crescut în mod îngrijorător în ultimii 10 ani. Pentru a căpăta o culoare frumoasă şi sănătoasă a pielii este suficient ca în timpul verii să umbli pe jos, îmbrăcată lejer. Atenţie: Cremele antisolare indiferent de concentraţie protejează foarte puţin.
Somnul. Fără somn suficient nu poţi să îţi păstrezi o faţă frumoasă. Petrecerile de noapte, risipa timpului în faţa TV sau pe Interenet, ne afectează sănătatea şi tenul. Este nevoie de 7-8 ore de somn cel puţin în fiecare noapte.
Vedetele nu sunt modelul cel mai bun
Tinerele doresc să arate ca şi cutare sau cutare vedetă, cu faţa confecţionată artificial, cu zâmbet studiat şi regizat, crezând că aşa vor fi mai fericite. Eu le-aş avertiza că majoritatea dintre acele vedete nu sunt fericite. Dacă ar ştii viaţa lor, cu meschinăria competiţiilor dintre ele, cu intrigile, înşelăciunile, adulterul, divorţurile, cu copiii lor dezorientaţi, cu temerile de a fi înlocuite în orice moment de pe soclul lor, ar înceta să le mai admire.
Visul tinerelor ar trebui să fie acela de a ajunge femei bune, iubitoare şi cinstite, pline de înţelepciune, femei, care dincolo de 40-50 de ani să aibă feţe naturale, cu ridurile abia vizibile de sub farmecul bunătăţii lor, al sacrificiului pentru cei iubiţi. Nimic nu este mai minunat decât să ajungi soţie bună şi o mamă iubitoare.
De-a lungul secolelor Israelul a suferit mult şi suferinţa lui nu a luat sfârşit! Popor cu o istorie tulburătoare, este singura oază de democraţie într-un Orient Mijlociu agresiv, cu ţări dominate de dictatura islamică care îndeamnă la ură şi intolerantă faţă de creştini, care dispreţuieşte femeia, care săvârşeşte atâtea acte de teroare şi cruzime. Israelul este mereu terorizat şi atacat de ţările islamice din jur. Şi cu toate acestea Duhul anticreştin şi anticristic care bantuie în ţările Europei şi Americii face ca multe state occidentale să ţină partea duşmanilor şi să condamne Israelul.
Israel este un popor însoţit în egală măsură de binecuvântare şi blestem. Mic ca număr are ca patrie “Ţara făgăduinţei” dar a rămas totuşi secole în şir fără o patrie, are oameni înzestraţi cu harul succesului, deoarece ceva special în fiinţa lor îi deosebeşte de celelalte popoare. Inteligenţa, hărnicia şi geniul lor i-a ajutat să transforme deşertul într-o oază după ce s-au reîntrors în ţara lor.
De ce acest popor a fost atât de hătuit, atât de duşmănit? Pentru inteligenţa lui, pentru oamenii de geniu pe care i-a avut, pentru numărul disproporţionat de premii Nobel pe care le-a obţinut sau pentru ceea ce ar fi putut face pentru omenire şi nu au făcut? Cred că este duşmănit pentru toate acestea la un loc, dar originea urii împotriva lor vine de la Satana.
Israel a fost poporul ales pentru a aduce lumii lumina adevărului despre Adevăratul Dumnezeu. Supuşi păcatului ca oricare fiinţă omenească ei au abdicat de la menirea lor. Dar ei rămân în continuare poporul ales, locurile în care ei trăiesc sunt locurile sfinte, în acele locuri şi în poporul evreu a venit Isus, Mântuitorul lumii.
Creştinul adevărat îi iubeşte pe evrei. Cine îi iubeşte şi îi binecuvintează pe ei va fi binecuvântat de Domnul.
Veniţi să fim alături de poporul evreu, să ne rugăm pentru ei! Au suferit mult şi suferinţa lor nu s-a sfârşit. A fost inchiziţia, cruciadele şi antisemitismul german… Dar va mai fi o ultimă încercare. La vremea Apocalipsei toate popoarele se vor aduna împotriva lor. După o perioadă scurtă de suferinţă însă, ramăşiţa evreiască se va întoarce şi va recunoaşte pe Domnul Isus Hristos ca pe Mesia şi răscumpărătorul lor. Şi atunci vor fi din nou în Harul Domnului, răscumpăraţi şi iubiţi de El. Vremea Apocalipsei este foarte aproape şi acest lucru ni-l confirmă faptul că în tot mai multe naţiuni se manifesta la scară mare acţiuni antisemite.
