5 cai de a întari organismul în lupta cu coronavirusul

Imagine de ivabalk de la Pixabay

Cred ca toată lumea a aflat cum sa reducă expunerea la coronavirus, prin distanţare socială, izolare, etc. Dar mai este un aspect deosebit de important la care trebuie sa ne gândim. Şi anume cum sa ne întărim imunitatea în asa fel încât dacă ne expunem sa nu ne imbolnavim sau sa facem forme usoare de boală.

Sistemul imunitar al omului este conceput ca un mecanism de apărare, care îi oferă protecţie, acţionând ca o bariereă faţă de bacterii, viruşi, paraziţi şi chiar toxine, astfel încât organismul să nu se îmbolnăvească de boala produsă de aceşti agenţi patogeni. Sistemul imunitar pune bazele sănătăţii şi longevităţii noastre.  Stilul de viaţă modern, stresul, sedentarismul, consumul de toxice, înaintarea în vârstă ne pot afecta imunitatea. Şi totuşi există câteva căi prin care imunitatea noastră poate fi întărită. Le voi descrie pe scurt:

Image by mohamed Hassan from Pixabay1.Gestionaţi stresul.

Stresul creşte susceptibilitatea faţă de diverse boli. În condiţii de stres se eliberează anumiţi hormoni (catecolamine) cu impact negativ asupra sistemului imunitar, scăzând posibilitatea organismului de a se apăra împotriva bacteriilor şi viruşilor. Împrejurările de acum aduc  anxietate şi îngrijorare, uneori şi panică. Izolarea poate contribui şi ea la creşterea stresului. Pentru a reduce stresul este esenţial să gasim un echilibru între diverse sarcini profesionale şi cele casnice, încercând să fie distribuite echitabil între membrii de familie. Este important să faceţi pauze de relaxare şi să acordaţi  mai mult sprijin celui mai slab şi vulnerabil. Acceptaţi de asemenea că este în regulă să  existe un anumit nivel de temere, de frustrare şi îngrijoarare. Încearcaţi  să menţineţi lucrurile sub control păstrând un nivel de comunicare cu persoane dragi şi prieteni, prin telefon, facebook, WhatApp. Evitaţi să vă calmaţi îngrijorarea prin consum de alcool, prin exces de fumat.  Fiţi conştient de felul în care vă afectează ştirile. Uneori te ajută să ştii ce se întâmplă, dar dacă ştirile din media îţi sporesc anxietatea, nu le urmări prea des sau propune-ţi sa te uiţi doar o dată pe zi la ele. Sau renunţă de tot  şi cere unui apropiat să te ţină la curent cu alertele majore.

2.Dormiţi suficient. Image by PublicDomainPictures from Pixabay

Somnul insuficient scade imunitatea. De aceea, în această perioadă dormiţi atât cât simţiţi nevoia. Dar cel puţin 7-8 ore de somn pe noapte! Cercetările au arătat că persoanele care  dorm mai puţin de 7-8 ore de somn pe noapte sunt mai susceptibile să răcească. Dacă vă simţiţi obosit dormiţi şi pe la prânz, 15-20 de minute, dar nu mai mult, pentru că este posibil să vă  stricaţi somnul de noapte. Aveţi grijă, dacă beţi tot timpul băuturi cofeinizante, e posibil să nu realizaţi cât de obosiţi sunteţi cu adevarat.

Sunt  cercetări au arătat că persoanele care dorm 6 ore pe noapte sau mai puțin au de 4 ori mai mari șanse să prindă  o răceala atunci când sunt expuse virusului, în comparație cu cei care dorm cel puţin 7 ore pe noapte. Despre somn si insomnii vedeti si aici

Image by Steve Buissinne from Pixabay3.Consumaţi alimente care stimulează imunitatea.

Mananca o dieta cât mai diversificată, echilibrata, bogata in legume, fructe, cereale integrale. Nu face excese alimentare! Acum avem nevoie mai mult ca oricând de surse de vitamina C, Zinc, Vitamina D,  fibre. Sistemul imunitar poate fi sprijinit prin includerea în meniul de fiecare zi  a alimentelor care îl întăresc cum ar fi: citricile, merele, usturoiul, leurda, ceapa verde, spanacul, urzicile, ceaiul verde, iaurtul si alte lactate fermentate, legume fermentate, oul  (bogat in antioxidante, precum vit. A si D şi în minerale minerale, fier, zinc, seleniu). În principiu orice fructe sau legume verzi sunt benefice.

