Ce plictiseala să fii nevoit să râzi mereu!

 

 „Blestemul epocii de astăzi este superficialitatea”. Trăim atât de puţin pe pământ şi suntem în aşa mare primejdie să ne pierdem sufletele, în aşa mare primejdie să pierdem lucruri de o importanţă eternă! Duhul Veacului s-a perfecţionat în ruperea legăturilor trainice dintre oameni, în ruperea legăturilor inimii. Dar ne crează iluzia că suntem împreună prin prietenii virtuale, în care devenim şi mai superficiali şi mai singuri. Iar dacă se întâmplă ca oamenii să ajungă totuşi împreună îi pune să râdă, să moară de râs: să râdă de fleacuri, de comedii, de situaţii penibile, de glume puerile, să râdă de dramele altora. Dar sub acest râs, sub aceste hohote care amorţesc simţirea se află ascunsă multă alienare şi însingurare. Iar în această lume a sufletelor însingurate, oamenii vor să dea celor din jur impresia că sunt fericiţi şi atunci trebuie să râdă mereu. Dar acest lucru cred că este foarte plictisitor.Poze Nicon Iulie 2016 302

„Numai din pricina uşurătăţii inimii noastre şi a nepăsării faţă de greşelile noastre, nu simţim durerile sufletului nostru, ci râdem adeseori ca nerozii, când mai degrabă ar trebui să plângem” (Imitatio Cristi).
Mă plictisesc să râd! Nu sunt atrasă de viaţa cu caracter de circ. Încerc să o evit. Dar îmi este dor să mă bucur, să zâmbesc. Mă bucur să am aproape oameni dragi, mă bucur de bucuriile lor, de credinţa lor, de reuşitele lor, de speranţele lor. Îmi place să mă bucur de oameni cu idealuri frumoase şi caracter frumos.
Societatea de consum ne oferă şi ne îndeamnă la multă distraţie artificială, sclipicioasă, zgomotoasă, promovată prin reclame scumpe, distracţie la care poţi să râzi de mori.

Prefer să aleg zâmbetul. Vreau să fug cât mai departe de zarva lumii şi că caut BUCURIA în locul de distracţiei. Atunci când am timp îmi place să mă duc în locuri unde să cuprind puţin în inima mea din gradniosul spectacol oferit de Dumnezeu. Crâmpeie din marele spectacol al naturii, îţi aduce în suflet bucuria, pe faţă zâmbetul, în inimă putere de a gândi şi a medita la ceea ce eşti, la ceea ce trebuie să devii. În fiecare zi avem ocazia să zâmbim din inimă şi să mulţumim Domnului pentru o nouă zi senină, pentru răsărituri şi apusuri, pentru susur de izoare, câmpuri cu flori, valuri de mare, dealuri , munţi şi păduri umbroase.

Cred că esenţa unei vieţi împlinite nu este cât te distrezi ci cât te bucuri!

 

În sfârşit, Norvegia vorbeşte despre teroarea Barnevernet!

 

Fugind de Barnevernet 3

Mai mulţi părinţi care locuiesc în Norvegia, mânaţi de frică în faţa odioasei organizaţii Barnevernet şi-au trimis, unii în mare grabă, copiii în ţară. Până acum, multora le-a fost frică să vorbească. Unul dintre aceşti părinţi, Andrei Dugeniuc este printre primii care şi-a făcut curaj şi a vorbit la o televiziune norvegiană.
După un interogatoriu făcut la şcoală, de către Protecţia copilului norvegiană, fiul de 9 ani al familiei Dugeniuc a intrat în panică şi a spus tatălui să că îi este frică să mai mearga la şcoală. Copilul aflând de pe internet despre răpirea copiilor Bodnariu. ” Ce se va întâmpla cu noi? Va fi la fel ca şi cu familia Bodnariu?”
Dă click pe poza de mai sus ca să vezi un filmul şi interviul. O parte este in română:
Mai jos am tradus câteva paragrafe din ceea ce spune presa lor :

Norvegia fugăreşte în Romania copiii românilor!