Dar noi să îi iubim pe evrei! Antisemitismul vine de la Satana!
Medicul de familie din Romania este astăzi împiedicat în a-şi exercita profesia. Guvernanţii l-au înrobit tot mai mult prin activităţi colaterale actului medical propriu zis, au crescut cheltuielile cabinetului impunând o formularistică costisitoare, cu obligaţia de a o cumpăra de la cei desemnaţi de guvern, au permis diveşilor terţi să ne impună noi şi noi taxe, care reprezintă o mare povară pentru cabinete. Prin noul Contract Cadru guvernanţii doresc desfinţarea medicinei de familie, datorită normelor aberante ale acestuia. Aceste Norme fac ca o activitate medicală destinată rezolvării a 80% din problemele de sănătate ale comunităţii să nu mai poată să existe.
Totul s-a petrecut treptat. Încet, încet, medicii de familie s-au trezit înhăţaţi în nebunia unor solicitări şi tracasări psihice excesive, colaterale muncii propriu zise. Pe nesimţite, asemenea unui mic bulgăr de zăpadă ce declanşează o avalanşă, poverile puse pe medicul de familie au crescut treptat până au ajuns să îl sufoce.
Fără să primim vreo înlesnire, vreun sprijin (cu excepţia laptop-urilor) din partea statului, au inceput să ni se ceară tot mai multe, mai complicate şi mai scumpe documente, formulare, registre şi alte înscrisuri. Iar acum avem în spate o masă uriaşă de solicitări sub care unii abia mai respiră. Mă gândeam până unde mai poate fi încărcată mintea medicul de familie. Şi totuşi guvernanţii doresc să îl înroleze într-o activitate obligatorie de operator de date de natura informatică legate de cardul de sănătate al pacienţilor şi în plus să îl oblige la o activitate non stop de asigurarea permanenţei.
Pur şi simplu medicul de familie nu mai are timp pentru pacienţi. Menirea medicului de familie este să asigure în primul rând prevenirea bolilor, a celor cronice în mod special. Este inuman şi în acelaşi timp dăunător pentru bolnavi, să îl obligi pe medicul de familie să lucreze ca pe bandă rulantă, cu atenţia împărţită între pacient şi multitudinea de înscrisuri ce le are de făcut în fişe, în câteva feluri de registre, în computer, în formulare pentru gravide, în câteva de feluri de reţete la acelaşi bolnav, în câteva feluri de bilete de trimitere. În plus limitarea numărului de consultaţii la 20 pe zi şi un buget orientativ (plafon la medic) nu face decât să-i afecteze şi mai mult pe pacient şi pe medic.
Suntem nevoiţi să lucrăm sub o presiune colosală. An de an Casa Naţională şi-a înmulţit ameninţările şi numărul de sancţiuni în ceea ce-i priveşte pe medicii de familie. Adică ţi se iau sume mari de bani dacă nu ai bifat o căsuţă pe reţetă sau pe concediu medical, dacă greşeşti o listă, un cod, dacă un asigurat nu şi-a reînoit dovada de asigurat. Calitatea actului medical, timpul acordat bolnavului nu contează, ci doar să fie completate toate rubricile şi respectată birocraţia.
Ni se cere o uriaşă muncă de justificare, de înscrisuri, de documente, de dări de seamă, menite a fi puse la dispoziţia celor pentru care prestăm servicii sau la cei ce încasează taxele. Apar noi şi noi formulare de lucru care le modifică neîncetat pe cele vechi. Cele două formulare simple, Reţeta şi Biletul de trimitere s-au multiplicat în 10 feluri de formulare.