Sistemul imunitar este reprezentat în principal de  niste „bariere” mecanice și  fiziologice, compuse din piele, mucoase, saliva, sucul gastric, enzimele intestinale şi “bariere”  celulare din sânge și anumite țesuturi.  Se pare ca 70% din functia imunitara se afla in intestin, reprezentată de Microbiom, format dintr- un număr impresionant (trilioane) de micororganisme  benefice, adică  flora intestinală saprofită. Microbiomului sau florei intestinale  îi plac foarte mult fibrele, legumele și alimentele fermentate. Deci  consumaţi  fasole, mazăre, năut, paine integrala, malai, iaurt,  in special chefir, varză murată, castraveti murati.

Zahărul, carnea procesată, uleiurile vegetale și alcoolul tind să fie alimente inflamatorii care slăbesc imunitatea. Aveţi grijă să nu vă îngraşaţi stând acasă! O persoană obeză are imuniteatea mai slabă.

Image by Gerd Altmann from Pixabay4.Faceţi exerciţii fizice.

Se cunoaşte că cei mai afectaţi de infecţia cu coronavirus sunt persoanele vârstnice. Dar nu este întotdeauna aşa. De exemplu un studiu realizat de Universitatea din Birmingham și King’s College London a constatat că 125 de bicicliști amatori, nefumători cu vârste între 55 și 79 de ani aveau încă sistemele imunitare ale tinerilor.

Pe de altă parte un tânăr sedentar, obez sau care fumează este la un risc mai crescut decât o persoană vârstnică, activă fizic, normoponderală, fără boli cronice.

În condiţiile de izolare este un pic mai greu să faci exerciţii fizice, dar un minim de 15 minute zilnic de gimnastică, de aerobică, de bicicletă de cameră, de gradinărit dacă stai la curte, contribuie  la întărirea imunităţii. Exerciţiul fizic mobilizează creşterea fluxului de sânge  care permite celulelor şi substanţelor din sistemul imunitar să circule liber în organism şi să funcţioneze eficient.

Pe de altă parte nici sportul excesiv şi efortul fizic mare  nu este recomandat. Sunt sportivii de elită care devin foarte susceptibili la infecții, deoarece eforturile prea mari, au la un moment dat, un impact negativ asupra sistemului imunitar”.

Unul dintre numeroasele efecte benefice ale exercițiului este că reduce stresul, contribuind şi în felul acesta la stimularea imunităţii.

Image by Robert Pastryk from Pixabay5.Evitaţi substanţele toxice.

În primul rând evitaţi alcoolul şi fumatul. Stresul acestor zile combinat cu consumul de alcool  epuizează organismul făcându-l mai vulnerabil la îmbolnăvire. S-a constatat că alcoolul reduce cantitatea de limfocite şi de macroface, factori importanţi ai ai imunitaţăţii.

Fumatul pe de altă parte scade capacitatea de funcţionare a plămânilor. Fumatorii sunt mai sensibili la infectii. In plus, aparatul respirator al fumătorului este continuu agresat din cauza fumului rezultat din arderea tutunului,  prin urmare o persoană fumătoare  poate fi mai grav afectată dacă contactează infecţia cu coronavirus. Mai multe studii printre care unul făcut de o echipa de cercetatori de la Universitatea California au arătat că fumul de ţigară scade imunitatea organismului.

Şi alte toxine pot afecta sistemul imunitar. De exemplu, micotoxinele din mucegai sunt notorii pentru distrugerea imunității. Apa potabilă prea clorurată, pesticidele, naftalina, poluarea aerului și aditivi alimentari.  Evitaţi aditivii alimentari, cum monoglutamat de sodiu prezent în toate semipreparatele şi orientaţi-vă în această perioadă spre mâncarea simplă, preparată în casă.

Imagine de la ivabalk de la Pixbay

Imagine de PublicDomainPictures de la Pixabay

Imagine de Mircea Iancu de la Pixabay

 

 

 

Daca-i iubesti pastreaza distanta fata rude, prieteni si vecini!

