Sărăcia unui Crăciun prea aglomerat

SĂRĂCIA UNUI CRĂCIUN PREA AGLOMERAT

Un sentiment de tristeţe şi de regret mă încearcă lovindu-mă de abundenţa de “produse de Crăciun” care au invadat magazinele şi pieţele încă de la început de noiembrie. Toate lucrurile acestea concepute pentru Sărbătoare te fac te simţi cumva gol. Eşti golit de implicare, de participare. Ţi se „fură” posibilitatea de a anticipa această sărbătoare, de a te pregăti tu însuţi pentru ea, de a crea ceva. Nu mai ai pentru ce sta în serile reci de iarnă, împreună cu copiii tăi, pentru a crea o ghirlandă şi a le dezvolta în felul acesta creativitatea. Totul ţi se dă de-a gata şi toate lucrurile sunt perfecte, strălucitoare, ieftine, aşa că nu merită efortul să ţi le creezi singur. Şi totuşi bucuria vechilor Crăcinuri, sărace în ornamente, stătea în înţelegerea semnificaţiei acestei sărbători. Ornamentele puţine, doar simbolice, te lăsau să vezi dincolo de ele, te lăsau să cunoşti şi să înţelegi ce s-a întâmplat atunci la primul Crăciun. Împreună cu vecini, rude sau prieteni învăţai în fiecare an colinde, era timp de petrecut împreună, te gândeai la esenţa sărbătorii. Acum îţi urlă în urechi, în toate magazinele, pieţele, din toate difuzoarele, colindele „specialiştilor” care cântă pe toate gusturile, în toate genurile. Este atâta zgomot, atâta muzică, atâtea produse de Crăciun, atâta forfotă, în magazine atâtea coşuri supraîncărcate ce vor mări burţi deja prea pline. Trebuie un mare efort de voinţă să alegi echilibrul, să înţelegi că Sărbătoarea este mai presus de mâncare, de ornamente, distracţie, de colindul profesionist. Avalanşa de oferte materiale, muzicale, religioase, ne îndepărtează de posibilitatea de a îmbunătăţii realţia cu El, Sfântul Prunc, Isus Hristos şi cu semneii noştri, ne fură posibilităţile de comunicare. În loc de participant la sărbătoarea Crăciunului creştinul devine tot mai mult un consumator de produse de Crăciun, de spectacole de Crăciun, de programe de Crăciun, de cântece de Crăciun, de predici de Crăciun. Toţi ne vând produsele lor de Crăciun, totul este o afacere comercială.

Dar, in ce mă priveşte, voi iubi întotdeauna Crăciunurile simple, în care să am posibilitatea de a face un dram de bucurie unor nevoiaşi, iar apoi să stau alături de câtiva oameni importanţi din viaţa mea, în jurul unei mese decente, colindând  colinde de mulţumire Domnului Isus care a acceptat să vină ca om în lumea noastră pentru a ne oferi împăcarea cu Dumnezeu. Am nevoie de linişte să mă pot închina Lui, să pot medita la El. Cu toţii ştim, simţim că şi de-acest Crăciun ar trebui să Îl cunoaştem mai mult pe Hristos, dar ne împiedică pregătirile de Crăciun, distracţiile de Crăcin, divertismentul (chiar religios) de Crăciun.