Avem reţete pentru:
-boală obişnuită
-bolnavi cu pensie 0-700 lei
-psihotrope compensate
-psihotrope necompensate
-diabet
-cancer
-gratuitate pe boli cronice
Avem bilete de trimitere:
-simple
-pentru laborator
-pentru consult clinc
Multiplicarea tipurilor de reţete cauzează o mulţime de probleme:
-Muncă şi bani în plus prin prescrierea la un singur bolnav a câte 2-5 reţete. O singură reţetă cu mai multe coloane sau rubrici ar face acelaşi lucru, iar medicul de familie ar fi scutit de bani şi timp risipit.
-Reţeta 0-700 face discriminare între pensionari şi alte persoane cu venit mic. Cel cu 750 lei pensie va plăti mai mult pe medicamete, va plăti asigurarea medicală şi în final va fi mult mai sărac ( dacă mai poţi face comparaţie între sărăci) decât cel cu 700 lei. În plus sunt şi salarii foarte mici (sub 700 sau la limită) în familii care au de întreţinut copii.
-Obligaţia de a cumpăra de la un singur furnizor aceste formulare i-a dat acestuia posibilitatea de a creşte taxa de 2 lei, cât era la început topul de reţete, la 9,50 lei.
Munca colaterală actului medical continuă cu:
-Căutarea şi studierea listelor de medicamente atât de schimbătoare, a protocoalelor şi a ghidurilor legate de medicamnete; informarea despre legi şi ordonanţe ce modifică modul în care ai lucrat până ieri.
-Eşti asaltat apoi de inspectorate: protectia consumatorilor, protectia mediului, direcţia sanitară, direcţia socială, medicina muncii, paza contra incendiilor, poliţia comunitară.
-Eşti asaltat de firme de asigurări în care ţi se spune că eşti obligat să te asiguri pentru clădire, pentru firmă, pentru foc, pentru cutremur, pentru hoţi, pentru malpraxis.
-Ai de mers pentru făcut plăţi: la finaţe, la Casa de asigurări de sănătate, la Casa de pensii, la proprietarul spaţiului de cabinet, la cei ce-ţi verifică aparatura medicală, la cei ce-ţi duc deşeurile biologice, la curent, gaz, apă, telefon, colegiul medicilor.
-Te asaltează reprezentanţii medicali.
-Te sună băncile pentru creditul făcut pe cabinet.
-Ai de făcut adeverinţe, avize epidemilogice, scrisori medicale pentru handicapaţi, controale epidemilogice în şcoli şi alte activităţi în afara consultaţilor.
-Te sună organele de control.
Iar acum când medicii de familie doresc să protesteze şi să ceară dreptul la normalitate, guvernanţii au început o aprigă campanie de dezinformare, de atacuri la adresa medicilor de familie, sugerând că noi nu dorim altceva decât mai mulţi bani.
Revendicările noastre sunt acelea de a ni se permite să ne facem profesia. Dorim debirocratizarea, mai puţine registre şi înscrisuri, simplificarea reţetei compensate (un singur formular). În condiţiile în care an de an apar noi taxe care împovorează cabinetul, evident că cerem un buget care să ne permită funcţionarea.
Specificăm că în mod rău intenţionat, pentru a instiga populaţia împotriva noastră, s-a mediatizat cum că venitul cabinetului ar fi tot una cu venitul medicului. Dar din acest venit doar o mică parte revine medicului pentru că: plătim salarii pentru asistente, contabilă, femeie de serviciu, cheltuielile cu întreţinerea, deplasări la domiciliu, dezinfecţia, sterilizarea, eliminarea deşeurilor patologice, metrologie şi alte multe taxe, plătim toată formularistica stufoasă a cărui preţ CNAS îl creşte de la o lună la alta.
Pacienţii noştri ar trebui să ştie că Medicina de familie din Romania are cel mai mic procent din Fondurile Naţionale de Asigurări de Sănătate colectate de la populaţie, comparativ cu alte ţări europene. Deşi la început, în 1999 s-a pornit bine şi medicinei de familie îi revenea aproximativ 15 % din acest fond, s-a ajuns la momentul actual la 5, 5%
În aceste condiţii rugăm pacienţii să înţeleagă că doar imposibilitatea de funcţionare în condiţiile impuse de Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ne determină ca de la 1 aprilie 2011 să funţionăm fără contract cu Casa de Asigurări.