“Omul chibzuit vede nenorocirea si se ascunde…” (Prov 22:3)

Este dureros,  dar pentru o vreme, nu  mai putem  si nu mai avem dreptul  de a trai ca inainte,  adica in interactiune cu familia largita, cu rudele sau cu vecinii din jurul nostru.  Ne obliga legea, dar mai intai ne obliga constiinta morala! Nu vrem sa fim raspunzatori pentru nici o imbolnavire sau deces a celor pe care ii iubim! Cu alte cuvinte acum este iresponsabil sa continuam sa traim NORMAL. Covid

Necazurile  se vor amplifica datorita faptului ca nu toata lumea  considera necesar acest lucru.  Pentru ca virusul nu se vede, nu se simte nu se miroase, unii vin cu argumente:  “la noi in tara nu este asa de grav”,  “nu trebuie exagerat”,  “stim noi cum sa ne protejam  chiar daca continuam sa ne intalnim”.  Si in felul esta ei continua sa ii puna pe cei apropiati in pericol.

Noile ordine date ieri de Ordonanta militara  pretind ca fiecare sa stea doar in locuinta lui, cu exceptia  situatiei in care avem de ingrijit bolnavi sau persoane cu handicap.

Vorbesc regulat cu o familie de prieteni din Italia. Acolo, de 3-4 saptamani, oamenii care se comporta  responsabil si cu intelepciune, si-au limitat viata sociala numai si numai la propria locuinta.  Ne doare ca nu mai putem sa ne intalnim ca inainte cu cei  dragi, dar pentru binele tuturor trebuie sa reducem la maximum orice interactiune.

Daca te intalnesti 3 oameni este risul ca, daca unul aduce virusul, toti 3 sa se imbonaveasca. Daca te intalnesti cu 5 oameni este riscul ca toti 5 sa se imbolnaveasca;  daca continuati sa va intalniti 10-12 oameni este suficient doar unul singur sa fie purtator de virus, ca sa va imbolnaveasca   pe toti. Acest unul singur poate luat virusul de la locul de munca, de  la cabinetul medical, de la magazin. Iar la cel mai mare risc (desi poate fi oricine) sunt cei peste 60 ani cu boli asociate: de inima, hipertensiune, diabet, obezitate, etc.

In aceste zile sumbre  dovada ta de iubire pentru parinti este sa nu mergi la ei in casa si sa nu ii chemi la tine in casa. Poti sa le faci cumparaturi, sa le lasi la usa. Poti sa vorbesti cu ei la telefon, pe WhatsApp, Fb, etc. Dar tu, daca esti un adult tanar (care poate nu vei fi asa afectat de boala) distanteaza-te de ei.

Este adevarat, viata noastra este in mana lui Dumnezeu, dar El ne-a dat intelepciune sa discernem pericolele si nu ar trebui sa Il ispitim comportandu-ne in mod periculos pentru noi si pentru altii.

Mai este adevarat ca la noi lucrurile nu sunt inca ca in Italia. Dar cand vor fi asa sau, Doamne fereste, mai rau, va fi prea tarziu pentru regrete. Ne vom cai atunci zadarnic, ca nu am facut aceste mici sacrificii care ni se cereau.

Stai in locuinta ta, citeste, mediteaza, roaga-te, joaca-te cu copiii tai (nu aduna si pe altii la tine in casa),  povesteste cu partenerul de viata, revizuieste-ti  viata, cere iertare lui Dumnezeu pentru pacatele care iti zgandara constiinta sau pentru cele pe care le-ai uitat.  Pocainta fiecaruia dintre noi este calea prin care putem indupleca pe Dumnezeu sa puna capat acestei urgii.

Sa ne ajute Dumnezeu sa ne comportam intelept si responsabil! (Vezi si Proverbe 14:16)

Imagine de Gerd Altmann de la Pixabay

IUBESTE-TI COPILUL SI LASA-L SA STIE CA IL IUBESTI!