Informațiile raspandite in legatura cu autoritățile norvegiene pentru protecția copilului după ceea ce s-a intamplat în Naustdal, unde 5 copii cinci româno- norvegiani dintre care un sugar în scutec au fost lăsati fara părinții lor , au făcut o impresie puternică asupra câtorva romani din Norvegia.
Citește şi : http://www.nrk.no/sognogfjordane/skuldar-barnevernet-for-mistolking-av-naustdal-familie-1.12912210
Citește şi: http://www.nrk.no/sognogfjordane/fleire-hundre-demonstrerte-i-washington-mot-norsk-barnevern-1.12740291
Printre cei speriati de Barnevernet este si familia Dugeniuc , care are de cativa ani reședința în Vore pe Cuve, în municipiul Vindafjord. Tatăl familiei, Andras Duqeniuc, spune că familia a fugit de Barnevernet Norvegia, chiar dacă acestă comună nu are încă nici un fel de „protecție” a copilului şi nu se află încă sub lumina reflectoarelor lor

Se poate traduce mai mult de aici: http://www.nrk.no/rogaland/reiser-fra-norge-i-frykt-for-barnevernet-1.12920821

În Norvegia ei nu au voie să fie părinţi!

Un copil trecut prin Foster care, în Norvegia, nu o să poată fi mamă sau tată!

Barnevernetul Norvegian ţine copiii într -un permanent ciclu de mizerie, durere și sărăcie. Cred că aceasta este calea prin care poţi rămâne aici în afacerile cu copii. Statisticile arată că 73 % dintre copii confiscaţi / rapiti in Norvegia se datorează lipsei de „INDEMÂNARE PARENTALĂ” sau dificultăți în relaționare. Doar 10 % din cazurile în care copiii sunt confiscaţi în Norvegia se datorează abuzului de droguri, violență sau abuz sexual .
Mașinăria norvegiană de propagandă umflă acest 10%, ridicându-l până la 100% în mass-media. Şi cei mai mulți politicieni și jurnaliști folosesc acest lucru pentru a picta, către întreaga populaţie norvegiană, pe toate familiile afectate de acțiunile Barnevernet ca făcând parte din „GRUPUL PĂRINŢILOR ODIOŞI”.
Aceasta este o mare minciună şi o mare înşelăciune a publicului. Dar, surprinzător, mulți oameni aleg să creadă această minciună, preferând să se închidă în turnul lor de fildeş şi să-şi vadă de propria lor siguranţa.
Bine ați venit în Norvegia în secolul 21 !
În cazul în care eşti un asistent social în Norvegia, care lucrează pentru Barnevernet și care eşti integru și ai trecut prin experienţa ridicării de copii, îţi va fi imposibil să mai lucrezi în acest sistem – IMPOSIBIL!
Cei care continuă să lucreze totuşi, în acest mediu, au fost atât de spalaţi pe creier şi atât de condiționaţi de sistemul Barnevernet, că au ajuns să nu mai simtă compasiune pentru copiii și familii, inimile lor s-au transformat în gheață, ei sunt ca niște roboți, fără sensiblitate şi fără milă.
Imaginați-vă acest lucru: Ca şi copil în Norvegia, ai fost pus în îngrijire parentală profesionistă. Ai treuct prin iad și înapoi, experimentând lucruri de neimaginat. Dupa ce ai reuşit să faci faţă trecutului, tracând prin el şi lăsându-l acolo, ai ajuns acum bărbat sau femeie. Şi ai ales să iubeşti, să ai onoare, să te respecţi pe tine şi pe cei din jurul tău, să priveţti spre viitor.
Din păcate, toate acestea nu sunt suficiente pentru CPS ( Barnevernet) din Norvegia. De îndată ce îţi vei întemeia o familie, șansele sunt foarte mari sunt ca Răpitorii de copii prin Barnevernet să adulmece la ușa ta. Copilul tău va fi luat, fie imediat, fie în câteva zile. Oricum ar fi, Barnevernet va lua copilul, pentru că ei nu cred că (dacă ai trecut prin foster care) mai poţi avea abilitatea de a fi părintele acelui copil. E atât de bolnăvicios ce se întâmplă, dar se întâmplă în fiecare zi în Norvegia.