Nu trebuie să existe un motiv pentru a dărui flori
Aştepţi un motiv să dăruieşti flori? Nu-l mai aştepta! Dăruieşte flori fără motiv, doar aşa pentru că iubeşti sau pentru că îţi pasă de cineva. Poţi face acest gest în orice zi. Este aşa de uşor. Există flori pentru oricine, există flori pentru toate anotimpurile, de la superbi trandafiri până la suavii ghiocei. Există flori pretutindeni: nostalgicele flori de câmp sau de pădure, florile de sezon din pieţe, florile pretenţioase din florării. Este atât de uşor de procurat o floare, un buchet sau un bucheţel. Şi totuşi gestul de a dărui flori nu se face atât de des precum ar trebui. Oamenii preferă să îl amâne pentru anume ocazii uitând că atunci atunci el îşi pierde din semnificaţie.
De ce nu ai dărui o floare femei sau fetei pe care o iubeşti chiar astăzi, când nu eşti obligat de o dată calendaristică? Astăzi când gestul nu va însemna altceva decât că o iubeşti, că o preţuieşti?
Florile de 8 martie! Doamne, ce înghesuială pentru ele în florării. Nu spun că nu mă bucur de ele, dar sunt de obicei flori de circumstanţă, dărite din politeţe sau pentru că aşa se obişnuieşte în această zi.
În schimb un bucheţel de lăcrimioare adus de cineva care şi-a amintit cât de mult îmi place parfumul acestor delicate flori mi-a înseninat ziua şi m-a făcu să zâmbesc cu recunoştinţă.
Când florile sunt date prea târziu
Dăruieşte flori soţiei, prietenei, ficei, mamei atâta timp cât poate să se bucure de ele. Nu aştepta ocazii. Dă-i flori chiar astăzi şi apoi regulat din când în când. Sunt soţi care au amânat an de an gestul acesta de generozitate şi tandreţe şi apoi brusc şi neaşteptat soţiile i-au părăsit prin trecerea în nefiinţă. Şi atunci mormântul s-a umplut de flori, de mai multe flori decât acestea au primit întreaga lor viaţă. De lacrimi şi flori. Ce trist! Frumuseţea, parfumul şi gingăşia florilor nu mai pot fi simţite acolo jos, în adânc. Dar cât de mult le-ar fi bucurat pe aceste femei mesajul florilor cât timp au fost în viaţă.
Evadează din rutină, din obişnuinţă şi nu aştepta o dată anume, o aniversare, o internare în spital sau imprevizibila moarte, pentru a dărui acel buchet de flori albe, superbe şi încântătoare, fiinţei iubite. Dăruieşte-i-le astăzi!
Când florile vin prea târziu
Buchetul acela de flori, ce-ai vrea într-o zi
Să mi-l pui pe mormânt,
Oferămi-l azi.
Fă-mă astăzi să simt
Parfumul acestui gest de tandreţe.
Oferă-mi azi flori, cât nu-i prea târziu
Să le miros, să le văd, să le simt,
Să mă bucur de-a lor frumuseţe.
Am nevoie de flori, uneori
Cât mai sunt călător pe pământ.
Presară-mi viaţa cu flori, uneori,
Nu după, ci înainte de a fi în mormânt
Nu aştepta ocazii ce greu se ivesc
Ci dă-mi flori acum
Când ele nu spun
Decât: Te iubesc!
Am nevoie de flori, uneori.
Nu spune: E-un fleac
Sau că eşti prea grăbit
A da flori e un gest preţuit
Am nevoie de flori, uneori,
La fel ca de zâmbet şi de îmbrăţişare
Dacă ai şti cât de mult
Poţi să-mi spui printr-o floare.
Mormane de flori se pun pe mormânt prea târziu
Dar cui îi mai pasă, în adânc e tăcere
Dar la sufletul viu, ce risipă de zâmbet ar fi smuls
Poezia de mai jos este ca un ecou din vremuri cand lumea era mai civilizată, mai paşnică şi mai bună. Este tulburător de frumoasă, plină de nostalgie şi de profunzime dar şi plină de prospeţime. O ştiu din prima copilarie dar este pentru mine la fel de mişcătoare şi azi.