Imagine de Neil Dodhia de la Pixabay

Majoritatea părinţilor îşi iubesc copiii dar aceştia nu sunt întotdeauna siguri de iubirea părinţilor lor. Confortul, hrana bună, jucăriile frumoase nu reprezintă pentru copil o dovadă că este iubit. El are nevoie de altceva, sufletul lui tânjeşte după dovezi care nu se pot pipăi cu mâna, dar pe care orice părinte, fie bogat, fie sărac le poate oferi. Există câteva lucruri importante care îl face pe un copil să fie sigur că este iubit:

1.O atmosferă de iubire adevărată între cei doi părinţi. Când mama şi tatăl se iubesc, copilul este fericit, se simte în siguranţă, se simte iubit. Conflictele dintre părinţi creează în sufletul copilului sentimente de vinovăţie. Ca să nu mai vorbesc de efectul devastator al divorţurilor în care aproape întotdeauna copilul îşi atribuie lui vina, pe lângă sentimentul dureros de „rupere”, de un părinte sau de altul.

2.Timp petrecut împreună. Copilul nostru silabiseşte cuvântul iubire cu următoarele sunete: T I M P. Timp pentru atenţie concentrată, în care să îl privim, să îi zâmbim, să îi vorbim şi să îl mângâiem pe copil. Niciun cadou şi nicio distracţie nu are aceeaşi valoare pentru copil ca timpul petrecut cu părinţii săi. Timpul petrecut împreună în perioada primei copilării, în care îi vorbim, îi arătăm lucruri şi locuri interesante din jur şi din natură îi stimulează dezvoltarea inteligenţei.

De aceea fă-ţi timp pentru copii. La finalul vieţii nu  vei regreta că nu ai petrecut mai mult timp la muncă, la birou, dar vei regreta cu siguranţă că nu ai petrecut mai mult timp cu copiii şi cu oamenii care contează în viaţa ta.

Peste 70% dintre părinţi  afirmă că nu le este respectată autoritatea de către propriii copii ajunşi  adolescenţi. Dar această autoritate se câştigă la vârsta când copiii tânjesc să petreacă timp cu părinţii. Dacă tu îţi faci timp pentru copil când are 5 sau 7 ani, şi el îşi va face timp pentru tine când va avea 15 sau 17 ani. Există o vârstă (5-7ani), când fereastra sufletului lor este deschisă înspre noi, părinţii, când ei doresc din tot sufletul să petrecem timp împreună. Este momentul de a-i forma pe copii aşa cum dorim noi, este timpul în care le putem transmite valoarile noastre, lucrurile în care credem. Este posibil să formăm copii buni, care să trăiască echilibrat şi sănătos, e posibil să modelăm caractere frumoase în copiii noştri dacă acţionăm la timp şi dacă ne facem timp. Dar pentru a forma copii buni, trebuie mai întâi noi, să devenim părinţi buni, dedicaţi misiunii de părinte. Primul model şi cel mai important pentru copii este părintele.

Ce poţi să faci atunci când petreci timp cu copilul? Iată câteva lucruri:

-Încurajază-l şi spune-i cuvinte de apreciere şi de laudă. Este însetat după ele ca şi deşertul după ploaie. În orice caz nu îl critica mai des decât îl lauzi.

-Citeşte-i poveşti frumoase, cu caracter educativ; ajută-l să iubească lumea cărţilor; desenaţi împreună; povestiţi împreună, vorbeşte-i despre valorile care contează în viaţă.

-Râde mai mult împreună cu el, râdeţi de fleacuri, de situaţii diverse, de mărunţişuri. Viaţa este adesea tristă sau dură, unerori cu probleme. Va veni şi timpul când vei plânge împreună cu el.

-Învaţă-l să lucreze, să facă lucruri practice. Faceţi împreună grădinărit, cusut, mâncare, curăţenie. Un copil fără îndemânări practice va suferi ca de un handicap.

-Redescoperiţi împreună frumuseţea obişnuitului, a lucrurilor mărunte. Un poet spunea: „Când văd importanţa lucrurilor mărunte îmi spun că nu există lucruri mărunte”

3. Iubirea necondiţionată. Acest lucru înseamnă să iubeşti copilul indiferent de aspectul său fizic, inteligenţa sa, handicapurile sale, performanţele sale, comportamnetul său, îndemânările sale.

