SCRISOARE CĂTRE SOCRII MEI

Imi iubesc socrii! Pentru că sunt socrii buni. Anul acesta ei au împlinit 60 ani de căsnicie şi peste 50-60 de rude s-au adunat să îi sărbătorească! Am intrat în familia lor acum 27 ani şi mă consider o noră foarte norocoasă. Socrii mei mi-au facut mult bine şi am învăţat atâtea de la ei. Mi-au oferit siguranţă, reper, refugiu, statornicie, iubire, iertare şi încurajare. De ziua lor le-am scris următoarea scrisoare:          

SOCRII MEI CU NEPOTII LOR

SOCRII MEI AU TINUT FAMILIA LARGITA IMPREUNA

 

 

 

 

 

 

 

 

Aveţi 60 de ani de căsnicie! O viaţă de om trăită împreună! La această minunată aniversare mă uit în urmă şi îmi vin în minte atâtea amintiri şi imagini de viaţă în care  voi  v-aţi  dovedit  a fi pentru mine părinţi şi nu socrii. Vă scriu această scrisoare pentru a vă arăta  ce mult însemnaţi şi aţi însemnat pentru mine şi pentru noi toţi. Nu vor putea fi spuse toate gândurile şi nu vor putea fi aduse la iveală toate simţămintele de recunoştinţă care le am pentru voi dar încerc să punctez câteva:

1.Apreciez felul în care voi m-aţi înţeles şi acceptat. Nu am fost o noră comodă. La început eram susceptibilă şi suspicioasă. Dar voi m-aţi înţeles, acceptat şi iertat şi prin această atitudine  aţi adus mult echilibru în viaţa mea. M-am simţit binecuvântată că am intrat în familia voastră. Să ştii, mamă că m-am lăudat adesea cu tine, pentru că la puţine femei le este dat să aibă o soacră aşa cum am avut eu. Mi-ai fost ca o mamă adevărată: bună , înţeleaptă, iertătoare, disponibilă pentru ajutor. Sfaturile tale  mi-au influenţat mult viaţa şi fără ele aş fi avut mai multe necazuri.

2.Am văzut la voi doi o înţelepciune care vine de Sus şi atât de multă destoinicie în tot ce făceaţi. V-aţi îngrijit să păstraţi relaţii bune cu toţi oamenii, chiar dacă acest lucru a presupus uneori pierderi pentru voi. Am învăţat atâtea lucruri de la tine mamă. Am vrut să îţi imit hărnicia, calmul, spiritul de dăruire pentru alţii,  pentru copii, am vrut să devin şi eu înţeleaptă, înţelegătoare şi binevoitoare ca tine, să devin o bună gospodină ca tine, să fac mîncăruri gustoase ca tine, să cultiv zarzavaturi ca tine  ( nu aşa de multe, evident). Nu am reuşit decât parţial, iar în unele lucruri am reuşit destul de puţin.

3. Mamă tu ştii mângâia extraordinar de mult. Mereu ai fost o sursă de mângâiere pentru mine.Temperamentul meu prea sensibil mă predispune uneori la tristeţi, la temeri nejustificate, alteori la perioade de depresii şi anxietăţi. Într-o astfel de stare, în urmă cu ceva ani, am ajuns într-o seară de toamnă la Jac. Pe geam am văzut lumina  aprinsă în camera voastră de jos. Înăuntru erai doar tu cu tăticul şi citeaţi Biblia. În casă era cald şi bine, voi eraţi zâmbitori, plini de pace şi atmosfera era atât de senină. Şi mi-am spus atunci în sufletul meu că nu am de ce mă teme, pentru că existaţi voi, pentru că există rugăciunea voastră, pentru că fetele noastre au prin voi nişte rădăcini solide şi nişte repere statornice, pentru că îl avem cu toţii pe Dumnezeu şi pentru că ne iubim unii pe alţii. Dacă aţi şti ce echilibru mi-aţi oferit în acea seară. Pe drum la întoarcere zbuciumul meu lăuntric se calmase sub influenţa binefăcătoare a timpului petrecut împreună.