8 Martie
Ultima ninsoare-a prins să cearnă,
Fulgul moale-a sărutat tăpşanul,
Mamă, când nici nu-mplinisem anul,
Tu mi-ai arătat întâia iarnă.
Mi-ai purtat mânuţa peste nea
Ca sa simt de-i rece, moale, bună
Şi-ai privit cu mine, împreună,
Ţurţurii ca un tăiş de stea.
Toate anotimpurile-apoi
Rând pe rând le-ai colindat cu mine,
Ca să-nvăţ mai iute şi mai bine
Mândrele privelişti de la noi.
Şi-n căsuţa minţii să încapă
Bogăţia atâtor înţelesuri,
Câte sălcii se răsfrâng în ape,
Câte spice se îndoaie în seşuri.
Tu, întâia mea învăţătoare,
Cu poveţe drepte calea-mi semeni
Şi mă-ndemni spre dragostea de oameni
Ca spre cel mai drept dintre izvoare.
Ştiu că mă fereşti de orice rău
Să-ţi mângâi cu mana mea cea mică
Bluza mirosind a levănţică,
Mamă, când mă strângi la pieptul tău.
Ultima ninsoare-ncarcă merii,
Dar curând ce plini vor fi de floare!
Martie, mămico, sărbătoare!
Sărbătoarea ta şi-a primăverii!
De ce te-ai născut sau te-ai “trezit” pe parcursul vieţii cu anumite handicapuri? Numai Dumnezeu ştie. Şi nu-L poţi lua la rost pe Dumnezeu pentru că El este singura ta şansă, El este Singurul care rămâne lângă tine, care nu se plictiseşte să fie mereu alături de o persoană cu handicap. Spui că nu te poţi bucura de viaţă? Dar viaţa aceasta nu este adevărata viaţă. Viaţa actuală este doar un test pentru Adevărata Viaţă, de dincolo de moarte, Viaţă spre care ne îndreptăm cu toţii cu atâta repeziciune.
De ce totuşi, viaţa aceasta, te încearcă şi testează pe tine mai greu? Poate că este un har al Domnului, poate că Dumnezeu doreşte să te şlefuiască pe tine mai mult pentru a străluci mai tare dincolo. Nu neglija acest lucru şi gândeşte-te la el.
Citeşte poezia de mai jos scrisă de Roy Campanella
I-am cerut lui Dumnezeu putere, ca să pot reuşi
M-a făcut slab, ca să învăţ să mă supun cu smerenie…
Am cerut sănătate, ca să pot face lucruri mari,
Mi s-a dat infirmitate, ca să pot face lucruri mai bune…
Am cerut bogăţii, ca să pot fi fericit.
Mi s-a dat sărăcie, ca să pot fi înţelept…
Am cerut putere, pentru ca oamenii să mă laude.
Mi s-a dat slăbiciune, pentru ca să simt nevoia lui Dumnezeu…
Am cerut să primesc toate lucrurile bune din lume, ca să mă pot bucura de viaţă.
Mi s-a dat viaţă, ca să mă pot bucura de toate lucrurile…
Nu mi s-a dat nimic din ce am cerut- ci doar am sperat să primesc.
Aproape în ciuda mea, rugăciunile mele nerostite au primit un răspuns.
Contează ce şi cât mănânci! Suntem ceea ce mâncăm. Secretul constă în a mânca mai puţin, mai simplu, mai sărăcăcios în carne, mai puţine dulciuri şi alimente procesate industrial şi mai multe vegetale. Există un alt mare secret pe care puţini îl ştiu: Industriei bolilor îi convine să existe cât mai mulţi bolnavi şi de aceia nu există prea multe avertismente privind hrana nesănătoasă şi hrana în exces.“Sănătatea este logică dar nu aduce profit”. De aceeia se merge pe ideia de “un medicament(cel puţin) pentru fiecare boală”. Merită să înveţă să trăieşti sănătos pentru a scăpa de înrobirea produsă de industria medicamentelor.
1.Gestionaţi stresul.
3.Consumaţi alimente care stimulează imunitatea. 
4.Faceţi exerciţii fizice.
5.Evitaţi substanţele toxice.