Copilul nu se simte iubit dacă:

-Ne păstrăm afecţiunea şi căldura doar pentru momentele când excelează într-o direcţie

-Îl criticăm prea des

-Suntem rezervaţi în gesturi tandre pentru a nu-l „răsfăţa”

-Dacă  nu petrecem timp cu el

-Dacă nu îi satisfacem nevoile emoţionale de mângâiere, atenţie concentrată, laudă

-Dacă este bătut la mânie

-Dacă îl ridiculizezi

4.O atmosferă de iertare. Iartă-l pe copil si lasă-l să ştie că este iertat. Copiii noştri greşesc adeseori. Fac acest lucru când sunt mici şi vor face ocazional întreaga viaţă. Dar noi trebuie să îi iertăm. Medicina şi psihologia au observat că există un tip de anxietate  care apare la copiii a căror părinţi nu au practicat iertarea. Iar această anxietate stă la baza multor altor probleme: sentimente de vinovăţie, neîncredere în sine, depresie, rezultate scăzute la învăţătură.

De aceea, realizează un cămin plin de iertare. În actele tale de disciplină să existe totdeauna un element de iertare. Copiii tânjesc să fie eliberaţi de sentimentele de vinovăţie. Pentru că până la urmă care este scopul disciplinei dacă nu să restabilim prietenia şi dragostea dintre noi şi ei. Este important să spui copilului că  este iertat şi să-l faci să simtă acest lucru.

Imagine de Neil Dodhia de la Pixabay

Viaţa e fragilă!  Avem  multă nevoie unii de altii!

Imagine de Steve Buissinne de la Pixabay

În viaţă se întâmplă multe lucruri groaznice! Cu toţii trăim cu o sabie a lui Damocles deasupra capului. Nu stim în ce clipă ea se poate desprinde de firul subţire care o leagă producând accidente, boală sau moarte. Vulnerabili nu sunt doar bătrânii, în rândul cărora, într-adevăr, predomină necazurile produse de boli şi accidente, nu sunt doar „ceilalţi”, nouă neputându-ni-se întâmpla, ci suntem vulnerabili oricare dintre noi. In trecut (în unele locuri şi azi)  au fost războaiele, lagărele de concentrare, închisorile politice, în zilele noastre sunt cancerele, accidente de circulaţie, bolile invalidante.

Înseamnă acest lucru să trăim cu teama primejdiilor care ne pândesc? Nu, nu este nevoie şi nici înţelept să trăim o viaţă plină de teamă.  Poate fi o problemă, într-adevăr,  pentru cei care  contează doar pe viaţa de acum şi de aici, din lumea aceasta, pentru cei care au ca valori esenţiale ale existenţei tinereţea, frumuseţea, bogăţia şi sănătatea. Când aceste lucruri se pierd deznădejdea celui fără Dumnezeu nu poate fi lecuită. Dar pe un creştin, care a înţeles că viaţa pe pământ este timpul în care Dumnezeu îl formează pentru a trăi în Veşnicia cu El, nimic nu ar trebui să îl tulbure. Doar creştinul încrezător în Domnul Hristos poate avea pace în mijlocul necazurilor şi furtunilor vieţii. Viaţa poate fi adesea înfricoşătoare, adesea omul se dovedeşte o fiară pentru alt om, dar Sfânta Scriptura ne spune de sute de ori: „Nu te teme”.

Intr-o viata atat de fragila doar o familie iubitoare e cea mai mare mangaiere.   

O mare mângâiere în vremuri grele, vremuri care se pot abate oricand peste oricine, este o familie iubitoare. Ce bine este să îţi întindă cineva mâna când eşti bolnav sau în alt necaz, să fii încurajat, să se roage cu tine, să plângă cu tine, să râdă cu tine. Da, se poate râde şi în necazuri, creştinul încrezător în Dumnezeu poate face acest lucru!

Pentru a te bucura de iubirea şi respectul în cadrul unei familii, nu uita că e necesar să cultivi această iubire şi acest respect, e necesar şi să le întreţii cu grijă. Pentru că este aşa de bine ca în momente grele să ne avem unii pe alţii! Este minunat să-ţi fie aproape în suferinţă, partenerul de viaţă, copilul, părintele, fratele sau sora cu care ai avut întotdeauna relaţii calde, bazate pe comunicare sinceră şi iertare, încredere şi susţinere reciprocă.