4. Tăticule, tu ai fost un om foarte practic şi cu o inimă sensibilă în ciuda durităţii aparante. Ai ştiut să ne educi copiii. Ai ştiut ce importantă este munca în educaţia lor. Ştiu că ţi-ai pus pe nepoţii tăi să smulgă buruieni şi să culeagă gândaci de Colorado, nu atât pentru ajutor, cât pentru a-i forma pe ei în spiritul muncii. Îţi sunt recunoascătoare pentru că mi-ai învăţat fetele să atingă pământul şi verdeaţa  de pe el, pentru că le-ai învăţat despre binecuvântarea de a muncii şi îngriji cu propriile mâini o grădină, pentru a vedea şi a lua aminte la miracolul prin care pământul cenuşiu izbucneşte în viaţă şi ne oferă hrana sub binecuvântrarea Domnului. Bunicii care îşi învaţă copiii să muncească merită o preţuire deosebită. Vă suntem recunoscători că îi iubiţi pe toţi nepoţii în mod egal, că îi iubiţi ca pe propri voştri copii.

5. Nu aţi permis niciodată ca cineva din familie  să fie supărat pe altcineva. Încă de la cele mai mici suspiciuni de posibil conflict aţi determinat ca lucurile să fie discutate, analizate şi îndreptate. Atunci când neînţelegerile se discută, când motivaţiile sunt scoase la lumină, cel mai adesea conflictele se sting, vina poate fi iertată, rănile pot fi vindecate. Aţi ştiut că oamenii se pot răni unii pe alţii din greşeală, din neatenţie, din prostie. Dar nu acest lucru este important, ci felul în care ei trebuie să se împace. Eşti supărat că cineva ţi-a greşit. Du-te şi spune-i, vorbeşte cu fratele tău (Matei 18: 15).

6.Mamă şi tăticule aţi fost liantul care a menţinut legătura şi iubirea între toţi cei din familie, copii, nepoţi şi alte rude. Ştiu că nu va fost uşor cu atâţia nepoţi, mai ales atunci când au fost mici, dar întotdeauna aţi primit cu bucurie să vă ocupaţi de ei. Doamne, ce sprijin am avut în voi atunci când concediul de îngrijire al copilului era de doar  3-4 luni. Ştiu că îţi era greu mamă, dar nu mai refuzat niciodată când am avut nevoie de ajutor cu copiii. Copiii copiilor voştri au crescut împreună şi de aceea se iubesc ca fraţii. Aţi căutat ocazii ca să aduceţi familia lărgită împreună. Îmi dau seama ce efort însemna să faceţi întâlniri cu mese de zeci de persoane, dar pentru voi, familia era mai importantă decât efortul depus. Am apreciat ce bine te organizai, mamă, cum făceai o bună parte din mâncare cu o zi, două, înainte de năvălirea tuturor acasă la Jac. Şi cu aceste ocazii învăţam mereu din exemplul tău de bună organizatoare.

7. Cu voi ca reper, cu voi generaţia care încă trăiţi simplu şi cu puţin, mi s-a părut mai uşor să mă opun lucrurilor de care nu am nevoie, pe care le oferă mulţimea de bâlciuri ale deşertăciunii din ziua de azi. Privind înspre voi îmi este mai uşor să încerc să mă limitez doar la: simplu, practic şi curat, fără sofisticăriile care complică inutil viaţa, fură timpul şi rodul muncii noastre. Felul vostru de a trăi,  punând accentul doar pe ceea ce este esenţial şi cu adevărat valoros, este o înţelepciune care sper să nu dispară o dată cu voi.

8. Sunteţi părinţii care şi-au tratat în mod egal şi impartial pe toţi 4 copiii. Am fost uimită de marele sprijin material  pe care l-am primit încă de la începutul căsniciei. Am aflat că acelaşi sprijit l-au primit şi îl primesc toţi copiii voştri. Ştiu că ajutorul pe care ni l-aţi dat a presupus sacrificii din partea voastră dar mai ştiu că aţi făcut totul cu bucurie. (O singură dată mamă, ai vrut să favorizezi pe cineva, nu ştiu dacă ai şi reuşit. Într-o iarnă când făceam cârnaţi te-ai gîndit să îi faci la Nelu o porţie specială, pe motiv că lui îi plac foarte mult cârnaţii. Nu am avut curajul atunci să îţi spun  că şi la alţii le plac cârnaţii tot aşa de mult).

Părinţilor noştri vă considerăm o comoară scumpă! Trăind în cea mai mare simplitate, toată viaţa voastră aţi dăruit şi v-aţi dăruit înspre alţii. Ştiu cât de mult vă pasă de noi. Orice întâlnire cu voi ne înviorează, pentru că reprezentaţi o resursă de putere pentru sufletul nostru, văzându-vă  bucuria şi mulţumirea cu care trăiţi