În condiţiile pensiilor din ţara noastră doar puţin oameni se pot baza pe pensia de stat, pentru ca perioada de pensionare să fie aşa cum şi-o doresc. Şi totuşi o planificare din timp a pensionarii te poate ajuta să găseşti soluţii pentru a face ca această etapă a vieţii să poată fi trăită cât mai confortabil.
rutează din rândul celor care mănâncă doar o masă, două pe zi. Pentru un adult cel mai raţional, este regimul de 3 mese pe zi.
tractul digestiv, ajutand la eliminarea rezidurilor, ajutând la digestie mai ales atunci când se consumă alimente grele. Pe lângă aceasta varza murată combate oboseala, menține sănătatea părului și a unghiilor, datorită conținutului de vitamina B12, încetinește procesul de îmbătrănire, protejează sistemul nervos și împiedică pierderile de memorie.
Ce leac alinător este atunci mângâierea, încurajarea şi speranţa venită din partea altora. Înţelegerea şi emptia faţă de oamenii din jur aflaţi în diverse necazuri şi dificultăţi are o puternică forţă vindecătoare. Această atitudine vindecă atât pe cel mângâiat şi consolat cât şi pe cel care oferă această mângâiere.
este coşuri şi la aparţinătorii lor.
nesănătoase. Priveşte-le şi gândeşte-te dacă ţi-ar convenii să suporţi consecinţele acestor alegeri.
Este imposibil ca această staţiune să nu te cucerească, dacă eşti dispus să priveşti, să vezi, să simţi şi să înţelegi frumuseţea locului. Sovata Băi este o minune de staţiune, o adevărată oază de refugiu pentru sufletul şi mintea obosite de informaţie, de zgomot, de lucruri, de competiţie… Cunoscută pentru tratamentul diverselor boli ale trupului, prin scăldatul în apa heliotermală, Sovata Bai este mai mult de atât. Combinând parca, aerul de mare cu cel de munte, staţiunea este plină cu peisaje superbe, în care se armonizează, uimitor de firesc, frumuseţea naturală a locurilor cu intervenţia de bun gust a unor administratori responsabili. Sovata Băi este un întins şi încântător parc la margine de pădure şi prin pădure, care adăposteşte câteva lacuri sărate, cel mai mare şi mai renumit dintre ele fiind Lacul Ursu. Lacurile sunt străjuite de păduri umbroase, întreaga staţiune fiind presărată cu pâlcuri de brazi sau stejari seculari, care creează o atmosferă plină de pace şi de calm, din care parcă nu ai mai vrea să pleci. Drumurile principale ale staţiunii sunt încadrate de borduri bogate de flori; straturi de flori , vase de piatră sau lemn umplute cu flori, stâlpi înalţi cu braţe de flori, se întâlnesc peste tot; aleele pavate, scările pietruite care şerpuiesc pe colina ce duce înspre locurile de cazare şi cărăruile sunt de asemenea mărginite de borduri de flori, arbori sau arbuşti ornamentali.
Atmosfera încântătoare a serilor din zona lacurilor, te fac să devii, fără să vrei, mai ganditor, poate mai tăcut, dar cu siguranţă mai nostalgic. Susurul pâraielor, foşnetul frunzelor, fâlfâitul de aripi a păsărilor de apă, lumina felinarelor ce străjuiesc aleile, alunecând pe luciul întunecos al apelor, strecurându-se printe arborii seculari, crează imagini feerice, misterioase. Lumina hotelurilor de pe coline se oglindeşte şi ea în apa neagră a nopţii. Cerul înalt, cu miliardele de stele formează o cupola fascinantă peste întinderea lacurilor, aleilor şi a pădurii. Se aud ecouri din muzica live, care se cântă în localurile din Sovata. Este atât de bine că în Sovata nu auzi muzică zgomotoasă! Sper să rămână obiceiul peste ani! Parcă retrăieşti aici vremile când lumea era mai frumoasă, mai bună şi mai civilizată.
cu nişte cai superbi sau trenuleţe viu colorate pot să te poarte, dacă doreşti, printr-un tur al staţiunii. Aproape peste tot, la restaurant şi pe terase se cântă muzică live. Soava Băi este staţiunea iubită de toate vârstele. Vezi peste tot un număr aproximativ egal de tineri, de adulţi, de bătrâni şi de copii. Cred că sunt atraşi de această minunată staţiune iubitorii de natură, nostalgicii, romanticii, gânditorii şi toţi acei care vor să fugă de zarva şi de superficialul cotidian voind să să regăsească pe ei înşişi.