Şi în acest aspect există o mare diferenţă între o familie creştină şi una necreştină. Un soţ sau o soţie creştină va fi alături de tine şi atunci când vei fi bătrân(ă), bolnav(ă) sau obosit(ă). În vremurile noastre „moderne”, de relativizare a valorilor morale, soţia este schimbată când îmbâtrâneşte iar soţul ajuns bătrân este lăsat să zacă în neputinţele şi nefericirea lui de către o soţie prea tânără, care stricase casa altei femei. Iar copiii săracii, nemaiştiind câte mame vitrege sau taţi vitregi au, preiau acelaşi comportament egoist văzut la părinţii lor şi vor fi şi ei candidaţii la trăire în promiscuitate, nu se vor angaja la căsnicii pentru viaţă, ci vor intra într-un şir de căsnicii subrede, pline de lacrimi, resentimente, regrete, chiar dacă vor afişa de ochii lumii zâmbetul şi fericirea de faţadă.

Dacă eşti destul de în vârstă şi nu eşti încă bolnav, fă nişte schimbări

Poate că nu ţi se va întâmpla nimic grav şi vei ajunge relativ sănătos la pensie, apoi vei îmbătrâni tot mai mult. Şi acum aş vrea să dau oamenilor vârstnici sau, să zicem celor trecuţi de 50 de ani, nişte sfaturi născute din ceea ce am observat în familiile pe care le-am vizitat în lunga mea carieră de medic de familie.

-Încercaţi să nu aveţi multe pretenţii de la alţii, în sensul de a fi ajutaţi, de a vi se face diverse servicii. Ajutaţi voi cât de mult puteţi, faceţi cât de multe servicii celor  pe care îi iubiţi, dar să nu vă aşteptaţi, nici nu aveţi pretenţia la vreo recunoştinţă şi nu fiţi trişti nici dacă nu primiţi  acel simplu “Mulţumesc!”. Motivele le voi explica, poate, în alt articol.

-Nu vorbiţi mereu despre voi, necazurile voastre, bolile voastre, supărările voastre, nesomnul voastru, neajunsurile voastre,  etc. Nimeni nu vrea să stea mult lângă un copil care plânge încontinuu sau lângă o persoană care se văicăreşte mereu. Orientarea excesivă înspre propria persoană îl îmbolnăveşte pe om.  Am scris mai multe  aici. Cu cât acesta vorbeşte mai mult despre el şi necazurile lui cu atât va ajunge să fie mai ocolit.

-Cât încă nu sunteţi prea în vârstă aranjaţi-vă în aşa fel lucrurile încât să deveniţi independent financiar la bătrâneţe.  (Poţi găsi mai multe idei în noul meu blog aici). Este aşa de bine să nu te bazezi pe copii şi să îi laşi în pace, pentru că şi ei au planurile lor, problemele lor, cheltuielile lor.  Independenţa financiară a părinţilor este cel mai mare cadou pe care părinţii îl pot face copiilor.

-Zâmbiţi mai mult, nu întristaţi pe alţii cu întristările voastre, mai ales când ei nu pot schimba situaţia. Când vă intră cineva în casă, trataţi-l ca cel mai important musafir, cu o inimă plină de bucurie, chiar dacă înlăuntrul vostru suferiţi. Îi veţi transmite dorinţa să mai vină. Şi aceste relaţii frumoase pot să aducă cea mai bună vindecare.

– Şi un ultim sfat (nu că nu ar mai fi)  pe care aş vrea să îl dau tuturor celor care se încred în Dumnezeu, este să facă rugăciunea cea mai importantă pentru un vârstic: „Doamne ajută-mă să merg pe picioarele mele şi să am  mintea întreagă până în ultima clipă a vieţii”. Cred că Dumnezeu ascultă această rugăciune.

 Dacă vreţi haideţi să avem o discuţie, lăsând un comentariu mai jos

 

Imagine de Steve Buissinne de la Pixabay

Nevoi omeneşti induse artificial

Societatea în care trăim ne-a indus nişte nevoi pe care nu le aveam, pe care nu le cunoşteam şi pentru care trebuie să muncim foarte mult. Şi atunci te întrebi, oare nu este mai bine să fii liber decât să munceşti în plus pentru a-ţi satisface o nevoie de care nu ai nevoie.