Barnevernet trebuie să fie oprit, reforma trebuie să aibă loc și asta nu doar printr-un lifting facial.

Steven Bennett

Articol tradus de Maria Goron

( Poţi prelua şi publica specificând sursa)

Mașinăria Barnevernet a trecut peste ei, distrugându-le viața, ca și când moartea ar fi venit peste ei într-o zi

Viața familiei Nan a fost închisă într-un dosar. Implacabil.

Masinăria Barnevernet a trecut peste ei, distrugându-le viața, ca si când moartea ar fi venit peste ei într-o zi.

… Îsi frâng mâinile de durere. Simt că si-au pierdut chiar Sufletul căci amândoi copiii le-au fost luați!

N-am să vă spun acum prea multe despre visurile de mai-nainte ale familiei Nan. S-au spulberat demult toate… Au avut, însă, în orice caz, aceleasi visuri pe care le are orice român când vine într-o țară străină si bogată, si este departe de casă… Au muncit în acelasi spirit si cu acelasi elan, cu aceeasi ardoare, fiind discriminați aproape la fel ca orice alt român… La fel ca toți românii, aproape. Ca toți… discriminații!

N-am să vă spun prea multe nici de sutele de ore de muncă suplimentară neplătite sau plătite în bătjocură, “simbolic”, adică!, -nu cum prevede legislația norvegiană!- la care au fost supusi… Dar, ce poate, în definitiv, să facă omul când altul nu vede în el decât niste brațe de muncă, si este transformat în ceva ce nu este?!… Nimic, nu-i asa?… Nan a muncit si a fost exploatat, deci, la fel ca si alți conaționali de-ai săi si nimeni nu s-a mai scandalizat si a organizat campanii de strângere de semnături în Norvegia sau marsuri de protest ca să-i apere lui drepturile. Nimeni nu s-a mai îngrijorat nici că relațiile dintre Norvegia si România vor ajunge la limită sau undeva, chiar sub pământ, pentru că Dumitru era călcat zilnic în picioare la locul său de muncă…

 

Zilele au trecut si el a crezut că făureste un viitor mai bun copiilor săi.

Nici nu a observat cum trece timpul si Bianca, fiica, începe scoala.

Nici nu a mai apucat să se bucure de munca sa si de copiii săi.

A observat numai, la un moment dat, cum Bianca se schimbase dintr-odată, cu scoala… Desconsiderându-l întrucâtva, ca părinte, parcă… Dar, atunci era deja prea târziu.

Pe 15 octombrie 2015, Bianca, de sase ani si jumătate, a povestit la scoală că “Mama si tata mă lovesc.”

Dumitru si soția lui nu au stiut ce să creadă. Copilul lor mai spunea uneori lucruri cum toți copiii spun câteodată. Ca să obțină unele avantaje. Ca orice copil.

Au crezut de aceea că lumea va înțelege că ei îsi iubesc copiii si doar pentru ei muncesc. Că ei sunt viața lor, de fapt!

Nici nu au mai stiut, însă, bine, când viața a luat-o razna, cu susul în jos, ca într-un scenariu de cosmar. Când totul s-a făcut praf.

Pe 27 octombrie 2015, după un interogatoriu de sase ore la poliție, fără martori si fără avocat, după ce au fost chiar închisi, li s-au luat copiii.

Nu au vrut să-si expună copiii în mass-media… Au avut încredere în ceea ce auziseră odată la televizor: că în Norvegia se face dreptate!

Au sperat, deci, până în ceasul al douăsprezecelea că li se va face dreptate si nu au cedat psihic nici când le-a fost mai greu: când au văzut cum proprii copii sunt distrusi psihic!