Aceasta să fie viaţa? Doar atât? Nu , nu este aceasta! Ceea ce trăim aici este doar semănarea noastră în putrezire, pentru ca asemenea unei seminţe de crin, care cade în pamânt şi pare că moare, să ne prefacem, să ne desăvârşim şi să renaştem ca făpturi noi pentru Viaţa Eternă. Metamorfoza omului muritor într-un om născut pentru Viaţă, nu se face de la sine, ci doar dacă murim şi înviem împreună cu Hristos, Mântuitorul nostru.
ne aduce în continuare aportul în lumea în care trăim.
anilor dăruiţi nouă pe acest pământ: să Îl cunosc pe Dumnezeu şi pe Domnul Isus pe care la trimis El. Deşi m-am poticnit adesea şi am făcut o mulţime de greşeli, gândind uneori că fericirea poate fi găsită într-o realizare omenească, mereu am ştiut, în adâncul sufletului, că toate sunt trecătoare şi deşarte şi că eu nu voi găsi adevărata bucurie şi sens decât în Domnul.
să îl laude alţii…Smerita cunoaştere de sine este calea care te duce la Dumnezeu mai sigur decât cea mai adâncă străbatere în ştiinţă (Imitatio Christi)
Pentru că ei trec aşa de repede, la fel cum trece viaţa noastră! Parcă mai ieri eram în primăvara vieţii…şi acum toamna este aşa de aproape…
ai făcut cuiva vreun bine, ocoleşte-l ca pe un câine turbat. Te va muşca.” Este un proverb turcesc pe care l-am găsit într-o altă istorioară scrisă de Richard Wurmbrand. Autorul continuă cu remarca: „Secole de experientă sunt concentrate în aceste cuvinte simple”. Deci comportamentul oamenilor este acelaşi de secole şi totuşi rămâi descumpănit când te loveşti de el.
fost mobilizat în lupta de apărare a cetăţii. Unii reparau zidurile, alţii aruncau lănci sau trăgeau cu arcul în inamic.
pun că „nu mănâncă nimic şi totuşi se îngraşă”, şi-ar aduna caloriile din aceste gustari ar rămânea uluiţi. Cantitatea de calorii consumată doar prin „ciuguleală” poate depăşi uşor numărul de calorii de care persoana respectivă are nevoie pentru o zi. Se întâmplă acest lucru deoarece multe gustări din ziua de azi sunt adevărate „bombe calorice”. De exemplu 100 grame de ciocoltă sau 100 grame de prajitura, de papanaşi, sau 100 grame pitza pot avea în jur de 700 calorii, deci cât jumatate din necesarul caloric pentru o 24 ore al unei femei de înalţime medie cu o activitate sedentară. Iar un pahar din anumite sucuri poate avea mai multe calorii decât un pahar de lapte.
Noi seara nu mâncăm! Şi totuşi de ce ne îngrăşăm?
Nunta este un eveniment simbolic, cu o conotaţie romantică, o sărbătoare a începutului de căsnicie alături de cei dragi. Ea poate să lase o amintire superbă sau să aducă după consumarea ei un gust amar al falimentului.
Toţi oamenii doresc să trăiască mult şi să fie fericiţi. Se recomandă anumite regimuri alimentare, antioxidante, fitnees, etc. Alţii îşi petrec bună parte a vieţii prin cabinete medicale, laboratoare, farmacii, căutând să contracareze efectele sedentarismului, abuzului alimentar, vieţii agitate şi pline de nemulţumire. Dar toate aceste practici nu prelungesc în mod semnificativ viaţa. Dimpotrivă, medicalizarea excesivă a vieţii şi medicamentele luate cu pumnul pot avea efectul contrar. Iată, însă, câteva lucruri extrem de sigure în prelungirea vieţii:
Sanatate si credinta 