Este important de reţinut că:

-Nu avem nevoie decât de o mică parte din produsele alimentare expuse în magazine. Chiar nu este nevoie să cumpărăm din toate lucrurile, mai ales că o bună parte nu sunt sănătoase şi, în timp, îşi vor pune ampreta asupra organismului nostru.

-În general avem nevoie de mai puţine haine decât ne cumpărăm.

-Nu avem nevoie de mai multe cărţi şi reviste dacă cele cumpărate deja, căci nu au fost încă citite.

-Nu este nevoie să schimbăm maşina cu una mai scumpă, dacă cea veche este încă bună. Şi este o mare greşeală dacă acest lucru presupune să te împrumuţi, să lucrezi multe ore suplimentare.

-Dacă poţi să-ţi construieşti o casă este bine, dar este greşit să te împrumuţi pentru a te muta dintr-un apartament într-o casă. Nu avem neapărat nevoie de foarte mult spaţiu pentru a trăi fericiţi şi confortabil. Mulţumirea şi confortul vin din interior, din relaţiile bune cu ceilalţi, din preţuirea şi ordonarea locuinţei pe care o avem deja.

-Nu este nevoie să schimbi mobila numai pentru că în magazine au apărut noi modele. Şi nici într-un caz dacă acest lucru presupune un efort financiar prea mare.

-Nu este nevoie să avem toate felurile de electronice sau electrocasnice, pentru a ne uşura munca în casă, dacă noi trebuie să muncim multe ore în plus pentru a ni le permite.

-Nu este nevoie să cumpărăm toate lucrurile şi lucruşoarele care au umplut magazinele în ultimele decenii, toate ornamentele, toate ustensilele, hainele, cosmeticile, CD –urile, cărţile, iphonele, aglomerându-ne spaţiul vital cu atâtea lucruri inutile, care se vor umple de praf. Este mai sănătos să rămânem la mai puţin, la simplu, la esenţial, la clasic. Orice tip de agomeraţie din viaţa noastră este o sursă suplimentară de stres.

 

Meschinăria competiţiilor

Dacă avem ce mânca, ce îmbrăca şi dacă avem o locuinţă  decentă ar fi  îndeajuns. Şi totuşi,  atât de mult muncim pe acest pamânt,  pentru a-i impresiona pe ceilalţi. Se investeşte prea mult timp, energie şi bani, nu pentru nevoi reale, ci în competiţia cu cei din jur, pentru a face ca lucrurile pe care le posedăm să pară mai frumoase, mai de calitate,  mai interesante ca la alţii.

-Bunăstarea nu stă în lucrurile materiale

-Este nefolositor să cheltuim pentru a impresiona pe alţii

-Când trăim ca să impresionăm pe alţii, trăim de fapt  pentru alţii, nu  pentru noi

 

Imagine de Andreas Lischka de la Pixabay

Poti vizita noul meu blog “Viata dincolo de amiaza” aici

Ma voi satura maine dimineata

Există un mare duşman al sănătăţii care atacă la vârste tot mai tinere. Acest duşman este pofta de mâncare exagerată, mâncatul în exces, mâncatul  de alimente încărcate de calorii. Acest duşman învinge cu siguranţă dacă se asociază cu lipsa de mişcare, cu sedentarismul şi astfel transformă pe foarte multă lume în obezi. Numărul obezilor este într-o creştere fără precedent. Nu trebuie să uităm niciodată că obezitatea este rădăcina celor mai frecvente şi mai costisitoare boli. Tratamentul ei este adesea foarte greu (deşi nu imposibil). Tineri şi bătrâni sunt ameninţaţi de acest “necaz”.  Cea mai importantă armă este prevenirea. Aici se află secretul, în  a preveni.

Obezii nu mănâncă dimineaţa, ei mănâncă seara!

Cei mai mulţi obezi îţi vor spune (adesea ca o laudă) că ei nu mănâncă dimineaţa. Şi este adevărat, marii (sau mai micii) obezi nu prea mănâncă dimineaţa dar mănâncă tot mai mult cu cât se apropie de seară şi de noapte. Mănâncă de multe ori noaptea.

