In primăvara asta nouă!

În primăvara asta nouă/ Şi trecătoare ca un nor/ E un crâmpei de tinereţe/ A celei mai frumoase feţe/ E Dumnezeu netrectăor

 Cât de minunată eşti lună aprilie!

 Atâta frumuseţe izbucneşte din cenuşiul rece al pământului, în fiecare zi alte şi alte delicate rămurele îşi arată frumuseţea pură, gingaşă şi trecătoare. Din nimic apare frumuseţea. Dar îţi trebuie ochi să o vezi.

 Nimic nu este mai încântător decât să lucrezi o grădină şi să urmăreşti cum îşi fac apariţia superbele primule, narcise, zambile, lăcrimioare… Dumnezeu l-a pus pe om în rai să lucreze şi să păzească Grădina. Chiar dacă omul a căzut din Raiul de altădată ne-au rămas totuşi  fragmente de frumuseţe, culoare şi farmec, ca să ne reamintească de Raiul pierdut, să ne îndemne să trăim în aşa fel încât să îl regăsim. Iată câteva minuni pe care le am în grădină:

 

Delicare şi fragile, perisabile şi trecătoare…
Splendoare de aprilie, dar cât de trecătoare