Sărăcia unui Crăciun prea aglomerat

SĂRĂCIA UNUI CRĂCIUN PREA AGLOMERAT

Un sentiment de tristeţe şi de regret mă încearcă lovindu-mă de abundenţa de „produse de Crăciun” care au invadat magazinele şi pieţele încă de la început de noiembrie. Toate lucrurile acestea concepute pentru Sărbătoare te fac te simţi cumva gol. Eşti golit de implicare, de participare. Ţi se „fură” posibilitatea de a anticipa această sărbătoare, de a te pregăti tu însuţi pentru ea, de a crea ceva. Nu mai ai pentru ce sta în serile reci de iarnă, împreună cu copiii tăi, pentru a crea o ghirlandă şi a le dezvolta în felul acesta creativitatea. Totul ţi se dă de-a gata şi toate lucrurile sunt perfecte, strălucitoare, ieftine, aşa că nu merită efortul să ţi le creezi singur. Şi totuşi bucuria vechilor Crăcinuri, sărace în ornamente, stătea în înţelegerea semnificaţiei acestei sărbători. Ornamentele puţine, doar simbolice, te lăsau să vezi dincolo de ele, te lăsau să cunoşti şi să înţelegi ce s-a întâmplat atunci la primul Crăciun. Împreună cu vecini, rude sau prieteni învăţai în fiecare an colinde, era timp de petrecut împreună, te gândeai la esenţa sărbătorii. Acum îţi urlă în urechi, în toate magazinele, pieţele, din toate difuzoarele, colindele „specialiştilor” care cântă pe toate gusturile, în toate genurile. Este atâta zgomot, atâta muzică, atâtea produse de Crăciun, atâta forfotă, în magazine atâtea coşuri supraîncărcate ce vor mări burţi deja prea pline. Trebuie un mare efort de voinţă să alegi echilibrul, să înţelegi că Sărbătoarea este mai presus de mâncare, de ornamente, distracţie, de colindul profesionist. Avalanşa de oferte materiale, muzicale, religioase, ne îndepărtează de posibilitatea de a îmbunătăţii realţia cu El şi cu semneii noştri, ne fură posibilităţile de comunicare. În loc de participant la sărbătoarea Crăciunului creştinul devine tot mai mult un consumator de produse de Crăciun, de spectacole de Crăciun, de programe de Crăciun, de cântece de Crăciun, de predici de Crăciun. Toţi ne vând produsele lor de Crăciun, totul este o afacere comercială.

Dar, in ce mă priveşte, voi iubi întotdeauna Cărciunurile simple, în care să am posibilitatea de a face un dram de bucurie unor nevoiaşi, iar apoi să stau alături de câtiva oameni importanţi din viaţa mea, în jurul unei mese decente, colindând  colinde de mulţumire Domnului Isus care a acceptat să vină ca om în lumea noastră pentru a ne oferi împăcarea cu Dumnezeu. Am nevoie de linişte să mă pot închina Lui, să pot medita la El. Cu toţi ştim, simţim că şi de-acest Crăciun ar trebui să Îl cunoaştem mai mult pe Hristos, dar ne împiedică pregătirile de Crăciun, distracţiile de Crăcin, divertismentul (chiar religios) de Crăciun.

Maria Goron

5 gânduri despre &8222;Sărăcia unui Crăciun prea aglomerat&8221;

  1. Aveti mare dreptate in ceea ce spuneti legat de pierderea adevaratei semnificatii a Sarbatorii nasterii D-lui,denumita traditional „Craciun”.Prea multa pregatire dpdv comercial,dar oamenii uita adesea de ceea ce spunea D-l prin profetul Isaia de adevaratul Post.Speram si ne rugam ca D-l sa ne trezeasca cunostinta prin aceste avertismente.Frumos si plin de semnificatie acest articol.Felicitari editoarei care l-a publicat!:)!

    Apreciază

    1. Multumesc pentru comentariul dumneavoastra, pentru ca agreati ceea ce am scris. Intr-adevar daca oamenii si-ar intoarce privirile de la Mos Craciun spre adevaratul Rege care s-a nascut, Domnul Isus Hristos, si I-ar accepta principiile si invatatura ar gasi adevarata pace si bucurie sufleteasca. Multe boli, griji si dificultati care se abat peste oameni ar fi indepartate prin harul Sau.

      Apreciază

  2. Cu poezia vom trece peste toate necazurile…

    RONDEL DEDICAT POEZIEI

    Te-aş fi iubit de nu-mi erai stăpână,
    Dar te-aş urî de m-ai lăsa străin
    Şi nu ştiu cât distanţa ne amână
    Un ultim pas – destin înspre destin

    Ascult şi mă asculţi ca o fântână
    Prea plină de ecoul ei prea plin;
    Te-aş fi iubit de nu-mi erai stăpână,
    Dar te-aş urî de m-ai lăsa străin

    Cu greu, reîntruparea ţi-o menţin,
    Dau viaţa mea, târziu, pe-o altă mână
    Şi voi plăti cu drumurile până
    Ne vom plia amiezile ce vin

    Te-aş fi iubit de nu-mi erai stăpână…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s