O metodă simplă de prevenţie este de a nu mânca seara, sau în orice caz de a nu mânca să te saturi. Necesită puţin efort, o să fie vreo 2-3 ore în care o să suferi puţin de foame, dar cu timpul te vei obişnui. Consolează-te cu gândul că mâine dimineaţă o să  te saturi. Dimineaţa este masa la care ai voie să te saturi, şi, poate, la amiază. Dar începând de după masa, gata, nu mai ai voie să ai senzaţia de “burtă plină”.

Nu uita, caloriile (mâncarea) ingerate dimineata se consumă în proporţie de 80%. Caloriile ingerate seara se depun în proporţie de peste 50%.

Viaţa presupune înfrânare în multe privinţe. Nu putem face tot ce ne-am dori. Trebuie să acceptăm că este nevoie să fim uneori flămânzi. Aceasta este crucea omului modern care nu mai consumă calorii în activităţi fizice, care nu mai trăieşte cu “sudoarea frunţii”. Dacă nu avem parte de  sudoarea frunţii va trebui să trăim fără să ne săturăm pe deplin, dar numai de la amiază încolo.  Consolează-te că este vorba doar de o amânare, că te vei sătura mâine dimineaţă. Dacă îţi spui: ” Să mă satur totuşi în seara asta“. Trebuie să ai grijă însă că s-ar putea să nu te mai opreşti. Vei mânca dar tot nu te vei satura, poate te vei scula noaptea să mănânci, aşa cum fac mulţi obezi.

Aşa că mai bine fă-ţi o regulă: Voi mânca puţin sau deloc seara, şi în nici un caz nu voi mai mânca de la ora 18 incolo. Mă voi sătura mâne dimineaţă.

Dacă asociezi ceea ce am spus mai sus cu 15-20 de minute de gimnastică zilnică, sau 30 minute de plimbare pe jos, rezultatele vor fi excelente!

Urmareste noul meu blog aici: Despre calatoria vietii dincolo de amiaza

Instrainarea omului de Dumnezeu si depresia

Până în anul 2020 depresia va fi a doua cauză de disabilitate în ţările dezvoltate, susţin specialiştii în psihatrie. Caracterizată prin tristeţe, oboseală fizică şi psihică, lipsă de chef de viaţă, tulburări a vieţii intelectuale, insomnie, anxietate şi o dureroasă lipsă de sens, DEPRESIA, reprezintă un complex de simptome caracteristice societăţii moderne. Cu îngijorare am observat şi eu, în cei peste 30 de ani de practică medicală, cum oamenii, indiferent de statutul lor social, de succesul lor, de bunurile pe care le posedă, au devenit din ce în ce mai trişti dar şi mai centraţi pe ei înşişi, mai nemulţumiţi, mai revendicativi, mai plini de reproşuri, mai bolnavi. Cu triteţe vedem cum în generaţia noastră, mulţi oameni mai vârstnici, în loc să devină mai calmi şi mai mulţumitori, mai înţelepţiţi de vârstă se complac în lamentări şi au prea multe pretenţii de la cei mai tineri.

Explicaţia o găsesc în înstrăinarea omulul faţă de Dumnezeu, înstrăinare produsă de lumea noastră aşa zisă modernă, dar de fapt o lume nebună. Unii l-au înlocuit pe Dumnezeu cu satisfacţia pe care credeau că o pot oferi lucrurile, mâncarea, distracţia, competiţia. Alţii, mai puţin norocoşi sunt amărâţi şi frustraţi că nu au parte de lucrurile, posiblitaţile şi şansele altora. Dar şi unii şi alţii sunt pe o pistă greşită a căutării fericirii. Bogăţia prin ea însăşi nu te face fericit. Nici sărăcia prin ea însăşi nu te poate face nefericit. Sfântul Apostol Pavel spune că: “Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte” .

Cei ce sunt a lui Hristos fac mult mai uşor faţă lumii moderne, agitată, aglomerată şi în care sunt valorizate atâtea lucruri fără valoare. Ei ştiu că sunt doar nişte străini şi călători pe acest pământ. Ei sunt imuni la depresie. Pe feţele lor se vede bucuria mântuirii.

Daca vrei sa vezi si noul meu blog, “Viaţa după 50 de ani” care se vrea un suport a celor peste 50, 60… de ani,  despre pensionare, sens în viaţă, nepoti, sănătate, bani, hobby, etc. da click aici

Imagine de engin akyurt de la Pixabay