“Mami!… Eu vreau la Mami! Mami, nu mă lăsa! Ia-mă cu tine!”, țipau copiii, traumatizați, printre lacrimile lor, pe care angajații de la Barnevern le vedeau, dar nu le-nțelegeau, pentru că lacrimile nu sunt relevante în munca lor…

“Mami, unde pleci?…”, strigau, din nou, copiii, disperați, când Barnevernet îi despărțise de părinții lor, dar nimeni nu-i mai auzea de data aceasta pe copii, nici măcar cei care pretindeau că lucrează absolut în interesul suprem al lor.

Soții Nan au crezut, totusi, în dreptate. Au trecut, de aceea, înăbusindu-si plânsul, pe lângă amenințările de la Barnevernet, “Taci! Că altfel ți-i iau pentru totdeauna!…”. Nici măcar poliția nu a reusit să deschidă un caz penal pentru că nu exista niciun martor, iar acuzațiile sunt puerile.

De fapt, gresesc aici, există niste martori, iar Justiția – obiectivă, ca întotdeauna!- nu a putut să nu-i ia în considerare: Bianca, de sase ani si jumătate – arătându-si recunostința pentru jucăriile primite de la Barnevern- a devenit automat martor pentru Dragos, precum că a fost bătut, iar Dragos, de un an si jumătate, a mărturisit la rândul lui ororile la care a fost supusă Bianca în propria ei casă!… V-am spus, Dreptatea totdeauna învinge aici!

Soții Nan nu mai plâng demult. Lacrimile li s-au uscat pe față.

Ridică numai din umeri a neputință. Nu stiu să se apere. Vorbesc prost norvegiana.

Se gândesc, totusi, “Dar, cum este posibil ca toată lumea să mintă?… Este strigător la cer!”

Pe corpul copiilor nu au fost găsite niciodată urme de violență fizică. Au fost găsite însă într-un anumit “istoric”, bine întocmit, – cu mult înainte!- hematoane, hemoragii interne, solduri rupte si toate grozăviile din lume.

Dumnezeule! Cum au să se apere? Barnevernet îi plăteste pe toți la urma urmei… Chiar si pe psihologul care ar trebui să scrie raportul obiectiv.

Totusi, nu înțeleg… Prin ce minune i-au dispărut soției fotografiile din telefonul mobil, sterse, deodată, toate, si chiar în timpul procesului?! Fotografiile probau niste lucruri… De ce i-a fost blocat lui Dumitru cardul SIM chiar în timpul procesului?!…

Sunt sigur, toate acestea nu sunt decât niste supoziții, coincidențe care nu trebuie băgate prea bine în seamă. Numai ascunse.

Soții Nan nu si-au abandonat copiii niciodată, dar nu au avut cum să se apere.

Totul a fost prea bine fabricat. Justiția cea dreaptă, însă, nu le-a luat numai copiii, a încercat să le creeze si traume pe viață. Căci nu le-a fost de ajuns să le ia doar sufletul, trebuia să le dea si povara mustrărilor de constiință…

“Dacă recunosteați că v-ați bătut copiii, -li s-a spus, cinic si ipocrit- atunci îi primeați înapoi!”, stiindu-se bine, în acelasi timp că, dacă ar fi recunoscut fie si o singură data asta, soții Nan, de la început, n-ar mai fi avut absolut nicio sansă să-si primească vreodată copiii înapoi!

“Dar cum este posibil, gândesc ei, să recunoastem un lucru pe care nu l-am făcut?!”…

Cu inima lor de gheață, angajații de la Barnevern îi privesc cu suspiciune… Este clar, în opinia lor, soții Nan manipulează! Îsi manipulează copiii.

Este posibil, însă, să manipulezi sentimentele copiilor?!…

Sentimentele lui Dragos, de pildă, cel de un an si jumătate, care – după nu stiu câte zile- la reîntâlnirea cu părinții săi, se ascunde în brațele Tatălui său de frica surogatului de tată, se agață de picioarele Mamei, plângând, se prinde cu picioarele de mijlocul ei, țipând, înlănțuind-o cu mâinile…

“Tu trebuie să realizezi că tu nu esti decât mama biologică!”, i se explică stiințific Mamei de către Barnevern…

“ Este de-a dreptul jenant să-ți ții copilul două ore în brațe!”, i se reprosează Tatălui.

Soții Nan nu mai pot nici măcar să plângă. Plânsul le-a înghețat undeva, înlăuntru.

Umiliți, batjocoriți, nu mai vor decât să-si salveze copiii si să plece Acasă. Sunt dispusi să renunțe la tot. La bani. La casă. La toți anii acestia petrecuți printre străini.

Dar nimeni nu-i mai ascultă acum.

Numai dragostea de părinte nu se măsoară aici niciodată…

… Nici nu mai stiu când îsi întâlnesc din nou copiii după nu stiu cât timp.

… Sunt zgâriați pe față si arsi pe spate… Este de necrezut!

(Ce coincidență ciudată, însă! S-a întâmplat la fel si în cazul copiilor Bodnariu… Ce s-o fi întâmplat, oare, îmi spun?!)

Li se explică, însă, că nimic nu e serios, nu e chiar nici un motiv de îngrijorare, Barnevernet veghează încă asupra copiilor lor si Barnevernet trebuie crezut pe cuvânt, de fiecare!

Soții Nan rămân, oarecum, dărâmați. În anumite momente, cred sincer că însusi Dumnezeu i-a uitat.

“Mamă, strigă Bianca, mi-au zis că Dumnezeu nu există!… Nici nu există Dumnezeu! Ne tragem, mi-au zis, din maimuță!”

Mama plânge deznădăjduită. Ce altceva ar mai putea face?

“Tu nu înțelegi!, îi spune Bianca, supărată… Tu trebuie să spui că m-ai bătut ca să mă pot întoarce acasă la tine mai repede!… Când voi avea douăzeci de ani! Asa cum mi-au promis…”, continuă inocent ea.

Părinții plâng… Sunt disperați.

Este cu neputință să-i explice Biancăi ce înseamnă douăzeci de ani, acum…

Simt însă că nu se mai pot face bine niciodată.

Se gândesc să-si ia chiar si viața.

 

Dar, tot de dragul copiilor mai trăiesc…

George Alexander

Mii de oameni au renuntat la ochelari cu aceasta metoda!

Fiecare dintre noi stim ca atunci cand nu folosim un anumit muschi prea mult timp, acesta devine mai slab.

De exemplu, atunci cand cineva se raneste la picior si foloseste scaunul cu rotile pentru o perioada mai lunga de timp, piciorul sau va deveni din ce in ce mai slabit. Acelasi proces are loc si in cazul muschilor globului ocular.

In cazul in care porti ochelari si nu practici exercitii pentru ochi, vederea ta va slabi treptat din ce in ce mai mult. Muschii ochilor necesita exercitii ca orice alt muschi al corpului tau.

In procesul de vindecare a vederii, va trebui sa urmezi mai multe reguli:

#1. Va trebui sa eviti presiunea la nivelul ochilor si se recomanda sa-ti odihnesti ochii timp de cateva minute la fiecare 2-3 ore.

#2. Este necesar sa pui in aplicare rutina de gimnastica oculara, care contine 16 exercitii – urmeaza liniile cu ochii tai.

01

#3. Pune in aplicare masajul punctelor specifice.

02

Aplica o presiune usoara in punctele specifice cu varful degetului aratator.

#4. Este necesar sa privesti in departare atunci cand te plimbi pe afara.

#5. Bea suc de morcovi cu cateva picaturi de ulei de masline in mod constant.

#6. Clateste-ti ochii cu apa calduta.

#7. Nu utiliza PC, laptop-ul, telefonul sau televizorul cu cel putin 2 ore inainte de a merge la culcare.

http://www.e-dimineata.ro/